ICCJ. Decizia nr. 1066/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1066 /2013

Dosar nr. 265/45/2011

Şedinţa publică din 28 martie 2013

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost condamnat inculpatul A.I.G. fără antecedente penale, la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege;

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 37 alin. (3), în infracţiunea prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 126/1995.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi, conform art. 83 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 euro.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul-verbal din 19 noiembrie 2010, procurorii din cadrul Serviciului Teritorial Iaşi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-au sesizat din oficiu cu privire la posibila faptă comisă de comisarul de poliţie A.I.G. de a fi primit suma de 500 de euro de la S.T. în scopul ca ofiţerul de poliţie să intervină pe lângă directorul executiv A.J.V.P.S. Vaslui şi membrii comisiei de evaluare în vederea facilitării promovării examenului şi obţinerii permisului definitiv de vânător.

În luna ianuarie 2011, la sediul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (denumită în continuare A.J.V.P.S.) Vaslui s-a organizat şi desfăşurat examenul pentru obţinerea permisului de vânător definitiv. În legătură cu acest examen, ofiţerul de poliţie judiciară A.I.G., comisar de poliţie în cadrul I.P.J. Vaslui, şeful serviciului arme Explozivi Substanţe Periculoase, a pretins şi primit de la S.M.E., prin intermediul numitului S.T., suma de 500 de euro pentru a interveni pe lângă directorul executiv A.J.V.P.S. Vaslui şi membrii comisiei de evaluare în vederea facilităţii promovării examenului şi obţinerii permisului de vânător definitiv.

Iniţial examenul pentru obţinerea permisului de vânător permanent fusese aprobat de M.M.P. pentru data de 10 octombrie 2010 pentru A.J.V.P.S. Vaslui, (astfel cum rezultă din adresa M.M.P. Direcţia Generală de Regim Silvic şi Cinegetic şi Dezvoltare Forestieră).

Comisarul de poliţie A.I.G. a fost preocupat de procedura desfăşurării acestui examen, oferindu-şi disponibilitatea faţă de eventualii candidaţi de a interveni atât la membrii comisiei de examinare cât şi la conducerea A.J.V.P.S. Vaslui, contra unor sume de bani sau altor foloase, în vederea asigurării acestora unei promovări facile a examenului şi obţinerii permisului de vânătoare, (ridicarea frauduloasă a notei de promovare sau acordarea calificativului de admitere în pofida unor cunoştinţe de specialitate deficitare, insuficiente).

Ofiţerul de poliţie s-a bazat pe bunele relaţii dezvoltate în timp atât cu A.G., directorul executiv al A.J.V.P.S. Vaslui, cât şi cu C.V., preşedintele de onoare al acestei asociaţiei judeţene, în virtutea relaţiilor profesionale obligatorii între asociaţie şi serviciul de poliţie pe care îl conducea. Conlucrarea între cele două instituţii avea drept obiect acţiunea de prevenire a fenomenului braconajului, culegerea de informaţii şi combaterea fenomenului infracţional cu privire la încălcarea regimului armelor şi muniţiilor, derularea, sub îndrumarea serviciului de poliţie, a unor instructaje cu grupele de vânători, verificarea punctului de desfacere al asociaţiei - magazin de arme şi muniţii.

Aşa fiind, în prima decadă a lunii octombrie 2010, A.I.G. s-a deplasat în localitatea Murgeni, judeţul Vaslui, unde l-a contactat pe martorul S.T. (cu care se afla în relaţii de prietenie) căruia i-a explicat că urmează a se susţine examenul pentru obţinerea permisului de vânător, întrebându-l pe acesta dacă cunoaşte vreo persoană interesată de acest lucru, susţinând că are posibilitatea de a interveni asupra factorilor decidenţi cu privire la examen, contra unei sume de 500 de euro. Martorul i-a răspuns că la acel moment nu cunoaşte pe nimeni dar, în măsura în care va apărea vreun candidat, îl va contacta.

După câteva zile, numitul S.M.E. l-a contactat pe S.T. căruia i-a explicat că doreşte să obţină permisul de vânător, oferind martorului suma de 500 de euro pentru rezolvarea acestei probleme. Interesul lui S.M.E. de a discuta acest aspect cu S.T. era determinat de faptul că primul ştia despre secundul că îl cunoaşte pe directorul A.J.V.P.S. Vaslui. De altfel, la predarea sumei de 500 de euro (o singură bancnotă) S.M.E. i-a solicitat lui S.T. ca suma să fie remisă lui A.G.

Fără a-i spune lui S.M.E. despre discuţia avută cu ofiţerul de poliţie, S.T. a primit banii şi l-a asigurat pe acesta că problema „o să se rezolve", fără însă să-i spună cum anume şi prin ce anume persoană.

Totodată, S.T. l-a contactat telefonic pe A.I.G. şi i-a comunicat că a găsit o persoană interesată; A.I.G. s-a deplasat la locul de serviciu al lui S.T. (un magazin în Murgeni), unde a preluat de la acesta suma de 500 de euro (aceeaşi bancnotă ce fusese remisă de S.M.E.) şi şi-a notat numele candidatului,spunându-i lui S.T. că îl va ţine la curent cu desfăşurarea examenului.

Ulterior A.I.G. i-a comunicat telefonic lui S.T. ca numitul S.M.E. să completeze doar 10 din cele 30 sau 40 de întrebări ce apar pe formularul de examen, restul să le lase necompletate.

Examenul ce urma să se tină la 10 octombrie 2010 s-a amânat sine die întrucât membrii comisiei de examinare (compusă din D.D., reprezentant M.M.P - preşedinte, C.V., reprezentant M.M.P.- membru, R.M. şi V.B. - reprezentanţi ai A.G.V.P.S. România membri şi D.I., reprezentant al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov - membru) odată cu verificarea dosarelor candidaţilor, consemnată în procesul-verbal nr. 311 din 09 octombrie 2010 (înregistrat ia M.M.P. sub nr. 191221 din 11 octombrie 2010) au constatat mai multe nereguli, hotărând neadmiterea participării la examenul programat pentru data de 10 octombrie 2010 pentru judeţul Vaslui" şi că examenul programat „nu se va mai susţine. "

Inculpatul A.I.G. i-a comunicat lui S.T. despre faptul că examenul nu va mai avea loc pe 10 octombrie 2010 şi că îl va ţine la curent.

Imediat după ce a aflat că examenul a fost reprogramat pe data de 15 ianuarie 2011, cu o săptămână înainte de examen, comisarul de poliţie A.I.G. l-a contactat telefonic pe S.T. pentru a-i comunica acest aspect; cu ocazia acestei discuţii, A.G. i-a solicitat lui S.T. să nu îi divulge lui S.M.E. faptul că examenul este „aranjat."

Preocuparea ofiţerului de poliţie A.I.G. privind componenţa comisiei de examinare s-a materializat în consemnarea olografa pe o bucată de hârtie a numelor acestora, înscris ridicat din locuinţa inculpatului A.I.G. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare (înscrisul numărul 1 în care apar consemnate menţiunile „D. - preşed., V. - membru, de la Ministerul Pădurilor, B. - AGVP, I. - de la Facult"

Cu două zile înainte de susţinerea examenului, în ziua de joi, 13 ianuarie 2011, martorul S.T. l-a contactat telefonic pe A.I.G. şi l-a întrebat dacă cele discutate anterior odată cu predarea/primirea sumei de bani, referitor la completarea doar a zece întrebări din cele treizeci câte figurau pe formularul de examen, rămân valabile. A.I.G. a confirmat acest aspect, încercând să deturneze sensul discuţiei de teamă ca discuţiile să nu fie interceptate. Cu toate acestea ofiţerul de poliţie îşi reconfirmă disponibilitatea de a depune „ toate eforturile ca treaba să fie bună."

Tot în data de 13 ianuarie 2011, S.M.E. l-a contactat pe S.T., solicitându-i din nou sprijinul pentru examen în contul sumei de bani remise. După discuţia avută cu A.I.G. în aceeaşi zi, S.T. îl asigură pe S.M.E. că „a vorbit" cu cine trebuie, convenind să discute şi în ziua următoare pentru stabilirea plecării împreună către municipiul Vaslui. În ziua următoare, vineri, 14 ianuarie 2011, cei doi stabilesc în detaliu data plecării către Vaslui, pentru susţinerea examenului de către S.M.E.

În dimineaţa de sâmbătă, 15 ianuarie 2011, martorul S.T. s-a deplasat singur cu autoturismul proprietate personală, număr de înmatriculare "X" din localitatea Murgeni la Bârlad, unde a lăsat autoturismul într-un service auto. În municipiul Bârlad, aşa cum conveniseră anterior, s-a întâlnit cu S.M.E. şi au plecat împreună către Vaslui cu autoturismul proprietatea acestuia din urmă, cu numărul de înmatriculare "Y".

Odată ajunşi în municipiul Vaslui, aceştia au oprit în faţa hotelului "E", unde S.T. a coborât şi şi-a continuat deplasarea pe jos ajungând la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vaslui în jurul orelor 08:00; pe scările de acces, la intrarea în I.J.P. Vaslui, S.T. s-a întâlnit cu inculpatul A.I.G., ce purta asupra sa mai multe coli de hârtie format A4. Cu această ocazie A.I.G. i-a spus lui S.T. să îi transmită lui S.M.E. să lase necompletate aproximativ 12, 13 întrebări din totalul de 30 existente pe formularul de examen. Imediat, S.T. îi comunică telefonic acest lucru lui S.M.E.

După cele transmise lui S.M.E., S.T. s-a plimbat în zona I.P.J. Vaslui şi a intrat într-un bar, unde a servit o cafea; între timp inculpatul A.I.G. i-a comunicat martorului M.M., agent şef principal în cadrul Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase din cadrul I.P.J. Vaslui (condus de A.I.G.), să se întâlnească cu S.T. pentru a-l transporta la Centrul de Afaceri (unde se susţinea examenul).

S.T. şi M.M. s-au întâlnit în jurul orelor 09:00 şi s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, număr de înmatriculare "Z", la restaurantul „......" din Vaslui unde au luat masa şi unde S.T. avea autoturismul în reparaţie (în spatele restaurantului se află şi un service auto - SC P. SRL - al cărui administrator, D.B., este naşul de cununie al inculpatului A.I.G.).

Ulterior, în jurul orelor 10, cei doi au urcat din nou în autoturism şi s-au deplasat la Centrul de Afaceri Vaslui unde, însă, S.T. a refuzat să coboare, nedorind să fie observat în acest loc, solicitându-i lui M.M. să-l transporte la ieşirea din oraş, la o maşină de ocazie, intenţionând să se întoarcă în Murgeni.

În tot acest timp, M.M. l-a ţinut la curent în mod permanent pe inculpatul A.I.G. cu traseul lui S.T.

S.T. l-a contactat imediat pe A.I.G. pentru a-i comunica hotărârea de a pleca spre casă, fără a-l mai aştepta pe S.M.E., A.I.G. îi comunică lui S.T. că examenul s-a terminat, că S.M.E. a ieşit din sala de examen şi pot pleca împreună acasă, stabilind să se contacteze reciproc în jurul orelor 12:00.

Comisarul de poliţie A.I.G. a notat cu scris olograf pe mai multe bucăţi de hârtie, în mai multe rânduri, cu adnotări personale, numele şi prenumele persoanelor pentru care intenţiona să intervină sau a intervenit la conducerea AJVPS Vaslui în scopul facilitării promovării examenului.

Totodată, acesta a purtat discuţii telefonice cu majoritatea acestor persoane, atât înainte cât şi în ziua examenului. Toate aceste înscrisuri au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul său în data de 15 ianuarie 2011(vezi înscrisurile numerele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8). Din analiza acestor înscrisuri se constată că, în general, ele cuprind aceleaşi nume de persoane şi în dreptul fiecărei persoane sunt menţionate cuantumul sumelor de bani sau cantităţile de bunuri pe care acesta le primise sau urma să le primească în schimbul „serviciilor" sale. În dreptul numelui S.M.E. apare menţiunea „500" ce reprezintă suma de bani primită, 500 de euro, cu privire la acest candidat. (înscrisul 6)

Cu toate acestea, majoritatea persoanelor ce figurează pe aceste liste, fiind audiate în calitate de martori, nu au confirmat că ar fi oferit sau dat sume de bani sau alte bunuri ofiţerului de poliţie; totuşi, unii dintre aceştia au relatat că au purtat discuţii cu A.I.G. cu privire la examen.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului A.I.G., printre altele, au fost găsite şi ridicate pentru cercetări 22 de articole pirotehnice, din care 14 bucăţi având inscripţia „EC" şi 8 bucăţi având inscripţia „M".

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 130289 din 07 februarie 2011 întocmit de I.P.J. Iaşi Serviciul de Criminalistică, toate obiectele pirotehnice supuse analizei sunt în stare de funcţionare. Totodată, fiecare din aceste articole conţine câte o cantitate în grame (diferită funcţie de categorie) de materie pirotehnică. După iniţierea fitilului, obiectele pirotehnice sunt propulsate pe verticală la înălţime de aproximativ 100 metri, -producând în aer o explozie de scântei multicolore şi zgomot puternic, ceea ce le plasează în categoria „obiecte zburătoare luminoase" potrivit dispoziţiilor Legii nr. 126/1995, republicată, privind regimul materiilor explozive. Cu ocazia examinării toate articolele pirotehnice au fost distruse.

Potrivit Adresei numărul 137110 din 28 martie 2011 a M.A.I. - I.P.J. Iaşi Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase emisă către D.N.A. Serviciul Teritorial Iaşi, articolele pirotehnice ce au făcut obiectul analizei Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 130289 din 07 februarie 2011, întocmit de I.P.J. Iaşi - Serviciul de Criminalistică, se încadrează, la data de 15 ianuarie 2011, data ridicării acestor bunuri de la domiciliul învinuitului A.I.G. şi totodată data epuizării infracţiunii, în clasa a III-a, potrivit art. 5 din H.G. nr. 536/2002 (Norme tehnice privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehniştilor), în concret obiecte pirotehnice de distracţii, medii, respective, rachete conţinând 75 de grame masă maximă de amestec pirotehnic.

Aşa cum rezultă din Adresa numărul 83163 din 12 februarie 2011, emisă de I.P.J. Vaslui - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, către D.N.A. -Serviciul Teritorial Iaşi, inculpatul A.I.G. nu figurează înregistrat în evidenţele I.P.J. Vaslui ca persoană fizică sau juridică autorizată să efectueze operaţiuni (deţinere, utilizare, transfer, comercializare) cu materii explozive sau articole pirotehnice conform Legii nr. 126/1995, modificată; aceleaşi menţiuni sunt făcute şi în ce o priveşte pe soţia inculpatului, A.C., precum şi pentru SC N.E. SRL Vaslui, societate la care administrator şi asociat unic este soţia acestuia.

Instanţa a constatat că faptele, astfel cum au fost reţinute sunt dovedite de toate probele cauzei, declaraţii de martori, acte, expertize, constatări tehnico-ştiinţifice, înscrisuri administrate în faza urmăririi penale şi în etapa cercetării judecătoreşti.

Declaraţiile martorilor S.T. şi A.G. la cercetarea judecătorească nu diferă faţă de declaraţiile date de ei la urmărirea penală. Susţinerile din declaraţiile martorilor se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice care nu au fost contestate de inculpat. Din redarea convorbirilor telefonice şi a sms-urilor înregistrate nu rezultă că inculpatul ar fi discutat despre cumpărare de peşte la preţuri convenabile, despre eventuale deţineri nelegale de arme etc., aşa cum explică inculpatul în suplimentul de declaraţie dată la instanţă.

Faptele sunt dovedite inclusiv de listele cu nume găsite la percheziţia domiciliară, nume de persoane asupra cărora inculpatul a declarat că ar fi efectuat verificări deoarece în privinţa lor ar fi deţinut date că încalcă regimul armelor şi muniţiilor. Astfel de verificări nu au fost înregistrate în evidenţele serviciului pe care îl conducea. Pe listele respective era înscris şi numele lui C.R., şeful său direct, adjunctul comandantului I.P.J. Vaslui, inculpatul declarând că acesta nu era vizat ca potenţial infractor sau contravenient.

Referitor la dubiul privind credibilitatea declaraţiilor martorilor S.T. şi A.G. datorate situaţiei juridice personale iniţiale de învinuiţi -instanţa a reţinut că martorii sunt credibili, declaraţiile acestor martori coroborându-se cu declaraţiile celorlalţi martori propuşi în acuzare şi cu întreg ansamblul probatoriu administrat în cauză.

Inculpatul A.I.G. a pretins şi primit suma de 500 de euro de la S.M.E. prin intermediul lui S.T., căruia i-a solicitat identificarea persoanelor ce doreau să obţină permis de vânător, afirmând faţă de S.T. că are posibilităţi de a interveni pe lângă conducerea A.J.V.P.S. Vaslui şi membrii comisiei de examinare şi de a-i determina pe aceştia a facilita promovarea examenului pentru obţinerea acestui permis, această fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de ari 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi cu aplicarea, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Este indiferent pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă dacă inculpatul şi-a exercitat în fapt influenţa asupra factorilor decidenţi; pentru ca infracţiunea de trafic de influenţă să fie săvârşită este necesar ca inculpatul să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, pe de altă parte, pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influentă este irelevant dacă inculpatul avea sau nu atribuţii în legătură cu organizarea, desfăşurarea examenului de obţinere a permisului de vânătoare. Dacă inculpatul ar fi avut atribuţii directe în acest sens, pretinderea/primirea sumei de bani ar fi realizat latura obiectivă a unei alte infracţiuni de corupţie (luare de mită).

Există infracţiune şi dacă făptuitorul nu are o influenţă reală asupra funcţionarilor pe lângă care a afirmat că are influenţă, fiind suficient să lase să se creadă că are o asemenea influentă. Infracţiunea se consumă în momentul în care inculpatul a pretins,cât şi atunci când a primit banii pentru intervenţia sa, indiferent dacă a intervenit sau nu.

În împrejurările reţinute, inculpatul a pretins de la S.T. identificarea persoanelor ce doreau să obţină permis de vânător, pretinzând de la fiecare suma de 500 de euro şi a primit, în aceeaşi perioadă, suma de 500 de euro de la S.M.E., candidat la examen pentru obţinerea permisului de vânător, prin intermediul lui S.T. folos patrimonial,în schimbul căruia a promis că va interveni pe lângă factorii de decizie relativ la examenul pentru obţinerea permisului, în împrejurările reţinute.

Urmărirea penală şi trimiterea în judecată a cumpărătorului de influenţă, autor al infracţiunii prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, nu constituie o condiţie prealabilă pentru exercitarea acţiunii penale împotriva inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă în sensul cerut de dispoziţiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. astfel încât aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză. Răspunderea penală este personală şi se raportează la faptele comise de inculpat.

În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 s-a stabilit cu certitudine că, inculpatul a deţinut la domiciliul său din Vaslui 22 de obiecte pirotehnice, determinate ca fiind obiecte pirotehnice de distracţii, medii, respectiv, rachete conţinând 75 de grame masă maximă de amestec pirotehnic, încadrate în clasa a III-a, potrivit art. 5 din H.G. nr. 536/2002. Fapta de deţinere a acestor obiecte s-a epuizat la data de 15 ianuarie 2011, data ridicării acestor bunuri de la domiciliul inculpatului.

Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 conform căruia „orice operaţiune cu articole pirotehnice, efectuată fără drept, constituie infracţiuni şi se pedepseşte, cu închisoare de la 3 luni la un an".

Conform art. 37 alin. (1) din aceeaşi lege, „producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea sau orice altă operaţiune cu materii explozive efectuată fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

În sensul legii, art. 1 alin. (2), prin materii explozive urmează a se înţelege explozivi de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de iniţiere, fitile detonate, fitile de siguranţă, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de şoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice.

La data consumării şi epuizării infracţiunii, 15 ianuarie 2011 infracţiunea de deţinere de materii explozive era incriminată prin Legea nr. 126/1995 publicată în M.O. nr. 298/28 decembrie 1995, în art. 31 din lege care are un conţinut identic cu reglementarea din art. 37 alin. (1) în vigoare la momentul actual.

Infracţiunea prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 a fost incriminată într-o formă aproximativ asemănătoare cu conţinutul infracţiunii determinat prin Legea nr. 406/2006 (M.Of. 956 din 28 noiembrie 2006) şi este incriminată cu conţinutul citat prin Legea nr. 126/1995 republicată la 7 februarie 2011 (M. Of. 97 din 7 februarie 2011), dându-se textelor o nouă numerotare.

Deşi nu s-a modificat conţinutul noţiunii de materii explozive care fac obiectul material al incriminării în art. 37 alin. (1) din lege, prin incriminarea prevăzută în alin. (3) al art. 37, legiuitorul a înţeles să excludă articolele pirotehnice din cadrul materialelor explozive, orice operaţiune cu astfel de articole, fără drept, fiind incriminată separat cu o pedeapsă mai uşoară. Orice operaţiune cu astfel de articole presupune toate operaţiunile prevăzute de lege în art. 37 alin. (1) din lege, încriminarea din art. 37 alin. (3) referindu-se doar la articole pirotehnice.

Prin urmare, deţinerea la domiciliu, fără drept, a celor 22 de articole pirotehnice, determinate ca fiind rachete, clasificate ca aparţinând clasei a III-a conform art. 5 din H.G. nr. 536 din 30 mai 2012, (articolele din această clasă pot fi utilizate exclusive de către pirotehnicieni), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995, republicată, fiind incidenţă în cauză şi regula aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 13 C. pen.

Pentru aceste considerente, cererea de schimbarea a încadrării juridice, în infracţiunea prev. de art. 37 alin. (1) din lege nu a putut fi primită de instanţa de fond.

Fapta este dovedită prin procesele-verbale de percheziţie domiciliară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică privind articolele pirotehnice ridicate de la domiciliul inculpatului, adresa I.P.J. Vaslui nr. 83163 din 12 februarie 2011, Adresa din 28 martie 2011 a I.P.J. Iaşi, adresa din 28 martie 2011 a Î.G.P.R.

Nici inculpatul şi nici soţia acestuia nu sunt persoane autorizate să efectueze operaţiuni cu materii explozive sau articole pirotehnice.

Articolele pirotehnice supuse constatării tehnico-ştiinţifice au fost determinate ca fiind articole tip rachetă prin însăşi constatarea tehnico-ştiinţifică ca şi prin Adresa nr. 137110 din 28 martie 2011, emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi.

Chiar în situaţia în care prin O.U.G. nr. 9 din 9 februarie 2011, Legea nr. 126/1995 a fost modificată în sensul Directivei europene nr. 23/2007/CE, referitoare la regimul articolelor pirotehnice, astfel că acestea, clasificate anterior din punct de vedere al gramajului de material pirotehnic conţinut, se clasifică acum din punct de vedere al pericolului categoriei din care face parte şi H.G. nr. 536/2002 a suferit aceleaşi modificări începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 95 din 2 februarie 2011, iar sub legislaţia în vigoare, articolele pirotehnice se încadrează numai de organismul naţional abilitat în acest sens, I. Petroşani (Adresa nr. 2910731/SPP/21 martie 2011 a Inspectoratului General al Poliţiei Române, la data administrării probelor şi încadrării în clase era în vigoare legislaţia relevantă anterior modificărilor intervenite. Pe de altă parte, este de observat că articolele pirotehnice determinate ca fiind rachete pot fi clasificate, conform art. 5 din H.G. nr. 536/2002 modificat prin H.G. nr. 95 din 2 februarie 2011 în categoriile 2 şi 3, în ambele categorii putând fi utilizate exclusiv de pirotehnicieni.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 126/1995 republicată, prin deţinător de materii explozive, se înţelege orice persoană juridică sau fizică în posesia sau detenţia căreia se află, licit, astfel de materii, care includ conform definiţiei din art. 1 alin. (2), şi articolele pirotehnice; or, ca deţinerea să fie licită, persoana fizică sau juridică trebuie să fi fost autorizată în condiţiile art. 8 şi următoarele din lege, inculpatul nefiind autorizat.

Faptele şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi deţinere fără drept de articole pirotehnice sunt dovedite în cauză de toate probele administrate iar încadrarea lor juridică este în infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege şi prevăzută de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 republicată, infracţiuni săvârşite în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute, astfel încât nu este incident niciunul dintre cazurile de achitare invocate.

Faptele comise au gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute prin modalităţi de săvârşire, consecinţe produse, valori sociale lezate şi protejate prin incriminare, precum şi raportat la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, dar avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, fiind comisar de poliţie în cadrul I.P.J. Vaslui, şef al Serviciului Arme, Explozivi Substanţe Periculoase, calităţi oficiale care presupun cunoaşterea legislaţiei şi reprezentarea asupra încălcării normelor legale şi a consecinţelor produse prin încălcare.

La individualizarea pedepselor în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), grad de pericol social concret al infracţiunilor comise, modalităţi şi împrejurări de comitere, consecinţe produse, valori sociale lezate prin înfrângerea normelor penale, precum şi datele ce ţin de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, nu a recunoscut în cursul procesului penal faptele comise, date fiind conduita bună anterioară comiterii infracţiunilor, faptul integrării sale sociale, conduita în timpul procesului penal prin prezentarea în faţa instanţei la toate termenele de judecată, instanţa va hotărî condamnarea la câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune, ţinând seama şi de limitele legale de pedeapsă, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul A.I.G.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta, consecutiv contopirii, să execute într-un loc de deţinere o pedeapsă sporită în cuantum; totodată, faţă de gravitatea infracţiunilor comise şi de impactul social negativ cauzat în societate, procurorul a susţinut că instanţa de fond ar fi trebuit să facă şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, în sensul inserării în cuprinsul sentinţei pronunţate şi a dispoziţiei de publicare a hotărârii de condamnare în ziarele locale.

Inculpatul a solicitat:

- în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) sau lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995;

- în subsidiar;

- fie trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;

- fie rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, pentru cazurile prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ - 17² şi 18 C. proc. pen., ocazie cu care să se procedeze la audierea celor doi martori.

Examinând cu precădere (determinată de cazurile de casare invocate) recursul declarat de inculpatul A.I.G. şi subsecvent (de asemenea, în raport cu cazurile de casare invocate) recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi - Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate - şi urmează a fi respinse ca atare- pentru considerentele ce succedă:

Recursul inculpatului;

1. Asupra motivului principal de casare invocat de inculpat vizând achitarea;

a) Atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub acela al laturii subiective, existenţa infracţiunii de trafic de influenţă - prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege- a fost temeinic reţinută de instanţa de fond, care s-a întemeiat pe un probatoriu întru totul concludent şi judicios evaluat, din care rezultă, fără nici o putinţă de tăgadă, că, la începutul anului 2011, inculpatul A.I.G., prin intermediul numitului S.T., a pretins şi a primit de la numitul S.M.E. suma de 500 euro, contra promisiunii că-i va facilita obţinerea permisului de vânător definitiv, sub acest aspect constatându-se şi că sentinţa este temeinic şi convingător motivată.

Aşa fiind, incidenţa impedimentului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există - care, în condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ar impune pronunţarea unei soluţii de achitare, este exclusă.

b) Nici motivul de casare vizând achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 nu poate fi primit, potrivit celor ce urmează:

- 1 cu referire la pretinsa incidenţă a art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală - Înalta Curte apreciază că este decisiv să se constate, pe de o parte că, la data de 15 ianuarie 2011- data epuizării infracţiunii (prin intervenţia legală a organelor abilitate) - articolele pirotehnice respective erau deţinute fără drept, realizându-se astfel conţinutul obiectiv şi subiectiv al infracţiunii mai sus menţionate, iar pe de altă parte, că, între timp, fapta respectivă nu a fost dezincriminată, intervenţia legiuitorului mărginindu-se la modificarea (sub aspecte ce nu interesează speţa de faţă) a regimului acelor materiale (articole) pirotehnice; aşa fiind, achitarea inculpatului în considerarea impedimentului invocat- art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.- nu poate intra, în mod evident, în discuţie;

- 2 nu poate intra în discuţie nici achitarea inculpatului în considerarea impedimentului prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii - aspect sub care se constată că instanţa de fond a examinat toate ipotezele care ar fi putut antrena achitarea inculpatului în baza sus invocatului text de lege, reţinând corect în baza probelor administrate, că nici inculpatul însuşi, nici A.C. (având ca asociat unic şi administrator pe cea din urmă mai sus numita A.C.) nu figurau înregistrate în evidenţele I.P.J. Vaslui ca persoană fizică (sau, respectiv, juridică), autorizată să efectueze operaţiuni(deţinere, utilizare, transfer, comercializare) cu materii explozive sau articole pirotehnice, conform Legii nr. 126/1995, modificată.

2. Asupra motivelor de casare subsidiare invocate de inculpat;

a) Din examinarea tuturor actelor dosarului şi a considerentelor - întru totul convingătoare - ale sentinţei atacate nu rezultă vreo omisiune a instanţei de fond de a nu se fi pronunţat asupra vreuneia din faptele reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului ori de a nu fi examinat vreuna din probele administrate la urmărirea penală ori la cercetarea judecătorească, ori, în fine, de a se fi pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului, încât problema rejudecării cauzei de către instanţa de fond sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nu se poate pune.

b) Tot astfel nu poate intra în discuţie rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ca instanţă de recurs pentru nici unul dintre cele două temeiuri de drept invocate (nesocotirea/greşita aplicare a legii sau comiterea unei grave erori de fapt la judecata în fond) avându-se în vedere cele ce urmează:

-1 Abstraţie făcând de constatarea că şi după ce abrogarea pct. 17¹ de sub art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost declarată neconstituţională - prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 783 din 12 mai 2009 - acest text de lege (pct. 17¹) a rămas neutilizabil (din raţiuni ce ţin de lipsa calităţii de legiuitor pozitiv a instanţei de contencios constituţional), fiind necesară intervenţia legiuitorului (care, prin Legea nr. 202/2010, l-a şi înlocuit cu pct. 17², având un conţinut identic " când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii"), Înalta Curte, examinând, atât sentinţa atacată cât şi încheierile de şedinţă premergătoare, constată că întreaga procedură de judecată la instanţa de fond s-a desfăşurat cu respectarea strictă a legii şi că -pe cale de consecinţă - sentinţa atacată este întru totul legală.

- 2 în fine, examinarea aplicată a sentinţei atacate sub aspectul temeiniciei (sub incidenţa pct. 18 de sub art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.) nu a relevat nici o eroare a instanţei de fond în stabilirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, ci, dimpotrivă, a pus în evidenţă preocuparea pregnantă a acestei instanţe de a lămuri cauza sub toate aspectele, ceea ce neîndoielnic - având în vedere considerentele sentinţei - a şi reuşit.

Recursul Parchetului; 1. Asupra motivului de casare referitor la ineficienta "tratamentului sancţionator" aplicat inculpatului;

Înalta Curte constată că pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune - 2 ani închisoare şi respectiv 3 luni închisoare - ca şi pedeapsa rezultantă aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. (în condiţiile concursului de infracţiuni) au fost judicios individualizate de instanţa de fond şi sub aspectul cuantumului şi sub aspectul modalităţii de executare (prin aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării), iar motivarea soluţiei, sub ambele aspecte - chiar dacă succintă- este pe deplin convingătoare, încât se apreciază a nu fi cazul " înăspririi " acelui "tratament sancţionator " cum, fără o justificare temeinică, s-a solicitat.

2. Asupra motivului de casare privind omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000;

Preliminar, Înalta Curte observă, pe de o parte, că textul de lege invocat - art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu impune judecătorului obligaţia de a dispune publicarea hotărârii definitive de condamnare în unul sau mai multe ziare - centrale sau locale- ci consacră doar posibilitatea adoptării unei astfel de dispoziţii, iar pe de altă parte, că o astfel de cerere nici nu a fost formulată de reprezentantul Parchetului la judecata în fond.

Abstracţie făcând de acest din urmă aspect, Înalta Curte apreciază că o asemenea dispoziţie ar fi nu numai vădit excesivă, ci şi cu desăvârşire inutilă, atât în raport cu starea de fapt reţinută (şi cu circumstanţele concrete în care infracţiunile au fost săvârşite), cât şi în raport cu însăşi împrejurarea că inculpatul, din moment ce a fost condamnat, a pierdut, pentru o perioadă de timp dificil de anticipat, orice şansă de acces la funcţii de natura aceleia pe care o îndeplinea când a săvârşit faptele; nu mai puţin, este de reţinut şi împrejurarea că într-o comunitate socială şi profesională de "extensia" proprie municipiului Vaslui şi I.P.J. Vaslui, situaţia inculpatului este deja suficient de notorie, încât, şi din această perspectivă, alte demersuri procesual- legale în acest sens ar fi de prisos.

Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându- se sentinţa atacată în raport cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul A.I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1062/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1073/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1053/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1059/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1062/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1073/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1076/2013. Penal