ICCJ. Decizia nr. 537/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 537/2012
Dosar nr.1527/90/2012
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată că, prin sentinţa penală nr. 131/F din 23 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2717/3/2012, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţi G.G., C.S.N. şi N.D.O. în favoarea Tribunalului Vâlcea.
În considerentele hotărârii s-a arătat, în esenţă, că urmărirea penală a fost efectuată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, caz în care, potrivit art. 30 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Vâlcea, secţia penală, astfel sesizat, a dispus, însă, prin sentinţa penală nr. 56 din 28 martie 2012, pronunţată în dosarul nr. 1527/90/2012, declinarea în favoarea Tribunalului Bucureşti a competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii G.G., C.S.N. şi N.D.O. şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Vâlcea a reţinut, în esenţă, că, în speţă, nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 30 alin. (2) C. proc. pen., ci cele ale art. 30 alin. (3) din acelaşi cod, în condiţiile în care urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin structura sa, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, apreciindu-se că, în mod legal, a fost sesizat cu soluţionarea cauzei Tribunalul Bucureşti.
Fiind sesizată, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2011 din 26 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.G., C.S.N. şi N.D.O. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în luna decembrie 2011, inculpatul G.G. a vândut la reşedinţa sa din Bucureşti, mai multor consumatori, cannabis şi rezină de cannabis, cumpărate de la inculpatul C.S.N., iar, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa acestuia, au fost găsite cantităţile de 26,27 grame de cannabis şi 34,65 grame de rezină de cannabis, destinate vânzării. S-a mai reţinut că, în datele de 2 iunie 2011 şi 16 iunie 2011, investigatorul sub acoperire M.A.C. a cumpărat de la inculpatul N.D.O. cantitatea de 2,52 grame de cannabis, achiziţionată de la inculpatul C.S.N., iar, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa acestuia din urmă, situată în Bucureşti, au fost găsite cantitatea de 89,49 grame de cannabis, destinată vânzării, şi un cântar electronic, în timp ce, în autoturismul acestuia marca Ford cu nr. de înmatriculare , au fost găsite cantităţile de 6,86 grame de cannabis şi 27,57 grame de rezină de cannabis, destinate vânzării, precum şi un cântar electronic.
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. pen., competenţa teritorială pentru infracţiunile săvârşite în ţară este determinată de locul unde a fost săvârşită infracţiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuieşte făptuitorul şi locul unde locuieşte persoana vătămată.
De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. (1), în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, iar, în conformitate cu alin. (3), când urmărirea penală se efectuează de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. (1) îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport de împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.
Se observă, aşadar, că, atât în ipoteza reglementată de alin. (2) al art. 30 C. proc. pen., cât şi în situaţia la care se referă alin. (3), trimiterea pe care respectivele dispoziţii legale o fac la alin. (1) al aceluiaşi articol menţine în competiţia de competenţă, în mod obligatoriu, una dintre instanţele situate în raza teritorială a criteriilor fixate pentru această formă de competenţă, nefiind admisă sesizarea unui alt organ judiciar în afara celor prevăzute în mod limitativ de art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, dosarul a fost instrumentat în faza de urmărire penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (3) C. proc. pen., care instituie un drept al procurorului de a opta între instanţele enumerate în alin. (1) al aceluiaşi articol şi de a aprecia în cadrul cărei instanţe se asigură buna desfăşurare a judecăţii, drept necenzurabil de către instanţa de judecată. în virtutea acestui drept şi ţinând seama de împrejurarea că, în speţă, locul săvârşirii presupuselor infracţiuni şi al prinderii inculpaţilor este municipiul Bucureşti, unde şi locuiesc inculpaţii G.G. şi C.S.N., în timp ce inculpatul N.D.O. domiciliază în judeţul Ilfov, procurorul a dispus, în mod întemeiat sesizarea Tribunalului Bucureşti în vederea judecării cauzei, fiind incidente prevederile art. 30 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
Sub acest aspect, mai trebuie avut în vedere şi faptul că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată şi funcţionează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât, indiferent dacă urmărirea penală a fost efectuată de structura centrală sau de structurile teritoriale ale respectivei Direcţii, competenţa teritorială a acestora coincide cu cea a unităţii Ministerului Public din care fac parte, şi anume Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi dispoziţiile art. 30 alin. (3) raportat la art. 30 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea în mod legal sesizată prin rechizitoriul procurorului, respectiv Tribunalul Bucureşti, care ar fi putut refuza judecata, cu consecinţa declinării competenţei teritoriale, numai în situaţia în care organul de urmărire penală ar fi învestit o altă instanţă decât cele la care se referă art. 30 alin. (1) C. proc. pen., deşi acestea ar fi fost cunoscute, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
Pe de altă parte, este de menţionat că, în raport cu criteriile de competenţă teritorială cuprinse în art. 30 C. proc. pen., Tribunalul Vâlcea nu se încadrează în niciuna dintre instanţele enumerate de alin. (1) al articolului amintit şi la care fac trimitere şi prevederile art. 30 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., nefiind competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, motiv pentru care nici nu putea fi sesizat în acest caz de către procuror.
Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 43 C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii G.G., C.S.N. şi N.D.O. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii G.G., C.S.N. şi N.D.O., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2011 din 26 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Vâlcea în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.S.N., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 538/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Încheierea nr. 476/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
