ICCJ. Încheierea nr. 538/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 538/2012
Dosar nr. 2480/2/2012
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă constată.
Prin sentinţa penală nr. 140/F din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 28407/2/2012, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de învinuitul R.A.D. în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.
Plângerea formulată în cauză era îndreptată împotriva Ordonanţei nr. 77/P/2012 din 22 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Alba-Iulia, prin care se dispusese faţă de învinuitul R.A.D. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, conform art. 145 C. proc. pen.
Având în vedere dispoziţiile art. 140/2 alin. (1) C. proc. pen., precum şi faptul că, anterior dispunerii măsurii preventive de către procuror, prin încheierea nr. 471 din 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedura prevăzută de art. 61/1 C. proc. pen., fusese desemnată Curtea de Apel Alba-Iulia, ca instanţă competentă să judece cauza în fond, în cazul emiterii rechizitoriului în dosarul penal nr. 77/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Alba-Iulia, instanţa Curţii de Apel Bucureşti s-a considerat necompetentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze plângerea învinuitului R.A.D.
Prin sentinţa penală nr. 2/MP din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii în favoarea aceleiaşi instanţe şi, constatându-se conflict negativ de competenţă, cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa ulterior sesizată a considerat că prerogativele jurisdicţionale stabilite în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia prin încheierea pronunţată de instanţa supremă în aplicarea prevederilor art. 61/1 C. proc. pen. nu se exercită şi în etapa urmăririi penale, ci doar din momentul sesizării sale, prin rechizitoriu.
Examinând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că instanţa Curţii de Apel Alba Iulia este competentă să soluţioneze plângerea formulată de învinuitul R.A.D. împotriva Ordonanţei nr. 77/P/2012 din 28 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Alba Iulia prin care s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 140/2 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive se soluţionează de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în caz, prin încheierea nr. 471 din 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în aplicarea dispoziţiilor art. 61/1 C. proc. pen., cauza penală ce formează obiectul dosarului penal nr. 77/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Alba Iulia a fost luată din competenţa Curţii de Apel Bucureşti şi dată în competenţa Curţii de Apel Alba Iulia, această din urmă instanţă fiind desemnată să judece cauza în primă instanţă.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 55 alin. (1) C. proc. pen., la care se face referire expresă în textul art. 61/1 alin. (2) din acelaşi cod, rezultă că instanţa căreia prin lege îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei pierde definitiv această competenţă, necompetenţa absolută a instanţei subzistând şi pentru acte şi măsuri dispuse în cursul urmăririi penale şi contestate în cadrul unor proceduri separate, înainte de emiterea rechizitoriului.
Prin urmare, instanţa Curţii de Apel Alba Iulia, ca instanţă desemnată conform art. 61/1 C. proc. pen. să judece cauza în primă instanţă, este competentă să soluţioneze şi cererile, plângerile şi orice alt incident ivit în cursul urmăririi penale până şi independent de sesizarea instanţei cu rechizitoriu, sens în care i se va trimite dosarul spre soluţionarea plângerii formulate de învinuitul R.A.D. împotriva Ordonanţei nr. 77/P/2012 din 28 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de învinuitul R.A.D. împotriva măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - Municipiul Bucureşti, dispusă prin ordonanţa din 22 martie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. 77/P/2012, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 537/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
