ICCJ. Încheierea nr. 552/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 552/2012
Dosar nr.6675/59/2011/a1
Şedinţa publică din 11 aprilie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.A. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, nr. 257/P/2010 din 18 mai 2011, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 667/59/2011 din 19 mai 2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
1) B.V.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.,
2) B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
2) C.OG, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
3) C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
4) D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
5) H.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.,
6) J.A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
7) M.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
8) I.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
9) M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
10) T.OG, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
11) R.A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
12) P.S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
13) C.A.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
14) T.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
15) P.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
16) E.A.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
17) D.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
18) N.I.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
19) V.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
20) L.C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
21) B.G.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
22) S.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
23) M.V.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
24) N.I.F., pentru săvârşirea infracţiuni lor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
25) B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
26) B.C.B., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
27) S.I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
28) D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
29) C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
30) P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 şi luare de mită , prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
31) N.I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
32) C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
33) R.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
34) S.S.S. - pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
35) N.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
36) D.R.G., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003;
37) U.D.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
38) L.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
39) I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33lit. a) C. pen..;
40) B.A.I., pentru săvârşirea infracţiuni lor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
41) C.D.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
42) F.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
43) N.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
44) P.Y.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
45) T.A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
46) R.L.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
47) H.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
48) B.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
49) C.C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
50) S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000;
51) B.N.A., pentru săvârşi rea infracţiuni lor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
52) N.B., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003;
53) S.I.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.;
54) B.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei Naidăş din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Caraş-Severin a existat un grup infracţional organizat format din poliţişti de la punctul de trecere a frontierei anterior menţionat şi de la alte structuri poliţieneşti de pe raza aceluiaşi judeţ, lucrători vamali şi persoane implicate în activităţi de trafic ilegal cu ţigări provenite din Serbia, membrii acestei grupări infracţionale acţionând coordonat, fiecare dintre ei asumându-şi anumite sarcini, astfel încât aportul individual să se coreleze cu acţiunile celorlalţi, scopul urmărit fiind comiterea unor infracţiuni de corupţie şi de contrabandă, pentru a obţine beneficii materiale.
Prin încheierea din 06 octombrie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Timişoara invocată de inculpaţii M.V.G. şi S.I.I. Excepţia s-a întemeiat pe susţinerea că inspectorul de poliţie S.I.I. nu a deţinut calitatea de lucrător de poliţie judiciară, deoarece, începând cu data de 01 august 2010, când acesta a fost mutat în cadrul I.J.P.F. Timiş - Poliţia de Frontieră Naidăş, acesta şi-a pierdut calitatea de lucrător poliţie judiciară. Instanţa a motivat respingerea excepţiei prin aceea că, avizul procurorului general prin care i se retrage inculpatului gradul de lucrător cu atribuţii judiciare poartă data de 2 octombrie 2010, fiind eliberat din funcţia de lucrător cu atribuţii specifice prin ordinul ministrului din data de 5 noiembrie 2010, iar prima faptă care se reţine pe seama inculpatului S.I.I. în cadrul presupuselor activităţi infracţionale descrise în actul de acuzare este din data de 04 noiembrie 2010, anterior emiterii ordinului emis de către Ministrul administraţiei şi internelor prin care i se retrage calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (fila 5 vol. III).
Prin sentinţa penală nr. 336 din 2 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 667/59/2011 din 19 mai 2011 s-au admis cererile inculpaţilor S.I. şi D.I. privind judecarea potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., iar cauza a fost soluţionată pe fond faţă de aceşti inculpaţi şi disjunsă în privinţa celorlalţi 53 de inculpaţi.
B. În urma disjungerii, cauza privind pe ceilalţi 53 de inculpaţi a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 667/59/2011/a1 din 02 decembrie 2011.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2011 a fost admisă cererea de abţinere formulată de preşedintele completului de judecată care a soluţionat cauza privitor la inculpaţii S.I. şi D.I.
A fost ataşat dosarul nr. 667/59/2011 din 19 mai 2011 al Curţii de Apel Timişoara.
Prin Decizia penală nr. 359 PI din 16 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 667/59/2011/a1 în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-au respins cererile inculpaţilor I.D. şi S.I. privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 42 alin. (1) raportat la art. 27 pct. 1 C. proc. pen. şi la art. 11 din Legea nr. 39/2003, a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă materială, invocată din oficiu, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din data de 16 decembrie 2011, văzând că în rechizitoriu se reţine că sesizarea curţii de apel urma a fi făcută în considerarea calităţii inculpatului S.I.I. de organ de cercetare al poliţiei judiciare, instanţa a ridicat din oficiu excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Timişoara, respectiv aplicabilitatea şi în cazul poliţiştilor de frontieră a normelor de competenţă după calitatea persoanei cuprinse în Legea poliţiei române.
Analizând excepţia prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Timişoara a constatat că este fondată.
Curtea de Apel Timişoara a fost sesizată avându-se în vedere dispoziţiile art. 281 lit. d) C. proc. pen. şi ale art. 27 din Legea nr. 218/2002, în raport cu calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare deţinută de către inculpatul S.I.I. ( p. 465 din rechizitoriu).
S-a observat însă că temeiul de drept invocat nu este aplicabil în cauză, deoarece Legea nr. 218/2002 este o lege specială ce priveşte organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, iar inculpatul S.I.I. făcea parte, la momentul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, din structurile Poliţiei de Frontieră Române, ale cărei organizare şi funcţionare sunt reglementate de altă lege specială, OUG nr. 104/2001, act normativ care nu cuprinde dispoziţii speciale de competenţă materială sau în funcţie de calitatea persoanei în cazul săvârşirii de infracţiuni de către poliţiştii de frontieră.
Nu a putut fi primit argumentul procurorului în sensul că li s-ar aplica şi poliţiştilor de frontieră dispoziţiile speciale de competenţă din Legea nr. 218/2002 întrucât, conform art. 76 din Legea nr. 360/2002, prevederile statutului poliţistului se aplică în mod corespunzător şi personalului Poliţiei de Frontieră Române. Este adevărat că, potrivit art. 76 din Legea nr. 360/2002, prevederile statutului poliţistului se aplică în mod corespunzător şi personalului Poliţiei de Frontieră Române, iar conform art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, lucrătorilor poliţiei judiciare li se aplică prevederile Statutului poliţistului şi ale celorlalte acte normative în vigoare care reglementează activitatea structurilor din care fac parte. Dar, trebuie remarcat faptul că dispoziţiile amintite trimit nu către Legea nr. 218/2002 (unde, într-adevăr, există norme speciale de competenţă), ci către statutul poliţistului, act normativ care nu cuprinde dispoziţii speciale de competenţă în funcţie de calitatea persoanei.
În acord cu distincţia de mai sus sunt şi dispoziţiile art. 207 şi 208 C. proc. pen., care deosebesc între organele de cercetare ale poliţiei judiciare ca organe de drept comun şi organele de cercetare speciale, printre care s-au enumerat expres la lit. d) a alin. (1) din art. 208 ofiţerii poliţiei de frontieră anume desemnaţi.
Pe lângă împrejurarea că poliţiştilor de frontieră nu le sunt aplicabile dispoziţiile speciale de competenţă prevăzute pentru cadrele din Poliţia Română, s-a constatat că în cauză nu ar fi îndeplinite nici condiţiile cerute de lege pentru calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, poliţia judiciară este constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, anume desemnaţi de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală.
Prin urmare, nu este suficient ca un lucrător de poliţie să fie desemnat ca organ de cercetare al poliţiei judiciare, ci este necesar ca acesta să şi desfăşoare efectiv activităţi specifice poliţiei judiciare.
Or, din fişa postului rezultă că, printre sarcinile, îndatoririle şi responsabilităţile ocazionale ale postului se numără doar constatarea şi întocmirea actelor de constatare a infracţiunilor descoperite (fila 57 vol. 25 dosar urmărire penală), nu şi strângerea datelor în vederea începerii urmăririi penale şi cercetarea penală.
Cum în cauză nu sunt aplicabile normele speciale de competenţă după calitatea persoanei, competenţa materială se stabileşte în funcţie de natura infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii.
Întrucât printre infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa de judecată se numără şi cele de luare de mită, dare de mită şi iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, competenţa materială aparţine tribunalului.
Referitor la competenţa teritorială, aceasta aparţine Tribunalului Caraş-Severin, conform criteriilor stabilite prin art. 30 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
Ca atare, în baza art. 42 alin. (1) raportat la art. 27 pct. 1 C. proc. pen. şi la art. 11 din Legea nr. 39/2003 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
C. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la data de 27 decembrie 2011 sub acelaşi număr de dosar, respectiv 667/59/2011/a1.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2012, tribunalul a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Tribunalului Caraş-Severin.
Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă după calitatea persoanei, invocată din oficiu, tribunalul a reţinut următoarele:
Analizând excepţia invocată în raport de actele şi lucrările aflate la dosar - care dovedesc calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare a inculpatului S.I.I., tribunalul a constatat că excepţia este admisibilă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 27 pct. 3 lit. b) din Legea nr. 218/2002 infracţiunile săvârşite de ofiţeri de poliţie care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, cu gradul profesional de la comisarul şef de poliţie la subinspector de poliţie, se judecă în primă instanţă de către curtea de apel în cazul ofiţerilor de poliţie.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că inculpatul S.I.I. a fost desemnat organ de cercetare al poliţiei judiciare la data de 01 decembrie 2004, fiind eliberat din această calitate la data de 05 noiembrie 2010, urmare avizului procurorului nr. 3157/C/A din 02 octombrie 2010, operat la data de 05 noiembrie 2010, împrejurare în raport de care se reţine că, la data săvârşirii de către inculpat a faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, acest inculpat avea calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
Se mai reţinut că, prin procesul - verbal încheiat la 01 noiembrie 2010 de către Serviciul Anchete al D.G.A. din M.A.I. se confirmă înscrierea în baza de date M. A. I. - aplicaţia „E-Director" a calităţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare pe care inculpatul S.I.I., inspector principal de poliţie, a dobândit-o conform Avizului nr. 2930/C/2004 din 01 decembrie 2004.
Referitor la calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, datele respective se înregistrează în sistemul informatic de evidenţă ca urmare a emiterii avizelor şi actelor administrative privind desemnarea sau eliberarea din această calitate.
S-a constatat că, la data numirii inculpatului S.I.I. în poliţia judiciară, era în vigoare Ordinul cu nr. 1504 din 17 noiembrie 2006, care prevede modul de numire şi revocare în şi din funcţia de organ de cercetare al poliţiei judiciare. Potrivit acestui Ordin, a prev. art. 201 alin. (3) C. proc. pen., art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, pentru a fi numit în funcţia de ofiţer al poliţiei judiciare, se întocmeşte un proiect de numire de către ministrul de interne, acesta este înaintat procurorului general, care acordă sau nu avizul conform, după care, în cazul în care se primeşte avizul conform din partea procurorului general - cum s-a întâmplat şi în cazul inculpatului S.I.I. -, se întocmeşte un act administrativ de numire efectivă, acesta fiind actul care produce consecinţe juridice. Pentru a înceta calitatea de organ al poliţiei judiciare, trebuie urmată procedura inversă, ceea ce în cazul inculpatului nu s-a întâmplat decât în noiembrie 2010.
În raport de aceste argumente, s-a reţinut că în cazul mutării unui ofiţer de poliţie dintr-o structură în alta, acesta nu îşi pierde calitatea de organ al poliţiei judiciare, eliberarea din poliţia judiciară putând fi făcută doar în cazul reţinerii în sarcina ofiţerului a unor abateri, infracţiuni sau alte motive întemeiate.
Potrivit Legii nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public cu statut special şi îşi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română. Poliţistul are atribuţii generale de constatare a infracţiunilor, etc, atribuţii care se suprapun cu activităţile de poliţie judiciară.
Potrivit art. 76 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, prevederile acestei legi, se aplică în mod corespunzător şi personalului poliţiei de Frontieră Română, etc. Astfel, poliţistul de frontieră, ca şi celorlalţi poliţişti, de rutieră, etc, li se aplică statutul poliţistului.
În ceea ce priveşte OUG nr. 104 din 27 iulie 2001, s-a constatat că aceasta cuprinde doar reglementări ce vizează organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră, însă această ordonanţă nu conţine vreo normă expresă cu privire la competenţa de cercetare a organelor de poliţie.
Aşa fiind, s-a reţinut că singura lege care reglementează competenţa de cercetare a poliţiştilor care au şi calitatea de organe ale poliţiei judiciare este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, care prin art. 27 pct. 3 lit. b) mai sus menţionat, stabileşte în competenţa curţilor de apel judecarea în primă instanţă a infracţiunilor comise de ofiţerii de poliţie ce au calitatea de organ de cercetare ale poliţiei judiciare cu grad profesional de la comisar şef de poliţie la subinspector de poliţie.
În condiţiile în care inculpatul S.I.I., deşi a făcut parte din poliţia de frontieră, şi-a menţinut calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, s-a apreciat că revine curţii de apel competenţa soluţionării cauzei.
Aşadar, în raport de faptul că poliţiştii de frontieră se supun statului poliţiştilor şi Legii nr. 218/2002, se reţine că, competenţa de soluţionare a infracţiunilor săvârşită de ofiţeri având calitatea de organ de cercetare ale poliţiei judiciare, revine curţilor de apel.
Prin art. V din Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 a fost abrogat expres art. 64 din Legea nr. 360/2002, iar prin art. 27 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 modificat şi completat prin art. IV din Legea nr. 281/2003, au fost stabilite norme de desemnare a poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, precum şi competenţa de urmărire penală şi judecată a acestora, în funcţie de gradele lor profesionale.
În aplicarea acestor texte de lege, ministrul administraţiei şi internelor a emis iniţial ordinul nr. 617 din 29 decembrie 2003, înlocuit prin ordinul nr. 484 din 14 ianuarie 2005, modificat şi completat prin ordinul nr. 581 din 04 aprilie 2005, ulterior cu ordinul nr. 1504 din17 noiembrie 2006, fiind desemnaţi nominal, în 43 de anexe, cei 20.413 poliţişti ce funcţionează ca organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare. În art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, se prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, după distincţiile arătate în alin. (3) al aceluiaşi articol.
Aşadar, textul de lege menţionat instituie norme exprese de competenţă după calitatea persoanei atât în ceea ce priveşte urmărirea penală cât şi judecarea în primă instanţă, fără a distinge în raport cu natura infracţiunii săvârşite.
Având în vedere aceste motive, tribunalul a apreciat că aceste reglementări stabilesc competenţa de a judeca în primă instanţă cauzele privind infracţiunile săvârşite de ofiţerii de poliţie care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, în sensul că această competentă aparţine curţilor de apel, potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002.
În raport de aceste argumente, tribunalul a concluzionat că este competentă de a judeca prezenta cauză Curtea de Apel Timişoara, având în vedere calitatea inculpatului S.I.I. de ofiţer de poliţie, cu unul din gradele profesionale prev. în art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, şi atribuţii de constatare a infracţiunilor, având deci calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare, potrivit art. 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.
În baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 281 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara iar în baza art. 43 alin. (1), (3) C. proc. pen., a dispus sesizarea ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Bucureşti pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara.
II. ÎNALTA CURTE, asupra conflictului negativ de competenţă, constată că, în mod corect, a fost investită cu soluţionarea cauzei Curtea de Apel Timişoara, competenţa de judecare a faptelor aparţinând acestei instanţe, deoarece calitatea de ofiţer de poliţie judiciară fusese dobândită de inculpatul S.I.I. conform legii, iar această calitate nu încetase prin mutarea sa la PTF Naidăş.
Astfel, prin art. V din Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 a fost abrogat expres art. 64 din Legea nr. 360/2002, iar prin art. 27 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 modificat şi completat prin art. IV din Legea nr. 281/2003, au fost stabilite norme de desemnare a poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, precum şi competenţa de urmărire penală şi judecată a acestora, în funcţie de gradele lor profesionale. în aplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate, ministrul administraţiei şi internelor a emis iniţial ordinul nr. 617 din 29 decembrie 2003, înlocuit prin ordinul nr. 484 din 14 ianuarie 2005, modificat şi completat prin ordinul nr. 581 din 04 aprilie 2005, ulterior cu ordinul nr. 1504 din 17 noiembrie 2006, în care au fost desemnaţi nominal, în 43 de anexe, cei 20.413 poliţişti ce funcţionează ca organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare.
Faptele de care este acuzat inculpatul S.I.I., aderare la un grup infracţional organizat şi luare de mită, în formă continuată, au legătură cu atribuţiile sale de serviciu, ce includeau competenţe specifice poliţiei judiciare, de constatare a infracţiunilor, chiar dacă inculpatul îşi desfăşura activitatea la un punct de frontieră. Atribuţiile agenţilor de poliţie de frontieră, între care şi inculpatul S.I.I., după mutarea acestuia la PTF Naidaş, presupun competenţe de poliţie judiciară, conform art. 215 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul menţionat avea calitatea de şef de tură al poliţiştilor din respectivul punct de trecere a frontierei. Ca atare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Ordinul cu nr. 1504 din 17 noiembrie 2006, conform cărora calitatea de organ de cercetare a poliţie judiciare încetează la numirea în funcţii care nu presupun desfăşurarea activităţilor prevăzute în art. 4 din acelaşi ordin.
Sub un alt aspect, Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala şi a unor legi speciale a modificat Legea privind organizarea şi funcţionarea Politiei Române, nr. 218/2002, prevăzând că infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în prima instanţa de către curtea de apel, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit. e) - j) din Legea nr. 360/2002: comisar-şef de poliţie, comisar de poliţie, subcomisar de poliţie, inspector principal de poliţie, inspector de poliţie, subinspector de poliţie [art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificată].
Inculpatul S.I.I. avea gradul profesional de inspector principal de poliţie şi calitatea de şef de tură al poliţiştilor din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş - PTF Naidaş, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că inculpatul a fost desemnat ca organ de cercetare al poliţiei judiciare la data de 01 decembrie 2004, fiind eliberat din această calitate prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor din data de 5 noiembrie 2010, cu avizul procurorului general nr. 3157/C/A din 2 octombrie 2010. în calitate de şef de tură al poliţiştilor din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş - PTF Naidaş, inculpatul avea atribuţii ce ţineau şi de competenţele poliţiei judiciare, respectiv în ceea ce priveşte constatarea infracţiunilor, aceste competenţe ale poliţiei de frontieră fiind stabilite şi în conformitate cu dispoziţiile C. proc. pen.. Astfel, conform art. 215 C. proc. pen., agenţii de poliţie de frontieră au obligaţiile şi drepturile prevăzute de art. 214 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., respectiv luarea de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea unei infracţiuni, întocmirea procesului-verbal despre împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia, reţinerea corpurilor delicte, evaluarea pagubelor, precum şi efectuarea oricăror alte acte, când legea prevede aceasta.
De asemenea, conform Legii nr. 360/2002 poliţistul este funcţionar public cu statut special şi îşi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română. Poliţistul are atribuţii generale de constatare a infracţiunilor ce se suprapun cu activităţile de poliţie judiciară. Totodată, OUG nr. 104 din 27 iulie 2001 cuprinde reglementări ce vizează organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră, ce includ activitatea de constatarea infracţiunilor, specificaşi poliţiei judiciare.
Cum în calitate de şef de tură al poliţiştilor din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş - PTF Naidăş, inculpatul avea atribuţii ce ţineau şi de competenţele poliţiei judiciare, respectiv în ceea ce priveşte constatarea infracţiunilor, nu se poate susţine că, prin mutare, şi-a pierdut calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, aceasta încetând doar la data ordinului emis în acest sens de către ministrul administraţiei şi internelor din data de 5 noiembrie 2010.
Pe de altă parte, pierderea calităţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare după această dată, respectiv împrejurarea că, la sesizarea instanţei, inculpatul nu mai avea această calitate, nu este de natură a determina schimbări în ceea ce priveşte instanţa competentă, având în vedere dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv că faptele de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, au legătură cu atribuţiile sale de serviciu ce includeau, la momentul comiterii faptelor de care este acuzat, atribuţii specifice de ofiţer al poliţiei judiciare.
Faţă de toate aceste considerente, având în vedere că inculpatul S.I.I. a făcut parte din poliţia judiciară şi că şi-a menţinut această calitate după mutare, prin atribuţiile ce îi reveneau în cadrul poliţiei de frontieră, că faptele pentru care este acuzat au legătură cu aceste atribuţii, că potrivit dispoziţiilor legale poliţiştii de frontieră se supun Statutului poliţiştilor şi Legii nr. 218/2002, iar competenţa de soluţionare a infracţiunilor săvârşită de ofiţeri având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare revine curţilor de apel chiar şi în cazul în care, ulterior comiterii faptei care avea legătură cu atribuţiile de serviciu, calitatea de ofiţer de poliţie judiciară încetează, Înalta Curte, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din acelaşi cod, va stabili că, în cauza privind pe inculpatul B.G.N. ş.a., este competentă să judece Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B.G.N., B.V.I., B.I., C.A.I., C.OG, C.V., C.D.A., C.C., C.S.S., F.F., I.V., ş.a., în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu inculpaţilor în sumă de câte 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 679/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 539/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
