ICCJ. Decizia nr. 713/2012. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 713/2012
Dosar nr. 7658/117/2011
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, din 31 august 2011, a fost trimis în judecată inculpatul N.R. reţinându-se în sarcina sa comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, şi introducerea în ţară, fără drept, de droguri de risc, în forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Învestit cu soluţionarea cauzei a fost Tribunalul Cluj, care, prin sentinţa penală nr. 374/D/2011 din 29 septembrie 2011, în temeiul art. 30 C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Cluj a reţinut că:
Un prim criteriu ce trebuie avut în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei este acela al „locului săvârşirii infracţiunii", în cazul de faţă reţinându-se, chiar prin rechizitoriu, că infracţiunile imputate inculpatului N.R. au fost comise în străinătate, iar flagrantul a fost realizat pe raza localităţii Satu Mare, unde numitul N.R. a fost prins, acesta constituind şi cel de al doilea criteriu indicat în art. 30 alin. (1) C. proc. pen. (locul unde a fost prins făptuitorul).
Cel de al treilea criteriu de determinare a competenţei teritoriale este „locul unde locuieşte inculpatul" , acesta având domiciliul în municipiul Satu Mare, jud. Satu Mare, în timp ce ultimul criteriu, acela al „locului unde locuieşte partea vătămată" nu are aplicabilitate în cauză.
Observând, aşadar, fiecare dintre aceste criterii, rezultă că Tribunalul Cluj nu întruneşte nici una dintre condiţiile la care textul de lege amintit face referire.
La 20 octombrie 2011, cauza a fost înregistrată sub nr. 7658/117/2011 pe rolul Tribunalului Satu Mare.
Pentru termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, apărătorul ales al inculpatului a formulat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare, motivându-şi excepţia pe faptul că prezenta cauză a fost disjunsă dintr-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, tot această instituţie a efectuat urmărirea penală în dosarul disjuns, în cauză există un caz de indivizibilitate, iar la data de 5 septembrie 2011 a sesizat Tribunalul Cluj cu soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa penală nr. 39 din 5 martie 2012, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi, sesizând că s-a ivit conflictul negativ de competenţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.
Pentru a hotârî astfel, Tribunalul Satu Mare a reţinut că:
Drogurile expediate de inculpatul N.R., prin intermediul unei firme de transport din Portugalia în România, trebuiau să ajungă la fratele acestuia, N.R., care urma să le comercializeze pe raza judeţului Cluj, aşa cum a procedat şi cu celelalte substanţe, fapte pentru care a şi fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, prin sentinţa penală nr. 151/D/2010 pronunţată de Tribunalul Cluj.
Împrejurarea că inculpatul N.R. s-a întâlnit cu conducătorul auto care a adus drogurile din Portugalia pe raza municipiului Satu Mare, unde a şi fost depistat de lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj Napoca, nu înseamnă că infracţiunea s-a săvârşit în raza de competenţă a Tribunalului Satu Mare.
Mai mult, potrivit alin. (2) al art. 30 C. proc. pen., judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, iar art. 3 al aceluiaşi text de lege prevede în mod expres că, atunci când urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute la alin. (1) îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal, iar alin. (4) al art. 30 C. proc. pen. explicitează semnificaţia sintagmei locul săvârşirii infracţiunii, arătând că este locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în examinarea conflictului negativ de competenţă de faţă analizând actele şi lucrările din dosar, precum şi în raport cu prevederile art. 30 C. proc. pen., constată că, în cauza de faţă, infracţiunile au fost comise în străinătate, iar flagrantul a fost realizat pe raza localităţii Satu Mare, localitate unde a şi fost prins inculpatul; mai mult, N.R. are domiciliul în Satu Mare, str. B.
Astfel fiind, se va stabili în favoarea Tribunalului Satu Mare competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul N.R.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul N.R. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, î nsumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 735/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de... → |
|---|
