ICCJ. Decizia nr. 1059/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1059/2013
Dosar nr. 7640/2/2012
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 471/F din 27 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 4.B.216/2011 din 33 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Mako -Republica Ungaria privind pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului O.L.G., fiul lui D. şi G.M., născut la data de 27 aprilie 1984 în municipiul Săcele, judeţul Braşov, cu domiciliul în comuna/sat Tărlungeni, str. C., judeţul Braşov, CNP 000.
A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare. A dedus detenţia condamnatului de la 18 ianuarie 2011 la zi. Onorariu avocat oficiu în sumă de 320 RON s-a stabilit a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a reţine astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin Rezoluţia nr. 2838/II/5/2012 din 04 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată la data de 11 octombrie 2012 sub nr. 8162/2/2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 164 alin. (2) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost sesizată această instanţă pentru a dispune cu privire Ia cererea de transfer formulată de autorităţile judiciare ungare, referitor la continuarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare de către numitul O.L.G. într-un penitenciar din România.
În motivarea sesizării s-a arătat că la data de 04.10.2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 2838/II/5/2012 adresa din 22 noiembrie 2012 a Ministerului Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 rep., cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Ungaria prin care a solicitat transferarea persoanei condamnate O.L.G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de acesta de către instanţa de judecată din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile ungare a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: copia sentinţei de condamnare, copia dispoziţiilor legale aplicabile, copia procesului-verbal din 23 august 2011 întocmit la penitenciarul cu regim închis şi semideschis Szeged, privind audierea condamnatului în legătură cu transferarea sa în România.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată O.L.G. este cetăţean român, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 rep.
Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, s-a constatat că prin Sentinţa nr. 4.B.216/2011/33 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Mako numitul O.L.G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi măsura expulzării de pe teritoriul Republicii Ungare cu interdicţia de reintrare pentru o perioadă de 5 ani pentru infracţiunea de trafic de persoane în grup criminal organizat pentru obţinerea de foloase materiale prin ajutorul oferit mai multor persoane prev. de art. 218 alin. (1) lit. b) şi art. 218 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. ungar.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 20 iunie 2011. Din adresa Ministerului Administraţiei Publice şi al Justiţiei din Ungaria - Direcţia Drept Internaţional, a rezultat că ultima zi de închisoare a condamnatului va fi la 17 iulie 2013, iar acesta nu poate fi eliberat condiţionat.
În consecinţă, instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 şi art 143 lit. e) din Legea nr. 30272004 modif.
În fapt, s-a reţinut că numitul O.L.G., în înţelegere cu o altă persoană, a transportat imigranţi ilegal din România, prin Ungaria până în Italia, primind în schimb o sumă de bani.
Examinând materialul cauzei, curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată Ia Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate O.L.G., au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de imigranţi prev. de art. 7 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, pedepsită cu închisoare de Ia 2 la 7 ani.
Persoana condamnată O.L.G. a fost de acord să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile ungare, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenţie şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 rep.
S-a mai reţinut că persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Szeged din Republica Ungaria.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că în speţă sunt îndeplinite toate cerinţele art. 146 şi urm. din Legea nr. 302/2004 modificată, considerente faţă de care a admis sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în conformitate cu dispoziţiile art. 162 (4) din aceeaşi lege, a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale pronunţată de autorităţile judiciare din Republica Ungaria privind pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului O.L.G.
A mai dispus, conform dispoziţiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004 modif., transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A dedus detenţia persoanei condamnate de la 18 ianuarie 2011 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs persoana transferabilă O.L.G., fără a indica motive de recurs.
Înalta Curte, analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă în mod riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:
- condamnatul O.L.G. este cetăţean român conform relaţiilor obţinute de la Ministerul Administraţiei şi Internelor;
- hotărârea pusă în executare este definitivă, conform datelor furnizate de autorităţile judiciare ungare, de la data de 20 iunie 2011;
- la data examinării cererii de transfer, în fond, condamnatul mai avea de executat 8 luni de închisoare din pedeapsa aplicată de 2 ani şi 6 luni închisoare. Executarea pedepsei a început de la data de 18 ianuarie 2011, urmând a se împlini la data de 17 iulie 2013, iar acesta nu poate fi eliberat condiţionat;
- prin procesul-verbal din 23 august 2011, întocmit la penitenciarul cu regim închis şi semideschis Szeged, condamnatul şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România;
- faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate O.L.G., au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de imigranţi prev. de art. 7 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani;
- statul de condamnare şi statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.
În urma transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează să continue executarea pedepsei aplicate de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Ca urmare, Înalta Curte constatând ca fiind întrunite exigenţele art. 143, 157, 158, 162 şi 152 din Legea nr. 302/2004 republicată, în baza art . 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă O.L.G.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă O.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 471/F din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă persoana transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1062/2013. Penal → |
|---|
