ICCJ. Încheierea nr. 679/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 679/2012

Dosar nr.9327/211/2012

Şedinţa publică din 26 aprilie 2012

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 46 din Camera de Consiliu din data de 4 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a dispus, în baza art. 149/1 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului I.D.I. formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

S-au reţinut următoarele:

Prin propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 46/P/2012, în temeiul art. 149/1 alin. (1) şi (2), art. 149 alin. (1) şi art. 150 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a solicitat arestarea în lipsă, pe o durată de 30 de zile, a inculpatului I.D.I., pentru următoarele motive:

Inculpatul I.D.I. este bănuit că a indus în eroare părţile vătămate B.V. şi B.M.R., cărora Ie-a oferit spre vânzare apartamentul situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, deşi, în realitate, apartamentul se află în proprietatea unei alte persoane, respectiva numitului A.O.M.

Acţiunea infracţională s-a reţinut că a avut loc în zilele de 30 şi 31 ianuarie 2012, părţile vătămate fiind păgubite cu suma totală de 25.000 de Euro, bani pe care i-au dat inculpatului, ca preţ al locuinţei.

Inculpatul a utilizat, succesiv, două acte de identitate contrafăcute, prezentându-se în faţa notarului public M.A. din Cluj-Napoca, sub o identitate falsă, respectiv sub identitatea adevăratului proprietar al locuinţei .

La data de 30 ianuarie 2012 a fost întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare, între I.D.I. (sub identitatea falsă "A.O.M.") şi B.M.R., inculpatul încasând un avans de 2.000 de Euro.

La data de 31 ianuarie 2012, notarul public M.A. a redactat un contract de vânzare-cumpărare, care însă nu a mai fost autentificat, după ce s-a descoperit faptul că I.D.I. se prezentase, în mod fraudulos, sub identitatea lui A.O.M. Totuşi, inculpatul primise deja încă o sumă de 23.000 de Euro, de la părţile vătămate, tot cu titlul de preţ al locuinţei.

Prin rezoluţia procurorului din 19 martie 2012, ora 12,00, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui I.D.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune calificată, în convenţie, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

Ulterior, prin ordonanţa procurorului din 29 martie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului I.D.I., pentru infracţiunile arătate mai sus.

Totodată, s-a susţinut că în prezentul dosar se efectuează cercetări şi faţă de făptuitoarea M.A., notar public, urmare a plângerii penale formulată de partea vătămată B.V., care susţine că notarul public ar fi săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., pentru că ar fi redactat contractul notarial din 31 ianuarie 2012, fără a verifica cu atenţie identitatea pretinsului vânzător.

Se mai desfăşoară cercetări şi faţă de făptuitoarea K.A.B., notar public, întrucât partea vătămată B.V. a susţinut că aceasta ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin aceea că şi-ar fi nesocotit atribuţiile de serviciu şi ar fi eliberat o xerocopie simplă a contractului notarial de vânzare-cumpărare nr. 1130 din 02 noiembrie 2004, unei persoane fără nici o calitate în ceea ce priveşte respectivul contract.

Ulterior, xerocopia a fost utilizată de inculpat pentru a induce în eroare părţile vătămate şi pe notarul public M.A. (contractul nr. 1130 din 02 noiembrie 2004 fiind contractul prin care A.O.M. a dobândit iniţial locuinţa).

În cauză s-a arătat că au fost administrate numeroase probe din care rezultă cu claritate indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile imputate. Astfel, au fost efectuate recunoaşteri după planşa fotografică (f.9,10), a fost audiată făptuitoarea M.A. (f.31,32), au fost audiate părţile vătămate B.V. (f.33-37) şi B.M.R. (f.38-42), a fost audiat martorul B.M.E. (f. 43-46) şi martorul H.H.C. (f. 89,90).

Analizând propunerea de arestare formulată în cauză, Curtea de Apel a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea prezentei cauze, în temeiul prevederilor art. 149/1 alin. (2) C. proc. pen., pe care a admis-o din următoarele considerente:

Din actele dosarului de urmărire penală reiese cu certitudine că infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului I.D.I. au fost sesizate, la momentul săvârşirii lor, chiar de către notarul public M.A. care împreună cu partea vătămată B.V. au anunţat la data de 31 ianuarie 2012 organele de poliţie (f.3-11, f.31-32 d.u.p.).

Ulterior sesizării, cercetările în prezenta cauză au fost instrumentate în faza de acte premergătoare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care la data de 08 februarie 2012, după ce l-au audiat în calitate de martor pe notarul public A.M., au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul prev art. 209 alin. (4)/1 lit. d) C. proc. pen., în vederea oportunităţii preluării cauzei (f.2 d.u.p.), dosarul fiind preluat şi înregistrat la aceeaşi dată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sub nr. 46/P/2012.

Ulterior, în cauză procurorul de caz a procedat la reaudierea persoanelor vătămate B.V. şi B.M.R., a martorului B.M.E., a solicitat relaţii de la notarul public K.A.E. (f,47-50 d.u.p.) şi a mai administrat la dosar alte înscrisuri (f.58-65 d.u.p.), efectuând în acelaşi timp şi acte specifice de căutare a inculpatului care, din datele cauzei, reiese că este plecat din ţară, împotriva sa fiind emis un mandat European de arestare în vederea executării unei pedepse de 5 ani închisoare în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 645 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca (f.58).

La data de 19 martie 2012 în cauză a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului I.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 293 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., iar la data de 29 martie 2012 a fost pusă acţiunea penală împotriva inculpatului pentru aceleaşi infracţiuni (f.68-70, f.74-75).

Ulterior, la data de 02 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă în lipsă a inculpatului I.D.I.

Din cele expuse mai sus, reiese că în cauză singura persoană faţă de care se efectuează în prezentul dosar acte de urmărire penală, care are calitatea de inculpat în prezenta cauză şi faţă de care s-a formulat o acuzaţie oficială în materie penală din partea autorităţilor, în acceptul normelor naţionale şi a prev. C.E.D.O., este inculpatul I.D.I.

Potrivit prevederilor art. 145/1 alin. (2) C. proc. pen., dosarul împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acestuia, în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzută de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Reiese în mod cert din actele dosarului că faţă de cei doi notari publici în cauză nu doar că nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală şi nu au fost puşi oficial sub vreo învinuire, dar nici măcar nu au fost audiaţi în calitate de făptuitori.

În ceea ce o priveşte pe M.A., aceasta a fost audiată la data de 08 februarie 2012 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în calitate de martoră, ea fiind de altfel şi persoana care a sesizat organele de poliţie la data de 31 ianuarie 2012 cu privire la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului I.D.I., ulterior nemaiperfectând contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică şi refuzând să mai înmâneze vreo copie a acestuia altcuiva decât organelor de poliţie.

La acea dată de 08 februarie 2012 dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi tot la aceea dată, partea vătămată B.V. a formulat o plângere penală împotriva notarului public A.M. acuzându-l de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu (f.1 d.u.p.).

În ceea ce o priveşte pe notarul public K.A.B. aceasta nici măcar nu a fost audiată vreodată în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicitându-i doar anumite relaţii cu privire la unele înscrisuri (f.40 d.u.p.).

Curtea constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat prezenta propunere de arestare preventivă a inculpatului I.D.I. acestei instanţe pe considerentul că în cauză s-ar efectua cercetări faţă de cei doi notari publici, împrejurare care ar atrage, prin urmare, potrivit disp. art. 28/1 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 149/1 alin. (2) C. proc. pen., competenţa materială a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea propunerii.

Aşa cum s-a arătat anterior, din nici un act de urmărire penală efectuat până în prezent nu reiese că cei doi notari publici ar fi cercetaţi pentru vreo infracţiune sau că faţă de aceştia s-ar fi efectuat vreun act măcar premergător începerii urmăririi penale. Chiar şi în această din urmă situaţie, efectuarea unor acte premergătoare nu echivalează cu o învinuire sau o acuzaţie în materie penală pentru a atrage competenţa materială a Curţii de Apel pe considerentul calităţii speciale a subiectului activ al infracţiunii.

Simpla împrejurare că în plângerea formulată la data de 08 februarie 2012 şi adresată Parchetului Curţii de Apel Cluj, partea vătămată B.V. a solicitat tragerea la răspundere a notarului public M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, nu investeşte de plano Curtea de Apel Cluj cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă.

Dosarul de urmărire penală, de altfel, a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în baza prev. art. 209 alin. (4)/1 lit. d) C. proc. pen., cu acordul procurorului care a efectuat supravegherea penală, preluare care pentru motivele prevăzute de acest text de lege poate avea loc şi în situaţia în care infracţiunile care fac obiectul dosarului nu sunt de competenţa materială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel şi nici nu atrag competenţa acestei instituţii pe considerentul unei calităţi speciale a făptuitorului.

În susţinerea concluziilor de respingere a excepţiei invocată de judecător din oficiu, anterior soluţionării propunerii de arestare preventivă, reprezentanta parchetului a invocat o practică similară a Curţii de Apel Cluj în dosarele nr. 1312/33/2011 (f.18-20, dosar instanţă) şi nr. 645/33/2010 (f.21-32, f.36-43 dosar instanţă).

Aşa cum reiese din hotărârile judecătoreşti pronunţate în respectivele cauze şi ataşate la dosar, în ambele cauze au fost admise propuneri de arestare preventivă pentru infracţiuni săvârşite de persoane care nu au nici una din calităţile prev. de art. 28/1 pct. 1 lit. b) – b)/3 C. proc. pen., infracţiuni care, de asemenea, nu erau de competenţa materială a Curţii de Apel.

În ambele cazuri însă, alături de persoanele faţă de care se solicitase luarea măsurii arestării preventive, era începută urmărirea penală şi pentru un notar, respectiv un avocat faţă de care, ulterior, prin rechizitoriu s-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală. Acest lucru se poate observa din cuprinsul deciziei penale nr. 1614/2011 a Curţii de Apel Cluj ataşată la dosar (f.36-43), în final ambele cauze fiind trimise pentru judecata în primă instanţă judecătoriilor.

Cât priveşte susţinerea potrivit căreia competenţa Curţii de Apel Cluj ar fi atrasă în temeiul prevederilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen., pe caz de conexitate, aceasta nu poate fi reţinută deoarece respectivele prevederi reglementează competenţa de judecată a instanţelor şi nu cea dintre instanţe şi parchete în faza de urmărire penală, în timp ce prevederile art. 45 C. proc. pen. care fac trimitere şi la acest text de lege vizează conflictele de competenţă între organele de urmărire penală.

Ca o ultimă remarcă, Curtea menţionează faptul că nu se poate susţine că plângerea formulată în faza de urmărire penală de către o persoană vătămată împotriva unei persoane dintre cele prev. la art. 28/1 lit. b) – b)/3 C. proc. pen. atrage competenţa Curţii de Apel în soluţionarea propunerii de arestare a altor persoane cercetate în acelaşi dosar, câtă vreme nu există vreo acuzaţie penală formulată de acuzare din oficiu faţă de primele dintre acestea.

Plângerea respectivă investeşte doar organul de urmărire penală cu efectuarea de acte premergătoare, în urma cărora urmează să se aprecieze dacă există suficiente indicii pentru a se începe urmărirea penală şi suficiente probe pentru a se pune în mişcare acţiunea penală faţă de persoanele reclamate.

Un altfel de raţionament ar conduce la o prorogare artificială de competenţă şi la situaţii în care, de pildă, în mod arbitrar sau chiar abuziv s-ar putea formula plângeri penale pentru infracţiuni în legătură cu serviciul, împotriva unor persoane care ar fi membri ai guvernului sau parlamentari, faţă de care să nu se efectueze nici măcar acte premergătoare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă faţă de alte persoane cercetate în acelaşi dosar şi puse sub învinuire să se formuleze propuneri de arestare preventivă care prin „forţarea" limitelor unor dispoziţii procedurale să fie înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în primă instanţă.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus expuse, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 149/1 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului I.D.I., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, acesta fiind învinuit de comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 293 alin. (1) C. pen., toate de competenţa în primă instanţă a judecătoriei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoriei Cluj Napoca şi Curtea de Apel Cluj.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 145¹ C. proc. pen., competenţa de soluţionare a propunerii de luare a măsurii arestării preventive revine judecătoriei, instanţă competentă material să judece cauza în fond.

În cauză, la data de 19 martie 2012 în cauză a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului I.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 293 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., iar la data de 29 martie 2012 a fost pusă acţiunea penală împotriva inculpatului pentru aceleaşi infracţiuni.

Ulterior, la data de 02 aprilie2012, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă în lipsă a inculpatului I.D.I.

Din actele dosarului, rezultă că singura persoană faţă de care se efectuează acte de urmărire penală şi faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală este inculpatul I.D.I., iar, raportat la natura infracţiunilor pentru care este acuzat şi cercetat, instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond este judecătoria.

Împrejurarea că în prezent dosarul de urmărire penală a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în baza prevederilor art. 209 alin. (4)/1 lit. d) C. proc. pen., cu acordul procurorului care a efectuat supravegherea penală, nu poate constitui un temei de derogare de la dispoziţiile privind competenţa materială a instanţei de fond.

De asemenea, faptul că în sesizarea adresată Parchetului Curţii de Apel Cluj, partea vătămată B.V. a solicitat tragerea la răspundere a notarului public M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, iar în cursul efectuării actelor premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat anumite relaţii cu privire la unele înscrisuri de la notarul public K.A.B., nu conferă acestor persoane vreo calitate în cadrul procesului penal în care este cercetat inculpatul I.D.I., astfel că nu este incidenţă nicio situaţie în care cauza aflată în curs de urmărire penală să atragă competenţa unei instanţe după calitatea persoanei.

Înalta Curte constată că în mod întemeiat a apreciat Curtea de Apel Cluj că nu sunt incidente nici prevederile art. 35 alin. (1) C. proc. pen., respectiv un caz de conexitate, întrucât aceste dispoziţii se referă la competenţa de a judeca a instanţelor. Or, dat fiind că faţă de cei doi notari publici nu s-a formulat vreo acuzaţie oficială şi nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu se poate vorbi despre conexitate între două cauze.

Drept urmare, raportat la infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul, conform dispoziţiilor legale în materie, judecătoria este competentă material să soluţioneze propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul I.D.I.

Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 724/2012. Penal. Conflict de competenţă...		ICCJ. Încheierea nr. 552/2012. Penal →

ICCJ. Încheierea nr. 679/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Încheierea nr. 679/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond