ICCJ. Decizia nr. 1050/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1050 /2013
Dosar nr. 7891/1/2012
Şedinţa publică din 26 martie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 2012 contestatorul B.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3813 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 136/35/2012 şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea Deciziei nr. 3.813 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Sentinţei penale nr. 60/P din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, emiterea unei noi decizii corecte şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi acordarea daunelor morale.
Prin Sentinţa penală nr. 60/P. din 2 mai 2012 Curtea de Apel Oradea în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea penală formulată de petentul B.A., împotriva Rezoluţiei din 20 ianuarie 2012, emisă în Dosarul nr. 440/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin Rezoluţia din 27 februarie 2012 emisă în Dosarul nr. 75/II.2/2012 de Procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menţinut ca legale şi temeinice. A respins cererea petentului privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia penală nr. 3.813 din 20 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 60/P din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, faţă de dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanţa de recurs care poate greşi, fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar. Contestaţia în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită şi anumite particularităţi în privinţa soluţionării cererii.
Dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat doua hotărâri definitive pentru aceeaşi fapta.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condiţiilor de formă a contestaţiei în anulare, instanţa admite în principiu contestaţia în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţie este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 388 C. proc. pen. contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) şi e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Pot forma obiectul contestaţiei în anulare numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi anume cele prin care instanţa s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, soluţionând acţiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Hotărârile pronunţate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nu conţin o rezolvare a fondului cauzei, neputând fi astfel supuse căilor extraordinare de atac.
În consecinţă, având în vedere că cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul B.A. nu a fost introdusă în termenul de 10 zile prevăzut de lege, contestaţia vizează o hotărâre pronunţată în procedura reglementată de disp. art. 2781 C. proc. pen., cât şi faptul că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., ca atare, aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 3.813 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 136/35/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1043/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1053/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
