ICCJ. Decizia nr. 735/2012. SECŢIA PENALĂ. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 735/2012
Dosar nr. 17536/55/2011
Şedinţa publică din 08 mai 2012
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3339 din 8 decembrie 2011, Judecătoria Arad în temeiul art. 39 C. proc. pen. a admis excepţia de necompetenţă materială, după care:
În temeiul art. 42 rap. la art. 461 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul Judecătoriei Arad privind pe condamnatul C.G., privind decizia penală nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara în favoarea instanţei competente respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a dispune în acest sens, s-au constatat următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 07 noiembrie 2011, judecătorul delegat din cadrul Serviciului Executări penale al Judecătoriei Arad, în conformitate cu disp. art. 419 C. proc. pen. rap. la art. 461 lit. c) C. proc. pen. a pus pe rol cauza privind pe inculpatul C.G., deţinut în Penitenciarul Arad. În motivarea sesizării se arată, în principal, că - în mod eronat - prin decizia penală nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 350 C. proc. pen. a dedus detenţia condamnatului până la zi, deşi acesta fusese pus în libertate la data de 11 aprilie 2011.
Din analiza actelor dosarului, instanţa iniţial sesizată a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 20437/55/2010*, definitivă prin decizia penală nr. 1620R din 17 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost condamnat C.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 167 din 29 mai 2007 a Tribunalului General nr. 1 din Albacette, Spania, recunoscută prin sentinţa penală nr. 103 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, şi modificată conform sentinţei penale nr. 67 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, definitivă prin nerecurare, cu cele trei pedepse de câte 4 luni închisoare, 4 luni închisoare şi respectiv 1 an închisoare, descrise anterior, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare. Prin aceeaşi hotărâre a fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 149/2010 emis la data de 29 iunie 2010 de către Curtea de Apel Bucureşti, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare şi s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate din 05 aprilie 2005 la 07 aprilie 2005 şi din data de 01 decembrie 2008 la zi.
La data pronunţării sentinţei penale nr. 959 din 31 martie 2011, a Judecătoriei Arad, C.G., era încarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 149/2010 emis de Curtea de Apel Bucureşti, astfel încât prima instanţa a dedus detenţia până la zi.
În data de 14 aprilie 2011, condamnatul a declarat recurs împotriva hotărârii de condamnare, dosarul fiind înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara.
Penitenciarul Timişoara, cu adresa din 05 mai 2011, a comunicat Judecătoriei Arad, că la data de 11 aprilie 2011, condamnatul C.G. a fost pus în libertate în baza unei decizii a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în 04 aprilie 2011.
La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 18 octombrie 2011, Judecătoria Arad a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1016 mandat care a fost trimis către I.P.J. Arad, pentru a fi pus în executare, cunoscând că inculpatul a fost pus în libertate la data de 11 aprilie 2011.
Cu prilejul judecării recursului declarat împotriva sentinţei penale nr. 959 din 31 martie 2011 a Judecătoriei Arad, la primul termen de judecată condamnatul a fost citat din PMS Arad, iar la următorul termen acesta a fost citat de la domiciliu, întrucât pe procedura de citare exista menţiunea că persoana privativă de libertate a fost liberată la data de 11 aprilie 2011. Decizia penală nr. 1620/R/2011 a fost pronunţată la data de 17 octombrie 2011, deci ulterior datei la care condamnatul a fost pus în libertate.
Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în speţă şi reglementate de art. 461 C. proc. pen., „contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
e) în cazurile prevăzute la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută."
Dată fiind neconcordanţa dintre data pronunţării deciziei şi data liberării condamnatului coroborată cu împrejurarea potrivit căreia detenţia condamnatului a fost dedusă „la zi” dispoziţie menţinută prin decizia penală sus-precizată, deşi existau date la dosar din care rezulta că, condamnatul se află în stare de libertate, urmează ca instanţa de control să precizeze cu exactitate data până la care se deduce detenţia.
Fiind sesizată prin sentinţa de declinare de competenţă, Curtea de Apel Timişoara. prin hotărârea nr. 239/R din 09 februarie 2012, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Arad, ivindu-se astfel prezentul conflict negativ de competenţă.
Pentru a dispune în sensul arătat Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică prin reţinerea săvârşirii a unei singure infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi a unei singure infracţiuni prevăzute de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
A fost respinsă cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare pe inculpatul C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare pe inculpatul C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 1 an închisoare pe inculpatul C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 167 din 29 mai 2007 a Tribunalului General nr. 1 din Albacette, Spania, recunoscută prin sentinţa penală nr. 103 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, şi modificată conform sentinţei penale nr. 67 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, definitivă prin nerecurare, cu cele trei pedepse de câte 4 luni închisoare, 4 luni închisoare şi respectiv 1 an închisoare, descrise anterior, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această ultimă pedeapsă de 4 luni închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită la alin. (6), în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de a alege, şi b) C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 149/2010 emis la data de 29 iunie 2010 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze de minori şi de familie, şi emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
S-a dispus deducerea perioadelor deja executate, respectiv perioada 05 aprilie 2005-07 aprilie 2005 şi din data de 01 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin decizia penală nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în acelaşi dosar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 959 din 31 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.", iar art. 416 pct. 6 C. proc. pen. prevede că hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva acestora. Totodată, în ipoteza reglementată de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv „când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută. În speţă, hotărârea care este executată este sentinţa penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010, care este de altfel şi cea care conţine dispoziţiile referitoare la perioada de deducere a stării de arest cu privire la care s-a ivit nelămurirea, decizia instanţei de recurs neconţinând măsuri în acest sens.
Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Arad competenţa soluţionării contestaţiei la executare aceasta fiind instanţa care, potrivit textului invocat, are competenţa de a examina aspectele juridice referitoare la perioada de deducere a stării de arest cu privire la care s-a ivit nelămurirea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul C.G. în favoarea Judecătoriei Arad instanţă căreia i se trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 713/2012. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 744/2012. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
