ICCJ. Decizia nr. 1296/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1296/2013
Dosar nr. 2331/1/2013
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 581/54/2013, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.I.C., pe o perioadă de 5 zile începând cu data de 10 aprilie 2013 şi până la data de 14 aprilie 2013, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 09 aprilie 2013, a fost înregistrată adresa nr. 3800/II/5/2013 din 09 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea emisă de autorităţile judiciare germane fiind sesizată instanţa, în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind arestarea persoanei solicitate C.I.C., faţă de care s-a emis un mandat european de arestare, de către autorităţile judiciare germane - Tribunalul din Frankfurt/Main în dosarul 6360 JS, 246330/11-931 GS.
Totodată, au fost înaintate procesul verbal încheiat la data de 09 aprilie 2013 de procuror G.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 23/2013 din 09 aprilie 2013, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate C.I.C., pentru 24 de ore, cu începere de la 09 aprilie 2013, orele 14.20 până la 10 aprilie 2013 orele 14.20.
În cuprinsul semnalării s-a arătat că persoana solicitată a fost căutată pentru comiterea în perioada 24 septembrie-13 octombrie 2011 a infracţiunilor de furt calificat şi primirea de bunuri furate, prev de secţiunile 242 subsecţiunea 1, 243 subsecţiunea 1, nr. 1 şi 3, 259 subsecţiunea 1, 22, 23, 25 subsecţiunea 2,53 C. pen. german şi secţiunea 135 din Legea privind justiţia juvenilă, constând în aceea că, împreună cu V., C., au încercat să spargă un punct de vânzare pentru parfumuri. Proprietarul magazinului i-a întrerupt şi ei au scăpat fără bunuri. Împreună cei doi complici, au încercat să spargă un magazin de optică, însă au declanşat sistemul de alarmă şi au fost nevoiţi să fugă fără nimic. Între 27 septembrie 2011 şi 28 septembrie 2011, C., folosind un vehicul furat, au intrat cu maşina în panoul de sticlă al uşii de la intrarea într-un magazin de optică, au pătruns înăuntru şi au sustras 317 perechi de ochelari de firmă în valoare de totală de 11.777,41 euro. Cei doi au deschis grilajul unei parfumerii şi au distrus o aripă a uşii de sticlă glisante de unde au sustras parfumuri în valoare de 27.016,15 euro.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.I.C., solicitând să fie pus în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru a se sustrage de la judecată.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauză a fost emis faţă de persoana solicitată C.I.C. un mandat european de arestare de către autorităţile germane, respectiv Tribunalul din Frankfurt/Main în dosarul 6360 JS, 246330/11-931 GS.
Având în vedere acest aspect, cât şi dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că întemeiat instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate susmenţionate pe o perioadă de 5 zile şi emiterea mandatului de arestare pentru a preîntâmpina sustragerea acesteia de la procedura prevăzută de legea română.
În consecinţă, cât timp nu au fost identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea hotărârii recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată C.I.C. împotriva încheierii din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 581/54/2013.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1297/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 128/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
