ICCJ. Decizia nr. 1127/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1127/2013
Dosar nr. 9873/100/2011
Şedinţa publică din 1 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 9873/100/2011 s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 3201 C. proc. pen. condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus (rămasă definitivă la data de 11 decembrie 2007) pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 3 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 71, 64 lit. a), b), c) (pentru lit. c) C. pen. i se va interzice dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) s-a interzis inculpatului dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL cu sediul în Vişeu de Sus, str. M., jud. Maramureş prin lichidator judiciar B.I.S. cu sediul în Cavnic, str. Ş., jud. Maramureş să plătească părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Maramureş suma de 366.100 RON cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente calculate începând cu data de 22 august 2008 până la plata integrală a debitului - despăgubiri civile.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurator luată asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului prin încheierea penală din 3 aprilie 2012 pronunţată în acest dosar.
S-a dispus anularea celor 249 de facturi fiscale şi chitanţe aferente acestora false ridicate de Garda Financiară, secţia Maramureş potrivit procesului-verbal de ridicare de documente indicat în proces-verbal de constatare nr. 502595/MM din 21 aprilie 2008 încheiat de aceasta la data de 21 aprilie 2008 aflate în vol. 3 din dos. nr. 449/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş.
În temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL prin lichidator judiciar B.I.S. la plata către stat a sumei de 590 RON - cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON - onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul Ş.I. în perioada 2006 - decembrie 2007 a achiziţionat şi a dispus martorului C.G. (contabilul său) înregistrarea în contabilitatea părţii civilmente responsabile SC "B." SRL (al cărei administrator era inculpatul) a unui număr de 249 de facturi fiscale şi chitanţe aferente cumpărate de la diverse persoane fizice şi care au atestat operaţiuni comerciale nereale cu scopul de a majora nejustificat cheltuielile societăţii şi a obţine restituirea de TVA în mod nelegal (aceste facturi s-au înregistrat în contabilitate imediat după predarea lor). În aceste facturi fiscale şi chitanţe au figurat diferite societăţi comerciale din judeţele Bihor, Sibiu, Alba, Satu Mare, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Mureş, Timiş care fie nu au avut relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpat, fie nu au existat la acea dată.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Întrucât inculpatul şi-a recunoscut în totalitate faptele, a arătat că are cunoştinţă de probele care s-au administrat în faza de urmărire penală şi nu doreşte readministrarea lor în instanţă, tribunalul a reţinut în favoarea sa şi prev. art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia instanţa a avut în vedere prev. art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârşite, de caracterul lor repetat, de numărul foarte mare de facturi fiscale şi chitanţe false înregistrate în contabilitate - 249 şi de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat 341.699 RON - fără majorări de întârziere sau 482.132 RON cu majorări) şi al acestuia (şi-a recunoscut faptele, are antecedente penale - prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe o perioadă de 2 ani 3 luni pentru infracţiunea de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice).
Inculpatului i s-au interzis pe o perioadă de 1 an drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (pentru lit. c) dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) întrucât în raport de faptele comise şi de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, acesta a încălcat în mod semnificativ valorile patrimoniale existente în societate, urmărind să obţină venituri nelegale astfel că nu poate face aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcţiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. presupune existenţa unui profil moral ireproşabil. Întrucât inculpatul s-a folosit de calitatea de administrator la partea civilmente responsabilă pentru a comite faptele - obiect al acestei cauze, i s-au interzis pe perioada menţionată şi dreptul de a avea această calitate la vreo societate comercială.
Întrucât prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe o perioadă de 2 ani 3 luni (sentinţa a rămas definitivă la 11 decembrie 2007 prin neapelare), iar activitatea infracţională de evaziune fiscală a acestuia a continuat şi după această dată, deci înăuntrul termenului de încercare (s-a întocmit o factură fiscală şi o chitanţă şi la data de 14 decembrie 2007), s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării acestei pedepse care a fost cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 3 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Pedeapsa s-a stabilit a fi executată în condiţiile prev. de art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen. (pentru lit. c) C. pen. i se va interzice dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) pentru aceleaşi considerente pentru care i s-au interzis şi drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În privinţa laturii civile a cauzei tribunalul a reţinut faptul că, potrivit raportului de inspecţie fiscală nr. 4802 din 21 august 2008 întocmit de D.G.F.P. Maramureş, societatea a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 185.493 RON (la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 68.207 RON), impozitul pe profit datorat este de 156.206 RON (la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 72.226 RON). Prin urmare, prejudiciul cauzat la data de 21 august 2008 este de 482.132 RON din care s-a încasat, potrivit aceluiaşi raport de inspecţie fiscală, suma de 116.032 RON TVA (prin compensare cu TVA de rambursat înregistrat conform balanţei de verificare întocmite la 30 iunie 2008). În consecinţă, la data de 21 august 2008 inculpatul a datorat părţii civile suma de 366.100 RON (482.132 RON - 116.032 RON = 366.100 RON) - sumă la care urmează a fi obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL prin lichidatorul judiciar la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere începând cu data de 22 august 2008 până la plata integrală a debitului. Chiar dacă partea civilă a solicitat cu titlu de despăgubiri civile suma de 482.132 RON cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente calculate până la plata integrală a debitului, iar inculpatul a arătat că este de acord să achite această sumă, tribunalul nu îl poate obliga la plata acesteia chiar dacă latura civilă a procesului penal este guvernată de principiul disponibilităţii părţilor întrucât inculpatul a restituit suma de 116.032 RON, iar, în caz contrar, s-ar realiza o îmbogăţire fără just temei.
Pentru a se asigura repararea prejudiciului cauzat părţii civile s-a menţinut măsura sechestrului asigurator luată asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului prin încheierea penală din 3 aprilie 2012 pronunţată în acest dosar.
Având în vedere faptul că cele 249 de facturi fiscale şi chitanţe aferente sunt false, tribunalul a dispus anularea lor.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul Ş.I. solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureş, pentru a se aplica dispoziţiile art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., deoarece în realitate inculpatul nu a cunoscut comiterea faptei.
În subsidiar, a solicitat judecarea cauzei conform procedurii comune, efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească întinderea prejudiciului, anularea suspendării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, contopirea pedepselor şi aplicarea disp.art. 861 C. pen. pentru pedeapsa rezultantă.
Prin Decizia penală nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, astfel încât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ca atare nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 de Judecătoria Vişeu de Sus, se reţine că aceasta a fost revocată, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 C. pen., astfel că sunt aplicabile regulile cumulului aritmetic şi nu cumulul juridic în raport de pedeapsa rezultantă.
În fine, s-a apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată, cuantumul fiind orientat spre minimul special.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul Ş.I. invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 172 şi 14 C. proc. pen.
În principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, dat fiind faptul că, în realitate inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei şi ca atare instanţa de fond în mod greşit a judecat cauza conform procedurii simplificate.
În acest context, inculpatul susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind împiedicat să propună probe, pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi pentru a se efectua expertiza contabilă de natură a rezolva cauza sub aspectul laturii civile.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurentul inculpat a invocat Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, apreciind că în cauză se impune anularea suspendării şi nu revocarea acestui beneficiu aşa cum a procedat instanţa de fond.
În fine, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi individualizarea pedepsei principale, complementare şi accesorii, şi aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Calea de atac a recursului priveşte, în esenţă, erori de drept - errores juris - şi cu titlu de excepţie eroarea gravă de fapt - error facti - caz de casare abrogat însă prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Erorile de drept pot fi: a) erori de drept formal sau procesual (errores in procedendo) şi erori de drept material sau substanţial (errores in iudicando).
Este de esenţa recursului faptul că acesta nu declanşează un control asupra fondului cauzei, instanţa de recurs verificând doar dacă s-a aplicat corect legea cu privire la faptele constatate de instanţa de fond şi dacă au fost respectate regulile de drept procesual penal.
O hotărâre pronunţată de instanţa de fond/apel poate fi casată şi atunci când se constată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Din analiza dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. rezultă că acest caz de casare constă în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte imputate inculpatului, ori asupra unor probe administrate. În acest caz, instanţa omite faptul că a administrat anumite probe sau le menţionează doar, fără să le evalueze. De asemenea, omite a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale, de natură să garanteze drepturile părţilor şi să influenţeze soluţia procesului.
Cererile trebuie să fie formulate în condiţiile legii, iar instanţa omite a se pronunţa asupra lor sau le respinge, fără a arăta motivele. Orice împiedicare de a folosi o facultate acordată de lege în cursul procesului şi orice omisiune de a decide asupra unei cereri esenţiale, constituie motiv de casare.
Dar, pentru a opera această teză, legea pretinde ca cererile esenţiale pentru părţi, să fie de natură a influenţa soluţia procesului. Prin urmare, inculpatul trebuie să demonstreze că dacă cererea sa ar fi fost admisă, soluţia ar fi fost alta.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu poate fi reţinută niciuna dintre tezele prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., iar pe de altă parte, critica recurentului inculpat, sub aspectul greşitei aplicări a procedurii simplificate poate fi cenzurată doar prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., relativ la greşita aplicare a legii.
Din actele cauzei, rezultă că prin rechizitoriul din 19 decembrie 2011 dat în Dosarul nr. 449/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ş.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada 2006 - 2007, în calitate de administrator la SC "B. SRL Vişeu de Sus, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 249 facturi fiscale şi chitanţe aferente, fictive, atestând operaţiuni comerciale nereale pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa de fond, la termenul de judecată din 3 decembrie 2013 i-a adus la cunoştinţă inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Acesta a arătat -în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că "(...) înţeleg să mă prevalez de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Recunosc faptul că în perioada 2006 - 2007 am înregistrat în contabilitatea SC B. SRL, 249 facturi şi chitanţe aferente care au atestat operaţiuni comerciale nereale. Sunt de acord că aceasta este valoarea prejudiciului pe care l-am cauzat şi sunt de acord să achit această sumă (...)".
Se observă că inculpatul a înţeles, pe deplin, consecinţele judecării sale conform procedurii simplificate, manifestarea sa de voinţă fiind liberă şi neechivocă. Nu a propus probe şi nici nu a contestat prejudiciul cauzat, fiind de acord cu plata acestuia.
Prin urmare, instanţa de fond nu a omis a se pronunţa asupra vreunei probe sau a unei cereri esenţiale, întrucât inculpatul nu a formulat astfel de cereri, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. Instanţa de fond a considerat că dosarul poate fi soluţionat în procedură simplificată, inculpatul recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Revenirea acestuia în faţa instanţei de apel, respectiv recurs, în sensul că nu recunoaşte fapta cerând trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nu poate fi acceptată din cel puţin două motive: a) prima are în vedere faptul că procedura simplificată a fost aplicată de instanţa de fond cu respectarea legii.
Analizând această procedură prin prisma disp. art. 3201 C. proc. pen., se constată că inculpatul nu poate reveni asupra opţiunii sale iniţiale prin care a recunoscut comiterea faptei şi a solicitat judecarea sa pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. O astfel de revenire ar putea fi posibilă doar atunci când se constată o greşită aplicare a legii procesual penale, ceea ce în speţă nu se poate reţine.
Pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut în mod expres şi limitativ ipotezele în care inculpatul ar putea reveni asupra manifestării de voinţă iniţiale. Avem în vedere, cu titlu exemplificativ, dispoziţiile art. 70 C. proc. pen. care reglementează dreptul la tăcere - incident chiar în materia măsurii arestării preventive -, care, permit inculpatului, ca pe tot cursul judecăţii să renunţe la tăcere şi să declare cu privire la acuzaţiile ce i se aduc. De asemenea, în materia căilor de atac, dispoziţii similare se regăsesc în art. 368 alin. (2) C. pen., respectiv art. 3854 C. proc. pen.
b) a doua, are în vedere principiul non reformatio in pejus potrivit cu care instanţa nu poate agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac.
În cauză, se constată că a declarat apel, respectiv recurs, numai inculpatul Ş.I., astfel că o casare cu trimitere pentru judecarea cauzei conform procedurii de drept comun, i-ar agrava situaţia, limitele de pedeapsă fiind cele prevăzute în norma de incriminare şi nu cele reduse cu o treime astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte greşita revocare a beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 272/2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 83 C. pen. - astfel cum a dispus instanţa de fond - şi nu dispoziţiile art. 85 C. pen.
Fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate -hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la 11 decembrie 2007 - infracţiunea continuată consumându-se la data ultimului act material, respectiv 14 decembrie 2007, ceea ce atrage aplicarea regulilor cumulului aritmetic.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, se constată că aceasta a fost orientată spre minimul special, neputând fi reţinute alte circumstanţe judiciare atenuante, de natură a permite coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanţa de fond.
Executarea acesteia în regim de detenţie se impune, atât prin prisma dispoziţiilor art. 83 C. pen., cât şi în raport de gradul de pericol social concret al faptei şi al circumstanţelor personale ale inculpatului.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce priveşte pedeapsa complementară, respectiv accesorie aplicată inculpatului, pe care le va modifica în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C proc. pen.
Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul Ş.I. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va casa decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi accesorie şi, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.;
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, definitivă la data de 11 decembrie 2007.
Va modifica pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie, în sensul că va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Va menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe care o va cumula cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Ş.I. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi accesorie şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.;
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, definitivă la data de 11 decembrie 2007.
Modifică pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie, în sensul că interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe care o cumulează cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1216/2013. Penal → |
|---|
