ICCJ. Decizia nr. 938/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 938/2012
Dosar nr. 330/44/2012
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 17 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 330/44/2012 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă în parte propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, înregistrat sub nr. 330/44/2012 la Curtea de apel Galaţi.
În baza art. 1491 alin. (9) şi (10) C. proc. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:
- P.E. (fiica lui I. şi M., născută în municipiul Brăila, judeţul Brăila, cu domiciliul în municipiul Galaţi, strada A., judeţul Galaţi) cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
- B.B.A. (fiul lui I. şi G., născut în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Bucureşti, strada R, sector 6) cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;
- V.T., (fiul lui P. şi C., născut la data de 08 mai 1974 în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi, strada A., judeţul Galaţi) cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
- M.S.L., (fiul lui I. şi T., născut în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi, bulevardul H., judeţul Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
- M.C., (fiica lui N. şi A., născută în comuna Movileni, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi, bulevardul H, judeţul Galaţi) cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
- L.Ş., (fiul lui I. şi T., născut în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi, strada G, judeţul Galaţi) cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la înşelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru o durată de 29 de zile cu începere de la 17 martie 2012 şi până la 14 aprilie 2012 inclusiv.
Conform dispoziţiilor art. 151 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă a inculpaţilor sus-menţionaţi.
În baza art. 145 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi faţă de inculpatele:
- B.M.C., (fiica lui D. şi A., născută în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi, strada O., judeţul Galaţi) cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicare art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;
- L.A. (fiica lui T. şi I., născută în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi, strada R., judeţul Galaţi) cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17 martie 2012 şi până la data de 15 aprilie 2012.
În baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen. inculpatele B.M.C. şi L.A. au fost obligate să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemate;
b) să se prezinte la organul de poliţie din raza de domiciliu desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori sunt chemate;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (12) C. proc. pen. s-a impus inculpatelor B.M.C. şi L.A. ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să nu se apropie de persoanele vătămate, învinuiţii şi inculpaţii din prezenta cauză şi de martori şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. (12) C. proc. pen. s-a impus inculpatei B.M.C. ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să nu exercite profesia sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
Copia încheierii Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, s-a comunicat instituţiilor prevăzute la art. 145 alin. (21) C. proc. pen.
Conform art. 145 alin. (22) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatelor B.M.C. şi L.A., că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de acestea măsura arestării preventive.
Potrivit art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a formulat propunere de luare a măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile, faţă de inculpaţii:
1. B.M.C., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002; constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
2. P.E., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
3. L.A., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.; complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
4. B.B.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
5. V.T., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
6. M.S.L., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
7. M.C., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
8. L.Ş., cercetat, pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la înşelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând propunerea formulată, funcţie de motivele invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată în privinţa inculpaţilor P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş., în privinţa inculpatelor B.M.C. şi L.A. impunându-se luarea unei măsuri preventive restrictive - respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea şi nu a măsurii arestării preventive pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Fără a face o analiză a probelor administrate în cauză cu privire la vinovăţia inculpaţilor - întrucât până la soluţionarea definitivă a cauzei aceştia beneficiază de prezumţia de nevinovăţie - Curtea a analizat incidenţa disp. art. 136 C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanţei cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a acelor opt inculpaţi au rezultat indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen., de natură a crea presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen.
Indiciile temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen. - în privinţa fiecăruia dintre inculpaţi au rezultat din următoarele mijloace de probă, astfel:
În privinţa inculpatei B.M.C.: declaraţii martori C.L., declaraţie olografă inculpată B.M.C., copie contract de vânzare-cumpărare, cerere pentru emiterea unui certificat de urbanism, declaraţie martor M.R., declaraţie martor A.I.F., extras act stare civilă, copie delegaţie substituire falsificată, declaraţie inculpat B.B.A., plângeri SC A.C. SA Galaţi, declaraţie parte vătămată M.S., notificare inculpat B.B.A. către SC A.C. SA Galaţi, copie ordonanţă 3735 a Tribunalului Galaţi, privind somaţie de plată, adresă notificare şi împuternicire avocaţială, copii încheieri Tribunal Galaţi din datele de 22 octombrie 2010 şi 25 noiembrie 2010, note de redare a comunicaţiilor telefonice, declaraţii inculpata L.A., Anexa VI.
În privinţa inculpatei P.E.: declaraţii inculpată P.E., Sentinţa penală nr. 29/CC/ (falsificată) din Dosarul nr. 5327/333/2006 a Judecătoriei Galaţi, rapoarte expertize criminalistice, proces-verbal de ridicare înscrisuri şi probe de scris a inculpatei P.E., declaraţie martor B.S., rapoarte de expertize criminalistice, copie Sentinţa civilă nr. 1020 din 06 aprilie 2006 (falsificată) a Judecătoriei Galaţi, Sentinţa civilă nr. 125 din 11 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galaţi, Sentinţa civilă pronunţată în Dosarul nr. 6206/233/2007 a Judecătoriei Galaţi, raport de expertiză criminalistică.
În privinţa inculpatei L.A., declaraţie inculpată L.A., declaraţie martor G.C., Dosarul nr. 59/2006 al Curţii de Arbitraj Galaţi, antecontract de vânzare-cumpărare din 10 martie 2005, Dosarul nr. 75/2006 al Curţii de Arbitraj Galaţi, declaraţie învinuit A.N., Dosarul nr. 62/2006 al Curţii de Arbitraj Galaţi.
În privinţa inculpatului B.B.A.. declaraţie inculpat B.B.A., note de redare comunicaţii telefonice, proces-verbal de ascultare, proces-verbal de redare rezumativă, declaraţie martor T.M., declaraţie martor S.A., proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, declaraţie învinuita M.A.A., contract servicii de management, proces-verbal de ascultare, raport de expertiză criminalistică, declaraţie parte vătămată M.S.
În privinţa inculpatului V.T., declaraţie parte vătămată G.M., note de redare comunicaţii telefonice, declaraţii martor B.S., proces-verbal de percheziţie, declaraţii martor M.I., declaraţii învinuit D.F.
În privinţa inculpatului M.S.L., Sentinţa nr. 29/CC (falsificată) din Dosarul nr. 5327/233/2006 a Judecătoriei Galaţi, declaraţie parte vătămată S.I., cererea din data de 11 septembrie 2007 de radiere din Cartea funciară a menţiunii sechestrului, precontractul de vânzare-cumpărare din data de 14 septembrie 2007, angajamentul de plată din data de 14 septembrie 2007, contractul de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2007, declaraţie martor S.M., declaraţii martor O.A.
În privinţa inculpatei M.C., declaraţie martor M.M., declaraţie martor O.L., declaraţie învinuit A.N., declaraţie martor C.R.S., declaraţie martor S.M., declaraţie martor R.L., martor care a recunoscut-o pe inculpată din planşa fotografică, antecontract de vânzare-cumpărare între M.M. şi C.C., Sentinţa nr. 29/CC (falsificată) din Dosarul nr. 5327/233/2006 al Judecătoriei Galaţi, declaraţie parte vătămată S.I., declaraţie martor O.A., declaraţie martor J.K.R.I., declaraţie martor B.G.
În privinţa inculpatului L.Ş., declaraţie martor O.L., declaraţie învinuit A.N., declaraţie martor R.L., declaraţie martor D.F.A., antecontract de vânzare-cumpărare între M.M. şi C.C., declaraţie martor C.V., copie contract de vânzare-cumpărare între L.Ş., prin procurist M.S.L. şi partea vătămată S.I., Rechizitoriul nr. 395/D/P/2004 din 30 decembrie 2004 al D.I.I.C.O.T., Sentinţa nr. 29/CC (falsificată) din Dosarul nr. 5327/233/2006 a Judecătoriei Galaţi, raportul de expertiză grafoscopică din 05 decembrie 2011, declaraţie martor V.C., declaraţie martor S.I.
Cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, au fost audiaţi inculpaţii L.A., B.B.A., M.S.L., M.C. şi L.Ş., ceilalţi inculpaţi prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. - respectiv de dreptul de a nu face nicio declaraţie, precizând că îşi menţin declaraţiile date la procuror.
Inculpata L.A. a precizat că îşi menţine declaraţiile date la procuror şi, în completarea acestora, a arătat că în dosarele în care a pronunţat hotărârile arbitrale în litigiu, au fost avute în vedere actele în original şi împuternicirile depuse de avocaţi şi un singur dosar a fost soluţionat cu lipsă de procedură, însă din eroare. A arătat că faptele reţinute în sarcina sa sunt neintenţionate şi că aceste hotărâri arbitrale au mai făcut obiectul unor cercetări penale, în cauză pronunţându-se o soluţie de neîncepere a urmăririi penale; de asemenea a susţinut că dintre inculpaţii prezenţi în instanţă, nu o cunoaşte decât pe inculpata B.
A depus la dosarul cauzei Rezoluţia nr. 5720/P/2006 din 30 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., din analizarea căreia a rezultat că faptele pentru care inculpata este cercetată în prezenta cauză nu au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 5720/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, în care s-a pronunţat rezoluţia din 30 martie 2007.
Inculpata L., prin apărător ales, a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpata este cercetată, putând fi reţinută eventual doar o infracţiune de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen.
Susţinerile inculpatei nu au putut fi primite, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele pentru care este cercetată rezultând din mijloacele de probă administrate, mai sus indicate, în privinţa acesteia.
Curtea a subliniat că, inclusiv potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, faptele şi împrejurările care dau naştere bănuielii legitime că persoana cercetată ar fi săvârşit o infracţiune nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (cauza O’Hara c. Regatului Unit, 16 octombrie 2001), fiind suficient să existe fapte sau date apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea pentru care este cercetată (cauza Varga c. României, 11 martie 2008).
De asemenea, susţinerea inculpatei cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetată nu au putut fi analizate în cadrul procedurii de faţă, procedură ce presupune verificarea indiciilor temeinice, în sensul celor mai sus precizate.
Inculpatul B.B.A., fiind audiat, a declarat că îşi menţine declaraţiile date în faţa procurorului, iar cu privire la măsura arestului preventiv urmează a se exprima în ultimul cuvânt ce îi va fi acordat.
Inculpatul B.B.A., fiind audiat de către procuror, a recunoscut situaţia faptică reţinută în sarcina sa, însă prin apărătorul ales, a susţinut că nu poate fi reţinută în cauză tentativa la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia şi nici infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 ci, cel mult, infracţiunea prev. de art. 323 C. proc. pen.
La fel ca şi în cazul inculpatei L., Curtea a reţinut că în cauză indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul B. a săvârşit faptele pentru care este cercetat rezultă din probele administrate mai sus indicate în ceea ce îl priveşte pe acesta, analiza conţinutului constitutiv al infracţiunilor pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta, precum şi încadrarea juridică a acestora (în acest sens şi inculpatul, în ultimul cuvânt, a susţinut că nu poate fi reţinută infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 81 C. pen. - infracţiune pentru care însă nu se poate dispune luarea măsurii arestării preventive) neputând fi analizate în cadrul procedurii instituite de art. 1491 C. proc. pen.
Inculpaţii M.S.L., M.C. şi L.Ş. fiind audiaţi, au negat comiterea faptelor, arătând că nu au cunoscut nimic în legătură cu imobilele în discuţie, inculpatul L. afirmând că doar l-a rugat pe avocatul B.M. şi i-a plătit un onorariu pentru a se ocupa de formalităţile legale în vederea ridicării sechestrului asigurător instituit asupra unui imobil în cadrul cauzei penale în care acesta avea calitatea de inculpat.
Inculpaţii, prin apărător ales, au susţinut că nu se poate reţine în sarcina acestora infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar în privinţa celorlalte infracţiuni, acestea nu pot fi reţinute întrucât inculpaţii au acţionat cu bună-credinţă, au apelat la serviciile unui avocat pentru a rezolva situaţia cu privire la cele două imobile.
Susţinerile inculpaţilor, M.S.L., M.C. şi L.Ş. nu vor putea fi primite, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, rezultând din probele administrate în cauză, mai sus arătate în privinţa fiecăruia dintre aceştia, declaraţiile inculpaţilor, date atât în faţa procurorului cât şi în faţa instanţei de judecată fiind combătute de acestea.
Astfel, în ce priveşte imobilul situat în Galaţi, b-dul G., fiind audiat de procuror la data de 29 octombrie 2011, cu ocazia punerii sale sub învinuire, A.N. a declarat că a început să lucreze ca şofer pentru inculpaţii M.C. şi M.S.L. de la începutul anului 2007.
În cursul lunii mai 2007 a fost abordat de inculpata M.C. care i-a cerut să meargă la Judecătoria Galaţi, unde trebuia să declare în mod mincinos că numitul C.C. ar fi plătit o sumă de bani unei femei pentru achiziţionarea unui teren situat pe b-dul G. din municipiul Galaţi. La aceeaşi dată C.C. a fost condus la Judecătoria Galaţi de inculpata M.C., unde s-au întâlnit cu avocatul B.M.
Avocatul B., C.C. şi inculpata M.C. s-au strâns în jurul lui A.N., explicându-i ce trebuia să declare în faţa instanţei, acesta declarând în faţa instanţei astfel cum i s-a cerut.
Modalitatea în care cei trei inculpaţi au procedat pentru reintrarea în patrimoniul inculpatului L.Ş. a imobilului din str. G. (înstrăinat iniţial urmare hotărârii arbitrale pronunţată de inculpata L.) rezultă din declaraţiile martorilor O.L., fosta concubină a inculpatului L.Ş., ale părţii vătămate M.M., ale numitului C.R.S., ale numitului C.C. precum şi din înscrisurile aflate în dosar.
La data de 06 decembrie 2011 martorul C.R.S. aflat în Italia - a expediat, prin fax, către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi o declaraţie prin care arăta că a fost contactat de inculpata M.C. - cumnata inculpatului L.Ş. - care i-a cerut să treacă pe numele său imobilul din Galaţi, B.dul G.
La data de 20 decembrie 2011 martorul C.R.S. a expediat, prin fax, o nouă declaraţie în care a precizat că inculpata M.C., soţia inculpatului M.S.L. zis "L.C.", l-a contactat în cursul anului 2007, solicitându-i să fie de acord să treacă pe numele său un imobil, respectiv imobilul situat în Galaţi, B.dul G. Preţul menţionat în acte a fost fictiv, nefiind predată vreo sumă de bani, nici la vânzare şi nici la cumpărare, toate taxele notariale fiind plătite de inculpata M.C.
Fiind audiat în cauză martorul C.V. - tatăl martorului C.R.S. - acesta a arătat că fiul său nu avea posibilitatea materială să achiziţioneze imobilul din Galaţi, B.dul G., întrucât în cursul anului 2007, acesta lucra în calitate de agent de pază cu un salariu fix de 600 RON pe lună (declaraţii martor C.V.)
Din declaraţia martorului R.L. - administratorul SC R. SRL Galaţi - rezultă că pentru a închiria spaţiul (imobilul din b-dul G.) a apelat la postul telefonic cu nr. 000001, la care a răspuns "C.", respectiv inculpata M.C., cumnata inculpatului L.Ş. Cu această ocazie s-a stabilit cuantumul chiriei, la suma de 300 RON, la data de 10 octombrie 2011 fiind perfectat contractul de închiriere. Martorul a recunoscut-o din planşa fotografică pe inculpata M.C.
Aspecte cu privire la condiţiile de închiriere şi la plata chiriei către inculpata M.C. rezultă şi din declaraţiile martorilor D.F. şi B.A. - aceasta din urmă recunoscând-o din planşa fotografică pe inculpată.
Referitor la implicarea inculpatului M.S.L., martorul S.M. fiind audiat, a declarat că în anul 2003 a găsit un anunţ privind închirierea unui spaţiu comercial în Galaţi, b-dul G., motiv pentru care a apelat la postul telefonic menţionat în anunţ, la care a răspuns "L." - respectiv inculpatul M.S.L.
În ce priveşte imobilul din Galaţi, str. C, proprietatea inculpatului L.Ş., susţinerile inculpaţilor M.C., M.S.L. şi L.Ş., sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Inculpatul L.Ş. a susţinut că nu îl cunoaşte pe T.M.A. şi că nu a încheiat cu acesta un antecontract de vânzare-cumpărare, aspect contrazis de situaţia existentă în Dosarul nr. 59/121/2005 al Tribunalului Galaţi, în care L.Ş. avea calitatea de inculpat. În acest dosar, T.M.A. a formulat o cerere de ridicare a sechestrului asigurător ce fusese instituit asupra imobilului în faza de urmărire penală, invocând existenţa acestui antecontract şi a hotărârii arbitrale - hotărâre ce a fost solicitată de instanţă de la Curtea de Arbitraj, şi depusă la dosarul cauzei, inculpatul L.Ş., prezent la judecată (în cauză era cercetat în stare de arest preventiv) necontestând existenţa acestui antecontract. Prin Sentinţa penală nr. 214 din 20 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 59/121/2005, cererea numitului T.M.A. a fost respinsă cu motivarea aflată la fila 135 din sentinţa menţionată.
Faţă de situaţia prezentată, afirmaţiile inculpatului L.Ş. referitoare la aspectul că nu a cunoscut modalitatea în care avocatul B. a procedat pentru ridicarea sechestrului nu au putut fi avute în vedere şi nici susţinerea că se afla în detenţie nu a prezentat relevanţă din acest punct de vedere.
Implicarea inculpaţilor M.C. şi M.S.L. a rezultat din declaraţiile martorilor O.A., D.C., S.I.
De asemenea, se cuvine a se menţiona şi aspectul că, la 22 august 2011, inculpatul L.Ş. a fost vizitat la Penitenciarul Galaţi de avocatul B.M., care a depus în acest sens delegaţia nr. 90, în baza contractului de asistenţă juridică nr. 90 din 22 august 2011.
Faţă de situaţia prezentată, susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., sunt nefondate.
Inculpatul V.T., prin apărător ales, a susţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., în dosarul cauzei fiind făcute doar simple afirmaţii, fără suport probatoriu, ceea ce s-a reţinut ca situaţie de fapt neavând legătură cu încadrarea juridică a faptelor dată de organul de urmărire penală.
Contrar celor susţinute de apărare, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul V.T. a săvârşit faptele pentru care este cercetat rezultă cu prisosinţă din declaraţia părţii vătămate G.M., declaraţiile martorilor M.I. şi B.S., declaraţiile învinuitului D.F., nota de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de percheziţie.
Inculpata P.E., prin apărător desemnat din oficiu, a susţinut că a făcut menţiunile respective pe hotărârile judecătoreşti în discuţie, la solicitarea avocatului B. - aceasta fiind angajată ca secretară la cabinetul de avocatură şi îndeplinindu-şi datoria de secretară la acest cabinet, fără a conştientiza urmările şi fără a avea reprezentarea consecinţelor deosebit de grave - astfel încât nu i se poate reţine nici infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi nici cea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Fiind audiată de procuror, inculpata P.E. a recunoscut comiterea faptelor.
Susţinerile acesteia că doar şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu şi nu a realizat urmările faptelor sale nu pot fi avute în vedere, aceasta neputând invoca în apărare necunoaşterea legii.
De asemenea, aceste susţineri nu sunt de natură a înlătura indiciile temeinice existente cu privire la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, individualizate în ceea ce o priveşte în considerentele anterior expuse, încadrarea juridică a faptelor neputând fi analizată în cadrul procedurii de faţă.
Inculpata B.M.C., prin apărător ales, a susţinut că în privinţa infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., nu rezultă din probele cauzei care a fost contribuţia acesteia la săvârşirea acestei infracţiuni; de asemenea, a susţinut că nu este descrisă în fapt complicitatea acesteia la infracţiunea de spălare de bani, iar în privinţa tentativei la infracţiunea de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC A.C. SA nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
În ce priveşte reţinerea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a susţinut că nu poate fi reţinută această infracţiune, ci doar infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., având în vedere că în sarcina inculpatei nu ar putea fi reţinută decât infracţiunea de fals în înscrisuri, ce nu constituie o infracţiune gravă în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.
Susţinerile inculpatei nu au putut fi avute în vedere, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că aceasta a comis faptele pentru care este cercetată rezultând din probele administrate în cauză până la momentul sesizării instanţei cu propunerea de luarea a măsurii arestării preventive a inculpatei şi anume: declaraţii martori C.L., M.R., A.I.F., declaraţia olografă a inculpatei, copia contractului de vânzare-cumpărare, cererea pentru emiterea unui certificat de urbanism, extras act stare civilă, copie delegaţie substituire, plângeri SC A.C. SA Galaţi, declaraţie inculpat B.B.A., declaraţie parte vătămată M.S., notificare, copia Ordonanţei nr. 3738 a Tribunalului Galaţi privind somaţia de plată, adresă notificare şi împuternicire avocaţială, copii încheieri de şedinţă, note de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatei L.A.
Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în cadrul procedurii de faţă nu au putut fi analizate şi coroborate probatoriile în sensul stabilirii răspunderii penale a persoanei reţinute şi nici nu s-a putut analiza încadrarea juridică a faptelor.
Faptele ce au dat naştere la bănuielile în discuţie nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări, sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzaţie; acestea au a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajată împotriva persoanei reţinute (în acest sens cauza Murray c. Regatului Unit).
Curtea a constatat că în cauză, în privinţa inculpaţilor P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş. sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, pentru infracţiunile presupus a fi comise de către aceştia, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani şi având în vedere amploarea activităţii infracţionale reţinute, numărul mare al participanţilor, perioada de timp în care se reţine săvârşirea faptelor, gradul de pericol social sporit, prejudiciul total cauzat (de peste 855.000 euro şi 330.000 RON) - s-a apreciat, funcţie de actele de urmărire penală efectuate în cauză - că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a fiecăruia dintre inculpaţii P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş. - este analizat şi prin prisma naturii activităţii infracţionale presupus a fi comise şi anume aceea de criminalitate organizată - contribuţiile fiecăruia dintre aceştia completându-se şi conferind astfel eficienţă grupului infracţional organizat, care există şi poate acţiona tocmai prin aceste contribuţii.
În privinţa inculpatei P.E. - secretara la cabinetul avocatului B.M. - Curtea a apreciat că raportat la gravitatea faptelor reţinute în sarcina acesteia - la contribuţia esenţială la săvârşirea infracţiunilor (fiind falsificate un număr de patru hotărâri judecătoreşti, adrese emise de Asociaţia de locatari, întocmirea unor acţiuni în justiţie în numele altor persoane), fiind falsificate în materialitatea lor o serie de documente oficiale, urmarea produsă, de natură a aduce atingere atât relaţiilor sociale privind patrimoniul persoanelor, cât şi celor referitoare încrederea publică de care trebuie să se bucure înscrisurile care produc consecinţe juridice, perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională - lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În privinţa inculpatului B.B.L., avându-se în vedere modalitatea şi împrejurările concrete în care se reţine comiterea faptelor ce rezultă din chiar declaraţia acestuia (a fost de acord cu propunerea avocatului B. în sensul de a încheia în numele inculpatului B.B.L. un contract de prestări-servicii pentru SC A.C. SA, în urma căruia urma să primească în patru tranşe 4.000.000 lei RON, bani ce urmau a fi împărţiţi între membrii grupării), a semnat acest contract, l-a prezentat părţii vătămate şi ulterior a recurs la o acţiune în justiţie, pe parcursul căreia s-a folosit de expertize întocmite în fals, uşurinţa cu care a acceptat propunerea formulată - în contextul în care acesta avea reprezentarea atât a faptelor cât şi a urmărilor acestora, fiind o persoană cu pregătire juridică, atitudinea procesuală, iniţial nerecunoscând faptele şi încercând să tergiverseze cercetările (aspect ce rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosar urmărire penală), natura şi importanţa relaţiilor sociale cărora li se aduce atingere - s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la inculpatul V.T., având în vedere modalitatea şi împrejurările concrete în care se reţine săvârşirea faptelor, contribuţia concretă la comiterea acestora (a aderat la grupul infracţional constituit din B.M., P.E., T.P. şi L.A. în vederea obţinerii de foloase materiale pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi înşelăciune, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii unui număr de două imobile), de natura şi importanţa valorii sociale lezate şi de urmarea produsă (un prejudiciu de peste 50.000 euro - 224.000 RON) - raportat şi la actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce priveşte pe inculpaţii M.S.L., M.C. şi L.Ş. (inculpaţii L. şi M.S. fiind fraţi, iar inculpata M.C. - soţia inculpatului M.S.) aceştia au acţionat în mod conjugat, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, activitate ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a două imobile, inclusiv prin încercarea de ridicare a unui sechestru asigurator, instituit într-o cauză penală, în vederea obţinerii de importante beneficii materiale, prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, gravitatea faptelor comise, modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire, urmarea produsă, atitudinea procesuală a acestora şi nu în ultimul rând, aspectul că inculpaţii L.Ş. şi M.S.L. nu sunt la primul impact cu legea penală conduc la concluzia că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpaţilor P.E., B.B.L., V.T., M.C., M.S.L. şi L.Ş., bănuiţi de comiterea unor infracţiuni grave - ar crea în rândul societăţii un sentiment de insecuritate, generat de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor astfel de fapte, sunt cercetate în stare de libertate.
În prezenta cauză, gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor sus-menţionaţi poate fi suficientă pentru a justifica aprecierea că aceştia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinice reţinute şi analizate mai sus, iar existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenţie.
Aspectele de ordin personal invocate de către inculpaţii B.B.L., V.T., M.C., M.S.L. şi L.Ş. nu pot fi privite disociat de împrejurările în care se reţine săvârşirea faptelor şi de gravitatea acestora şi nu pot constitui un temei pentru a nu se dispune luarea măsurii arestării preventive, cererile de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulate de aceştia, raportat la considerentele expuse, neputând fi admise.
Curtea a apreciat că, faţă de situaţia de fapt care se prefigurează din probele administrate în cauză, respectiv faţă de împrejurările care caracterizează persoana fiecăruia dintre cei şase inculpaţi sus-menţionaţi - măsura arestării preventive a acestora apare ca fiind justificată şi prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
Cu privire la inculpatele B.M.C. şi L.A. - raportat la participaţia la săvârşirea faptelor, astfel cum rezultă din actele de urmărire penală efectuate în cauză, precum şi la persoana şi atitudinea procesuală a fiecăreia, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive este justificată atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost analizate şi s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual (cauza WITOLD LITWA c. Poloniei din 04 aprilie 2000).
Din această perspectivă s-a constatat că, în cauză, inculpatele au avut contribuţii mai restrânse la săvârşirea faptelor, (în două cauze reţinute inculpata B.M.C. fiind cea care l-a substituit la respectivele termene de judecată pe avocat B., titular al contractului de asistenţă juridică, iar în cazul părţii vătămate SC "A.C." SA aceasta a fost avocat titular întrucât avocatul titular B.M., era incompatibil, având calitatea de deputat, iar, în ce priveşte situaţia inculpatei L.A., se reţine contribuţia sa prin pronunţarea a trei hotărâri arbitrale), nu au antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corectă, inculpata L. descriind faptele presupus a fi comise în declaraţia dată la procuror. În privinţa inculpatei B.M.C., aceasta a dat o singură declaraţie, în cursul urmăririi penale, ulterior prevalându-se de dreptul la tăcere - atitudine ce nu poate avea semnificaţia negării faptelor ci recurgerea la un drept prevăzut de lege.
Curtea a reţinut, totodată, că nu există riscul comiterii de fapte penale de acelaşi gen de către acestea, inculpata L. nemaiavând funcţia deţinută la momentul săvârşirii pretinselor infracţiuni, iar în privinţa inculpatei B., pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii, impunerea obligaţiei prevăzute la art. 145 alin. (12) C. proc. pen. apare ca fiind suficientă.
În raport de argumentele expuse, Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a celor două inculpate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi ţinând cont totodată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., măsura adecvată realizării scopului măsurilor preventive este cea prev. de art. 145 C. proc. pen., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea Galaţi.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpaţii P.E., V.T., M.S.L., M.C., B.B.A. şi L.Ş.
Parchetul a criticat soluţia ca netemeinică în ceea ce priveşte pe inculpatele B.M.C. şi L.A., întrucât acestea prezintă pericol pentru ordinea publică şi a solicitat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. casarea încheierii, admiterea propunerii şi luarea faţă de acestea a măsurii arestării preventive.
Inculpaţii P.E., V.T., M.S.L., M.C., L.Ş. şi B.B.A. au criticat de asemenea hotărârea ca netemeinică şi au solicitat punerea în libertate.
Curtea, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele:
Pentru luarea oricărei măsuri preventive este necesar să se constate că sunt probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Pentru luarea măsurii arestării preventive este necesar, pe lângă îndeplinirea acestei condiţii prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., şi a incidenţei vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
Parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive pentru inculpaţi în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru reţinerea acestuia trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:
- o condiţie privind săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (condiţie comună tuturor temeiurilor prevăzute la art. 148 C. proc. pen.);
- o condiţie privind pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte condiţia impusă de art. 143 C. proc. pen., Înalta Curte constată că pentru toţi inculpaţii pentru care Parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive, rezultă din materialul probator administrat indicii temeinice care conturează presupunerea rezonabilă pentru un observator independent că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi penal, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Aceste indicii au fost pe larg expuse şi analizate în hotărârea primei instanţe, motiv pentru care nu vor fi reluate.
În sarcina inculpaţilor menţionaţi în Referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive se reţin infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat că se poate dispune privarea de libertate atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fără a fi necesar să se stabilească la momentul arestării preventive ce infracţiune s-a comis sau care este natura exactă a acesteia, deoarece obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua cercetările în scopul confirmării sau infirmării temeiurilor ce au determinat arestarea (cauza Murray contra Marii Britanii).
Ca atare, prima condiţie prevăzută de lege pentru reţinerea dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. este îndeplinită.
Cea de a doua condiţie a art. 148 lit. f) C. proc. pen. presupune existenţa unor probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, iar apărătorii inculpaţilor au invocat faptul că nu există astfel de probe la dosar.
Textul de lege al art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu trebuie interpretat ad literam pentru că o asemenea interpretare ar conduce la concluzia că în nicio situaţie nu ar putea fi luată măsura arestării preventive în baza acestui temei, deoarece este imposibil să existe probe cu privire la comportamente viitoare.
Pericolul pentru ordinea publică reprezintă o predicţie, o apreciere pe care judecătorul o face asupra comportamentului viitor al inculpatului.
În lipsa unor dispoziţii legale care să indice exigenţele în funcţie de care se stabileşte pericolul pentru ordinea publică, criteriile de evaluare ce stau la baza aprecierii dacă punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică nu pot fi decât gravitatea concretă a faptei comise, ce nu trebuie confundată cu pericolul social al infracţiunii săvârşite (care este relevat în pedeapsa prevăzută de lege) şi circumstanţele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudinea inculpatului faţă de faptă şi urmările sale, etc). În cadrul acestei aprecieri unul din cele două criterii poate avea un rol determinant, astfel încât uneori, spre exemplu, gravitatea extremă a faptelor săvârşite justifică luarea măsurii arestării preventive chiar dacă circumstanţele personale ale inculpatului nu o impun.
Pericolul pentru ordinea publică reprezintă temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanşa puternice reacţii în rândul opiniei publice determinate de fapta săvârşită de acesta şi de starea sa de libertate.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se arată că luarea măsurii arestării preventive este suficientă existenţa unei suspiciuni rezonabile că s-a săvârşit o infracţiune, riscul de fugă sau cel privind comiterea altei infracţiuni fiind necesar doar pentru prelungirea măsurii arestării preventive.
Gravitatea faptelor presupus săvârşite de inculpaţi justifică aprecierea că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere valorile sociale lezate, chiar dacă în cazul inculpaţilor P.E., B.B.L., V.T., M.S.L. şi M.C. circumstanţele personale nu susţin o asemenea apreciere.
În cazul inculpatului L.Ş., atât gravitatea faptelor reţinute, cât şi circumstanţele personale (faptul că a fost condamnat anterior pentru infracţiunea de trafic de persoane), dovedesc existenţa pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte apărările inculpatei P.E., că nu a fost audiată cu privire la toate faptele ce fac obiectul învinuirii potrivit rezoluţiei D.I.I.C.O.T. şi a procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii cu consecinţa nulităţii absolute a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale şi a actelor subsecvente, acestea nu pot fi reţinute.
Chiar inculpata arată că "a fost întrebată şi a dat amănunte doar cu privire la menţiunile definitivă şi irevocabilă şi achitat taxa de timbru fără a fi întrebată şi cu privire la celelalte infracţiuni ce făceau obiectul învinuirii", ca atare a fost audiată cu privire la activitatea infracţională, toate infracţiunile fiind în strânsă legătură cu reţinerea acestei situaţii de fapt.
Chiar dacă inculpata nu ar fi fost întrebată expres de organul de urmărire penală cu privire la toate infracţiunile reţinute, aceasta nu reprezintă o nulitate absolută pentru că nu poate fi echivalentă cu o imposibilitate a inculpatei de a-şi face apărările. Mai mult, chiar dacă s-ar pleca de la prezumţia că inculpata nu a fost audiată cu privire la toate aspectele de fapt (lucru neconfirmat de materialul probator) nu poate fi asimilată această situaţie unei nelegale sesizări a instanţei, aşa cum a invocat apărarea, pentru a fi incidente dispoziţiile privind nulitatea absolută.
De asemenea, nici neaudierea inculpatei P.E. după punerea în mişcare a acţiunii penale şi anterior formulării propunerii de arestare potrivit art. 150 C. proc. pen. nu poate fi considerată o nulitate absolută pentru că nu are nicio legătură cu nelegala sesizare a instanţei, art. 300 alin. (2) referindu-se în ceea ce priveşte neregularitatea actului de sesizare la rechizitoriu şi nu la referatul de luare a măsurii arestării preventive.
Neaudierea inculpatei potrivit dispoziţiilor art. 150 C. proc. pen., ar putea constitui eventual o nulitate relativă a actului, dar aceasta putea fi constatată numai dacă era invocată în cursul efectuării actului, având în vedere că inculpata a fost prezentă.
În ceea ce priveşte neaudierea inculpatei de către judecător la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, afirmaţia este nereală, fiind infirmată chiar de inculpată la momentul în care a dat declaraţie în faţa instanţei supreme, unde a arătat că a dispus de dreptul la tăcere în faţa primei instanţe pentru că nu se simţea bine.
În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului inculpaţilor M.S.L. şi M.C. privind necompetenţa Curţii de Apel Galaţi în soluţionarea propunerii de arestare preventivă întrucât conform art. 33 lit. a) C. proc. pen. nu se putea disjunge cauza de cea în care este cercetat inculpatul B.M., a cărui calitate atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea nu pot fi primite.
Nu se poate analiza cu ocazia soluţionării propunerii de luare a măsurii preventive oportunitatea disjungerii efectuate de procuror într-o cauză penală.
Înalta Curte constată că în prezenta cauză Curtea de Apel Galaţi era instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze propunerea luării măsurii preventive, neconstatându-se nicio nelegalitate a hotărârii primei instanţe.
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.A., Înalta Curte apreciază, spre deosebire de prima instanţă, că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în această fază a procesului penal măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă.
I se impută inculpatei în Referatul Parchetului că, în perioada 2006 - 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând împreună cu membrii grupului infracţional organizat constituit din B.M., P.E. şi T.P., în calitate de arbitru, a pronunţat trei hotărâri arbitrale neconforme cu realitatea faptică şi juridică, facilitând celorlalţi membri ai grupării obţinerea dreptului de proprietate asupra mai multor imobile, fapte pe care de altfel inculpata le-a recunoscut.
Gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, care au afectat în mod serios valorile sociale privind protejarea justiţiei, a patrimoniului precum şi încrederea publică în actele care emană de la o autoritate, justifică aprecierea că aceasta prezintă pericol pentru ordinea publică.
Este de remarcat că nu se reţine în sarcina inculpatei un singur act material, că activitatea infracţională se întinde pe o perioadă mare de timp şi, ca atare, aceasta a avut timp să reflecteze şi să realizeze gravitatea faptelor, că au existat şi alte asemenea hotărâri pronunţate în mod nelegal, pentru care însă inculpata a primit o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Nu trebuie pierdut din vedere că inculpata acţiona în cadrul unui grup infracţional, că acţiunile sale au avut un rol determinant, că fără activitatea sa ceilalţi membri ai grupării nu ar fi reuşit să realizeze faptele de care sunt acuzaţi.
Argumentul că inculpata nu mai îndeplineşte astăzi o funcţie ca aceea pe care a folosit-o pentru a săvârşi infracţiunile ce i se reţin în sarcină de către Parchet nu este suficient pentru a concluziona că nu se impune luarea măsurii arestării preventive, pentru că în cauză, interesul general, de aflare a adevărului cu privire la o amplă activitate pretins infracţională a acestui grup infracţional prevalează în raport cu interesul inculpaţilor de a fi judecaţi în libertate.
Măsura arestării preventive este necesară şi pentru o bună desfăşurare a procesului penal existând riscul influenţării unor martori, angajaţi ai Curţii de Arbitraj Galaţi, ce urmează a fi audiaţi.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B.M.C., deşi există indicii suficiente privind existenţa faptelor ce i se reţin în sarcină de către Parchet, Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat în mod corect că în calitatea sa de avocat care l-a substituit pe inculpatul B.M., sau pe alţi apărători din cauzele ce fac obiectul acestei cercetări, nu a avut un rol determinant în activitatea infracţională a grupului infracţional organizat.
Gravitatea faptelor sale analizate prin prisma vârstei pe care o avea la data pretinsei săvârşiri, a lipsei de experienţă profesională, nu apare la acest moment procesual ca fiind atât de mare încât să justifice luarea celei mai grave măsuri preventive, fiind suficientă deocamdată pentru buna desfăşurare a procesului penal şi măsura obligării de a nu părăsi localitatea, luată de prima instanţă.
De aceea, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva încheierii din 17 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 330/44/2012.
Va casa în parte încheierea recurată şi rejudecând:
În temeiul art. 1491 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va dispune arestarea preventivă a inculpatei L.A. (fiica lui T. şi a lui I., domiciliată în Galaţi, str. R., judeţ Galaţi,) pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării.
Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş. împotriva aceleiaşi încheieri.
Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate B.M.C. şi L.A. de câte 25 RON, urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În majoritate,
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva încheierii din 17 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 330/44/2012.
Casează în parte încheierea recurată şi rejudecând:
În temeiul art. 1491 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dispune arestarea preventivă a inculpatei L.A. (fiica lui T. şi a lui I., domiciliată în Galaţi, str. R, judeţ Galaţi) pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate B.M.C. şi L.A. de câte 25 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 960/2012. Penal → |
|---|
