ICCJ. Decizia nr. 128/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 128/2013
Dosar nr. 953/241/2012
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 736/R din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul G.V., domiciliat în comuna S., judeţul Vâlcea, împotriva sentinţei penale nr. 125 din data de 20 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Horezu, în Dosarul nr. 953/241/2012.
A obligat petentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa Curţii de Apel Piteşti a constatat că, prin sentinţa penală nr. 125 din 20 iunie 2012, Judecătoria Horezu, în baza art. 2781 C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul G.V., domiciliat în comuna S., judeţul Vâlcea, împotriva rezoluţiei din 13 aprilie 2012, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticoruptie, Serviciul Teritorial Piteşti, în Dosarul nr. 255/P/2011, menţinută prin rezoluţia din 5 mai 2012, ca nefondată. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, dezvoltarea rurală a fost centralizată în Strategia de dezvoltare a localităţii Slătioara în cuprinsul căreia se regăsesc obiective de infrastructură cum ar fi canalizarea, extinderea reţelei de apă şi construcţia de clădiri de utilitate publică. În a cest scop, primăria a depus numeroase proiecte pe diferite surse de finanţare, între care s-a aflat şi Proiectul integrat cu finanţare P.N.D.R intitulat „îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local-6,3 km asfaltare. Extindere reţea apă potabilă. Canalizare şi epurare ape uzate menajere. Organizare de festivaluri cu specific local. Construire centru îngrijire bătrâni". Proiectul este în curs de derulare şi a fost elaborat de SC T.P.T. SRL Piteşti. Prin contractul de finanţare din data 26 iunie 2009 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală România, încheiat autoritatea contractantă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, România, Centru Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia şi beneficiarul comuna Slătioara, reprezentată prin primarul R.C.S., autoritatea contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 9.805.094 RON, echivalentul a cel mult 2.496.709 euro, reprezentând maxim 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului. Durata de execuţie a contractului de finanţare este de 36 de luni. La data de 20 noiembrie 2009, s-a încheiat Acordul de Asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică între cele 4 societăţi câştigătoare ale licitaţiei deschise.
Prin acordul contractual încheiat la 28 decembrie 2009 între beneficiarul comuna Slătioara şi antreprenorul SC C. SRL, acesta s-a oferit să execute lucrările conform prevederilor contractului, pentru valoarea de 7.370.606,50 RON, din care proiectarea pentru valoarea de 590.486,50 RON.
Beneficiarul nu este obligat să accepte oferta cu cea mai mică valoare sau oricare dintre ofertele primite pentru lucrări. Beneficiarul a acceptat oferta antreprenorului la data de 28 decembrie 2009 şi şi-a dat acordul să plătească lucrările executate de antreprenor, în conformitate cu prevederile contractului. Prin adresa din 1 iulie 2010 emisă de Inspectoratul de Stat in Construcţii, lnspectoratul Teritorial în Construcţii Sud -Vest Oltenia, Direcţia Judeţeană de Control in Construcţii Vâlcea se menţionează că, în urma analizării proiectului elaborat de SC T.P.T. SRL pentru obiectivul „Canalizare şi epurare ape menajere în comuna S., judeţul Vâlcea şi a „Programului de control al calităţii pe parcursul execuţiei”, în conformitate cu Legea nr. 10/1995 şi „Procedura privind controlul statului în faze de execuţie determinante pentru rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor „aprobată prin ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 31/n/1995 Direcţia Judeţeană de Control în Construcţii Vâlcea va institui şi va participa la verificarea calităţii lucrărilor ajunse în faze determinante.
Se mai arată în rezoluţia respectivă că prin procesele-verbale de control al calităţii în faze determinante pentru componenta „Canalizare şi epurare ape menajere", comuna Slătioara s-a constatat că sunt respectate detaliile de execuţie, prevederile reglementărilor tehnice în vigoare şi sunt asigurate condiţiile de continuare a execuţiei lucrărilor, considerente în baza cărora s-a autorizat continuarea executării lucrărilor. De asemenea se mai arată în aceeaşi rezoluţie că prin procesul verbal de control al calităţii lucrărilor în faze determinante din 12 ianuarie 2011, referitor la „patul de nisip", s-a concluzionat că au fost respectate detaliile de execuţie prevederile reglementărilor tehnice în vigoare şi sunt asigurate condiţiile de continuare a execuţiei lucrărilor. Aceleaşi constatări referitoare la „patul de nisip" sunt consemnate şi în alte procese-verbale de control al calităţii în faze determinante, astfel că prin rezoluţia respectivă se concluzionează că din actele premergătoare efectuate în cauză nu există date sau indicii cu privire la comiterea faptei de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numelor lor, prev. de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de către intimatul R.C.S.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, iar prin rezoluţia din data de 5 mai 2012, plângerea a fost respinsă cu motivarea că procurorul de caz a apreciat că faptele nu se confirmă, întrucât prin procesul verbal de control al calităţii lucrărilor în faze determinante s-a concluzionat că au fost respectate detaliile de execuţie şi prevederile reglementărilor tehnice, astfel că faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei ultime soluţii, petentul a formulat plângere în baza ar. 2781 C. proc. pen. la instanţa de judecată.
Prin prisma infracţiunii prev. de art. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa a constatat că plângerea petentului este nefondată, pentru următoarele motive:
Organele de urmărire penală, în mod corect au reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu există indicii sau date din care să rezulte existenţa infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numelor lor, prev. de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită de către intimatul R.C.S. Instanţa a reţinut că Primăria comunei S., judeţul Vâlcea a organizat o licitaţie având ca obiect atribuirea unui contract de lucrări privind extinderea reţelei de alimentare cu apă şi construirea unei reţele de canalizare, contractul fiind atribuit SC C. SRL Băile Olăneşti. Finanţarea acestor lucrări a fost asigurată din fonduri europene, suma de 2,5 milioane euro fiind dată pentru măsura 3.2.2 din Planul National de Dezvoltare Rurală. A mai reţinut instanţa că, la data de 28 decembrie 2009, după verificarea întregii documentaţii, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Craiova şi-a dat acordul pentru încheierea contractului de lucrări. În privinţa lucrărilor executate de SC C. SRL nu au existat refuzuri la decontare din partea SAPARD, nici la tranşa I, dar nici la tranşa II. Realizarea lucrărilor de canalizare a fost monitorizată atât de dirigintele de şantier cât şi de R.T.I. şi Inspectoratul de Stat în Construcţii Vâlcea care, nu au constatat abateri de la proiectul de execuţie, iar dacă ar fi constatat astfel de nereguli acestea ar fi menţionate în procesele verbale de recepţie şi control în fazele determinante, lucru care nu s-a întâmplat, şi astfel SAPARD a decontat facturile de lucrări către SC C. SRL.
Astfel din procesele-verbale de control al calităţii în faze determinante pentru componenta „Canalizare şi epurare ape menajere", comuna Slătioara s-a constatat că sunt respectate detaliile de execuţie, prevederile reglementărilor tehnice în vigoare şi sunt asigurate condiţiile de continuare a execuţiei lucrărilor, considerente în baza cărora s-a autorizat continuarea executării lucrărilor.
Mai mult, instanţa a reţinut că, prin adresa din 1 iulie 2010 emisă de Inspectoratul de Stat in Construcţii, lnspectoratul Teritorial în Construcţii Sud -Vest Oltenia, Direcţia Judeţeană de Control in Construcţii Vâlcea se menţionează că, în urma analizării proiectului elaborat de SC T.P.T. SRL pentru obiectivul „Canalizare şi epurare ape menajere” în comuna S., judeţul Vâlcea şi a „Programului de control al calităţii pe parcursul execuţiei”, în conformitate cu Legea nr. 10/1995 şi „Procedura privind controlul statului în faze de execuţie determinante pentru rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor” aprobată prin ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 31/n/1995, Direcţia Judeţeană de Control în Construcţii Vâlcea va institui şi va participa la verificarea calităţii lucrărilor ajunse în faze determinante. Astfel a rezultat în mod cert că, fiecare fază a lucrării respective a fost atent monitorizată de organele statului cu atribuţii de control în domeniul respectiv. De asemenea susţinerea petentului că fapta săvârşită de intimat poate fi dovedită prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, s-a apreciat că nu poate fi primită de instanţă atât timp cât proba respectivă nu a fost administrată în faza de cercetări penale (instanţa soluţionând plângerea pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate), dar şi datorită faptului că organul de cercetare penală a constatat că nu sunt indicii că procesele-verbale de verificare ar fi false.
Potrivit art. 228 C. proc. pen „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 a dispus prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10.”
Astfel, instanţa a constatat că, în cauza respectivă a rezultat în mod clar că sunt aplicabile faţă de intimat dispoziţiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen, situaţie în care în mod corect, nu se putea dispune începerea urmăririi penale împotriva acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul G.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând sentinţa supusă recursului, curtea a constatat că această cale de atac este inadmisibilă, cu motivarea că hotărârea împotriva căreia petentul a declarat recurs este definitivă, nefiind supusă nici unei căi de atac ordinare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul G.V.
Recursul este inadmisibil.
Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Dispoziţiile art. XVlll pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că sentinţa penală nr. 125 din 20 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Horezu, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, în baza aceluiaşi raţionament, nici decizia nr. 736/R din 5 septembrie 2012 prin care secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Familie a Curţii de Apel Piteşti a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiţionarul G.V. împotriva sentinţei penale nr. 125 din 20 iunie 2012, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 3851 alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.V. împotriva deciziei penale nr. 736/R dn 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1296/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 127/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
