ICCJ. Decizia nr. 1040/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1040/2013
Dosar nr. 11633/86/2012
Şedinţa publică din 26 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 176 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul L.A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi b1), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 (şase) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, parte vătămată fiind minora L.L.R.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, lit. d) şi e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 12 septembrie 2012, până la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
S-a luat act că partea vătămată L.L.R., prin reprezentant legal M.A.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Din oficiu, a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate minore L.L.R., prin reprezentant legal M.A.M., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, plus dobânda legală până în momentul achitării integrale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 419/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi b1), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 12 septembrie 2012, numita M.A.M. s-a adresat organelor de cercetare penală cu o plângere, reclamând că în vara anului 2012, în perioada cât s-a aflat la muncă în străinătate, concubinul său L.A., în repetate rânduri, a abuzat-o sexual pe fiica lor, L.L.R., în vârstă de 8 ani.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat că, din anul 2001 numita M.A.M. trăieşte în concubinaj cu inculpatul L.A. şi împreună au trei copii minori: L.S. în vârstă de 10 ani, partea vătămată L.L.R. în vârstă de 8 ani şi M.A.M. în vârstă de 6 ani.
Inculpatul şi membrii familiei sale locuiesc într-un imobil situat pe raza localităţii Ilişeşti, judeţul Suceava, compus dintr-o cameră şi un hol. Camera este folosită atât ca bucătărie cât şi ca dormitor şi este mobilată cu două paturi dintre care unul este folosit de cei trei copii, iar altul este folosit de cei doi concubini.
Întrucât singurele venituri ale familiei erau ajutorul social şi alocaţiile de stat ale minorilor şi datorită faptului că nu avea posibilitatea de a asigura condiţii optime de trai membrilor familiei sale, numita M.A.M. obişnuia ca în fiecare an, pe timpul verii, să meargă la muncă în străinătate. Aşa s-a întâmplat şi în vara anului 2012, în perioada 09 iulie 2012 - 11 septembrie 2012, când numita M.A.M. a plecat la muncă în Germania, iar cei trei copii minori au rămas în întreţinerea şi creşterea inculpatului.
În luna august 2012, inculpatul a luat hotărârea infracţională de a întreţine acte sexuale nefireşti cu fiica sa minoră L.L.R.
Profitând de lipsa concubinei sale, de vârsta părţii şi de faptul că se afla în imposibilitate de a înţelege semnificaţia unui act sexual, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi prin întrebuinţarea de acte de violenţă şi ameninţări cu moartea, în repetate rânduri, în perioada august 2012 - 11 septembrie 2012, inculpatul a întreţinut acte sexuale orale şi anale cu minora L.L.R.
În drept, fapta inculpatului L.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi b1), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2012, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi a arătat că doreşte să beneficieze de prevederile dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluţionarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care Ie cunoaşte şi le însuşeşte.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii, modalitatea în care a acţionat în mod repetat şi consecinţele emoţionale asupra fiicei sale minore, impactul social produs în rândul comunităţii în care locuia şi conduita sinceră în proces.
Instanţa l-a condamnat pe inculpatul L.A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi b1), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, precum şi lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 (şase) ani, pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, apreciindu-se că pedeapsa este în măsură să asigure reeducarea şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni.
Împotriva sentinţei Tribunalului Suceava a declarat apel inculpatul L.A., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 117 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat, apelul inculpatului L.A.
S-a motivat că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere, corect, natura şi pericolul social ridicat al faptei, precum şi persoana acestuia care a manifestat perseverenţă infracţională şi dispreţ faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Circumstanţele comiterii faptei relevă un grad ridicat de pericol social prin modalitatea, împrejurările de săvârşire şi urmarea produsă, precum şi de persoana inculpatului care a desfăşurat în mod repetitiv faptele împotriva fiicei sale minore aflată în îngrijirea, ocrotirea şi educarea sa.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă îndeplineşte scopurile prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv prevenţia şi reeducarea inculpatului, motiv pentru care s-a apreciat că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.A. şi invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei, urmând a se avea în vedere împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele personale favorabile ale inculpatului.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul inculpatului L.A. este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pe baza probelor administrate la urmărirea penală s-a stabilit că în perioada august 2012 - 11 septembrie 2012, inculpatul L.A., prin întrebuinţarea de acte de violenţă şi ameninţări cu moartea şi profitând de imposibilitatea de a se apăra şi de a înţelege semnificaţia unui act sexual, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat a întreţinut acte sexuale orale şi anale cu fiica sa L.L.R., în vârstă de 8 ani, care se afla în îngrijirea şi creşterea sa, fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de dispoziţiile art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii, circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
În cazul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei de către inculpat nu mai poate fi valorificată ca şi circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza II C. pen., întrucât nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică, s-a statuat de Înalta Curte prin Decizia nr. 754 din 15 martie 2012.
Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii, decât comportarea sinceră în proces, dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ceea ce nu se justifică în cauză.
Pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului L.A. pentru infracţiunea de viol în formă continuată este în măsură să realizeze scopul pedepsei definit în art. 52 C. pen., pentru prevenirea săvârşirii de infracţiuni.
Reducerea pedepsei inculpatului L.A. nu se justifică, date fiind împrejurările şi modalitatea în care a acţionat - în mod repetat, prin violenţă şi ameninţare, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra - în vârstă de 10 ani, cât şi antecedentele penale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.
Se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 206 din 5 mai 2010 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 638 din 15 decembrie 2010 Tribunalului Suceava, inculpatul L.A. a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen. Prin Ordonanţa nr. 2562/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului Judecătoriei Suceava inculpatul a fost sancţionat cu 800 RON, amenda administrată, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen., iar prin Ordonanţa nr. 2770/P/2007 din 21 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi mustrare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de dispoziţiile art. 208 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 03 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 26 martie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 03 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 26 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat Ia plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1021/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1043/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
