ICCJ. Decizia nr. 1043/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1043 /2013
Dosar nr. 1524/111/2012
Şedinţa publică din 26 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 83 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.V.P., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscala la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia acestuia asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 938.822 RON în favoarea părţii civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - ANAF.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 14 februarie 2012 emis în Dosarul nr. 3981/P/2008 a fost trimis în judecata inculpatul B.V.P. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se în fapt ca, în calitate de administrator al SC A.C. SRL Salonta nu a condus evidenţa contabilă şi nu a depus la organul fiscal competent nicio raportare contabilă omiţând astfel sa evidenţieze în documentele legale operaţiunile comerciale efectuate cu SC M. SRL, SC V.T. SRL şi SC T.P. SRL cauzând un prejudiciu în valoare de 54.580 RON.
Partea vătămata ANAF s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 938.822 RON prin Adresa nr. 82357 din 08 septembrie 2010 înaintata organului de cercetare penala, fără a-şi mai preciza poziţia în faţa instanţei.
Inculpatul a adoptat o poziţie de recunoaştere în întregime a acuzaţiilor aduse şi a solicitat anterior citirii actului de sesizare ca judecata să se desfăşoare în cadrul procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanţa de fond a procedat la audierea acestuia pentru verificarea condiţiilor prevăzute de acest text de lege; iar inculpatul a recunoscut comiterea faptelor aşa cum au fost acestea reţinute în rechizitoriu.
S-a reţinut că la data de 15 decembrie 2005, inculpatul B.V.P. a achiziţionat părţile sociale ale SC A.C. SRL de la B.C., B.D. şi K.O. devenind asociat unic şi administrator al societăţii care avea ca obiect principal de activitate construcţii de clădiri şi geniu civil. Modificarea actului constitutiv a fost înregistrată la Registrului Comerţului în data de 20 decembrie 2005.
Ulterior, în data de 26 ianuarie 2007, potrivit actului adiţional la statutul şi contractul SC A.C. SRL, inculpatul a cesionat cu titlu gratuit părţile sociale deţinute la SC A.C. SRL către B.l.M. fără ca această modificare adusă actelor constitutive să fie înregistrată la Registrul Comerţului.
Societatea a depus prin reprezentanţii săi raportările periodice cerute de legislaţia în vigoare (declaraţii, deconturi, bilanţuri şi alte documente) până în data de 30 octombrie 2005. Însă, începând cu data de 01 noiembrie 2005, nu au mai fost depuse nici un fel de raportări, nu a fost condusa evidenta intrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, nu a fost dedusă taxa pe valoarea adăugată, nu au fost întocmite jurnale de cumpărări sau balanţe de verificare şi nu au fost depuse deconturi de TVA la organul fiscal teritorial.
În data de 21 decembrie 2005, Garda Financiara Bihor a efectuat verificări la SC A.C. SRL constatând ca societatea a emis trei facturi fiscale către SC M.P. SRL Cefa în valoare totală de 179.446 RON din care TVA 28.648 RON, operaţiuni neînregistrate în evidenţa contabilă a firmei. Cu această ocazie s-a întocmit Procesul-verbal de contravenţie nr. 0227482 din 21 decembrie 2005 prin care s-a dispus confiscarea sumei de 179.446 RON reprezentând valoarea totală a acestor facturi şi a fost sesizată Activitatea de Inspecţie Fiscală cu privire la „existenţa unor fluenţe fiscale TVA şi impozit pe profit".
În urma inspecţiei fiscale demarate în data de 28 noiembrie 2007, inclusiv prin controale încrucişate, s-a constatat ca SC A.C. SRL a derulat operaţiuni comerciale cu SC M.P. SRL, SC V.T. SRL, SC T. SRL şi SC C. SRL pe care nu Ie-a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat la organele fiscale veniturile realizate, reuşind în acest fel să se sustragă de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit şi TVA (a se vedea raportul de inspecţie fiscala din data de 31 martie 2008).
Astfel, SC A.C. SRL a încheiat un contract de execuţie cu SC V.T. SRL în data de 15 mai 2006 în baza căruia în perioada iunie - noiembrie 2006 a efectuat lucrări de construcţii în valoare totală de 83.478,5 RON conform facturilor fiscale înregistrate în contabilitatea SC V.T. SRL. Potrivit declaraţiei martorului V.C., plata lucrărilor a fost efectuata în numerar către inculpat.
De asemenea, a fost identificată o factură fiscală nr. 7960627 din 29 iunie 2006 - emisă de către SC A.C. SRL către SC T. SRL ce atestă efectuarea de lucrări de construcţii la sediul acestei din urma societăţi în valoare totală de 4.760 RON. Şi de această dată plata a fost efectuată în numerar conform chitanţei nr. 10553126 din 29 iunie 2006, iar potrivit declaraţiei inculpatului banii au fost folosiţi la plata muncitorilor, precum şi în interesul sau propriu.
Întrucât în cadrul aceluiaşi control a fost identificată şi lipsa unui număr de 690 bucăţi facturi personalizate, ce nu au fost declarate nule, organul fiscal a procedat la estimarea bazei impozabile aferente acestora în raport de valoarea celorlalte facturi emise şi identificate în vederea stabilirii TVA şi impozit de profit datorat bugetului de stat.
În total, organul fiscal a stabilit ca obligaţiile fiscale către bugetul de stat sunt în cuantum de 938.822 RON reprezentând: impozit pe profit începând cu data de 01 ianuarie 2006 - 425.762 RON, majorări întârziere impozit pe profit de la data de 25 iulie 2006 - 684 lei TVA de la data de 12 februarie 2004 - 505.592 RON, majorări TVA de la data de 25 iulie 2006 - 812 RON, impozit venit microîntreprinderi de la data de 11 februarie 2004 - 4.524 RON, majorări întârziere venit micro de la data de 25 ianuarie 2006 - 1.448 RON.
Prin Adresa nr. 82357 din 08 septembrie 2010 înaintată organului de cercetare penală, Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză pentru întreaga sumă mai sus arătată, fără a-şi mai preciza ulterior poziţia.
În ce priveşte latura penală a cauzei, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., declaraţia inculpatului de recunoaştere a comiterii infracţiunii de evaziune ce face obiectul judecaţii în prezenta cauză se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul judecăţii, respectiv procesele-verbale întocmite de către organul fiscal, cu raportul de inspecţie fiscală, cu declaraţiile martorilor V.C., cu chitanţele, facturile fiscale, evidenţele contabile şi contractul de execuţie lucrări nr. 17 din 15 mai 2006.
- anexe la raportul de inspecţie fiscală din data de 31 martie 2008, mijloace de probă ce dovedesc că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constând în omisiunea evidenţierii în documentele legale operaţiunile comerciale efectuate cu SC V.T. SRL şi SC T. SRL.
În ce priveşte operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei pe care instanţa a aplicat-o inculpatului, pentru a putea stabili gradul de pericol social al infracţiunii sunt necesare unele precizări.
Sub aspectul actelor materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii, instanţa de fond a subliniat că, deşi rechizitoriul vizează şi operaţiunile comerciale derulate cu SC M.P. SRL, astfel cum acestea sunt atestate de facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, în fapt, acestea privesc perioada anterioară preluării de către inculpat a părţilor sociale a acestei societăţi, precum şi a funcţiei de administrator. Aşa cum rezultă chiar din Procesul-verbal încheiat în data de 03 aprilie 2008 la sediul SC A.C. SRL de către organul fiscal, facturile nr. 8577554, 8577555 şi 857756 au fost emise către SC M.P. SRL în datele de 05 decembrie 2005, 07 decembrie 2005, respectiv 10 decembrie 2005, data modificării actului constitutiv prin actul constitutiv fiind 15 decembrie 2005. Ca atare, deşi inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. şi a recunoscut în întregime acuzaţiile aduse, în raport de materialul probator administrat în cauza, instanţa de fond a reţinut că acţiunea de evaziune s-a limitat la operaţiunile comerciale desfăşurate cu SC V.T. SRL şi SC T. SRL. în rechizitoriu se susţine că inculpatul ar fi emis către SC V.T. SRL, în reprezentarea SC A.C. SRL, un număr de 44 de facturi fiscale, pe care nu le-ar fi înregistrat în evidenţa contabilă, în sumă totală de 102.161 RON, însă din anexa raportului de inspecţie din 31 martie 2008, „Lista facturilor emise de către SC A.C. SRL Salonta identificate cu ocazia controalelor încrucişate" rezultă că inculpatul a emis doar 18 facturi fiscale către această societate în sumă totală de 83.478,5 RON, din care TVA în cuantum de 13.328 RON şi cu reducerea corespunzătoare a valorii impozitului pe profit. Sub aspectul valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat, element indispensabil unei juste aprecieri a gradului de pericol social al infracţiunii de evaziune, instanţa de fond a constatat că a fost sesizată cu fapta inculpatului de a fi desfăşurat activităţi comerciale în calitate de administrator al SC A.C. SRL Salonta, de a nu conduce evidenţa contabilă a societăţii şi de a nu depune la organul fiscal competent nicio raportare contabilă, omiţând astfel să evidenţieze în documentele legale operaţiunile comerciale efectuate cu SC M.P. SRL, SC V.T. SRL şi SC T. SRL, chiar în rechizitoriu reţinându-se că prejudiciul este în valoare de 54.580 RON. Ca atare, pretenţiile părţii civile ce includ eventuale operaţiuni comerciale cu SC C. SRL Oradea, SC S.P. Craiova şi alte societăţi amintite în raportul de inspecţie şi în celelalte acte de urmărire penală, neevidenţiate în contabilitate de către inculpat, precum şi eventualele acte materiale de complicitate la infracţiuni de evaziune comise de alte persoane cărora inculpatul le-ar fi pus la dispoziţie facturi achiziţionate în numele SC A.C. SRL, nu pot fi luate în considerare în cuantumul precizat pentru stabilirea gradului de pericol social al infracţiunii de evaziune pentru care îl va condamna pe inculpat.
Aşa cum rezulta chiar din raportul de inspecţie amintit, prejudiciul invocat vizează şi perioada anterioara preluării de către inculpat a SC A.C. SRL (calculul prejudiciului vizează perioada 11 februarie 2004 şi până în data de 25 iulie 2006), în condiţiile în care evaziunea fiscală cu care a fost sesizată instanţa a fost săvârşită în cursul anului 2006.
Inculpatul nu a contestat valoarea prejudiciului invocat, ci dimpotrivă a achiesat la pretenţiile părţii civile şi s-a obligat sa îl achite în măsura obţinerii veniturilor necesare, iar instanţa de fond, pe latura civilă a dat efect principiului disponibilităţii şi a dispus obligarea la plata întregii sume. În fapt, instanţa a reţinut că prejudiciul real produs prin infracţiunea dedusă judecaţii pe care l-a avut în vedere în cadrul operaţiunii de individualizare este în cuantum de 25.952,08 RON, din care 14.088 TVA (42.736 RON - 28.648 RON aferent operaţiunilor cu M.P. SRL) şi 11.864,08 impozit pe profit (pentru a calcula aceste sume, instanţa având în vedere tabelul anexa de la fila 111 dup, în care se arata ca baza de impozitare este de 224.948,5 RON din care se scade suma de 150.798 aferentă operaţiunilor cu SC M.P. SRL, diferenţei aplicându-i-se o cota de 16% reprezentând impozitul pe profit corespunzător anului 2006).
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei pe care o a aplicat-o inculpatului, instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de modalitatea de comitere, de circumstanţele concrete în care a fost săvârşită fapta prin omisiunea efectuării oricăror raportări contabile încă din momentul preluării societăţii, de numărul actelor materiale de evaziune reţinute, de urmarea produsă, de valoarea prejudiciului, de persoana inculpatului care, pe lângă atitudinea de recunoaştere a dat dovadă de o cooperare reală cu organele fiscale indicându-le societăţile către care a emis facturi pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitate mai înainte ca organul fiscal să le identifice.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei şi aplicarea unei pedepse just individualizată şi comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului Bihor potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005 şi partea civilă ANAF prin D.G.F.P Bihor care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii apelate în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 938.822 RON, în favoarea Statului Român prin ANAF cu titlu de obligaţii faţă de bugetul de stat, plus majorările de întârziere aferente acestor obligaţii, calculate la data stingerii sumei datorate, conform codului de procedură fiscală.
Prin Decizia penală nr. 126/A din 1 noiembrie 2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de către parchetul de pe lângă tribunalul Bihor şi partea civilă D.G.F.P. Bihor împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o sensul că a dispus potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005 comunicarea hotărârii de condamnare a inculpatului B.V.P. către O.R.C Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia. A obligat inculpatul B.V.P. la plata sumei de 938.822 RON în favoarea părţii civile ANAF-DGFP
Bihor cu majorările de întârziere aferente calculate până la data achitării efective a prejudiciului şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A reţinut instanţa că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor este fondat întrucât instanţa de fond era obligată să dispună odată cu condamnarea inculpatului şi menţiunea că în baza articolului 13 din Legea nr. 241/2005, un exemplar din hotărâre se va comunica la O.R.C în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
Cu privire la apelul declarat de ANAF prin D.G.F.P. Bihor, a apreciat că şi acesta este fondat, deoarece potrivit art. 119 coroborat cu art. 1201 C. proc. fisc. pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor de plată la bugetul de stat se datorează după acest termen majorări de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv astfel cum s-a solicitat în constituirea de parte civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul B.V.P. şi a solicitat admiterea recursului arătând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit s-au adăugat şi penalităţile de întârziere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., întrucât la data judecării cauzei în apel a fost lipsă de procedură cu inculpatul B.V.P., arestat în altă cauză.
La fila 26 din dosarul instanţei de apel se află adresa de la ANP Penitenciarul Satu Mare în care se menţionează că inculpatul B.V.P. se află încarcerat, iar la fila 28 se află dovada de citare a inculpatului citat la Penitenciarul Satu Mare pentru termenul la care a fost soluţionată cauza în apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.
Astfel, chiar dacă inculpatul B.V.P. a semnat dovada de citare, cauza nu putea fi judecată decât în prezenţa acestuia, care se află arestat într-o altă cauză, iar informaţiile de la dosar atestă dincolo de orice dubiu privarea de libertate a inculpatului B.V.P.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul B.V.P., va casa Decizia penală nr. 126/A/2012 din 01 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.V.P. împotriva Deciziei penale nr. 126/A/2012 din 01 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1050/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
