ICCJ. Decizia nr. 744/2012. SECŢIA PENALĂ

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

 

Încheierea nr. 744/2012

Dosar nr. 15206/231/2009*

 

Şedinţa publică din 9 mai 2012

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.A Prin sentinţa penală nr. 103 din 07 iulie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 532/2002 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, au fost condamnaţi inculpaţii, astfel:

1.- plt.major C.I., la:

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza Legii nr. 543/2002, s-a constatat graţiată condiţionat pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. pe perioada indicată în art. 71 C. pen.

2. lt.colonel (rez.) D.C., la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţierea condiţionată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. pe perioada indicată în art. 71 C. pen.

3. căpitan O.G. şi căpitan (rez.) H.T., la câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ C. pen. şi a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpaţii au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul O.G. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţierea condiţionată a pedepselor de 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi s-a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.N. şi SC B.G. pentru infracţiunea de complicitate la delapidare prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.G. pentru infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu referire la art. 42 din Legea nr. 182/1991 şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. au fost anulate ca false chitanţele, facturile, deconturile, menţiunile privitoare la avansuri concedii de odihnă aflate în registrele de casă, dispoziţiile de plată şi rapoartele personale privind acordarea avans concediu de odihnă, menţiunile privind deconturi de materiale pe numele T.N. şi Z.L., menţiunea referitoare la soldul din registrul de casă, statul nominal plată compensatorii, menţiunile privind plata către T.V. a sumei de 2.064.650 RON şi către P.V. a sumei de 42.345.000 RON, statele de plată, statele nominale, dispoziţii de plată, registrul de casă din 23 ianuarie 2001 şi menţiunea privind valoarea totală a centralizatorului state de plată, toate enumerate în sentinţă.

A fost menţinut sechestrul asigurator pe bunurile mobile ale inculpatului D.C. şi pe toate bunurile aparţinând inculpaţilor C.I., O.G. şi H.T. şi s-a ridicat sechestrul asigurator dispus pe bunurile inculpaţilor T.N. şi B.G.

Pe latura civilă, prin aceeaşi sentinţă s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării şi au fost obligaţi la plata către aceasta, după cum urmează:

- D.C. şi C.I. la suma de 203.447.632 RON la care se adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;

- C.I. în solidar cu H.T. la suma de 103.602.252 RON la care se adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;

- C.I. în solidar cu O.G. la suma de 170.306.109 RON la care se adaugă dobânda legală calculată până la achitarea integrală a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea inculpaţilor B.G. şi T.N. au rămas în sarcina statului şi a fost obligat fiecare din inculpaţii condamnaţi la plata către stat a câte 5.000.000 RON cu acelaşi titlu.

B. Prin decizia penală nr. 31 din 26 septembrie 2006 a Curţii Militare de Apel Bucureşti au fost admise apelurile declarate în cauză împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.C. în pedepsele stabilite, pe care le-a repus în individualitatea lor, a înlăturat sporul de un an şi conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este graţiată în întregime.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 a căror nerespectare are ca urmare revocarea graţierii condiţionate.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

De asemenea, instanţa de apel a înlăturat sporul de 6 luni închisoare adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.I. şi a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de trei ani închisoare aplicate celor doi inculpaţi stabilind un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică data faptelor comise de inculpaţii O.G. şi H.T. din infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. cu referire la art. 18¹ C. pen. i-a achitat pe inculpaţi pentru aceasta din urmă infracţiune aplicându-le câte o amendă administrativă.

C. Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi inculpatul C.I.

Prin decizia nr. 1567 din 27 februarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate în cauză a casat decizia penală nr. 31 din 26 septembrie 2006 a Curţii Militare de Apel Bucureşti hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

S-a reţinut, în esenţă, superficialitatea instanţei de apel în motivarea hotărârii adoptate (superficialitate preluată din motivarea hotărârii de către instanţa de fond).

II. A. Prin decizia nr. 1 din 12 martie 2008 a Curţii Militare de Apel Bucureşti s-au admis apelurile declarate, s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă - Judecătoria Focşani (reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. 2 C. proc. pen.).

B. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel şi prin decizia nr. 2302 din 24 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul, s-a casat decizia nr. 1 din 12 august 2008 a Curţii Militare de Apel şi s-a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 103/2005 a Tribunalului Militar Bucureşti (Dosar nr. 532/2002).

C. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a apelurilor aparţine Tribunalului Bucureşti şi prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti după calitatea persoanei, înaintând dosarul către Tribunalul Bucureşti.

D. Prin decizia penală nr. 420/A din 03 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti s-au admis apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 103 din 07 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 532/2002, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza în vederea judecării la Judecătoria Focşani. S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 356/2006, prin care s-a consacrat regula cu valoare de principiu a „judecării civililor de către instanţele civile” şi, respectiv, restrângerea competenţei instanţelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar şi anchetării şi judecării de către parchetele şi instanţele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicaţi şi civili (art. 35 C. proc. pen. modificat). Or, în această situaţie, faţă de intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 şi data pronunţării sentinţei penale nr. 103/2005, era evidentă competenţa Tribunalului Bucureşti de a soluţiona apelurile declarate.

E. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.C. şi H.T., recursuri respinse prin decizia penală nr. 1535 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.

III. A. Pe rolul Judecătoriei Focşani cauza a fost înregistrată sub nr. 15206/231/2009, care a pronunţat sentinţa penală nr. 1545/2010, ce a fost apelată.

Prin sentinţa penală nr. 1545 din 01 noiembrie 2010 a Judecătoriei Focşani, au fost condamnaţi inculpaţii:

- D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 (doi) ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul în care inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune în termenul de încercare.

În temeiul art. 1 şi 4 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată executarea pedepsei de 2 ani închisoare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind revocarea beneficiului graţierii condiţionate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului D.C. pentru infracţiunile de: abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. prov. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.C. privind infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) şi art. 13 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului O.G., privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.G. privind infracţiunile de: delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. pen., a fost achitat inculpatul O.G. privind infracţiunile de: fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului H.T., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.T. privind infracţiunea de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.T. privind infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul în care inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune în termenul de încercare.

În conformitate cu disp. art. 1 şi 4 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată executarea pedepsei de 3 ani închisoare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind revocarea beneficiului graţierii condiţionate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului C.I. privind infracţiunile de: fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. .289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.N., privind infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 26 C. pen., cu referire la art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.G., privind infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 42 din Legea nr. 82/1991 şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului O.G., formulată prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din art. 248 C. pen. în art. 249 C. pen.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. şi art. 170 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv: chitanţele nr. C1, Ca-Cz, C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, C9, C10, C11, C12, C13, C14, C15, C16, C17, C18, C19, C20, C21, C23, C24, C25, C26, chitanţele indicate în tabelele din volumul 1 de cercetare administrativă;

- facturile, deconturile enumerate în tabelul de la volumul I cercetare administrativă şi existente în original la acelaşi volum;

- menţiunile privitoare la avansuri concedii de odihnă aflate în registrele de casă din volumul 3 dosar cercetare administrativă;

- dispoziţiile de plată şi rapoartele personale privind acordarea avans concediu de odihnă din volumul III dosar administrativ;

- menţiunea privind decont materiale pe numele T.N. din registrul de casă din 23 noiembrie 2000 aflat la volumul I, dosar cercetare administrativă;

- menţiunea privind decont materiale pe numele Z.L. din registrul de casă din 25 septembrie 2000, aflat la volumul I dosar cercetare administrativă;

- menţiunea privind soldul din registrul de casă din 27 martie 1998 aflat la volumul I cercetare administrativă;

- statul nominal plată compensatorii din volumul I, cercetări administrative şi menţiunea din registrul de casă, aflat la volumul I precum şi nota contabilă nr. 143/2000;

- menţiunea privind plata către T.V. a sumei de 2.064.650 RON, din statul de plată aflat la volumul I;

- menţiunea privind plata către P.V. a sumei de 42.345.000 RON, din statul de plată aflat la volumul I;

- statele nominale din volumul II cercetare administrativă şi menţiunile corespunzătoare din registrele de casă din data de 21 decembrie 2000, volumul I, precum şi din nota cercetărilor nr. 54/2000;

- statele nominale din volumul 6 dosar urmărire penală;

- dispoziţiile de plată din volumul I (cu excepţia menţiunii privind pe T.R.);

- registrul de casă din 23 ianuarie 2001;

- menţiunea privind valoarea totală a centralizatorului state de plată aflată în registrul de casă de la volumul I, precum şi nota cotabilă nr. 154 din 21 decembrie 2000.

S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă cu privire la bunurile mobile ale inculpatului D.C. şi pe toate bunurile aparţinând inculpaţilor C.I., O.G. şi H.T., până la concurenţa sumelor la care sunt obligaţi cu titlu de despăgubiri civile.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă cu privire la bunurile inculpaţilor T.N. şi B.G.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale astfel:

- pe inculpaţii C.I. şi D.C., în solidar, la sumele de: 8.615.685 RON, 19.856.181 RON, 1.751.400 RON şi 1.009.709 RON, plus dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală a debitelor;

- pe inculpaţii C.I. şi H.T., în solidar, la sumele de: 49.731.554 RON şi 12.900.000 RON, plus dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală a debitelor;

- pe inculpaţii C.I. şi O.G., în solidar, la sumele de: 711.340 RON, 2.688.848 RON, 2.064.050 RON, 42.345.000 RON, 9.007.200 RON, 4.962.000 RON, 4.253.400 RON, 2.502.0.000 RON, 82.454.745 RON, plus dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală a debitelor;

- pe inculpatul H.T. la 5.005.940 RON, plus dobânda legală aferentă, până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Focşani, în esenţă, a reţinut următoarea situaţie de fapt: inculpatul lt. col. D.C. - în calitate de contabil şef al compartimentului financiar-contabil la UM xx Focşani, s-a înţeles cu inculpatul plt. maj. C.I., casier la aceeaşi unitate militară, pentru a ridica sume de bani din casieria unităţii, în scopul folosirii temporare a acestor sume în interes personal.

Astfel, pe baza unor cereri întocmite şi semnate în fals de C.I., cereri făcute în numele unor cadre militare din unitatea respectivă prin care se solicita avansuri de soldă la plecare, în concediu de odihnă, se întocmea o dispoziţie de plată fictivă pe care erau trecute diferite sume şi înainte de a se prezenta comandorului pentru aprobare, inculpatul lt. col. D.C. aplică viza C.F.P.

După această procedură, din casierie se ridicau sumele respective, care erau împărţite între cei doi, apoi inc. D.C. viza registrul de casă.

Tot în sarcina celor doi inculpaţi s-a mai reţinut că, în cursul anului 2000, inculpatul D.C. a solicitat în repetate rânduri inc. C.I., casier al unităţii, diverse sume de bani din casierie, acesta din urmă acordându-i sumele solicitate, fără a întocmi documente justificative.

În unele cazuri, inc. D.C. aducea documente justificative, având ca obiect achiziţionarea unor bunuri, după care, îi cererea casierului să întocmească deconturi pe numele unor cadre militare, sau, pe numele casierului.

Facturile de achitare erau prezentate de inc. C.I. sau D.C., inculpatului cpt. T.N. - şef compartiment logistic la UM nr. xx, solicitându-i acestuia emiterea bonurilor de consum, fără ca, acesta din urmă să verifice realitatea bonurilor din documente, emiterea bonurilor de consum solicitate.

Deconturile în cauză, aveau la bază facturi şi chitanţe false, cumpărate de inc. lt. col. D.C. de pe piaţa clandestină.

Conform art. 33 din O.G. nr. 21/1999 documentele de decontare sunt supuse controlului financiar preventiv al şefului compartimentului financiar-contabil.

În perioada respectivă, aceste vize de control financiar preventive au fost acordate de inculpaţii O.G. şi H.T., care deţineau funcţiile de şef compartiment financiar-contabil.

Toate documentele au fost vizate de inc. D.C. iar bonurile de casă, semnate de T.N.

După efectuarea acestei proceduri, deconturile au fost trecute de inc. C.I. în registre de cotă, predate cu documentele justificative inculpatei B.G., care a procedat la înregistrarea lor în contabilitatea sintetică a unităţii, respectiv în notele contabile şi fişele de conturi, deşi acestea nu aveau toate elementele de legalitate, formale prevăzute de lege.

De sume de bani scoase din casierie, prin modalitatea arătată, a beneficiat şi inculpatul H.T., care la data de 23 noiembrie 2000 a primit de la casierul C.I. - suma de 49.731.554 RON, suma respectivă fiind contrasemnată în registrul de casă de beneficiar.

În sarcina inc. H.T., s-a mai reţinut că nu a introdus în sistemul de evidenţă contabilă documentele prin care martorul N.C. a primit suma de 65.233.060 RON - reprezentând plăţi compensatorii pentru trecerea în rezervă.

Neefectuând această operaţiune contabilă, inculpatul H.T. a întocmit un alt stat de plată pe care a trecut o sumă majorată - 70.239.000 RON, pe care l-a semnat în locul ofiţerului disponibilizat, a vizat statutul şi şi-a însuşit suma de 3.471.144 RON.

Acest stat de plată, deşi nu purta şi viza casierului, inculpata B.G. l-a înregistrat în nota contabilă nr. 143/17-27 noiembrie 2000.

Inculpaţii O.G. şi C.I., în înţelegere, au întocmit două state de plată pentru sumele de 711.340 RON şi 2.688.848 RON, înregistrate de B.G., sume însuşite de cei doi inculpaţi.

Inculpaţii C.I., O.G. şi B.G. au întocmit în fals 4 state de plată, sumele fiind însuşite de aceştia.

În luna ianuarie 2001, din dispoziţia inculpatului O.G., inculpatul C.I. a întocmit trei dispoziţii de plată, deşi în momentul acela nu exista un raport de necesitate aprobat, dispoziţii ce au fost vizate C.F.P. de inculpatul H.T.

În baza acestor acte financiar-contabile, inculpatul C.I. a scos din casieria unităţii suma de 12.900.000 RON şi i-a înmânat-o inculpatului H.T., pe care şi-a însuşit-o cu inculpatul O.G.

La data de 21 decembrie 2000, inculpatul C.I. a modificat registrul de casă în care a menţionat centralizatorul statului de plată a salariilor personalului UM nr. xx Focşani din valoarea corectă de 738.811.532 RON, în 866.266.756 RON.

În înţelegere cu inculpatul casier B.G., a efectuat o ştersătură în nota contabilă - 154 din 21 decembrie 2000, înlocuind cifra corectă a cuantumului statului de plată cu cel modificat, apoi a schimbat totalul sumei, din suma iniţială de 3.623.915.289 ROL, în suma de 3.706.370.143 ROL.

Nota contabilă în cauză a fost confirmată prin semnătura inculpatului O.G.

La sfârşitul anului 2000, inculpatul O.G. a dispus refacerea fişelor de cont, pentru contul 210 - casă, cu scopul ca, documentele de evidenţă sintetică să fie în concordanţă cu documentele care, conţineau modificări, putând astfel să justifice eventuale diferenţe.

La refacerea fişelor de cont, a participat şi inculpata B.G.

Situaţia de fapt, a fost stabilită pe baza actului de constatare nr. A.378 din 06 august 2001 al Secţiei audit Intern nr. 7 bis, procesul verbal de cercetare administrativă nr. A 2003 din 13 iulie 2001, carnete chitanţier, note contabile, registre de casă, fişa postului pentru fiecare inculpat, facturi, deconturi, dispoziţii de plată, stat nominal de plată compensatorii, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor, procese verbale de confirmare, raport de expertiză contabilă.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile disp. art. 121 şi art. 124 C. pen., privind prescripţia specială cu excepţia infracţiunii de delapidare - art. 215¹ C. pen.

Întrucât, inculpaţii au solicitat continuarea procesului, prima instanţă a trecut la analiza probelor, cu privire la toate faptele şi a avut în vedere şi disp. art. 13 C. pen., concluzionând:

- inculpatul D.C., se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215¹ C. pen., art. 248 C. pen., art. 25, raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul O.G., se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., art. 215¹ alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 31 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- inculpatul G.T., se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul C.I., se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., 291 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru inculpaţii T.N. şi B.G., s-a apreciat de către instanţa de fond că faptele comise de aceştia nu au fost cu intenţie, prin urmare, lipseşte latura subiectivă cerută de lege, pentru a fi considerată infracţiune.

B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.C., O.G., C.I., Ministerul Apărării Naţionale - pentru UM nr. xx Focşani.

În motivele de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, a criticat sentinţa penală ca neîntemeiată şi nelegală întrucât, în mod greşit, s-a dispus achitarea inculpatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, instigare la fals intelectual, fapte prev. de art. 248 C. pen. şi art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a susţinut că pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, este prea blândă în raport de pericolul social concret al faptei, de împrejurările în care s-a comis, de urmările produse.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond se referă şi la faptul că, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor H.T., T.N., B.G., întrucât aceştia în raport de poziţia pe care au avut-o la UM nr. xx Focşani, de atribuţiunile de serviciu, prin activitatea defectuoasă pe care au desfăşurat-o cu bună ştiinţă, au avut drept scop să-şi însuşească pe nedrept diferite sume de bani.

Ministerul Apărării Naţionale a criticat hotărârea instanţei de fond atât sub aspectul laturii penale, cât şi a modului de soluţionare a laturii civile. În esenţă, s-a arătat că prima instanţă, fără a avea în vedere regimul juridic al materialelor de resort şi rechizitelor şi a furniturilor de birou, cât şi regimul juridic al documentelor justificative de achiziţie, a dispus pe nedrept achitarea inculpaţilor.

În ceea ce priveşte latura civilă, soluţionarea acesteia nu a dus la obligarea inculpaţilor la plata unor despăgubiri civile, care să acopere în totalitate prejudiciul efectiv produs prin faptele infracţionale a celor trimişi în judecată.

Atât la soluţionarea laturii penale cât şi a laturii civile, instanţa de fond trebuia să ţină cont de facturile şi chitanţele false, deconturi nereale, de faptul că procurarea diferitelor bonuri consumabile s-a făcut fără a exista un program de achiziţii, de cereri semnate în fals.

Inculpaţii O.G. şi C.I., au declarat că înţeleg să-şi retragă apelurile declarate.

Inculpatul D.C. în susţinerea motivelor de apel a arătat că hotărârea instanţei de fond, este parţial nelegală şi anume cu privire la condamnarea sa, pentru infracţiunea de delapidare, prev. de art. 215¹ C. pen. A arătat că, la data când deţinea funcţia de contabil şef la UM nr. xx Focşani, nu putea fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, din două motive: în primul rând nu-i pot fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 22/1969; în al doilea rând, delapidarea, presupune existenţa unui contract material cu bunul (respectiv sumele de bani) pe care nu l-a avut, şi cum nu sunt îndeplinite aceste condiţii, în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

Prin decizia penală nr. 120 din 18 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 15206/231/2009 s-a luat act de declaraţia de retragere a apelului formulat de inculpatul O.G. şi C.I., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, Ministerul Apărării Naţionale şi inculpatul D.C. şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu menţinerea actelor procedurale întocmite până la data de 15 octombrie 2010 inclusiv.

C. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii B.G., D.C., H.T., O.G. şi T.N., înregistrate sub nr. 15206/231/2009 la Curtea de Apel Galaţi.

Prin decizia penală nr. 1806/R din 07 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 15206/231/2009 au fost admise recursurile, s-a casat în totalitate decizia penală nr. 120 din 18 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 15206/231/2009 şi s-a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă - Tribunalul Vrancea, în vederea soluţionării apelurilor.

Curtea de Apel Galaţi a constatat că decizia instanţei de apel este nelegală.

Astfel, s-a reţinut că instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei penale recurate că, pentru a se putea pronunţa asupra temeiniciei sentinţei este necesar ca aceasta să cuprindă şi motivele pentru care probele administrate şi nereţinute ca temei al răspunderii penale a inculpaţilor au fost înlăturate precum şi argumentele pentru care nu au fost luate în seamă şi analizate o serie de acte normative şi înscrisuri invocate în apărare, îndeosebi de inculpatul D.C. şi pentru aceste considerente, precum şi pentru faptul că instanţa de fond nu a analizat declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Apreciind astfel, a admis apelurile declarate în cauză şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, încălcând dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. - în sensul omiterii desfiinţării sentinţei penale apelate.

Curtea a constatat că în cauză, motivele invocate de instanţa de apel nu se încadrează în cauzele prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. care atrag desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut din considerentele deciziei recurate rezultă că s-a avut în vedere situaţia prevăzută de art. 379 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în conformitate cu care rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2), cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.

În cazul în care în cauză este incidentă vreuna din cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - se ia în discuţie nelegalitatea sentinţei penale apelate şi nu netemeinicia acesteia, astfel cum a reţinut instanţa de apel.

S-a constatat că motivele invocate de către instanţa de apel privesc temeinicia sentinţei penale apelate şi nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - ce sunt de strictă interpretare şi aplicare şi implicit nu devin incidente în cauză dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 371 C. proc. pen.- apelul este o cale de atac devolutivă, având un efect devolutiv integral, în sensul că promovează o reexaminare a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, nu numai cu privire la temeiurile şi cererile formulate de procuror şi de părţi.

Efectul devolutiv nu promovează la instanţa căreia i se transmite cauza prin declararea căii de atac, o reeditare a judecăţii care a avut loc, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziţii din hotărâre care au fost greşit sau nelegal soluţionate.

Asupra temeiniciei sentinţei penale apelate şi modalităţii de analizare a probelor administrate de către instanţa de fond, instanţa de apel trebuia să se pronunţe în baza efectului devolutiv al apelului (fiind vorba de probe care deja au fost administrate, astfel cum se reţine în considerentele deciziei recurate) sau, dacă se impunea, să administreze probe noi.

Potrivit art. 378 C. proc. pen. - instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei precum şi a oricăror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi art., în vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe.

Raportat la considerentele expuse şi la dispoziţiile legale enunţate, constatând că în cauză motivele invocate de instanţa de apel nu se încadrează în cele prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. - ce sunt de strictă interpretare şi aplicare, s-a reţinut că soluţia pronunţată în cauză este nelegală, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 17² C. proc. pen.

Faţă de situaţia expusă în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. au fost admise recursurile declarate de inculpaţii B.G., D.C., H.T., O.G. şi T.N., a fost casată în totalitate decizia penală recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă - Tribunalul Vrancea, în vederea soluţionării pe fond a apelurilor declarate în cauză, urmând a fi analizată hotărârea atacată sub toate aspectele, cu respectarea disp. art. 378 C. proc. pen.

D. Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 15206/231/2009* trimis în rejudecare de către Curtea de Apel Galaţi prin decizia penală nr. 1806/R din 07 noiembrie 2011, verificându-şi competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 coroborate cu art. 27 şi art. 28 C. proc. pen., aşa cum au fost modificate, a constatat că incident în cauză este alin. (3) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010 potrivit căruia, în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii modificatoare privitoare la competenţă sunt aplicabile.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles că în cazul desfiinţării sau casării hotărârilor judecătoreşti în căile de atac, să nu mai fie aplicabile normele tranzitorii prevăzute în alin. (1) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, ci noile reguli de procedură cuprinse în art. 27 şi art. 28 C. proc. pen., corelative cu art. 361, 385¹ C. proc. pen., care stabilesc faptul că tribunalul nu mai este instanţă de apel, iar ca instanţă de recurs are în competenţă doar infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Aşa fiind, Tribunalul Vrancea a apreciat că instanţa de recurs, în speţă Curtea de Apel Galaţi, era competentă să reţină cauza pentru judecată conform art. 28¹ pct. 3 C. proc. pen. modificat şi art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.

Ca atare, prin decizia penală nr. 2 din 7 martie 2012, Tribunalul Vrancea, secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, partea vătămată Ministerul Apărării Naţionale - pentru UM nr. xx Focşani şi inculpaţii C.I., D.C. şi O.G. împotriva sentinţei penale nr. 1545 din 01 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 15206/231/2009, cauză aflată în rejudecare, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată că, în speţă, este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Vrancea, ca instanţă de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Interpretând per a contrario acest text, toate hotărârile pronunţate ulterior intrării în vigoare a acestei legi, indiferent de data sesizării instanţei, sunt supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea nouă.

Ca atare, cum în cauză hotărârea primei instanţe - Judecătoria Focşani - a fost pronunţată la data de 1 noiembrie 2010, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, ea rămâne supusă căilor de atac prevăzute de legea sub imperiul căruia a început procesul, deci apel şi recurs.

În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze apelurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este Tribunalul Vrancea întrucât, deşi s-a dispus casarea cu trimitere în vederea rejudecării apelurilor, nu operează dispoziţiile art. XXIV alin. (3) - ce prevăd că în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare sunt aplicabile dispoziţiile noii legi privind competenţa, aceste norme fiind aplicabile numai în cazul desfiinţării sau casării cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, deci doar atunci când operează o casare totală şi se reia întreg ciclul judiciar.

În speţă, suntem în prezenţa unei casări cu trimitere doar în vederea rejudecării apelurilor, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, de către instanţele competente potrivit acelei legi, astfel că instanţa competenţă să soluţioneze apelurile este Tribunalul Vrancea, competenţa funcţională a tribunalului de a judeca aceste apeluri reieşind din dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 202/2010 care recunosc posibilitatea acestei instanţe de a continua judecarea apelurilor ori de a rejudeca aceste căi de atac ca urmare a casării deciziilor sale în recurs, ulterior intrării în vigoare a legii noi.

Pentru toate aceste considerente, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din acelaşi Cod, va stabili că, în cauza privind căile de atac declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, partea vătămată Ministerul Apărării Naţionale - pentru UM nr. xx Focşani, precum şi inculpaţii C.I., D.C. şi O.G., este competent să soluţioneze apelurile Tribunalul Vrancea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, partea vătămată Ministerul Apărării Naţionale - pentru UM nr. xx Focşani precum şi inculpaţii C.I., D.C. şi O.G., în favoarea Tribunalului Vrancea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii B.G., H.T., C.I., D.C., O.G. şi T.N., în sumă de câte 100 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 735/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de...		ICCJ. Decizia nr. 785/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 660/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 713/2012. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 735/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 785/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 894/2012. SECŢIA PENALĂ