ICCJ. Decizia nr. 1398/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de evaziune fisca
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1398/2013
Dosar nr. 37680/3/2005
Şedinţa publică din 23 aprilie 2013
Prin sentinţa penală nr. 448/ F din 30 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-au hotărât următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., au fost admise cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare formulate de inculpaţii Y.S. şi P.K. prin apărători aleşi, aşa cum au fost susţinute şi de reprezentantul parchetului, şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37 (actual 43) din Legea nr. 82/1991, art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep., art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep. în infracţiunile prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005;
- art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.;
- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005;
- art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.;
- art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005;
- art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, precum şi a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului P.K. din infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
I. În temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la alin. (2) al acestui articol, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.S., la o pedeapsă de 3 ani.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 pedepse a cate un an si 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul Y.S. să executate o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., s-a constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale a inc. Y.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep. (2 infracţiuni din 19 martie 2001 şi 08 august 2002) şi de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Y.S. pentru infracţiunea referitor la care s-a constatat intervenita prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o perioada de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Conform art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie sa respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infracţiunilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 martie 2004 la 25 mai 2005.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) şi c) C. pen., pe care în temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., o suspendă pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
II. În temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la alin. (2) al acestui articol raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.S., la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862C. pen.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infracţiunilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunţate prevenţia de 10 martie 2004 la 25 mai 2005.
I s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) şi conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acesteia pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
III. Î n temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 al aceluiaşi articol raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.K. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de un an si 3 luni închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.K. să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infracţiunilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunţate prevenţia de 26 martie 2004 la 25 mai 2005.
I s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi, conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acesteia pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
IV. Î n temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la alin. (2) al acestui articol, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.V. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (I) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862C. pen.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supravegherea:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infracţiunilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
I s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. si conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de M.F.P. – A.N.A.F., Bucureşti, astfel cum a fost precizată în cursul cercetării judecătoreşti şi s-a dispus obligarea inculpatului Y.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL, la plata sumei de 13.108.107.508 ROL la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate la data punerii în executare a hotărârii de către organele competente.
În temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus radierea înmatriculării SC S.C.I.. SRL Pantelimon jud. Ilfov (J23/1724/2002) şi respectiv SC A.T. SRL Frăţeşti jud. Giurgiu (J52/457/2003).
În temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals, respectiv a celor 15 facturi în care au fost înserate menţiuni nereale menţionate la pct. 1-15 din rechizitoriu cu ocazia descrierii activităţii infracţionale realizată de inc. Y.S., precum si a înscrisurilor cu aparenţă de procura autentică, întocmite în fals de către inc. P.K. şi ridicate de către organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauza.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale.
S-a dispus restituirea către inculpatul C.M.V. a armei ridicate dacă nu exista alte motive care să impună anularea autorizaţiei de a deţine şi, după caz, a folosi acea arma.
A fost respinsă solicitarea parchetului de luare faţă de inculpaţi a măsurii de siguranţa a expulzării.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata a cate 3500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. emis la data de 19 august 2004, în dosarul nr. 37/P/2004 că s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
1. Y.S. - pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep.;
- art. 48 alin. (l) din Legea nr. 26/1990 rep.;
- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep.;
- art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep.;
- art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
P.K. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
Trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv în lipsă, a inculpatului C.M.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003;art. 279 alin. (l) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul Y.S., în perioada martie 2003 - martie 2004, a iniţiat şi sprijinit în mod nemijlocit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, şi din care făceau parte, ierarhizaţi pe diferite paliere de comandă şi execuţie, inculpaţii C.M.V., S.M.S., P.K. şi învinuiţii D.K., K.E., K.R., C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., şi alţii, prin înfiinţarea frauduloasă de societăţi comerciale „fantomă”, crearea unei reţele de astfel de firme, între care se derulau operaţiuni fictive, atragerea din economia subterană a unor sume de ordinul sutelor de miliarde de lei, creditarea fictivă a conturilor societăţilor fantomă cu aceste sume şi externalizarea frauduloasă a acestora prin retrageri de monedă naţională în numerar sau, după caz, transformarea în valută liber convertibilă şi transferarea în străinătate prin intermediul sistemului bancar.
S-a mai reţinut că inculpatul Y.S. în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în calitate de administrator al SC S.C.I.. SRL, societate comercială „fantomă”, cu ştiinţă, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidenţa contabilă a societăţii, cu consecinţa denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum si aceea că, în aceeaşi perioadă şi tot în calitate de administrator al SC „S.C.I.” SRL, a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii de documente primare false (facturi fiscale care nu reflectă operaţiuni reale), cu consecinţa sustragerii de la plata către bugetul de stat a sumei de 13.108.107.508 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe dividende.
Tot în sarcina inculpatului Y.S. s-a mai reţinut că, la data de 19 martie 2001, cu ştiinţă, a făcut declaraţii nereale referitoare la sediul social al SC „S.C.I.” SRL, situat în Bucureşti, declaraţii în baza cărora s-a pronunţat încheierea nr. 2883/SC/2001 a judecătorului delegat de Tribunalul Bucureşti la O.R.C.M. Bucureşti.
Acelaşi inculpat, în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a dispus inserarea de menţiuni nereale pe documente de evidenţă contabilă primară (facturi fiscale), şi a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice.
Totodată, inculpatul Y.S. la data de 8 august 2002, a solicitat şi obţinut autorizarea schimbării sediului SC „S.C.I.” SRL, din Bucureşti, ambele fictive, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, iar la data de 08 august 2002, cu ştiinţă, a făcut declaraţii nereale referitoare la schimbarea sediului social al SC „S.C.I.” SRL, din municipiul Bucureşti în comuna Pantelimon, judeţul Ilfov, declaraţii în baza cărora s-a pronunţat încheierea nr. ll22/SC/2002 a judecătorului delegat de Tribunalul Bucureşti la O.R.C.J. Ilfov.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul Y.S., la data de 06 iunie 2002, în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar al învinuitului O.S., a cesionat integral părţile sociale ale SC S.C.I. SRL, către P.F., în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, precum şi aceea că inculpatul Y.S., în perioada 01 decembrie 2003 - 08 decembrie 2003, cu intenţie, l-a ajutat pe învinuitul D.K. în efectuarea demersurilor necesare înregistrării SC A.T. SRL, societate comercială „fantomă”, în scopul sustragerii de la controlul financiar-fiscal.
La grupul infracţional organizat de inculpatul Y.S. au aderat si inculpaţii S.M., C.M.V. şi P.K. care au sprijinit prin acţiunile întreprinse, în scopul spălării banilor.
În sarcina inculpatului C.M.V. s-a mai reţinut şi aceea că, la o dată neprecizată şi până la data de 11 martie 2004, a deţinut fără drept, o armă de foc tip revolver, în stare de funcţionare.
În cazul inculpatului P.K. s-a mai reţinut că, în perioada 2003 - martie 2004, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii, a întocmit în fals, prin plăsmuire integrală, a folosit sau a remis spre folosire, mai multe înscrisuri cu aparenţă de procură autentică, în vederea producerii de consecinţe juridice, precum si aceea că, în perioada mai 2002 - iunie 2003, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, i-a ajutat pe învinuiţii C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., K.R. şi K.E., să se sustragă de la efectuarea controlului financiar-fiscal asupra celor 8 societăţi comerciale „fantomă”, prin declararea fictivă a datelor privind sediile sociale ale acestora.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii Y.S., S.M.S., C.M.V. si P.K., toţi cetăţeni turci, de etnie kurdă sau kurdo-arabă, în perioada 2001-2004, împreună cu alţi conaţionali, au constituit o adevărată reţea de crimă organizată, derulând un complex de activităţi cu caracter infracţional, în care membrii aveau sarcini bine stabilite, fiecare având rolul său în realizarea scopului propus, respectiv obţinerea de beneficii din fraudarea bugetului de stat şi spălarea banilor obţinuţi în acest mod; diferitele operaţiuni bancare necesare spălării de bani şi externalizării de valută au fost făcute, în principal, prin „E.B.” (fostă „D.F.”), „B.R.” SA şi „U.R.” SA (fostă „D.”).
În vederea asigurării unei continuităţi a activităţii infracţionale, pentru a evita riscul încetării acesteia în cazul în care activitatea este descoperită de către autorităţi, specific acestui tip de structură este faptul că se organizează pe „celule” între care nu există legături directe, activitatea fiind coordonată de la nivelele superioare de comandă în aceste condiţii, membrii reţelei care acţionează în celule diferite nu îşi cunosc reciproc activitatea, astfel că, în cazul declanşării de verificări, informaţiile obţinute de către autorităţi să fie minime.
Datorită acestui specific apare ca plauzibil susţinerile inculpaţilor în sensul că nu au avut relaţii comerciale, unii cu alţii, fiecare dintre aceştia înfiinţând societăţi comerciale distincte.
Ca mod de operare si organizare, în raport de activitatea desfăşurată de către inculpaţi, s-au reţinut următoarele etape:
- racolarea din Turcia de către membri reţelei (cetăţeni turci de etnie kurdă aflaţi în România şi Turcia) a unor conaţionali, în general persoane cu condiţie materială modestă;
- aducerea şi cazarea acestora în România, costurile fiind suportate integral de către grupul infracţional organizat;
- îndrumarea persoanelor amintite de către membrii reţelei aflaţi în România, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru înfiinţarea de societăţi comerciale, în condiţiile legii române; spaţiile care urmau să servească pentru stabilirea sediilor sociale fictive ale societăţilor comerciale erau identificate de către membri reţelei aflaţi în România;
- escortarea persoanelor amintite (care urmau să devină asociaţi în acte ai societăţilor comerciale la care s-a făcut referire) la instituţiile abilitate: O.R.C., birouri ale notarilor publici, unităţi bancare, etc.; în unele cazuri, membrii reţelei recurgeau la falsificarea de procuri emanând aparent de la organele competente din Turcia prin care asociaţii din acte împuterniceau alte persoane de cetăţenie turcă, în vederea conspirării complete a naturii raporturilor din cadrul grupului infracţional organizat;
- iniţierea de către reţeaua infracţională a unui circuit de firme „fantomă”, înfiinţate în condiţiile arătate, circuit care are drept scop crearea unei aparenţe licite pentru provenienţa unor sume de bani de ordinul zecilor de miliarde de lei; prin interpunerea în circuitele comerciale a firmelor „fantomă”, s-a urmărit denaturarea raporturilor dintre veniturile şi cheltuielile reale, prin înregistrarea în contabilitate, pe baza unor documente fiscale false, a unor operaţiuni comerciale nereale privind achiziţia unor mărfuri, operaţiuni ce au avut drept rezultat diminuarea profitului şi, pe cale de consecinţă, a obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat;
6. externalizarea unor sume de bani provenite din contrabandă (importuri subevaluate) sau evaziune fiscală (comercializarea de mărfuri fără provenienţă licită) prin următoarele procedee:
- retragerea în numerar a acestor sume din conturile societăţilor „fantomă” (conturi care anterior fuseseră creditate prin folosirea de documente falsificate) şi transportarea lor în afara teritoriului României prin intermediul societăţilor care efectuează deplasări obişnuite pe relaţia Bucureşti - Istanbul;
- dispunerea de transferuri bancare (tip SWIFT) din conturile firmelor fantomă la care s-a făcut referire în conturile unor alte entităţi aparţinând aceleiaşi reţele, conturi deschise la unităţi bancare din străinătate (în general paradisuri fiscale).
Pe fondul modificărilor legislative preconizate prin Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, act normativ prin care s-a reglementat pentru prima dată posibilitatea pentru străini de a obţine viza de şedere în România, în calitate de comerciant şi în vederea creării unui „instrument,, ce putea fi folosit în activitatea desfăşurată (firmă fantomă utilizată de cetăţeni străini pentru externalizarea unor importante sume de bani provenite din „economia subterană”), inculpatul Y.S. a făcut demersuri în vederea înfiinţării unei astfel de societăţi comerciale.
În acest scop, inculpatul Y.S. a apelat la sprijinul unchiului său, O.S., ce urma să devină cel de-al doilea asociat al firmei. Acesta urma să figureze numai scriptic în actele societăţii, prin racolarea acestuia urmărindu-se de fapt de către inculpat, evitarea dobândirii calităţii de asociat unic într-o societate cu răspundere limitată, ceea ce ar fi determinat imposibilitatea înfiinţării altei societăţi de acelaşi tip, cu asociat unic.
Privitor la „atribuţiile” numitului O.S., declaraţiile inculpatului Y.S. si ale respectivei persoane, care a avut calitatea de învinuit în cauză (prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994), sunt concordante, inculpatul Y.S. recunoscând, de asemenea, cu ocazia audierii de către instanţă, că prin înfiinţarea societăţii comerciale a urmărit şi dobândirea vizei de şedere în România.
La data de 15 martie 2001, inculpatul Y.S. a încheiat cu martora I.M., un contract de închiriere pentru spaţiul proprietatea acesteia, situat în Bucureşti.
Prin convenţia părţilor s-a stabilit ca în acest imobil să funcţioneze sediul social al firmei nou înfiinţate.
Potrivit declaraţiei martorei I.M., societatea nu a funcţionat niciodată în apartamentul său, iar inculpatul nu a depozitat bunuri de vreun fel în imobil, nu a avut salariaţi, nu a stabilit vreun contact cu furnizori sau clienţi în acea locaţie; singura legătură a martorei cu inculpatul, potrivit susţinerilor acesteia, s-a limitat la două sau trei vizite în imobil, strict pentru prelungirea contractului de închiriere.
De altfel şi din declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti de către inculpat rezultă că în apartamentul respectiv nu a funcţionat niciodată societatea sa, martora I.M. continuând să-l folosească ca locuinţă.
La data de 16 martie 2001 inculpatul Y.S. a solicitat O.R. C. Bucureşti, autorizarea şi înmatricularea SC S.C.I. SRL Bucureşti, cu sediul social amintit.
La data de 19 martie 2001, luând act şi dând eficienţă declaraţiilor nereale ale inculpatului, referitoare la sediul social, judecătorul delegat de Tribunalul Bucureşti la O.R.C., a pronunţat încheierea nr. 2883/S.C./2001 prin care s-a autorizat constituirea şi s-a dispus înmatricularea în registrul comerţului a SC „S.C.I.” SRL Bucureşti sub nr. J40/2922/2001.
Capitalul social era împărţit după cum urmează: inculpatul Y.S. deţinea 60 %, în valoare de 1.200.000 lei, iar învinuitul O.S., 40 % în valoare de 800.000 lei; obiectul principal de activitate s-a înregistrat ca fiind, comerţul cu ridicata al produselor alimentare, specializat, alte alimente, etc.
Activitatea propriu-zisă derulată prin această firmă a constat în următoarele:
1. La data de 2 aprilie 2001, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Bucureşti a 1000 baxuri de şerveţele, în valoare de 328.440.000 lei de către SC A.C.I. SRL.
Această tranzacţie este fictivă, aşa cum rezultă din următoarele împrejurări stabilite în baza verificărilor efectuate în cauză:
- furnizorul nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat;
proprietarii imobilului au arătat că nu cunosc nici un reprezentant al acestei societăţi, la această adresă nedesfăşurându-se niciodată activităţi specifice unei societăţi comerciale;
- furnizorul nu a depus niciodată, de la înfiinţare şi până în prezent, nici un fel de raportare periodică sau anuală la organul fiscal teritorial, fapt atestat de A.F.S. 4;
- beneficiarul SC S.C.I. SRL Bucureşti avea obligaţia să solicite copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a furnizorului, dată fiind împrejurarea că TVA-ul înscris în factură era mai mare de 20.000.000 lei, fapt ce nu s-a întâmplat;
- mijlocul de transport menţionat în caseta de expediţie a facturii a fost verificat, rezultând că:
- este un autoturism marca AUDI A4 (marfa pretins transportată, 1000 de baxuri de şerveţele a câte 240 de bucăţi fiecare, depăşind capacitatea lui de încărcare şi transport);
- autoturismul a fost importat din Ungaria de către SC D.R. T.G. SRL la data de 4 septembrie 2001 (data facturii SC „S.C.I. ” SRL este 2 aprilie 2001, deci anterioară intrării lui în ţară);
- numărul de înmatriculare tip leasing a fost atribuit autoturismului la data de 10 octombrie 2001;
Potrivit declaraţiei martorei M.E., angajată a societăţii care asigura conducerea evidenţei contabile a SC S.C.I. SRL, facturile fiscale de intrare pe această societate erau aduse, de regulă, de inculpaţii Y.S. şi S.M.S.; în unele cazuri, din considerente de celeritate şi având în vedere dificultăţile întâmpinate de inculpaţi în a scrie în limba română, aceştia lăsau scurte note sau dictau direct martorei menţiunile ce urmau să figureze în factură (furnizor, felul mărfurilor, cantitate, valoare totală, mijloc de transport, etc.).
Corelativ, martora C.M. a arătat că, la indicaţia inculpatului Y.S., şi având calitatea de împuternicit al acestuia, a ridicat de la distribuitorul autorizat SC D.M.R. SRL, formulare cu regim special (facturi fiscale, chitanţe, avize de însoţire a mărfii, etc.), pe care apoi le-a remis direct inculpatului.
Cele declarate de cele două martore, aspecte susţinute si de către martora C.M. (actual P.) si cu ocazia reaudierii de către instanţă, s-a coroborat cu datele ce rezultă din relaţiile furnizate de distribuitorul autorizat SC D.M.R. SRL şi din conţinutul dosarului de înfiinţare al SC S.C.I. SRL
A rezultat că în perioada vizată de către organele de urmărire penală, inculpatul Y.S., cu sprijinul inculpatului S.M.S., a exercitat acte efective de administrare a SC S.C.I. SRL, inculpaţii luând legătura cu martora M.E. care proceda la înregistrarea în evidenţele contabile a documentelor întocmite.
Inculpatul Y.S. a recunoscut de altfel, că a administrat SC S.C.I. SRL, precum şi aceea că a încheiat toate contractele prezentate în actul de sesizare, susţinând că toate aceste operaţiuni au fost reale.
Pe de altă parte, inculpatul S. a negat implicarea sa în activităţile derulate prin respectiva societate.
Tribunalul a concluzionat că atât susţinerile inculpatului Y.S., cât şi cele ale inculpatului S.M.S. sunt infirmate de datele şi împrejurările ce rezultă din probele administrate, inclusiv declaraţiile celor două martore anterior menţionate, verificarea financiar-fiscală a Ministerului de Finanţe – A.N.A.F. şi expertiza contabilă efectuată în cauză.
La data de 22 iunie 2001 a fost înregistrată livrarea către SC S.C.I. SRL Bucureşti a 11.000 de baxuri de biscuiţi a câte 24 de pachete flecare, în valoare de 706.860.000 lei de către SC RON 2004 COM SRL.
Şi această tranzacţie s-a dovedit a fi fictivă în urma verificărilor efectuate în cauză, întrucât:
- furnizorul este o societate „fantomă” care nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat;
- proprietarii imobilului au declarat că nu cunosc nici un reprezentant al acestei societăţi, la această adresă nedesfăşurându-se niciodată activităţi specifice unei societăţi comerciale;
- de la înfiinţarea sa şi până la momentul verificării, furnizorul a depus un singur decont de TVA, aferent lunii mai 2001, perioadă calendaristică anterioară operaţiunii verificate;
- beneficiarul SC S.C.I. SRL Bucureşti avea obligaţia să solicite copie de certificatul de înregistrare fiscală a furnizorului, dată fiind împrejurarea că TVA-ul înscris în factură era mai mare de 20.000.000 lei, fapt ce nu s-a întâmplat;
- mijlocul de transport menţionat în caseta de expediţie a facturii, a fost verificat, rezultând că:
- autoturismul este o DACIE berlină (marfa pretins transportată, 11.000 baxuri de biscuiţi, depăşind capacitatea de încărcare şi transport);
- autoturismul a fost achiziţionat de actualul proprietar martorul M. V.M., în luna iulie 2003, data facturii SC S.C.I. SRL fiind 22 iunie 2001;
- aceeaşi persoană a înmatriculat autoturismul cu număr preferenţial, iniţiale M.S.V. fiind ale numelui său şi respectiv al soţiei sale;
- martorul nu a cunoscut şi nu cunoaşte furnizorul, beneficiarul, sau pe inculpatul Y.S.;
3. La data de 15 august 2001 se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL a încă 7150 baxuri de biscuiţi a câte 24 de pachete fiecare, în valoare totală de 459.459.000 lei, de către acelaşi furnizor de la pct. 2, SC R.C. SRL.
Caracterul nereal al acestei tranzacţii este relevat de considerente similare celor anterior prezentate, la care se adaugă şi următoarele:
- mijlocul de transport menţionat în caseta de expediţie a facturii B-75-RRR este o Dacie 1300 (marfa transportată - 7150 baxuri biscuiţi) ce aparţine numitului C.P.; audiat fiind, acesta a declarat că nu are nici o legătură cu inculpatul, furnizorul sau beneficiarul, şi nu a efectuat un asemenea transport; numele delegatului din factură este „I.P.”, posesor Bl, seria B.K. nr. 100.275; acest act de identitate aparţine în realitate numitei D.E.Şt.
4. La data de 05 septembrie 2001, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Bucureşti a 3250 de baxuri şerveţele în valoare de 1.079.032.500 lei de către SC R.B.C. SRL (factură seria IFACA nr. 5801503).
Tranzacţia a fost dovedită ca fiind fictivă, verificările efectuate stabilind că:
- furnizorul este o societate „fantomă”, care nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat;
- proprietarul spaţiului a declarat că nu a încheiat niciodată vreun contract de închiriere pentru vreo societate comercială sau persoană fizică, în acea locaţie nedesfăşurându-se vreodată activităţi specifice unei firme;
- furnizorul a depus de la înfiinţare şi până la momentul verificărilor un singur decont de TVA, aferent lunii august 2001, perioadă calendaristică anterioară operaţiunii verificate;
- factura de livrare către SC S.C.I. SRL Bucureşti a fost ridicată de la distribuitorul autorizat (D.G.F.P. Ilfov) la data de 4 octombrie 2001 iar data înscrisă pe factură este anterioară achiziţiei formularului, respectiv 5 septembrie 2001;
- insuficienţa datelor înscrise în factură, referitoare la numărul de înmatriculare, tip leasing, al mijlocului de transport, fără ase menţiona ziua şi luna expirării valabilităţii sale, a făcut imposibilă efectuarea de verificări suplimentare;
Şi în cazul acestei tranzacţii, tribunalul a considerat că sunt valabile cele anterior expuse privitor la obligativitatea solicitării de către beneficiarul SC S.C.I. SRL Bucureşti a certificatului de înregistrare fiscală a furnizorului. De altfel, chiar inculpatul Y.S. a arătat că o asemenea procedură era necesară, susţinând chiar că ar fi realizat-o în cazul tuturor tranzacţiilor, susţinere nedovedită însă în nici un mod.
5. La data de 31 octombrie 2001 s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Bucureşti a 19.000 bidoane de măsline în valoare de 650.200.680 lei de către SC M.C.I. SRL (factură seria BACK nr. 7213672).
Tranzacţia a fost dovedită ca fiind fictivă, verificările efectuate stabilind că:
- furnizorul este o societate „fantomă” care nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat - Bucureşti, str. Renului (actual Dobrina); proprietarii imobilului au declarat că în spaţiul respectiv nu a funcţionat vreo societate comercială, întrucât nu au încheiat contracte de închiriere cu vreo persoană; a rezultat, de asemenea, că în evidenţa O.R.C. Bucureşti, la aceeaşi adresă apare înregistrată şi o altă societate comercială fantomă, respectiv SC D.C. SRL
- de la înfiinţare şi până la verificare, furnizorul a depus la organul fiscal teritorial, doar două deconturi de TVA, aferente lunilor iunie şi iulie 2001, perioadă calendaristică anterioară operaţiunii analizate;
- certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului (care în acest caz există în copie) este datat 2 iulie 2001, în timp ce factura poartă data 31 octombrie 2001, fiind deci anterior derulării operaţiunii;
- în caseta de expediţie a facturii există înscris un mijloc de transport (34-AS- 2662) şi un nume incomplet al delegatului (M.); urmare verificărilor efectuate la instituţiile abilitate (I.G.P.F. şi U.M. 0296), s-a stabilit că autoturismul cu numărul respectiv nu figurează cu intrări/ieşiri în şi din România; insuficienţa altor date de identificare ale delegatului a făcut imposibilă stabilirea existenţei acestuia;
6. La data de 16 ianuarie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.P. SRL Bucureşti a 18.755 bidoane măsline în valoare totală de 640.558.852 lei de către SC M.C. SRL (factură seria BACK nr. 6257320).
- în mod similar operaţiunea a fost verificată, caracterul ei fictiv fiind probat de următoarele aspecte:
- furnizorul nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat - Bucureşti, str. Valea Argeşului; potrivit declaraţiei proprietarului, la această adresă sunt primite în mod repetat corespondenţe diverse şi pentru alte societăţi comerciale fantomă (SC A.M. SRL, SC B.C. SRL, etc.), însă nici una dintre ele nu funcţionează în imobilul respectiv;
- de la înfiinţare şi până la momentul verificării, furnizorul a depus un singur decont TVA aferent lunii decembrie 2001, perioadă calendaristică anterioară operaţiunii analizate;
- factura în cauză, cu o valoare de peste 20 milioane lei, nu este însoţită de certificatul de înregistrare fiscală, deşi beneficiarul SC S.C.I. SRL Bucureşti avea obligaţia legală de a-l solicita furnizorului;
- insuficienţa datelor înscrise în factură referitoare la respectiv delegatul K.I., a făcut imposibilă stabilirea în concret a unor aspecte suplimentare; în mod similar s-a stabilit că autovehiculul nu figurează cu intrări/ieşiri în/din România.
7. La data de 13 februarie 2002 se înregistrează livrarea către SC S.C. I. SRL Bucureşti a încă 17.620 bidoane măsline în valoare totală 584.397.695 lei, de la acelaşi furnizor SC M.P. SRL (factura BACL nr. 6257342).
În dovedirea caracterului fictiv al acestor tranzacţii, tribunalul a constatat că sunt aplicabile aceleaşi aspecte relevate anterior, şi, în plus, fiind menţionat că autovehiculul înscris în factură ca fiind înmatriculat sub numărul 33-xx-xxx, nu figurează cu intrări/ieşiri în şi din România iar delegatul R.T. figurează în evidenţele traficului de frontieră cu o singură intrare la data de 25 iunie 1998, şi o singură ieşire la data de 26 iunie 1998 (conform facturii, operaţiunea analizată este datată 13 februarie 2002); în schimb, numărul de paşaport indicat în factură ca aparţinând delegatului, aparţine în realitate numitului K.A., născut la data de 2 iunie 1962 în Turcia, cu ultima intrare în România la data de 2 octombrie 2001 şi ultima ieşire la data de 4 octombrie 2001;
8. La data de 8 iunie 2002 se înregistrează livrarea către SC „S.C.I. ” SRL Bucureşti de către SC „Z.C.” SRL, a unei instalaţii automate de vopsit în câmp electrostatic compusă din bandă transportoare, cameră de spălare cu 3 băi, cameră de uscare, cabina automată de vopsit cu robot, etc., în valoare totală de 9.470.293.700 lei (factura BACM nr. 8470293.
- în mod similar, a fost probat caracterul fictiv şi pentru această tranzacţie, pentru următoarele motive:
- furnizorul este o societate fantomă care nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat ;
- proprietarul imobilului a arătat că a semnat, prin intermediar, un contract de închiriere pentru acest spaţiu, însă nu a existat nici un alt contact cu vreun reprezentant al societăţii;
- furnizorul a depus la organul fiscal teritorial o raportare financiară periodică aferentă perioadei martie-septembrie 2001, însă operaţiunea verificată nu este reflectată în nici un fel, nici ca venituri, nici ca TVA colectat;
- factura în cauză, având o valoare ce depăşeşte 20 milioane lei, nu este însoţită de certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului, deşi beneficiarul SC S.C.I. SRL Bucureşti avea obligaţia legală de a-l solicita;
- autoturismul menţionat în factură ca fiind înmatriculat sub numărul 34-xxx- xx, nu figurează cu intrări/ieşiri în şi din România;
- numitul H.S., menţionat în calitate de delegat în factura analizată, nu figurează cu intrări/ieşiri în şi din România; în schimb, seria şi numărul de paşaport înscrise în documentul fiscal ca aparţinând acestuia, privesc în realitate pe numitul H.S., cetăţean turc, născut în anul 1962, fiind înregistrat cu ultima intrare în România la data de 4 ianuarie 2003;
Pentru a zădărnici efectuarea unor eventuale verificări asupra activităţii desfăşurate de SC S.C.I. SRL, inculpatul Y.S. a făcut demersuri în vederea schimbării sediului social al societăţii.
În acest sens, i-a solicitat martorului E.O.R. să-i închirieze un spaţiu de 100 m.p. situat într-o hală proprietatea acestuia din corn. Pantelimon, str. Sf. Gheorghe (în fapt o fostă anexă a unei întreprinderi avicole).
La aceiaşi dată (10 iulie 2002), a fost încheiat un contract de închiriere sub semnătură privată, SC S.C.I. SRL Bucureşti dobândind folosinţa spaţiului respectiv, spaţiu în care la data respectivă avea sediul social declarat alte 4 societăţi comerciale.
Inculpatul nu s-a mai prezentat deloc pentru a-şi lua în primire spaţiul, pentru a depozita, vreun bun sau pentru a-1 amenaja, ceea ce l-a determinat pe martor, ca după aprox. 7 zile (înjurai datei de 17 februarie 2002), perioadă în care inculpatul nu a putut fi contactat, să denunţe contractul de închiriere.
În concret, martorul i-a solicitat uneia din angajatele sale să înscrie pe contract menţiunile: „Anulat; Renunţare spaţiu; 10 iulie 2002”; explicaţia martorului referitoare la data anulării (aceiaşi cu data încheierii contractului) constă în aceea că s-a avut în vedere că inculpatul nu a exercitat niciodată vreun act de folosinţă asupra spaţiului.
În vederea atingerii scopului ilicit propus, la data de 08 august 2002, inculpatul Y.S. a solicitat autorizarea schimbării sediului social al societăţii fantomă SC S.C.I. SRL Bucureşti din Bucureşti, str. Alexandru Vlahuţă, în com. Pantelimon, str. Sf. Gheorghe, judeţul Ilfov.
La aceeaşi dată, 08 august 2002, luând act şi dând eficienţă declaraţiilor inexacte referitoare la schimbarea sediului făcute de inculpatul Y.S., judecătorul delegat de Tribunalul Bucureşti la O.R.C.J. Ilfov, a pronunţat încheierea nr. H22/S.C/2002; prin hotărâre s-a dispus înmatricularea la O.R.C. Ilfov a SC S.C.I. SRL sub nr. J23/l 724/2002.
După parcurgerea acestei etape, inculpatul Y.S. şi-a reluat activitatea infracţională prin intermediul SC S.C.I. S.RX. (acum cu sediul declarat în judeţul Ilfov), potrivit aceluiaşi mod de operare.
9. Astfel, la data de 3 octombrie 2002, s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov, a mai multor instalaţii industriale (maşini de ambalat, maşină de cremat, bandă transportoare, malaxor, etc.) în valoare totală de 3.116.731.247 lei de către SC F.I.E. SRL (factura seria BACN nr. 112575).
Potrivit aceluiaşi tip de verificări, a rezultat că şi această tranzacţie este fictivă, pentru următoarele considerente:
- furnizorul este o societate fantomă care nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat (Bucureşti, B-dul Preciziei); potrivit declaraţiei proprietarului imobilului, la acea adresă funcţionează legal doar firma SC FL.G.I. SRL, al cărei asociat este; fiindu-i prezentat proprietarului contractul de închiriere existent în arhiva O.R.C. Bucureşti pentru SC F.I.E. SRL, precum şi acordul Asociaţiei de proprietari, acesta a declarat că nu a semnat nici unul dintre aceste înscrisuri, că nu cunoaşte vreunul din reprezentanţii acestei societăţi şi nici că nu a auzit vreodată de SC F.I.E. SRL;
- potrivit adresei A.F.S. 6, de la înfiinţare şi până la data verificărilor, furnizorul fantomă a depus declaraţii privind obligaţiile de plată şi deconturi TVA exclusiv pentru luna octombrie 2002, lună în care s-ar fi derulat operaţiunea analizată, însă aceasta nu este reflectată în nici un fel în raportare.
- deşi factura în cauză avea o valoare de peste 20 milioane lei, beneficiara SC S.C.I. SRL nu a solicitat, deşi avea obligaţia legală în acest sens, certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului;
- simpla menţiune în caseta de expediţie a delegatului (M.B.), fără nici un alt element de identificare (naţionalitate, paşaport, legitimaţie de şedere, autoritatea emitentă, etc.) a făcut imposibilă stabilirea existenţei acestuia;
- autovehiculul cu numărul 34-ATxxxx/31 -VA-xxxx, figurează în baza de date ca fiind condus de către cetăţeanul turc B.I., născut la data de 1 iunie 1964 în Turcia, posesor al paşaportului nr. 632565; auto-tirul figurează cu două intrări pe teritoriul României la datele de 26 august 2002 şi, respectiv, 25 octombrie 2002, ieşirile din ţară fiind necunoscute;
10. La data de 4 octombrie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a 39.870 ml de stofa în valoare totală de 4.886.429.170 lei de către SC B.C. SRL (factura BACN nr. 4198047).
Şi această tranzacţie a fost apreciată de tribunal ca fiind fictivă din următoarele considerente:
- furnizorul este o societate „fantomă”, care nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat (Bucureşti, str. Delineşti);
- proprietarul imobilului a declarat că a încheiat un contract de închiriere prin intermediar, însă la această locaţie nu au fost desfăşurate niciodată activităţi comerciale sau de altă natură; de altfel, la această adresă au sediul declarat un număr de 90 de societăţi comerciale fantomă - potrivit datelor existente la O.R.C. Bucureşti.
- potrivit relaţiilor furnizate de A.F.S. 6 Bucureşti, furnizorul SC B.C. SRL a depus de la înfiinţare şi până în prezent raportări financiare periodice exclusiv pentru perioada iulie- septembrie 2002, anterior deci derulării operaţiunilor analizate;
- simpla menţiune în caseta de expediţie a numelui delegatului (S. V.), fără alte date de identificare (numele părinţilor, act de identitate, etc.), a făcut imposibilă stabilirea existenţei acestuia.
- mijlocul de transport menţionat în factură (B-17-xxx) a fost verificat rezultând că este un autoturism Dacia berlină, aparţinând numitului D.S. (marfa pretins transportată - 39.870 metri de stofă); audiat fiind, proprietarul vehiculului a arătat că îl deţine în mod neîntrerupt din anul 1978, iniţialele existente în numărul de înmatriculare fiind în legătură directă cu numele său de familie, că nu a împrumutat niciodată autoturismul, nu îl cunoaşte pe inculpatul Y.S. şi nici pe alţi cetăţeni străini, nu a auzit niciodată de SC B.C. SRL sau SC S.C.I. SRL, şi nici nu a transportat bunuri de genul celor menţionate în factură;
11. La data de 25 noiembrie 2002 se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a unor piese industriale (instalaţia de acoperire/îmbrăcare a materialelor, aparat de sudură mare, etc.) în valoare totală de 3.083.492.003 lei, de către acelaşi furnizor, respectiv SC B.C. SRL (factura BACN nr. 4198048).
Şi în această situaţie prima instanţă a reţinut caracterul fictiv al acestei tranzacţii, menţionând următoarele de această dată numele delegatului este M. D. (fără alte date) în loc de S.V.; numărul de înmatriculare al mijlocului de transport a rămas, totuşi, din eroare sau lipsă de inspiraţie acelaşi (B-17-xxx), respectiv Dacia berlină, fabricată în 1978; felul mărfurilor (piese industriale în loc de materiale textile).
12. La data de 29 decembrie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov de obiecte de îmbrăcăminte (fuste, pantaloni şi bluze) în valoare de 1.172.190.246 lei de către acelaşi furnizor SC B.C. SRL (factura seria BACN nr. 4198049).
Similaritatea este menţinută până în cele mai mici detalii, revenindu-se la numele delegatului (S.V.) şi numărul de înmatriculare B-17-xxx, diferind doar felul mărfurilor şi valoarea acestora.
13. La data de 13 decembrie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a cantităţii de 7.500 ml stofa în valoare de 820.653.750 lei de la acelaşi furnizor, SC B.C. SRL (factură seria BACO nr. 8384504).
În mod similar a fost dovedit caracterul fictiv al tranzacţiei, deosebirile faţă de cele anterioare fiind: felul şi valoarea mărfurilor; numele delegatului (I.C. fără alte date); mijlocul de transport, B-38-xxx, în fapt un autoturism Dacia 1304 aparţinând R.A.D.E.T. - RA; conducătorul auto care avea autoturismul în primire la acea dată, martorul R.Şt., a declarat că nu are nici o legătură cu furnizorul, beneficiarul, cu inculpatul Y.S. sau cu alţi cetăţeni străini, neefectuând vreun transport de genul celui analizat; foile de parcurs ataşate în copie, la dosarul cauzei atestă aceleaşi aspecte, cursele efectuate la acea dată fiind către staţia R.A.D.E.T. Griviţa.
14. La data de 16 decembrie 2002, s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a 9.000 ml stofa în valoare totală de 894.959.000 lei de către acelaşi furnizor, respectiv SC B.C. SRL (factură seria BACO nr. 8384506).
Tribunalul a reţinut caracterul nereal al acestei tranzacţii, singura deosebire de cele patru anterioare fiind felul şi valoarea mărfurilor; au fost păstrate inclusiv numele delegatului (I.C.) şi numărul de înmatriculare al autovehiculului (B-38-xxx), etc.
15. La data de 20 decembrie 2002, s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a 9.000 ml stofă în valoare de 990.437.000 lei, de către acelaşi furnizor de lapct. 10, 11, 12, 13 şi 14 (factură seria BACO nr. 8384508).
Au fost menţinute aceleaşi date fictive (numele delegatului, numărul de înmatriculare, etc.), ceea ce a conturat, în opinia primei instanţe, caracterul nereal şi al acestei tranzacţii.
În condiţiile în care, la data de 21 februarie 2003, s-a procedat la audierea inculpatului Y.S., precum şi la ridicarea de la acesta a documentelor de evidenţă contabilă ale SC S.C.I. SRL aferente perioadei septembrie - decembrie 2002, activitate ce a continuat şi la data de 28 mai 2003, când au fost ridicate documentele contabile aferentei perioadei ianuarie-august 2002 si respectiv, în data de 3 iunie 2003, când au fost ridicate documentele aferente perioadei martie-decembrie 2001, inculpatul Y.S. s-a hotărât să abandoneze această firmă, a cărei activitate fusese deja deconspirată si era pe cale de a fi probată în condiţiile legii penale.
Astfel, la data de 6 iunie 2003 (la un interval de 3 zile de la predarea către organele de poliţie a ultimelor documente de evidenţă contabilă), inculpatul Y.S., în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar al învinuitului O. S., a cesionat integral părţile sociale ale SC S.C.I. SRL către numita P.F., persoană de cetăţenie turcă, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale. Contractul de cesiune, precum şi actul adiţional la statutul societăţii au fost autentificate sub nr. 1273/2003 şi, respectiv, nr. 1274/2003, la B.N.P. L.M.R.
La data de 19 iunie 2003, noua asociată unică şi administrator, P.F., a solicitat şi a obţinut înregistrarea la O.R.C. Ilfov şi înscrierea menţiunilor referitoare la cesiunea părţilor sociale şi numirea noului administrator.
Deşi inculpatul Y.S. a susţinut că a înstrăinat societatea în schimbul sumei de 2000 de dolari, prin prisma întregii activităţi desfăşurate de inculpat şi a evenimentelor anterior descrise, tribunalul a reţinut ca evident caracterul fictiv al cesiunii, scopul exclusiv al acestuia fiind sustragerea de la controlul fiscal, concluzie întărită de faptul că numita P.F. a stat pe teritoriul României a perioadă foarte scurtă de timp, exact cea în care formalităţile de cesiune şi înregistrare au fost perfectate; din verificările efectuate, a rezultat că a intrat pentru prima dată în România la data de 2 iunie 2003 (cu patru zile înainte de cesiune) şi a părăsit ţara, fără a mai reveni, la data de 28 iunie 2003 (la 9 zile de la înregistrarea la O.R.C. Ilfov).
În acelaşi sens, este si împrejurarea că la reşedinţa inculpatului Y.S., cu ocazia percheziţiei efectuate în cursul cercetărilor, au fost identificate documente de evidenţă contabilă ale SC S.C.I. SRL (facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, etc.), datate 31 decembrie 2003, deci ulterioare datei la care inculpatul şi-ar fi încetat, scriptic, activitatea în firmă, precum şi o ştampilă a acestei societăţi.
Privitor la aceste documente, inculpatul Y.S. a declarat că i-ar fi fost trimise din Turcia de către noua asociată, în vederea remiterii către o persoană a cărei identitate el nu o cunoştea, ce urma să o includă în evidenţa contabilă, fapt ce nu s-a întâmplat întrucât inculpatul nu a mai fost contactat.
Argumentele anterior expuse au condus, din punctul de vedere al instanţei de fond, la concluzia nesincerităţii acestor apărări. In acelaşi mod au fost apreciate şi apărările inculpatului privitoare la natura tranzacţiilor derulate prin SC S.C.I. SRL, concluzie cu atât mai justificată, cu cât inculpatul şi-a schimbat în mod succesiv declaraţiile.
Astfel, iniţial, a declarat că facturile de achiziţii îi erau aduse de un conaţional numit H., cu privire la care nu a putut furniza nici un alt amănunt, întrucât era contactat exclusiv de către această persoană pe telefonul său mobil; a mai arătat inculpatul că, nu a cunoscut nici un reprezentant al vreunuia dintre furnizori, deoarece activitatea lui se rezuma la simpla intermediere, astfel că societatea sa nu intra deloc în posesia efectivă a mărfii, nu se făcea recepţia acestora şi nu îi erau necesare spaţii de depozitare.
Ulterior, după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, inculpatul Y.S. şi-a reorientat apărarea, în sensul că, în realitate, o parte a activităţii din cadrul SC S.C.I. SRL era desfăşurată de o altă persoană de cetăţenie turcă, P.R., fără calitate în cadrul firmei, care avea ca atribuţii identificarea de clienţi şi achiziţionarea de bunuri, fiind remunerat pentru aceasta.
Această apărare a fost verificată de către organele de urmărire penală, din relaţiile furnizate de UM 0296 rezultând că un anume P.R. (născut la data de 1 martie 1971, posesor al paşaportului nr. 172004) s-a aflat pe teritoriul României până la data de 9 februarie 2002, când a părăsit ţara fără a mai reveni.
În faţa instanţei, inculpatul Y.S. a revenit din nou asupra celor anterior susţinute, arătând că respectivele contracte erau încheiate de el personal, însă rolul său era doar cel de intermediar, fără a intra efectiv în posesia mărfii care era preluată de către beneficiar (cumpărător) direct de la vânzător.
Tribunalul a punctat faptul că inculpatului i s-a dat posibilitatea de a combate probele de vinovăţie existente la dosar, însă această atitudine prin care exprimă dezacordul faţă de conţinutul unei probe nu trebuie să se mărginească la simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din probe, ci presupune administrarea de probe. Sub acest aspect funcţionează regula potrivit căreia cel ce afirmă este obligat să dovedească afirmaţia făcută (euis probatio qui dicit, non qui negat). Or, aceste afirmaţii contradictorii ale inculpatului, în sensul existenţei altor persoane care au efectuat în concret operaţiunile legate de aceste tranzacţii (H. sau P.R. sau al realităţii operaţiunilor derulate), nesusţinute în mod veridic de nicio probă apoi ca încercări ale acestuia de a înlătura răspunderea penală.
Pe baza documentelor de evidenţă contabilă privind SC S.C.I. SRL, organele de anchetă au dispus efectuarea unei verificări financiar-fiscale pentru perioada de referinţă, martie 2001 - decembrie 2002.
Rezultatul verificării s-a concretizat în Nota nr. 5188 din 16 iunie 2004 a M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.I.F.F., care a concluzionat că:
- prejudiciul adus proprietăţii publice urmare activităţii ilicite a societăţii este de 27.951.697.843 lei din care 10.333.972.313 lei impozit pe profit şi TVA, respectiv creanţe fiscale principale;
- responsabilităţile pentru încălcarea legislaţiei în materie, revin celor doi administratori ai societăţii, respectiv inculpatului Y.S. şi învinuitului O.S;
În continuarea activităţii de anchetă, şi în conformitate cu dispoziţiile procesuale în materie, la data de 17 iunie 2004, s-a solicitat de către procuror, B.L.E.T.J.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, comunicarea a 5 experţi contabili din care urma să fie desemnat unul care să efectueze lucrarea.
La data de 24 iunie 2004, B.L.E.T.J. C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti a comunicat relaţiile solicitate.
La data de 12 iulie 2004, prin ordonanţa procurorului s-a dispus efectuarea în cauză din oficiu şi pe cheltuiala Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a unei expertize judiciare contabile.
La aceeaşi dată, la sediul organului de urmărire penală, au fost convocaţi: inculpatul Y.S., apărătorul său ales, interpretul autorizat de limbă turcă şi C.A.M., expert desemnat în cauză.
Au fost stabilite obiectivele lucrării, care constau în principal: determinarea realităţii şi legalităţii operaţiunilor desfăşurate de către SC S.C.I. SRL; determinarea existenţei/inexistenţei unui prejudiciu cauzat bugetului de stat; în caz afirmativ, determinarea întinderii şi componenţei acestuia.
S-a întocmit în acest sens un proces-verbal, semnat de toţi cei prezenţi, luându- se act că inculpatul asistat de apărător ales a înţeles cele explicate, nu solicită formularea altor obiective sau modificarea celor stabilite şi nici desemnarea unui expert-parte.
La aceeaşi dată (12 iulie 2004) au fost predate expertului, pe bază de dovadă scrisă, documentele de evidenţă ale societăţii în cauză.
La data de 02 august 2004, a fost depusă lucrarea de către expert şi au fost restituite documentele organului de anchetă.
S-a concluzionat, în esenţă, de către expert, că: documentele contabile ale SC S.C.I. SRL aferente perioadei de referinţă nu corespund realităţii şi legalităţii;prejudiciul total cauzat de societate bugetului de stat este în cuantum de 13.108.107.508 lei componenta sa fiind următoarea:
- 7.453.217.477 lei - impozit pe profit, determinat, în principal de nedeductibilitatea cheltuielilor corespunzătoare facturilor ce atestau operaţiuni fictive;
- 5.646.038.824 lei - TVA, determinat, în principal, de anularea TVA nededus corespunzător aceloraşi facturi;
- 8.851.207 lei - impozit pe dividende, ca urmare a neachitării acestuia.
Prin efectuarea tranzacţiilor nereale au fost denaturate obligaţiile fiscale ale societăţii, ce se reflectă în bilanţurile contabile aferente perioadei de referinţă.
Concluziile acestei expertize au fost în mod constant criticate de către inculpaţi, sens în care s-a şi solicitat efectuarea unei noi expertize contabile în cauză şi respectiv, s-a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară.
În condiţiile în care obiectivele propuse de inculpaţi au coincis cu cele avute în vedere la efectuarea primei expertize şi faţă de împrejurarea că cele arătate în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar nu au fost de natură a suscita îndoieli asupra expertizei existente la dosar, expertiză care, în urma examinării criteriilor folosite si a modului de investigaţie, apare ca fundamentată si concordantă cu realitatea, instanţa a acordat acesteia o valoare probatorie corespunzătoare, apreciind ca inutilă efectuarea unei noi expertize.
După deconspirarea activităţii SC S.C.I. SRL, inculpatul Y.S. a iniţiat organizarea unei alte celule a grupului infracţional, subordonat însă aceluiaşi scop (spălarea de bani) şi coordonat de aceleaşi paliere de comandă.
Astfel, sprijinit de inculpaţii S.M.S. şi C.M.V., inculpatul Y.S. a demarat activitatea prin SC A.T. SRL
În acest scop, au fost racolaţi de către inculpatul Y.S. numiţii A.V. şi D.K., aflaţi în Turcia si care au intrat în ţară la datele de 1 decembrie 2003 şi respectiv, 8. 12. 2003, prin P.T.F. Otopeni.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a făcut demersuri pentru închirierea unei garsoniere în zona Obor - Colentina apelând în acest sens la martorul G.C., administrator al unei societăţi imobiliare.
Prin intermediul acestuia, inculpatul a întocmit un contract cu martora A. F., proprietara imobilului situat în Bucureşti, Str. Ingineri Tei.
Potrivit susţinerilor concordante ale celor doi martori, inculpatul Y.S. le-a adus la cunoştinţă că în imobil urmau să locuiască unul sau mai mulţi conaţionali angajaţi ai săi, de la „o firmă de termopane”.
De asemenea, martorii au arătat că inculpatul le-a dat asigurări că achitarea chiriei va fi obligaţia sa, plătind de altfel şi comisionul firmei de intermediere. Totodată, susţin aceleaşi persoane, inculpatul Y.S. le-a solicitat că orice problemă ce s-ar fi putut ivi în legătură cu stabilirea acelor persoane în imobil, să o trateze direct cu el, deoarece nici unul din cei doi „nu cunoaşte limba română”. Aşa fiind, a fost încheiat contractul de închiriere pentru imobilul respectiv, inculpatul Y.S. achitând personal avansul.
După ce le-a făcut celor doi rost de o locuinţă, inculpatul Y.S. a făcut demersuri în vederea îndeplinirii formalităţilor necesare înfiinţării societăţii SC A.T. SRL, tot societate tip fantomă. În acest scop, l-a contactat pe martorul S.M., taximetrist care a asigurat transportul inculpatului şi al numiţilor A.V. şi D.K. în Giurgiu, la O.R.C. si la un birou notarial.
Aceste demersuri s-au materializat la data de 12 decembrie 2003, când prin încheierea nr. 2343/2003 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Giurgiu a fost autorizată înmatricularea SC A.T. SRL, cu următoarele date de identificare:
- sediu: corn. Frăţeşti, sat. Remuş, Complex Comercial P.O., jud. Giurgiu, în mod similar, s-a dovedit că şi această societate este fantomă, verificările efectuate stabilind că la aceiaşi adresă funcţionează alte două societăţi comerciale „la vedere” şi o asociaţie familială. Reprezentanţii fiecăreia dintre entităţile susmenţionate au declarat că nici o altă societate comercială nu şi-a desfăşurat activitatea în acest spaţiu şi în concret nu cunosc nici un reprezentant al SC A.T. SRL
- obiect principal de activitate: comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominant de produse alimentare, băuturi şi ţigări (cod CAEN5211).
- asociat unic şi administrator: numitul A.V. Prin procura autentificată sub nr. 4485 din 15 decembrie 2003 la Biroul Notarului Public N.M. din Giurgiu, asociatul unic al societăţii, numitul A.V. îl împuterniceşte pe numitul D.K. să administreze societatea (reprezentare la instituţiile publice sau private, desfăşurare de operaţiuni bancare în lei şi valută, cesionare a părţilor sociale, etc.).
- raportări financiare: declaraţii de nedesfăşure a activităţii în 2003.
- conturi bancare: U.R. SA, B.R. SA, R.B.
Fiind îndeplinite condiţiile formale ale funcţionării societăţii „fantomă”, SC A.T. SRL, inculpaţii Y.S., S.M.S. şi C.M.V. au demarat activitatea pe această societate.
Astfel, potrivit declaraţiilor martorului S.M., în a doua decadă a lunii decembrie 2003 l-a transportat cu autoturismul proprietatea sa, înmatriculat sub nr. B-xx-xxx pe inculpatul Y.S. la o unitate bancară. Inculpatul a intrat în bancă şi s-a reîntors la autoturism cu o sacoşă din plastic plină. În discuţia cu martorul, inculpatul i-a adus la cunoştinţă acestuia că în sacoşă se află suma de un miliard de lei.
Potrivit susţinerilor martorului, inculpatul Y.S. i-a indicat să urmeze un anume traseu către B-dul Basarabia. Ajunşi în zona Patinoarului 23 August, inculpatul i-a solicitat martorului să oprească; aproape concomitent, lângă autoturismul martorului a staţionat un autoturism marca AUDI cu număr de înmatriculare neprecizat.
Inculpatul Y.S. a coborât din autoturism şi i-a remis ocupantului banchetei din dreapta faţă a autoturismului AUDI, sacoşa în care se afla suma de bani.
Autoturismul AUDI s-a pus în mişcare într-o direcţie necunoscută, iar inculpatul Y.S. s-a reîntors la autoturismul martorului, adresându-i-se textual: „Uite, acum sunt şi eu sărac, ca şi tine!”.
A mai susţinut martorul că, din dispoziţia şi pe cheltuiala inculpatului Y.S., fiind solicitat telefonic, a efectuat mai multe curse de la şi către Aeroportul Bucureşti - Otopeni, transportând diferiţi cetăţeni turci, apreciaţi de martor ca fiind de condiţie modestă şi îmbrăcaţi sărăcăcios, care nu vorbeau limba română şi nu se puteau orienta în nici un fel prin Bucureşti.
În concret, inculpatul Y.S. fixa un loc de întâlnire cu martorul şi se asigura că persoanele care îl însoţeau se îmbarcau în autoturismul acestuia, şi ulterior, luau avionul către Istanbul.
Ocazional, martorul era solicitat telefonic să achiziţioneze bilete de avion de la agenţii specializate, pentru deplasări în Turcia, pe numele a diferite persoane de cetăţenie turcă; cu ocazia audierii sale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, martorul a predat un asemenea bilet, eliberat pe numele învinuitului D. K., şi achiziţionat cu bani primiţi de la inculpatul Y.S.
În realizarea activităţii lor infracţionale, inculpaţii Y.S. şi S.M.S. (împreună sau separat) îl escortau aproape zilnic pe numitul D.K. la unităţile bancare unde erau deschise conturile, pentru retrageri de bani în numerar.
Această situaţie a rezultat din declaraţiile date de către martori-lucrători bancari care au descris în mod similar modalitatea în care acţionau inculpaţii.
Sub acest aspect, au fost relevante declaraţiile martorilor B.A.T.M.R. şi C.A. (angajaţi la U.R. SA - Sucursala Pantelimon), precum şi ale martorilor E.A., A.M., G.A. şi C.B. (B.R., Sucursala Doraly), au rezultat următoarele aspecte:
- numitul D.K., împuternicit pe cont, era însoţit cvasipermanent de inculpaţii Y.S. şi S.M.S. (împreună sau separat);
- inculpaţii erau cei care se interesau de soldul contului, de documentele necesare, etc.;
- au existat situaţii în care salariaţii bancari nu au putut onora cererile de retragere; în acele cazuri, în prezenţa lor, inculpatul Y.S. lua legătura, pe telefonul mobil, cu un vorbitor de limbă română căruia îi explica situaţia; în continuare, fără a fi întreruptă convorbirea, inculpatul Y.S. le înmâna telefonul mobil angajaţilor băncii pentru a confirma imposibilitatea efectuării tranzacţiei. Acest aspect vine şi relevă, o dată în plus, respectarea strictă a dispoziţiilor ierarhice în cadrul reţelei, precum şi permanentul control la care erau supuşi membri fiecărei celule;
- au existat situaţii în care, în încercarea de conspirare a activităţii lor, inculpaţii Y.S. şi S.M.S., după ce se interesau de situaţia soldului îl aşteptau pe numitul D.K., în imediata apropiere a unităţii bancare, în exterior;
- în continuare cei doi inculpaţi (împreună sau separat) primeau sumele în numerar (câte 300-400 milioane lei) şi se deplasau cu un autovehicul într-o direcţie necunoscută; numitul D.K. se întorcea, apoi, singur şi prin mijloace proprii, la reşedinţa care-i fusese pusă la dispoziţie.
Relevantă sub aspectul operaţiunilor efectuate de către inculpaţi si al legăturilor existente între el, este si o convorbire interceptată în mod autorizat, purtată la data de 26 februarie 2004, orele 10,09, între inculpaţii K.M.V. şi inculpatul Y.S.: transcrisă şi în cuprinsul actului de sesizare, precum si convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi la aceeaşi dată (26 februarie 2004), orele 13,29, de la aceleaşi posturi telefonice, redată de asemenea, în rechizitoriu.
La aceiaşi dată, 26 februarie 2004, orele 13,29, de la aceleaşi posturi telefonice, între cei doi inculpaţi se mai poartă o convorbire, din care reiese faptul că numărul de cont transmis prin SMS de inculpatul Y.S. inculpatului C.M.V. este 0160000118128 - 770, U. - Sucursala Pantelimon, chiar numărul de cont al SC A.T. SRL; chestionat expres în legătură cu acest aspect, la momentul reţinerii sale, inculpatul Y.S. a arătat că nu i-a transmis niciodată inculpatului C.M.V., în nici un mod, date referitoare la conturi, firme, etc., întrucât relaţiile dintre ei erau strict de amiciţie şi nu de afaceri.
Privitor la aceeaşi împrejurare, inculpatul K.M.V. a formulat o altă apărare pe parcursul cercetării judecătoreşti şi anume că respectivele discuţii se refereau la nişte datorii ale societăţii SC N.R. SRL, societate ce aparţine nepotului său, martorul K.M.E., audiat la solicitarea inculpatului, în susţinerea acestei apărări fiind solicitate si relaţii de la U.T.B., unitate bancară care a confirmat efectuarea mai multor plăţi în perioada ianuarie - aprilie 2004, ale SC N.R. SRL de către SC A. SRL
Realitatea acestor plăţi nu era contestată, relevanţă având natura relaţiilor dintre cele două societăţi si a obligaţiilor care au stat la baza respectivelor operaţiuni. De altfel, prin aceste probe se face numai dovada alimentării contului societăţii A. SRL cu diverse sume de bani, implicarea inculpaţilor Y.S. şi C.M.V. nefiind în nici un fel justificată în condiţiile în care niciunul dintre ei nu avea în mod oficial vreo calitate în vreuna din cele două societăţi, A. şi N.R., iar în discuţiile înregistrate nefăcându-se vorbire despre vreo datorie a societăţii SC N.R.
În vederea probării activităţii infracţionale, s-a procedat si la supravegherea operativă a inculpatului Y.S., operaţiune în urma căreia au rezultat următoarele acţiuni ale inculpaţilor Y.S., S.M.S. şi C.M.V.:
- 03 martie 2004, orele 19,00, în zona Calea Moşilor, inculpatul S.M.S. a luat din portbagajul autoturismului propriu, V. o sacoşă din plastic plină pe jumătate cu bani şi a efectuat un schimb valutar la o unitate de profil din zonă;
- 03 martie 2004, orele 16,40, inculpatul S.M.S. s-a prezentat la O. - Berzei ca fiind „de la SC R.S.”;
- 04 martie 2004, orele 16,35, învinuitul R.M. a luat din portbagajul autoturismului său DACIA o sacoşă din plastic transparentă plină cu bancnote (lei) pe care a introdus-o în portbagajul autoturismului VW B-xx-xxx, în care se aflau inculpaţii Y.S. şi S.M.S.;
- 05 martie 2004, orele 17,05, în zona Splaiul Unirii - Pod Mărăşeşti, inculpatul Y.S., după ce s-a despărţit de inculpatul S.M.S., s-a deplasat cu autoturismul înmatriculat sub numărul B-xx-xxx în această zonă, unde s-a întâlnit cu martorul I.M., care conducea autoturismul DACIA, înmatriculat sub nr. AG xxxxx (având pe uşi emblema „R.S.”). Martorul a primit de la inculpat o sumă mare de bani pe care apoi a introdus-o într-o sacoşă şi a transportat-o la sediul SC „R.S.” SA din şos. Alexandriei;
- 06 martie 2004, orele 12,45, în zona intersecţiei B-dul Unirii cu str. Nerva Traian, inculpatul Y.S., aflat pe bancheta dreapta faţă a autoturismului B-xx-xxx, condus de inculpatul S.M.S., fără să coboare, îi înmânează pe geamul portierei o pungă de plastic în care se afla suma de 194.000.000 lei martorei P.L., angajată a SC „B.D.” SA. În continuare, martora P.L. a părăsit zona cu autoturismul DACIA aparţinând aceleiaşi societăţi;
- 08 martie 2004, orele 16,25, în zona Barului Hotelului „M.”, inculpatul Y.S., venind de la B.R. - Sucursala Doraly (una dintre unităţile bancare unde SC „A.T.” SRL avea deschis cont), se întâlneşte cu inculpatul C.M.V.; acesta din urmă a părăsit zona după 30 de minute cu autovehiculul G.C. înmatriculat sub numărul B 79303/07/07.
În ceea ce priveşte martorii implicaţi în acţiunile întreprinse de către inculpat s-a stabilit că martorii N.M.G., I.M., G.M. şi I.S. erau angajaţi ca şoferi la SC „R.S.” SA, iar martora P.L., lucra în calitate de asistent manager la SC „B.D.” SA, precum si aceea că aceştia primeau însărcinări din partea inculpaţilor, după ce iniţial le era testată loialitatea, fiind împuterniciţi de angajaţii lor doar să depună sau să ridice documente de la unităţile bancare la care societăţile aveau deschise conturi.
Ulterior, li se trasa sarcină de către persoane din conducerea celor două societăţi să în contacteze pe inculpatul S.M.S. (cel mai frecvent), precum şi pe inculpatul Y.S., pentru a prelua de la aceştia diferite sume de bani; nu li se precizau martorilor provenienţa sumelor, calitatea inculpaţilor sau natura relaţiilor lor cu cele două societăţi; locurile de întâlnire stabilite se aflau în apropierea unităţilor bancare sau la reşedinţa inculpaţilor, iar frecvenţa contactelor dintre aceste persoane era de regulă, bilunară.
Martorii primeau direct de la cei doi inculpaţi (cel mai frecvent de la inculpatul S.M.S.) sume de cea 150-200 mil. lei sau valută, ambalate, de regulă, în pungi de plastic inscripţionate „R.S.” pe care le predau apoi personalului cu astfel de activităţi din cadrul celor două societăţi sau, după caz, le depuneau direct în conturile acestora, cum s-a întâmplat în cazul martorei P.L. Toţi martorii au arătat că, pe parcurs, au conştientizat provenienţa ilicită a sumelor de bani astfel manipulate.
Audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul S.M.S. a recunoscut, în faza de urmărire penală că a manipulat în mod repetat, sume de bani în condiţiile descrise de martori, susţinând însă că a acţionat ca simplu comisionar plătit pentru un anume „H.”, care îl coordona telefonic din Turcia, indicându-i, de fiecare dată, în mod expres detaliile referitoare la locurile de primire/predare a banilor, persoanele de contact şi destinaţia imediată a sumei. Inculpatul nu a putut furniza alte detalii despre acest „H.”, cu excepţia faptului că este un fost partener de afaceri al inculpatului Y.S.
Inculpatul a reiterat aceste apărări şi în faţa instanţei, fără a prezenta nici un fel de date sau împrejurări concrete, de natură a face credibile susţinerile sale.
În continuarea acţiunilor întreprinse de organele de urmărire penală, în vederea probării activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul Y.S., în data de 10 martie 2004, la orele 17.00 au fost declanşate concomitent reţinerea în trafic a inculpatului si efectuarea a 17 percheziţii simultane la reşedinţe si domicilii ale apreciate ca prezentând interes în cauză.
Cu ocazia reţinerii, dintr-o eroare a lucrătorilor de poliţie, care s-a dovedit însă benefică anchetei, inculpatului Y.S. nu i-a fost închis sau ridicat telefonul mobil cu numărul de apel (unul din cele pentru care fusese emisă autorizaţia de interceptare, aflată încă în vigoare).
În aceste condiţii, la data de 10 martie 2004, orele 17,45, inculpatul Y.S. a purtat următoarea convorbire cu învinuitul M.D., prin care inculpatul Y. i-a spus că este arestat, că ceilalţi trebuie să fugă.
În aceleaşi condiţii, la ora 18,13, inculpatul Y.S., aflat în prezenţa organelor de poliţie, este contactat la telefonul său de către un bărbat, care utiliza telefonul învinuitului M.D., între cele două persoane având loc o altă convorbire, din care reiese faptul că M. încerca să-l liniştească pe inculpatul Y.S.
În mod similar, inculpatul Y.S. este contactat la aceiaşi dată, ora 21,59, la acelaşi număr de telefon de către conaţionalul său A.H. (trimis în judecată pentru fapte similare în dosarul nr. 277/P/2002 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog).
Implicarea inculpatului Y.S. în activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul firmei SC A.T. SRL este demonstrată si de faptul că în urma percheziţiei domiciliare efectuată la reşedinţa sa au fost identificate mai multe înscrisuri aparţinând respectivei societăţi. Referitor la această împrejurare, inculpatul a susţinut că nu are nicio legătură cu această societate, respectivele documente fiind lăsate de către numiţii A.V. şi D.K. pe care i-a ajutat în derularea formalităţilor de înmatriculare.
În mod similar a justificat inculpatul şi prezenţa la reşedinţa sa a paşaportului original al numitului K.G., persoană faţă de care, de asemenea, s-au efectuat cercetări în cauză.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la reşedinţa inculpatului C.M.V. (aut. nr. 3 9/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală), a fost identificată o armă tip revolver.
Potrivit susţinerilor martorei G.V., fosta soţie a inculpatului, arma îi aparţine acestuia, fiind observată asupra sa.
Verificările efectuate au stabilit că arma susmenţionată nu figurează ca fiind sustrasă.
Din adresa nr. 442.887 din 26 iulie 2004 a I.G.P.R. - Serviciul Independent arme, explozivi şi substanţe toxice, rezultă că inculpatul nu figurează ca autorizat pentru deţinerea de arme şi muniţie.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică balistică nr. 100.913 din 10 august 2004 a concluzionat că arma face parte din categoria armelor de foc, este în stare de funcţionare, punându-se în evidenţă urme ale unor trageri recente.
Privitor la această împrejurare [(raportat la care s-a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului C.M.V. pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor si muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.)], s-au efectuat verificări pe parcursul cercetării judecătoreşti, faţă. de susţinerile inculpatului în sensul ca a deţinut arma în baza unui permis eliberat legal.
Astfel, I.G.P.R. – D.A.E.S.T. a comunicat instanţei prin adresa nr. 2025463/ SA/CM din 09 ianuarie 2009 că numitul C.M.V. este posesorul permisului de armă seria 0037399 eliberat la 06 iulie 1999 în care are înscrisă arma de autoapărare cu gaze marca RECK seria 8467678 cal 9 mm.
Raportat la aceste relaţii, tribunalul a concluzionat că acţiunea de deţinere pretins ilicită nu a fost efectuată fără drept, pentru a fi satisfăcută cerinţa textului de lege în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, inculpatul având autorizarea organelor abilitate de a deţine respectiva armă.
În baza materialului probator nu s-a putut stabili în sarcina inculpatului nici existenţa unei infracţiuni de natura celei încriminate prin alin. (2) al art. 279 C. pen., astfel încât, în condiţiile în care nu a existat o asemenea faptă (a cărei latură obiectivă este descrisă de art. 279 C. pen.) care să fi fost comisă de către inculpat, prima instanţă a dispus achitarea acestuia pentru respectiva infracţiune.
Tribunalul a reţinut că operaţiuni similare celor desfăşurate de inculpaţii Y.S., S. şi M.S. şi având acelaşi scop ilicit, au fost întreprinse şi de către inculpatul P.K. care a reuşit, în perioada de interes din cauză (noiembrie 2002 - martie 2003), să se plaseze la un palier superior al reţelei infracţionale organizate.
S-a relevat că inculpatul a debutat în acelaşi mod cu ceilalţi, adică înfiinţându- şi, în perioada 1994 - 2000, firme în care deţinea şi scriptic calitatea de asociat şi administrator (SC G.K. SRL, SC G.T.T. SRL, etc.); inculpatul păstra în continuare, la reşedinţa sa, ştampile ale acestor societăţi, deşi le cesionase unor cetăţeni arabi cu mult timp în urmă.
Fiecare din aceste firme a fost integrată, în perioada respectivă, în acelaşi gen de circuite de societăţi fantomă, inculpatul P.K. poziţionându-se atunci la un nivel inferior al structurii reţelei. Societăţile sale jucau, în acel moment, rolul de furnizori fictivi ai adevăraţilor beneficiari, care coordonau transferurile în străinătate ale sumelor de bani existente în economia subterană.
Treptat, familiarizându-se cu modul concret de operare, dovedindu-şi loialitatea şi acumulând resurse materiale proprii, inculpatul s-a cantonat într-un palier superior al grupului, speculând şi faptul că alţi membrii ai reţelei au fost, pe perioade diferite, arestaţi preventiv pentru acelaşi gen de fapte.
Astfel, în perioada de referinţă, inculpatul a avut calitate de lider al unei celule componente a grupului, activitatea lui putându-se rezuma, în linii mari, astfel:
- dispunea sau proceda personal la racolarea din ţara sa de origine (Turcia) a unor persoane de condiţie modestă („săgeţi”) contra unor sume de bani, de regulă modice;
- organiza aducerea acestora în România, de regulă cu viză turistică de 2 luni, ceea ce excludea pentru respectivii cetăţeni străini stabilirea vreunei reşedinţe sau domiciliu în ţară;
- organiza, de la nivelul său de comandă şi coordonându-şi activitatea cu celelalte celule al grupului infracţional, cazarea acestor „săgeţi” în România şi escortarea lor la instituţii de interes (birouri avocaţiale, notariale, Oficiul Registrului Comerţului, unităţi bancare);
- dobândea controlul faptic asupra societăţilor comerciale „fantomă” astfel înfiinţate, primind şi întreaga documentaţie a acestora;
- organiza părăsirea teritoriului României de către „săgeţi”, în vederea deplinei conspirări a activităţii infracţionale în derulare pe societăţile „fantomă” şi îngreunării sau zădărnicirii oricărui gen de investigaţii asupra acestora;
- coordona racolarea altor persoane (în general cetăţeni români) şi împuternicirea lor (de regulă prin folosirea de documente falsificate), pentru exercitarea de acte de administrare efectivă a societăţilor „fantomă” (în special relaţia cu unităţile bancare); scopul evident consta în conspirarea completă a activităţii infracţionale şi zădărnicirea stabilirii legăturilor directe între asociaţii din acte (deja plecaţi din România) şi beneficiarii reali ai activităţii infracţionale (grupul organizat, în general, şi inculpatul, în cazul în speţă);
- includea aceste societăţi în circuitele deja existente, în scopul derulării unor activităţi infracţionale complexe şi coordonate, de evaziune fiscală, contrabandă, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi spălarea banilor proveniţi din aceste infracţiuni.
În continuare, alte componente ale grupului infracţional organizat aveau drept principală linie de acţiune obţinerea de venituri ilicite considerabile, în principal prin exploatarea viciilor sistemului economic, vamal şi bancar din România, utilizând următoarele procedee:
- efectuarea de importuri subevaluate, cu ajutorul substituirii sau falsificării facturilor externe („IN-VOICE”);
- facturarea fictivă succesivă a bunurilor importate, între societăţile fantomă din circuit, pentru a se ajunge la valoarea reală de piaţă şi a se evita plata de impozite şi taxe la bugetul de stat, de către dobânditorii succesivi;
- comercializarea bunurilor importate prin intermediul unor firme ce funcţionează „la vedere”;
- expatrierea valutei reprezentând plata importurilor.
Este evident că plata nu se mai putea face în mod legal la preţul real, în acest scop apelându-se la alte componente ale circuitului, care acţionau:
- fie prin retragerea în numerar din conturile societăţilor „fantomă” („bidoane”) a sumelor în lei, convertirea lor în valută şi transportarea în afara graniţelor României; această modalitate a fost facilitată şi de renunţarea la plafonul maxim pentru sumele în numerar la trecerea frontierei de către persoanele fizice;
- fie prin schimbarea în valută a sumelor în lei existente în conturile bidoanelor, şi transferarea prin intermediul sistemului bancar („SWIFT”) în contul unor beneficiari externi, de regulă din paradisuri fiscale sau jurisdicţii necooperante (Cipru, Siria, Liban, Turcia, etc.).
În cauza de faţă, celula grupului infracţional coordonată de inculpatul P.K. a retras în numerar, din conturile celor opt firme fantomă utilizate, suma totală de 179.834.760.500 lei, potrivit situaţiei centralizate furnizate de către O.N.P.C.S.B.
În ceea ce priveşte situaţia fiecăreia dintre cele 8 societăţi şi a sumelor retrase sunt de reţinut următoarele:
1. SC M.P.C. SRL (J 23/2390/11 noiembrie 2002)
Sediu: comuna Bragadiru, jud. Ilfov - verificările efectuate în teren, precum şi la C.E.I.P. - Bragadiru, au concluzionat că, pe raza localităţii respective nu există strada Crişului, societatea fiind evident „fantomă”.
Obiectul principal de activitate: intermedierea şi comercializarea de produse alimentare, băuturi şi tutun (cod CAEN 5117);
Asociat unic şi administrator: învinuitul K.H., cetăţean turc, posesor al paşaportului seria TR-N nr. 194817, urmare verificărilor efectuate la instituţiile abilitate (I.G.P.F. şi U.M. 1296) a rezultat că învinuitul nu figurează cu intrări/ieşiri în şi din România.
Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile Informării nr. III/777/D172004 a O.N.P. C.S.B., au stabilit că societatea în cauză:
- nu a declarat puncte de lucru;
- nu a depus bilanţul contabil aferent anului 2002, şi nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003;
- a depus declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi TVA numai pentru lunile noiembrie şi decembrie 2002;
- nu a declarat contul bancar deschis la B.R. SA, cont în care a înregistrat, într-un interval de două luni, un rulaj creditor de 1,87 miliarde lei;
- nu a efectuat operaţiuni de comerţ exterior;
- nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la reşedinţa inculpatului P.K., situată în Bucureşti, B-dul Aviaţiei (aut. nr. 40/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală), au fost identificate, între altele:
- 3 procuri în limba turcă, în original, intitulate V., semnate şi pe care sunt aplicate trei impresiuni ştampilare în aceeaşi limbă, cu următoarele menţiuni:
„Primul notariat din Istambul A.R.” (impresiune rotundă de culoare roşie, 2 aplicări pe act) „Apostila; Convenţia de la Haga 05 octombrie 1961 TURCIA” (format mic, impresiune dreptunghiulară de culoare roşie, spaţiat cu menţiuni olografe);
„Act semnat de guvernatorul Istanbulului - Republica Turcia - Prefectura Istanbul - Direcţia Secretariat” (Impresiune Rotundă De Culoare Albastră);
- 3 procuri în limba română, în original, traducerea legalizată a celor din limba turcă.
Prin aceste înscrisuri, emanând aparent de la asociatul din acte al SC M.P.C. SRL, K.H., martorul l.C.C. era împuternicit, cu puteri depline, să reprezinte societatea în România, în faţa instituţiilor publice şi private, unităţilor bancare, pentru retrageri şi depuneri de sume de bani în conturi, semnare CEC-uri şi alte documente bancare, etc.
- 2 ştampile dreptunghiulare, format mare, şi o ştampilă rotundă, având înscrise în limba română denumirea şi datele de identificare ale societăţii SC M.P.C. SRL;
2 ştampile având impresiunile în limba turcă: „Primul Notariat din Istanbul, etc.”, şi respectiv „Republica Turcia - Prefectura Istambul - Direcţia Secretariat, etc.”.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. a concluzionat că impresiunile de ştampilă aplicate pe procuri prezintă caracteristici generale de asemănare cu cele realizate cu ajutorul modelului de comparaţie ridicat de la reşedinţa inculpatului. Nu s-au putut formula concluzii cu caracter de certitudine datorită lipsei caracteristicilor individuale (fără lipsă substanţă sau ştirbituri, etc.).
S-a motivat în sensul că, în condiţiile tehnice actuale de producere a ştampilelor (gravare laser, procedee fotografice cu radiaţii ultraviolete), există posibilitatea realizării unui număr nelimitat de copii ale aceleiaşi ştampile (formă, dimensiuni, tip de caractere folosite, amplasament), fără riscul apariţiei unor erori în procesul de fabricaţie.
De asemenea, tot la reşedinţa inculpatului P.K. au mai fost identificate:
- originale ale actelor constitutive ale SC M.P.C. SRL;
- extrase de cont E.B., ale aceleiaşi societăţi;
- carnete CEC ridicate pentru aceeaşi societate;
- alte documente fiscale, originalul unui contract prin care societatea achiziţionează, de la un furnizor din Târgu Jiu, o cantitate de fier vechi în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A., etc.
Corelativ, de la punctul de lucru al singurei firme „la vedere” a inculpatului P.K., SC G. SRL, situat în comuna Voluntari, Şos. Afumaţi, judeţul Ilfov, a fost ridicată o unitate centrală de calculator Intel Pentium 4.
Trecându-se, în prezenţa martorilor şi apărătorului ales, la efectuarea unei percheziţii asupra mediilor de stocare a datelor informatice (autorizaţia nr. 120/2004 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a Ii-a penală) au fost identificate:
- un document în limba turcă intitulat „V.” („procură”), având un conţinut identic cu cele 3 originale identificate în incinta reşedinţei inculpatului.
Fragmentul de text nu includea impresiuni de ştampilă.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada ianuarie 2003-februarie 2004, din contul societăţii deschis la E.B., Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 60,1 miliarde lei.
2. SC C.C. SRL (J 40/4550/31 mai 2002)
Sediu: Bucureşti, Str. Tunsu Petre - verificările efectuate în teren au concluzionat că şi această societate este „fantomă”; proprietarul spaţiului a declarat că în imobil nu au fost desfăşurate niciodată activităţi specifice unei societăţi comerciale şi nu cunoaşte nici un reprezentant al acesteia.
Asociat unic şi administrator: C.A. s-a stabilit că acesta a intrat pe teritoriul României la data de 4 aprilie 2002 şi a ieşit la data de 14 aprilie 2002; potrivit relaţiilor furnizate de M.A.I. - Autoritatea pentru Străini - Serviciul pentru Străini Bucureşti, învinuitul nu figurează în evidenţele acestei instituţii cu reşedinţă sau domiciliu declarate în România (adresa nr. 699860 din 4 decembrie 2003); a se avea în vedere data autorizării înmatriculării societăţii, imediat ulterioară ieşirii sale din ţară.
Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile informării nr. III/777/DI/2004 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză nu a declarat puncte de lucru; nu a depus bilanţul contabil aferent anului 2002, şi nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003; nu a declarat nici un cont bancar, deşi avea deschise asemenea conturi la E.B., B.R. SA şi U. SA, prin care a derulat operaţiuni cu sume importante de bani; nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.
Cu ocazia efectuării percheziţiei la reşedinţa inculpatului P.K. au mai fost identificate: o ştampilă rotundă având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii; originalele actelor constitutive, certificatului constatator, contractului de închiriere a spaţiului de la sediul social, autorizaţia de funcţionare de la Ministerul de Interne - Brigada de Pompieri, etc.; CEC-uri, facturi fiscale, în alb şi completate pe această societate, acte de la A.N.V., etc.,
Cu ocazia percheziţiei informatice asupra memoriei calculatorului ridicat de la societatea „la vedere” a inculpatului P.K., s-au identificat următoarele: un fragment de text în limba română conţinând: denumirea completă a societăţii, codul fiscal, numărul de cont la E.B. - Sucursala Voluntari; 2 documente tip adresă având antetul - „D.G.F.P. Bucureşti”, data - 23 aprilie 2002 şi cuponul unei înştiinţări de luare în evidenţă ca plătitor TVA a SC C.C. SRL şi având ca destinatar aceeaşi societate; 1 impresiune de ştampilă şi semnătură, ambele scanate.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada martie 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 25,4 miliarde lei.
3. SC A.P.C. SRL (J 40/13.409/18 decembrie 2002)
Sediu: Bucureşti, Str. Mamaia - verificările efectuate în teren au concluzionat că şi această societate este „fantomă”; din declaraţiile proprietarului spaţiului a rezultat că la acest imobil nu s-au desfăşurat niciodată activităţi specifice unei societăţi comerciale şi nici nu a avut contact cu cetăţeni străini. In schimb, aceeaşi persoană a arătat că a fost contactat de 2 reprezentanţi ai Gărzii Financiare, care doreau să efectueze un control asupra unei societăţi comerciale ce ar avea sediul la această adresă; acelaşi aspect rezultă şi din informarea nr. III/777/DI/2004 a O.N.P.C.S.B.
Obiectul de activitate: comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, produse alimentare, băuturi şi tutun (cod CAEN 5222).
Asociaţi: învinuitul A.R. şi învinuitul A.N. s-a stabilit că aceştia figurează ca intrând împreună în România la data de 12 octombrie 2002, şi ieşind, tot împreună, la 10 decembrie 2002, neavând declarate domicilii sau reşedinţe în România;
Administrator: învinuitul A.R
Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile informării nr. HI/777/DI/20 04 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză: nu a declarat puncte de lucru; nu a depus bilanţul contabil aferent anului 2002, şi nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003; a depus deconturi TVA numai pentru anul 2003, înregistrând totuşi un rulaj creditor de 38,2 miliarde lei; nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale, întrucât acestea au constatat că firma nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat.
În mod similar, cu prilejul efectuării percheziţiei la reşedinţa inculpatului P.K. au fost identificate următoarele bunuri:
- 3 procuri în limba turcă, emanând aparent de la asociaţii din acte, prin care martorul G.F.D. era împuternicit cu puteri depline pentru administrarea societăţii în România, în condiţiile arătate la pct. 1 (retrageri, încasări sume de bani, deschideri de conturi, etc.);
- un înscris format A4 redactat doar parţial, având acelaşi cuprins ca cele 3 procuri în limba turcă amintite;
Şi aceste înscrisuri au fost expertizate, analizându-se comparativ impresiunile de ştampile cu menţiuni turceşti din cuprinsul lor, cu cele efectuate cu ajutorul ştampilelor ridicate de la reşedinţa inculpatului. Au fost formulate aceleaşi concluzii amintite Ia pct. 1.
- originalele certificatului constatator al O.R.C. şi al actului constitutiv;
- copii de pe actele constitutive (dovadă disponibilitate, contract de închiriere pentru spaţiu, etc.);
- copie de înştiinţare de luare în evidenţă ca plătitor TVA pentru aceeaşi societate; înscrisul este identic prin conţinut cu fragmentul de text identificat în memoria calculatorului inculpatului;
- acte emanând de la A.N.V., privind aceeaşi societate (declaraţii vamale de import, dispoziţii de plată externe etc.).
Corelativ, în memoria de stocare a calculatorului ridicat de la societatea „la vedere” a inculpatului P.K. au fost identificate unele documente:
- un fragment de text în limba română, reprezentând traducerea din limba turcă a unei procuri identice cu cele amintite; din conţinut rezultă că asociaţii din acte ai SC A.P.C. SRL Bucureşti îl împuterniceau pe martorul V.C.I. cu depline puteri, pentru administrarea societăţii.
- un fragment de text cuprinzând denumirea completă a societăţii, codul fiscal, nr. de cont de la E.B. - Sucursala Voluntari;
- un document în limba română - tip formular spaţiat intitulat „încheiere de autentificare”, având antetul Biroului Notarului Public P.M., prin care asociaţii din acte ai societăţii SC A.P.C. SRL consimt la autentificarea unui înscris (neprecizat), şi purtând menţiuni referitoare la semnare, achitarea taxei de timbru şi a onorariului de notar;
- un fragment de text în limba română având antetul „D.G.F.P. Bucureşti”, data de 17 ianuarie 2003, destinatar SC A.P.C. SRL, cu toate datele (sediu social, număr de înregistrare la O.R.C., C. fisc., etc.);
- două documente în limba română, tip adresă având acelaşi antet şi destinatar ca mai sus, cu conţinutul unei înştiinţări de luare în evidenţă ca plătitor TVA a SC A.P.C. SRL, precum şi rubrica „director general”.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada mai 2003 - martie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 27,8 miliarde lei.
4. SC A. SRL (J 40/1788 din 7 februarie 2003)
Sediu: Bucureşti, Calea Giuleşti - verificările efectuate au stabilit că şi această societate este „fantomă”; proprietarul spaţiului a declarat că niciodată nu s-au desfăşurat în imobil activităţi ale vreunei societăţi comerciale şi nu cunoaşte pe nici un reprezentant al acesteia; pe de altă parte, persoana în cauză a predat organelor de poliţie 2 înscrisuri, arătând că nu are cunoştinţă despre nici unul din aspectele la care se face referire în acestea:
- unul, prin care un operator de telefonie mobilă soma SC „A.” SRL să-şi achite obligaţiile restante de plată în sumă de 18.815.000 lei;
- un altul, prin care A.N.V. înştiinţa aceiaşi societate să se prezinte pentru un control vamal ulterior.
Obiectul principal de activitate: comerţul cu amănuntul a produselor textile (cod CAEN 5241).
Asociat unic şi administrator: învinuitul A.H.S. (acelaşi cu unul din cei doi asociaţi ai SC C.I. SRL Bucureşti), figurează intrat în România la data de 23 ianuarie 2003 şi ieşit la data de 18 martie 2003, şi nu figurează cu domiciliu sau reşedinţă declarată în România.
Bunuri găsite la percheziţia de la reşedinţa inculpatului P.K.: 3 procuri, în original, redactate în limba turcă, emanând aparent de la asociatul unic al societăţii; prin aceste înscrisuri, martorul G.F.D. era împuternicit în condiţiile arătate; 2 ştampile având impresiunile aceleiaşi societăţi şi originalele certificatului de înmatriculare şi actului constitutiv, ale contractului de închiriere a spaţiului şi încheierii de autorizare a înmatriculării societăţii, etc.
Rămân pe deplin valabile aspectele relevate la pct. l şi 3 referitoare la concluziile R.C.T. - Ştiinţifică efectuat în cauză.
Documentele identificate în mediile de stocare ale calculatorului inculpatului P.K.:
- 1 document în limba turcă, identic prin conţinut cu cel al procurii găsite, în original, la percheziţia domiciliară; prin acel înscris era „împuternicit” să administreze. cu puteri depline societatea martorul G.F.D.; stabilirea identităţii de ; conţinut s-a făcut în urma traducerii actului pe parcursul urmăririi penale;
- 2 fragmente de text în limba română, cuprinzând denumirea completă a societăţii, codul fiscal, numărul de cont de la E.B. - Sucursala Voluntari.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada aprilie 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 25,3 miliarde lei.
5. SC C.I. SRL (J 40/1746 din 18 februarie 2003)
Sediu: Bucureşti, Str. Alizeului - s-a stabilit că şi această societate este, ca şi celelalte, „fantomă”, nefuncţionând niciodată la adresa respectivă;
- proprietarul spaţiului a declarat că nu cunoaşte nici un reprezentant al acesteia şi nici cetăţeni străini, în general.
Obiectul principal de activitate: comerţ cu amănuntul, produse textile (cod CAEN 5241)
Asociaţi: învinuitul O.M. - 50 % şi învinuitul A.H.S. - 50 % (acelaşi cu asociatul unic de la SC A.I. SRL - punctul 4).; primul figurează ca intrat în România la data de 22 mai 2002 prin P.T.F. S.M., şi ieşit la aceeaşi dată şi prin acelaşi punct de trecere a frontierei.
Administratori: ambii învinuiţi.
Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile informării nr. HI/777/DI/20 04 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză nu a declarat puncte de lucru; a depus declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi TVA numai pentru perioada martie-septembrie 2003; nu a declarat contul bancar deschis la E.B. SA, cont în care a înregistrat un rulaj creditor de 17,76 miliarde lei; nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.
Documente găsite la percheziţia domiciliară de la reşedinţa inculpatului P.K.:
- 4 procuri, în original, redactate în limba turcă, emanând aparent de la asociaţii din acte ai societăţii comerciale, care îl împuternicesc cu puteri depline pentru administrarea societăţii pe martorul V.C.I.
- 2 traduceri - legalizate din limba turcă în limba română, în original, ale celor 4 procuri amintite mai sus;
- 5 ştampile de diferite dimensiuni şi forme având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii.
S-a făcut referire, de asemenea, la concluziile R.C.T.Ş. care stabilesc identitatea între impresiunile de ştampilă.
- originalele certificatului de înmatriculare, actului constitutiv şi a contractului de închiriere pentru spaţiu;
- documente de evidenţă contabilă ştampilate (raport de gestiune, bilanţ la 30 iunie 2003, etc.);
- înscrisuri în alb având antetul SC C.I. SRL Documentele identificate în mediile de stocare ale calculatorului inculpatului P.K.:
- un document tip „ordin de plată”, emitent SC C.I. SRL, beneficiar Vama Băneasa, pentru suma de 73.989.100 lei, purtând impresiunea de ştampilă a emitentului.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada august 2003 - martie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 17,7 miliarde lei şi plăţi externe în sumă totală de 96.600 DOLARI S.U.A.
6. SC T.P.C. SRL (J 40/7910 din 12 iunie 2003) Sediu: Bucureşti, Str. Cibinului (comun cu cel al SC M.T. SRL - pct. 7; de altfel, cele două societăţi au fost înfiinţate la aceeaşi dată); societatea face parte din aceiaşi categorie (fantomă), la adresă nedesfăşurându-se niciodată activităţi specifice, potrivit susţinerilor proprietarului spaţiului.
Obiectul principal de activitate: comerţul cu amănuntul al produselor textile (cod CAEN 5241) acelaşi cu SC A.I. SRL - pct. 4 şi SC C.I. SRL - pct. 5.
Asociaţi: învinuitul K.R. – 50 % (acelaşi cu unul din cei doi asociaţi ai SC M.T. SRL şi învinuitul K.E. – 50 % (acelaşi cu asociatul unic de la SC E.P.C. SRL ); primul figurează intrat în România la data de 29 decembrie 2002 fără menţiuni privind ieşirea, iar cel de-al doilea, figurează intrat în România la data de 8 mai 2003 şi ieşit la data de 18 iulie 2003.
Administrator: învinuitul K.R.; potrivit propriei declaraţii, autentificate sub nr. 3404 din 27 mai 2003 la B.N.P. T.O.D., nu a avut niciodată domiciliul sau reşedinţa în România.
Bunuri găsite la percheziţia efectuată la reşedinţa inculpatului P.K.:
- o ştampilă având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii;
- originale ale; certificatului de înmatriculare, actului constitutiv şi a contractului de închiriere a spaţiului;
- copie a unui înscris intitulat „Procură specială” prin care învinuitul K.R. asociat al SC T.P.C. SRL o împuterniceşte pe numita I.M. să îl reprezinte la bancă şi la O.R.C.; înscrisul poartă menţiunea olografă „de schimbat procura la fel cu cea de la corida”.
Documente identificate în memoria calculatorului inculpatului P.K.:
- 2 fragmente de text în limba română, cuprinzând denumirea societăţii, codul fiscal, numărul de cont de la E.B. - Sucursala Voluntari;
- un document în limba turcă, intitulat „V.” (procură) prin care învinuiţii K.E. şi K.R., administratori ai SC T.P.C. SRL îl împuterniceau pentru administrarea societăţii în România pe martorul G.F.D.; ca un aspect colateral, s-a observat faptul că „procura” este greşit redactată, întrucât calitatea de administrator a societăţii o are numai învinuitul K.R., nu şi învinuitul K.E.; acesta din urmă era, în schimb, asociat unic şi administrator la SC E.P.C. SRL; aceste inadvertenţe sunt însă explicabile, de vreme ce întreaga activitate era organizată, coordonată şi parţial executată de aceiaşi persoană, respectiv inculpatul P.K.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada septembrie 2003-februarie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 8,5 miliarde lei.
7. SC M.T. SRL (J 40/7908 din 12 iunie 2003)
Sediu: Bucureşti, Str. Cibinului (acelaşi cu SC T.P. C. SRL)
Obiectul principal de activitate: comerţul cu ridicata a combustibililor lichizi, solizi şi gazoşi şi al produselor derivate (cod CAEN 5151) - acelaşi cu cel al SC E.P.C. SRL, pct. 8.
Asociat unic şi administrator: învinuitul K.R.; potrivit declaraţiei proprii, autentificată sub nr. 3405 din 27 mai 2003 la B.N.P. T.O.D., acesta nu a avut niciodată reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României.
Bunuri găsite la percheziţia efectuată la reşedinţa inculpatului P.K.: 4 procuri redactate în limba turcă, în original, prin care asociatul unic îl împuterniceşte cu puteri depline pentru administrarea societăţii pe martorul V.C.I.; 2 ştampile având impresiuni cu datele de identificare ale acestei societăţi; original şi copie a certificatului de înmatriculare.
Documente identificate în memoria calculatorului inculpatului P.K.: un fragment de text în limba română cuprinzând denumirea completă a societăţii, codul fiscal, etc.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 5,4 miliarde lei.
8. SC E.P.C. SRL (J 40/7558 din 16 iunie 2003)
Sediu: Bucureşti, str. Iacob Andrei - verificările efectuate au concluzionat că şi această societate este „fantomă”, potrivit declaraţiei proprietarului spaţiului.
Obiectul principal de activitate: comerţul cu ridicata a combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi a produselor derivate (cod CAEN 5151).
Asociat unic şi administrator: învinuitul K.E.; potrivit propriei declaraţii autentificate sub nr. 3404/2003 la B.N.P. T.O.D., nu a avut niciodată domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României.
Documente identificate la reşedinţa inculpatului P.K.:
- 3 procuri redactate în limba turcă, în original, prin care asociatul unic îl împuterniceşte cu puteri depline pentru administrarea societăţii pe teritoriul României pe martorul I.C.C.; aceste procuri prezintă impresiuni ştampilare identice celor descrise la pct. l
- o ştampilă având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii;
- originalele certificatului de înmatriculare, a actului constitutiv, a încheierii de autorizare a înmatriculării şi a certificatului de înscriere de menţiuni;
- facturi fiscale, avize de însoţire a mărfurilor, acte ale autorităţii Naţionale a Vămilor, originalul unui contract de vânzare cumpărare prin care SC E.P.C. SRL achiziţiona de la un furnizor o cantitate de fier vechi în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A.
Documente identificate în memoria calculatorului inculpatului P.K.:
- un document redactat în limba turcă, intitulat „V.” (procură) emanând aparent de la asociatul unic învinuitul K.E., care îl împuterniceşte pentru administrarea societăţii în România pe martorul I.C.C.;
- conţinutul documentului este identic cu cel al înscrisului identificat în materialitatea sa la reşedinţa inculpatului.
Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VTfl/1/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada august 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 16,1 miliarde lei şi plăţi externe în valoare de 37.100 DOLARI S.U.A.
Tot cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului, pe lângă bunurile menţionate mai sus în mod distinct pentru flecare societate comercială, au fost de asemenea găsite şi următoarele bunuri: o ştampilă tip blank (fără impresiuni); o ştampilă reglabilă cu simboluri cifrice; 4 ştampile cu diferite numere de conturi bancare şi 2 ştampile purtând menţiunile SC B.P.I. SRL şi SC H.C.I. SRL
Fiind audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul P.K. a recunoscut faptul că a deţinut o perioadă de timp documente originale aparţinând acestor societăţi, acte de evidenţă contabilă, ştampile şi alte documente necesare derulării afacerilor, însă a arătat că i-au fost remise aproximativ în luna ianuarie sau februarie 2004 de către învinuitul K.E., pentru a-i căuta un contabil.
În legătură cu operaţiunile bancare derulate prin contul societăţilor susmenţionate, mai ales referitor la retragerile masive de numerar, inculpatul P.K. a declarat că la bancă se ducea învinuitul K.E., fie cu unul dintre împuterniciţii cetăţeni români, fie cu una dintre angajatele de la firma inculpatului; în legătură cu prezenţa sa proprie în incinta unităţii bancare E.B. - Sucursala Voluntari (dovedită şi cu imaginile fixate de camera de supraveghere, ataşate la dosarul cauzei pe suport de hârtie), inculpatul şi-a justificat-o prin derularea de operaţiuni prin contul firmei sale SC G. SRL, societate „la vedere”, prin care se desfăşurau activităţi licite, în scop de disimulare a celor ilegale.
Susţinerile inculpatului au fost infirmate de cele declarate de angajatele unităţii bancare, martorele U.L.M., V.M. şi P.V., acestea arătând că inculpatul P.K. însuşi s-a prezentat, fie împreună cu împuterniciţii celor opt firme, fie cu una dintre angajatele firmei sale proprii, însă operaţiunile erau efectuate în contul acelor societăţi; aceste declaraţii au fost apreciate ca fiind credibile mai ales prin aceea că era un client recomandat de D.G., directorul de atunci al E.B. - Sucursala Voluntari (actualmente arestat preventiv şi dedus judecăţii pentru fapte similare, săvârşite pentru şi împreună cu un grup infracţional constituit din cetăţeni turci, majoritatea de naţionalitate arabă, faptă prin care a fost creat un prejudiciu total de peste 8 milioane DOLARI S.U.A.; dosar nr. 91/P/2004 al P.I.C.C.J. - S.C.C.O.A., cu judecarea căruia a fost sesizat tot Tribunalul Bucureşti).
De altfel, la numirea sa în funcţia de director, după demiterea celui de mai sus, martora P.V. a constatat lipsa de calitate a inculpatului pentru a efectua operaţiuni bancare pentru aceste firme, motiv pentru care i-a solicitat acestuia o serie de înscrisuri şi documente de evidenţă contabilă, pentru a se justifica ridicările masive de numerar, însă după această discuţie inculpatul a părăsit ţara deplasându-se în Turcia, iar ulterior s-au declanşat cercetările în prezenta cauză; martora insistă asupra reacţiei virulente a inculpatului, care a arătat că „o reclamă în Centrala băncii”, întrucât îi este obstrucţionată derularea afacerilor, este un client vechi, şi că anterior nu a avut asemenea dificultăţi, nefiindu-i solicitată completarea documentaţiei.
În plus, martora V.M. a declarat expres că inculpatul P.K. a fost cel care a prezentat la sediul băncii, cele trei procuri prin care martorii V.G.I., I.C.C. şi G.F.D. erau numiţi împuterniciţi ai firmelor respective.
Corelativ, urmare inspecţiei efectuate, la solicitarea organului de urmărire penală, de către. Direcţia Supraveghere din cadrul B.N.R., s-a întocmit raportul de supraveghere nr. VIII/1/MP/744 8 din 21 iunie 2004.
S-a constatat că, la E.B. - Sucursala Voluntari, au existat serioase deficienţe, în legătură directă cu activitatea inculpatului P.K. şi cu operaţiunile bancare derulate prin conturile celor opt firme fantomă, astfel:
- procurile prin care se delegă administrarea societăţilor către cei trei martori apar ca autentificate la acelaşi notar public din Turcia („A.K.” - Istanbul);
- pentru SC C.I. SRL, SC T.P. SRL SC A.T. SRL şi SC M.T. SRL, semnăturile de pe procurile speciale nu corespund cu cele de pe actele constitutive de societate;
- calitatea de împuternicit la mai multe firme revine aceleaşi persoane, în speţă unul dintre cei trei martori, după cum urmează: V.G.I. (SC C.I. SRL, SC M.T. SRL), I.C.C. (SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL), G.F.D. (SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL);
- la dosarele juridice ale SC C.I. SRL, SC E.P.C. SRL şi SC A.I. SRL nu se regăsesc documente care să facă dovada existenţei sediului social, iar în dosarul SC A.P.C. SRL nu sunt documente din care să rezulte prelungirea valabilităţii contractului de închiriere sau schimbarea sediului;
- plăţile externe au fost dispuse către aceleaşi firme din străinătate, indiferent de ordonatorul român, în conturi deschise la bănci din jurisdicţii necooperante sau care nu au reglementări adecvate privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (Cipru, Hong Kong, Indonezia, Dubai, etc.);
- toate plăţile făcute cu titlu de avans nu au mai fost ulterior justificate cu documente, care să ateste realizarea efectivă a importurilor;
- facturile care au stat la baza viramentelor externe (pro forma IN VOICE), prezintă similarităţi izbitoare sub aspectul formatului, dispunerii şi conţinutului informaţiilor, deşi aparent emană de la firme diferite, chiar din ţări diferite.
Organul bancar de control a concluzionat că modul de efectuare şi derulare a operaţiunilor redate mai sus, generează convingerea că tranzacţiile respective sunt suspecte şi se pot încadra în categoria celor legate de spălarea de bani în condiţiile legii nr. 656/2002.
Concluzii similare, se regăsesc şi în Informarea nr. III/777/DI/17 martie 2004 a O.N.P.C.S.B., privind pe învinuiţii C.A., A.R., O.M., A.H.S., K.H., A.N., prin intermediul SC C.C. SRL, SC A.P.C. SRL, SC C.I. SRL şi SC M.P.C. SRL
Sub alt aspect, din declaraţia martorului V.C.I., a rezultat că acesta l-a cunoscut pe inculpatul P.K., aproximativ în luna ianuarie 2004, moment la care acesta i-a propus să lucreze pentru el, în sensul de a fi desemnat împuternicit al unor societăţi comerciale înfiinţate de cetăţeni turci, mai ales în vederea derulării de operaţiuni bancare prin contul acestor firme; în perioada următoare şi până la declanşarea cercetărilor, martorul a acţionat în această calitate la societăţile susmenţionate, efectuând însă activităţi dispuse de către inculpat; în tot acest timp, documentele originale ale firmelor şi ştampilele acestora au rămas în posesia inculpatului, fiind remise martorului numai dacă erau necesare întocmirii vreunui act sau trebuiau a fi prezentate la vreun organ.
De asemenea, martorul atestă faptul că operaţiunile derulate prin conturile firmelor erau dispuse verbal de către inculpat, sau chiar efectuate în prezenţa acestuia, care îndeobşte însoţea la bancă pe împuterniciţii cetăţeni români sau pe martora I.C., existând şi situaţii când aceste persoane erau trimise singure.
În plus, martorul V.C.I. declară că, după o scurtă perioadă de timp, i-a prezentat inculpatului, pe rând, pe martorii I.C.C. şi G.F.D., pentru ca şi aceştia să desfăşoare o activitate similară lui, pentru operaţiuni prin alte firme.
Aceste aspecte sunt confirmate de declaraţiile celor doi martori, care arată că, într-adevăr, au convenit cu inculpatul să fie numiţi împuterniciţi pentru câte două societăţi comerciale înfiinţate de cetăţeni turci şi au derulat operaţiuni bancare la dispoziţia verbală a inculpatului, fiind însoţiţi uneori de către acesta la bancă pentru diferite tranzacţii, în special ridicări masive de numerar.
Toţi cei trei martori confirmă, pe de o parte, implicarea efectivă a inculpatului în activitatea celor opt societăţi comerciale, ale căror documente şi ştampile le-a deţinut tot timpul, remiţându-le lor în mod ocazional, şi, pe de altă parte, faptul că era cunoscut de angajaţii băncii în această calitate.
Nici unul dintre martorii susmenţionaţi, respectiv angajat al băncii sau împuternicit cetăţean român, nu a întâlnit niciodată pe asociaţii din acte, nu a luat niciodată contact cu ei sau cu alte persoane trimise de aceştia, singura persoană care se ocupa efectiv de activitatea firmelor fiind inculpatul.
Aceleaşi aspecte, respectiv faptul că inculpatul se ocupa efectiv de cele opt firme, deplasările repetate la unitatea bancară, şi faptul că inculpatul era cunoscut acolo, rezultă în mod explicit şi din declaraţiile martorilor S.V. (angajată a inculpatului), Ş.S. (taximetrist, având o înţelegere de colaborare cu acesta în sensul de a efectua diferite curse la solicitare telefonică), şi G.G. (declarant vamal, care îl anunţa pe inculpat în situaţia intrării unor transporturi pentru oricare dintre firmele în cauză).
Instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului Y.S. că, în perioada martie 2003 - martie 2004, a iniţiat şi sprijinit, în mod nemijlocit, un grup infracţional organizat care a acţionat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, si din care făceau parte, ierarhizaţi pe diferite paliere de comandă şi execuţie, inculpaţii C.M.V., S.M.S., P.K. şi învinuiţii D.K., K.E., K.R., C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., şi alţii, prin înfiinţarea frauduloasă de societăţi comerciale „fantomă”, crearea unei reţele de astfel de firme, între care se derulau operaţiuni fictive, atragerea din economia subterană a unor sume de ordinul sutelor de miliarde de lei, creditarea fictivă a conturilor societăţilor fantomă cu aceste sume şi externalizarea frauduloasă a acestora prin retrageri de monedă naţională în numerar sau, după caz, transformarea în valută liber convertibilă şi transferarea în străinătate prin intermediul sistemului bancar, faptă ce, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 3 9/2003.
În opinia primei instanţe sunt realizate cerinţele laturii obiective ale acestei infracţiuni, finalitatea acţiunilor întreprinse fiind tocmai grupul infracţional organizat care avea ca scop săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, infracţiune gravă prevăzută expres de către art. 2 din Legea nr. 39/2003. Aşa cum rezultă din situaţia de fapt expusă anterior, stabilită în baza materialului probator administrat în cauză, grupul infracţional a fost structurat, format din mai multe persoane, a existat o perioadă şi în cadrul său s-a acţionat coordonat, în vederea atingerii scopului ilicit propus. Sunt astfel realizate cerinţele intrinseci ale încriminării referitoare la organizarea grupului, regulile de acţiune, ierarhia membrilor si repartizarea rolurilor acestora, precum si condiţia specifică referitoare la comiterea vreuneia dintre infracţiunile grave prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce priveşte această ultimă condiţie, împrejurarea că nu a fost antrenată răspunderea penală a inculpatului si pentru infracţiunea scop, nu are relevanţă pentru reţinerea ca fiind întrunite cerinţele impuse de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, în cazul acestei infracţiuni urmarea imediată presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Chiar şi în ipoteza în care grupul infracţional organizat nu săvârşeşte infracţiunile ce formează scopul constituirii care dintre modalităţile sale, este realizat integral.
În considerarea acţiunilor întreprinse de către inculpaţii S.M.S., K.M.V. şi P.K. de natură a releva sprijinul material şi moral acordat respectivei grupări, acţiuni din care rezultă că şi aceştia sunt membri ai acestui grup, instanţa a reţinut, pentru considerentele anterior expuse si în sarcina acestor inculpaţi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Tot în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Y.S., instanţa a reţinut că acesta în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în calitate de administrator al SC S.C.E. SRL, societate comercială „fantomă”, cu ştiinţă, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidenţa contabilă a societăţii, cu consecinţa denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum si aceea că, în aceeaşi perioadă si în aceeaşi calitate, a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii de documente primare false (facturi fiscale care nu reflectă operaţiuni reale), cu consecinţa sustragerii de la plata către bugetul de stat a sumei de 13.108.107.508 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe dividende.
Pentru aceste fapte s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep. şi respectiv, art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.
Privitor la această încadrare, instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 37 (a devenit art. 43 în urma renumerotării) constituie infracţiunea de fals intelectual si se pedepseşte conform art. 289 C. pen., efectuarea cu ştiinţă, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil.
Totodată, prin dispoziţiile cuprinse în art. 1 din Legea nr. 87/1994 se defineşte fapta de evaziune fiscală ca fiind sustragerea prin orice mijloace în întregime sau în parte, de la plata impozitelor si a altor sume datorate bugetului de stat, iar aceste mijloace, menţionate în art. 1-14 constituie modalităţile normative ale săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.
În raport de datele speţei, tribunalul a reţinut că constituie infracţiunea de evaziune fiscală, fapta de a evidenţia în actele contabile ale societăţii de documente primare false, ce a avut ca urmare neplata impozitului pe profit şi a impozitului pe dividente. Ca atare, faptele încriminate prin art. 37 (43) din Legea nr. 82/1991 sunt cuprinse în infracţiunea complexă de evaziune fiscală.
În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin decizia nr. 4/2008 a Secţiilor Unite pronunţată în rezolvarea unui recurs în anulare că, fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidenţierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 13 din Legea nr. 87/1994).
Constatând ca atare, ca fiind fondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, în sensul reţinerii incidenţei legii noi (Legea nr. 241/2005) care cuprinde dispoziţii noi favorabile referitoare la cauza de nepedepsire si de reducere a pedepselor, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
Instanţa de fond a procedat în acelaşi mod şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că, la data de 08 august 2002, a solicitat şi obţinut autorizarea schimbării sediului SC S.C.I. SRL, din Bucureşti, str. Alexandru Vlahuţă, în comuna Pantelimon, str. Sf. Gheorghe, judeţul Ilfov, ambele fictive, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, constând că această faptă realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 6 iunie 2003, în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar al învinuitului O.S., a cesionat integral părţile sociale ale SC S.C.I. SRL, către P.F., în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, instanţa de fond a constatat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, urmând a schimba încadrarea juridică dată acestei fapte prin rechizitoriu [(art. 12 lit. a) Legea 87/1994 rep.)].
În acelaşi mod, instanţa de fond a procedat şi în cazul infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 Rep. reţinută prin actul de sesizare, constând în aceea că, în perioada 1 decembrie 2003 - 8 decembrie 2003, cu intenţie, l-a ajutat pe învinuitul D.K. în efectuarea demersurilor necesare înregistrării SC A. T. SRL, societate comercială fantomă, în scopul sustragerii de la controlul financiar-fiscal, faptă privitor la care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep. şi art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus de asemenea, trimiterea în judecată a inculpatului Y.S., instanţa de fond a constatat ca fiind împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale, condiţii în care s-a dispus încetarea procesului penal referitor la aceste fapte. Pentru a aprecia astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., precum si data săvârşirii respectivelor infracţiuni.
Şi în cazul inculpatului P.K., în sarcina căruia s-a reţinut că, în perioada mai 2002 - iunie 2003, în mod repetat, în baza în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, i-a ajutat pe învinuiţii C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., K.R. şi K.E., să se sustragă de la efectuarea controlului financiar-fiscal asupra celor 8 societăţi comerciale „fantomă”, prin declararea fictivă a datelor privind sediile sociale ale acestora, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportată la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru faptele descrise anterior şi pentru care constată ca fiind realizate condiţiile angajării răspunderii penale, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse individualizate în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile părţii generale a Codului penale, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor, împrejurări ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În evaluarea gradului de pericol social al faptelor săvârşite, instanţa de fond a reţinut modul în care s-au realizat concret acţiunile ce constituie elementul obiectiv al infracţiunilor respective, precum şi toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul si importanţa obiectului lezat, dar si pus în pericol prin săvârşirea faptelor, caracterul si gravitatea urmărilor, forma si gradul vinovăţiei.
A reţinut astfel instanţa, complexitatea si amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpaţi, efectele socio-economice grave ale acestei activităţi, perturbarea normalei desfăşurări a activităţilor specifice mediului de afaceri, rezultatul infracţiunilor comise, astfel cum este acesta determinat concret prin probele administrate în cauză, scopul urmărit de către inculpaţi prin derularea respectivelor activităţi cu caracter ilicit comise.
S-a avut în vedere şi persoana infractorilor, ceea ce este de esenţă însăşi a acestei operaţiuni, fiind de domeniul evidenţei că pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită,care rămâne totuşi, în centrul procesului de individualizare, dar si cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate si cu şansa de reeducare pe care el o prezintă.
Privitor la perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului C.M.V., s-a apreciat de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Brăila prin referatul de evaluare întocmit în cauză că, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, comportamentul său în familie şi în comunitate este corespunzător normelor de convieţuire socială, obţine propriul venit din societăţile la care este administrator, perspectivele sale de reintegrare în societate sunt mari.
În cazul inculpatului S.M.S. se relevă o serie de aspecte pretiriser asumarea responsabilităţilor ce-i revin în cadrul familiei, lipsa antecedentelor de natură penală, desfăşurarea de activităţi lucrative, sprijin şi suport atât din partea familiei de origine cât şi din partea familiei actuale, integrarea socială si adaptarea la valorile promovate în societate, existenţa unor studii definitivate, aspect care îi facilitează integrarea socio-profesională şi maniera constructivă de valorificare a preocupărilor abordate, aspecte în considerarea cărora s-a apreciat de către Consilierul de Probaţiune că evoluţia comportamentală a acestui inculpat este înscrisă în limitele acceptate social.
Si în cazul inculpatului Y.S., ţinând cont de faptul că acesta se prezintă ca o persoană integrată din punct de vedere socio-profesional şi nu a mai avut conflicte cu legea penală, s-a apreciat că se poate considera că evoluţia sa comportamentală este conformă normelor si valorilor sociale acceptate.
Aceeaşi concluzie este reiterată şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P. A.K. despre care se arată că, din punct de vedere socio-profesional si educaţional, dovedeşte o conduită conformă normelor si valorilor promovate în societate.
Tribunalul a constatat că nu se relevă persistenţa unor mentalităţi sau deprinderi antisociale, de natură a impune o reacţie represivă mai severă, adecvată unor asemenea particularităţi, ci dimpotrivă un potenţial spirit de a reacţiona pozitiv, concluzie întărită şi de conduita inculpaţilor pe parcursul prezentului proces penal în condiţiile în care aceştia, deşi nu au recunoscut comiterea faptelor, nu au încercat să se sustragă judecăţii, prezentându-se e bunăvoie la termenele fixate.
Perioada de timp scursă de la comiterea faptelor, perioadă în care inculpaţii au manifestat interes, atât pentru buna desfăşurare a cauzei, cât şi pentru direcţionarea conduitei pe linia unei vieţi corecte, conformă cu normele legale si sociale unanim acceptate, a condus, de asemenea, la concluzia unei periculozităţi mai scăzute a inculpaţilor.
Faţă de cele anterior expuse, Tribunalul a dat eficienţa corespunzătoare datelor privitoare la conduita favorabilă a inculpaţilor anterior săvârşirii faptelor, constatând că aceştia nu au antecedente penale, sunt caracterizaţi ca persoane responsabile, implicate în viaţa de familie, acordând sprijin persoanelor aflate în îngrijirea lor si adoptând o conduită corectă în societate, împrejurări de natură a justifica aplicarea unor pedepse mai blânde.
Faţă de specificul acţiunilor ilicite comise si în condiţiile în care în activitatea derulată, inculpaţii s-au servit de calitatea lor de administratori ai unor societăţi comerciale, precum si faţă de împrejurarea că posibilitatea de a deţine o asemenea funcţie i-ar putea aduce un strat de risc criminogen, instanţa de fond a apreciat că se impune şi aplicarea unor pedepse complementare, constând inclusiv în interzicerea dreptului de a fi administrator al unor societăţi comerciale.
Cu privire la conduita inculpaţilor, atât înainte de comiterea faptelor, cât şi pe parcursul procesului penal şi a datelor personale ale acestora, Tribunalul a apreciat că sunt apţi să se îndrepte si fără executarea efectivă a pedepselor, în condiţiile în care din analiza datelor ce îi caracterizează a rezultat aptitudinea lor de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii infracţiunii, prin eforturi făcute sub ameninţarea pedepselor la care au fost condamnaţi şi de a căror executare pot scăpa numai printr-o conduită corectă şi deci prin autoreeducare. Un rol important în acest proces îl are şi familia fiecărui inculpat, legăturile existente pe acest plan putând contribui la modificarea comportamentului inculpaţilor în mod definitiv şi statornic.
În ceea ce priveşte faptul că inculpaţii sunt cetăţeni străini şi că au comis pe teritoriul României mai multe infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea lor, instanţa de fond a apreciat că inculpaţii nu prezintă totuşi un pericol social de natură a justifica expulzarea, cu atât mai mult cu cât se atestă că în prezent aceştia au familii constituite în ţară, copii în întreţinere, sunt implicaţi în activităţi licite desfăşurate de teritoriul României.
O asemenea măsură de siguranţă este îndreptată împotriva pericolului social pe care ÎI prezintă infractorul străin. Or, în considerarea datelor analizate anterior, s-a apreciat că nu se justifică nici executarea efectivă a pedepselor cu închisoarea aplicate, formându-şi convingerea că nu există riscul repetării unor conduite cu caracter infracţional din partea inculpaţilor. Mai mult decât atât, aceştia au fost eliberaţi pe parcursul cercetărilor, în tot acest timp (destul de lung) având un comportament corespunzător.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului Y.S. şi a celei solidare a societăţii S.C. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, acesta prin acţiunile întreprinse prejudiciind statul cu suma de 13.108.107.508 lei (ROL), întinderea acestui prejudiciu fiind confirmată de raportul de expertiză efectuat în cauză, urmând ca la stabilirea obligaţiei de plată să fie avute în vedere si reglementările specifice în materie de fiscalitate (art. 13 din O.G. nr. 11/1996 cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 din O.G. nr. 61/2002, art. 115 C. proc. fisc. O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală intrat în vigoare la 10 ianuarie 2004),
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.A.K., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi executarea acestora în regim de detenţie motivând că în raport de natura şi circumstanţele reale în care au fost săvârşite infracţiunile, nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaţilor.
Parchetul a mai solicitat să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpatul P.A.K. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., susţinând că în raport de data comiterii acestei fapte a intervenit termenul de prescripţie prevăzut de art. 124 C. pen.
Inculpaţii au solicitat să se dispună achitarea lor pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi motivând că între ei, timp de peste 10 ani, au existat doar relaţii de prietenie şi nu relaţii comerciale, iar în cauză nu se poate susţine existenţa vreunui prejudiciu, situaţie în care nu pot fi reţinute în sarcina lor săvârşirea de infracţiuni economice.
Prin decizia penală nr. 171/ a din 01 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul P.K. împotriva sentinţei penale nr. 448/ F din 30 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.K. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de prima instanţă, inculpatul P.K., urmând ca acesta să execute trei ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Y.S., S.M.S. şi C.M.V., aceştia fiind obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat. câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar în raport de motivele de apel invocate dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constat următoarele:
În cauza penală de faţă, instanţa de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi şi a reţinut judicios vinovăţia acestora în concordanţă cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale dar şi în cursul cercetării judecătoreşti, indicate şi analizate amplu în considerentele hotărârii pronunţate.
Poziţia procesuală adoptată de inculpaţi în cauză, în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, de nerecunoaştere a comiterii faptelor reţinute în sarcina lor şi pentru care s-a dispus în mod legal condamnarea, a fost apreciată că fiind subiectivă, adoptată în scopul sustragerii de la răspunderea penală şi iară nici un suport probator în cauză, fiind corect înlăturată de instanţa de fond ca urmare a analizării întregului material probator administrat, indicat în considerentele hotărârii, iar în apel criticile formulate de inculpaţi nu se referă concret la aceste mijloace de probă din dosar şi avute în vedere la soluţionarea prezentei cauze penale.
În acelaşi scop, al sustragerii de la răspunderea penală, inculpaţii au negat constant existenţa vreunui prejudiciu în cauză, deşi acesta a fost stabilit corect prin rapoartele de expertiză contabilă, efectuate în cursul urmăririi penale dar şi în cursul soluţionării apelurilor de faţă, efectuate pe baza întregului material probator din dosar, iar concluziile acestor rapoarte sunt identice şi evidenţiază valoarea reală a prejudiciului cauzat de inculpaţi prin faptele comise.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, s-a constatat că acestea au fost just individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi de persoana inculpaţilor, în favoarea cărora s-a reţinut în mod judicios şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., căreia i s-a dat o eficienţă juridică corespunzătoare, prin reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special, astfel că pedepsele aplicate sunt, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., considerente faţă de care se constată nefondată critica formulată în cauză sub acest aspect.
În raport de perioada în care s-a reţinut că inculpatul P.A.K. a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2003 - martie 2004) care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, s-a constată că s-a îndeplinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzută de art. 124 C. pen., considerente faţă de care, doar pentru acest aspect, apelurile declarate de Parchet şi acest inculpat au fost admise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K.
Prin motivele de recurs depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a criticat greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K., atât în privinţa cuantumului acestora cât şi a modalităţii de executare. în susţinerea acestui motiv de recurs s-a arătat că nu se justifică reţinerea în cauză a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale neputând conduce automat la concluzia că atitudinea acestora a fost una conformă normelor societăţii, această prezumţie fiind prin simpla analiză a activităţii infracţionale, natura acesteia şi durata în timp. S-a solicitat majorarea pedepselor aplicate, prin orientarea acestora către maximul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi executarea în regim de detenţie.
O a doua critică a vizat greşita schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpatului Y.S. din infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep.; art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep.; art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005; art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005; art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005; art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În acest sens, s-a susţinut că fapta inculpatului Y.S., care, în perioada martie 2001 - decembrie 2002, cu ştiinţă, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidenţa contabilă a SC S.C.I. SRL, precum şi înregistrarea în evidenţa contabilă de documente primare false, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de aproximativ 13 mld. lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., aceasta fiind legea penală mai favorabilă, în raport de limitele de pedeapsă comparativ cu reglementarea din Legea nr. 241/2005, solicitând totodată să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform dispoziţiilor art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen.
Referitor la fapta aceluiaşi inculpat, de la data de 8 august 2002, prin care a solicitat şi obţinut schimbarea sediului SC S.C.I. SRL, s-a arătat prin motivele de recurs că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., iar în privinţa faptei din 6 iunie 2003, prin care inculpatul a cesionat integral părţile sociale, s-a susţinut că încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.
Criticile comune formulate de către inculpaţii Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K. au vizat greşita condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, arătându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, motiv de recurs încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În acest sens s-a învederat faptul că parchetul era obligat să facă dovada scopului pentru care s-a organizat grupul infracţional, respectiv intenţia de a comite infracţiunea de spălare de bani, cercetările fiind disjunse pentru această faptă. Ulterior, pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 256/2002, s-a pronunţat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul Y.S. a formulat critici şi din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa şi pentru celelalte infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată. In susţinerea acestui motiv de recurs s-a arătat că în cauză prejudiciul cauzat bugetului de stat s-a produs ca urmare a modului neglijent şi abordarea superficială a inculpatului în legătură cu activitatea contabilă, activitate ce a fost încredinţată unor persoane lipsite de experienţă. S-a arătat totodată că furnizorii produselor erau conaţionali ai inculpatului, iar între aceştia exista o relaţie de încredere, astfel că inculpatul nu a manifestat vigilenţă şi atenţie pentru verificarea înscrisurilor, acceptând cu multă uşurinţă facturi de la societăţi comerciale care fie purtau o altă denumire, fie funcţionau la alte sedii, fie utilizau ştampile falsificate. Activităţile ulterioare de revânzare a mărfurilor au fost caracterizate de acelaşi dezinteres privind evidenţierea în contabilitatea SC S.C.I. SRL, împrejurare ce a condus favorizat producerea prejudiciului.
Analizând hotărârea recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea au fost încadrate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte va analiza prioritar motivele de recurs ale inculpaţilor, care, prin criticile formulate tind la obţinerea unei soluţii de achitare.
Un prim motiv de recurs, comun tuturor inculpaţilor, vizează soluţia pronunţată în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, învederându-se, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., că, în raport de soluţia dispusă de către parchet, de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 256/2002, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat.
Sub acest aspect, Înalta Curte, analizând actele dosarului, reţine următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 37/P/2004 (actul de sesizare din prezenta cauză), au fost trimişi în judecată inculpaţii Y.S., C.M.V., S.M.S., P.K., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sarcina inculpatului Y.S. reţinându-se că, în perioada martie 2003 - martie 2004, a iniţiat si sprijinit, în mod nemijlocit, un grup infracţional organizat care a acţionat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, si din care făceau parte, ierarhizaţi pe diferite paliere de comandă şi execuţie, inculpaţii C.M.V., S.M.S., P.K., inculpaţi ce au aderat la acest grup.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de Y.S., C.M.V., S.M.S., P.K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Instanţa de fond, reţinând aceeaşi situaţie de fapt ca şi parchetul, a dispus condamnarea celor 4 inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a arătat de către tribunal că sunt realizate cerinţele laturii obiective, întrucât grupul a fost structurat, format din mai multe persoane, a existat o perioadă şi în cadrul său s-a acţionat coordonat, în vederea atingerii scopului ilicit propus, respectiv comiterea infracţiunii de spălare de bani, infracţiune gravă prevăzută expres de către art. 2 din Legea nr. 39/2003. S-a susţinut de asemenea că, împrejurarea că nu a fost antrenată răspunderea penală a inculpaţilor şi pentru infracţiunea scop, nu are relevanţă, întrucât cazul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 urmarea imediată presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Chiar şi în ipoteza în care grupul infracţional organizat nu săvârşeşte infracţiunile ce formează scopul constituirii sale, este realizat integral conţinutul constitutiv al infracţiunii.
Ulterior pronunţării instanţei de fond, prin rechizitoriul din 21 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a soluţionat cauza anterior disjunsă, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de Y.S., C.M.V., S.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu motivarea ca faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prin grup infracţional organizat înţelegându-se, conform art. 2 din aceeaşi lege, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Din prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, rezultă că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă o infracţiune distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracţiunea sau infracţiunile care reprezintă scopul grupului şi care subzistă indiferent dacă scopul grupului a fost sau nu realizat, alin. (3) al textului de lege prevăzând că în ipoteza în care faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Plecând de la aceste consideraţii teoretice, ca şi instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, în principiu, împrejurarea că nu a fost antrenată răspunderea penală a inculpaţilor şi pentru infracţiunea scop, nu are relevanţă.
Însă, în condiţiile în care, pentru singura infracţiune care intra în scopul constituirii grupului s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia inculpaţilor Y.S., S.M.S. şi C.M.V. de a săvârşi infracţiunea de spălare de bani, Înalta Curte constată că această soluţie produce efecte şi în privinţa reţinerii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Astfel, cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii în discuţie este aceea ca grupul organizat să fie constituit sau să acţioneze în scopul comiterii unei infracţiuni grave şi pentru a obţine beneficii materiale.
Or, inexistenţa intenţiei de comitere a infracţiunii de spălare de bani lipseşte practic grupul infracţional organizat de scopul pentru care acesta se presupune că s-a constituit, ceea ce conduce la neîndeplinirea cerinţei speciale a elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât activitatea inculpaţilor Y.S., S.M.S. şi C.M.V. care a fost circumscrisă dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este reţinută şi prezentată ca o activitate distinctă, ci este expusă în contextul descrierii presupusei infracţiuni de spălare de bani, în sensul că, din modul de acţiune al acestora, ar rezulta existenţa grupului infracţional (deplasările făcute de către inculpaţi la diferite bănci, de unde se ridicau sume de bani din-contul SC A.T. SRL care erau trimise în Turcia).
În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului P.K., deşi cu ocazia analizei încadrării juridice se precizează că acest inculpat ar fi aderat, alături de inculpaţii C.M.V., S.M.S. la grupul infracţional organizat iniţiat de către inculpatul Y.S., grup ce a acţionat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, Înalta Curte constată că în considerentele hotărârii, din conţinutul stării de fapt, care este de altfel identică cu cea din actul de sesizare, nu există prezentată nicio situaţie de fapt care să plaseze activitatea infracţională a inculpatului P.K., alături sau măcar în legătură cu activitatea celorlalţi trei inculpaţi,
Astfel, în prima parte a considerentelor sunt prezentate infracţiunile de evaziune fiscală săvârşite de către inculpatul Y.S. prin SC S.C.I., urmează descrierea faptelor comise de inculpaţii Y.S., C.M.V., S.M.S. prin intermediul SC A.T. SRL (faptele de la pct. II rechizitoriu), constând în mai multe retrageri de bani de la diverse unităţi bancare, după care sunt prezentate faptele săvârşite de către inculpatul P.K., (reţinute la punctul III din rechizitoriu), legate de activitatea pe care a desfăşurat-o prin intermediul societăţilor comerciale SC M.P.C. SRL, SC C.C. SRL, SC C.I. SRL, SC T.P. SRL SC A.I. SRL şi SC M.T. SRL, SC E.P.C. SRL, SC A.P.C. SRL), alături de învinuiţii K.E., K.R., A.H.S., O.M., A.R., A.N., K.H. şi C.A.
Niciuna dintre aceste activităţile comerciale, în modul în care sunt reţinute în hotărârea de condamnare, nu confere nici un fel de elemente de fapt de natură a susţine concluzia existenţei măcar a unei simple legături între acesta şi coinculpaţii Y.S., C.M.V., S.M.S.
Alături de inculpat, astfel cum s-a arătat anterior, au fost cercetaţi şi numiţii K.E., K.R., A.H.S., O.M., A.R., A.N., K.H. şi C.A., faţă de care, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. în aceste circumstanţe, faţă de starea de fapt stabilită, analiza activităţii infracţionale a inculpatului P.K. sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat trebuie făcută, în raport de grupul format din toate aceste persoane.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul din 21 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a pronunţat asupra cauzei disjunse, dispunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor K.E., K.R.A.H.S., O.M., A.R., A.N., K.H. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective şi, totodată, disjungerea cauzei şi cercetarea tuturor acestor persoane doar sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a grupului infracţional, astfel cum acesta este definit în art. 2 din Legea nr. 39/2003, respectiv grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, neexistând cel puţin trei persoane care să fi acţionat cu forma de vinovăţie (intenţia, în ambele forma ale sale) impusă de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către inculpaţi prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la celelalte critici formulate de către inculpatul Y.S. şi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., şi care se referă la soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală constând în efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitatea SC S.C.I. SRL, învederându-se că prejudiciul cauzat bugetului de stat este rezultatul neglijenţei în modul de administrare a societăţii, se reţin următoarele:
Potrivit dispoziţiilor legale invocate de către apărare, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a reţine acest caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi controversat contrară probelor existente la dosar. Sfera de acţiune a instanţei de recurs este limitată, căci aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluţia pronunţată, dacă există discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte, prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009, stabilind că incidenţa dispoziţiilor art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.
Pornind de la aceste explicaţii din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probele administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.
Astfel, în sarcina inculpatului Y.S., făcând o analiză coroborată a întregului material probator administrat, instanţa a reţinut că, în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în calitate de administrator al SC S.C.I. SRL, cu ştiinţă, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidenţa contabilă, a societăţii, cu consecinţa denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum şi aceea că, în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi calitate, a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii de documente primare false (facturi fiscale care nu reflectă operaţiuni reale), sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a sumei de 13.108.107.508 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA şi impozit pe dividende.
Înalta Curte constată că această situaţie de fapt are susţinere în materialul probator administrat, şi, în acest sens are în vedere împrejurarea că toate tranzacţiile efectuate prin SC S.C.I. SRL erau fictive, aspect demonstrat atât de împrejurarea că furnizorii erau, în toate cazurile, societăţi fantomă, persoanele care figurau ca fiind delegaţi ai acestora fie nu figurau ca intrate în tară, fie datele de identificare ale acestora aparţineau altor persoane, mijloacele de transport menţionate în casatele de expediţie ale facturilor erau proprietatea unor persoane/ Regii Autonome care nu aveau nicio legătură cu inculpatului, fie nu erau înmatriculate în România, fie nu avea capacitatea de a transporta bunurile achiziţionate.
Concluzia la care a ajuns instanţa în sensul că inculpatul că faptele au fost comise în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale se impune cu evidenţă faţă de materialul probator expus, neputându-se reţine apărările inculpatului privind o eventuală lipsă de vigilenţă a acestuia, în condiţiile în care toate tranzacţiile comerciale erau fictive.
De altfel, Înalta Curte constată că inculpatul nici nu a evidenţiat, în raport de starea de fapt stabilită de instanţa de fond şi menţinută în apel, un aspect care să vină în contradicţie evidentă cu probele administrate, şi care să conducă la o altă soluţie opusă celei la care au ajuns cele două instanţe.
Ca atare, criticile formulate din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., sunt nefondate, în cauză soluţia de condamnare nefiind rezultatul unei grave erori de fapt.
Asupra recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti
În ceea ce priveşte stabilirea legii penale mai favorabile, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se constată următoarele:
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului Y.S., constând în aceea că, în perioada martie 2001 decembrie 2002, cu ştiinţă, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidenţa contabilă a SC S.C.I. SRL, cu consecinţa denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum şi aceea că în aceeaşi perioadă a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii de documente primare false, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.310.810,7508 lei, Înalta Curte constată că lege penală mai favorabilă în cauză o reprezintă dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994, şi cele ale art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cum a stabilit tribunalul.
În primul rând, este de precizat faptul că prima instanţă a făcut o corectă aplicarea a dispoziţiilor Deciziei nr. 4 din 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, reţinând în sarcina inculpatului Y.S., cu privire la fapta anterior descrisă o unică infracţiune complexă de evaziune fiscală. Ceea ce a determinat însă greşit prima instanţă, este, în raport de succesiunea de acte normative ce au intervenit de la data comiterii faptelor şi până la data soluţionării cauzei, legea penală mai favorabilă care trebuia aplicată inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen.
Astfel, la momentul săvârşirii faptelor (martie 2001 - decembrie 2002), în cauză erau în vigoare dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000.
Prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 aceleaşi fapte au fost incriminate în art. 11 lit. c), ca urmare a abrogării dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în noua reglementare pedeapsă prevăzută era închisoarea de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin Legea nr. 241/2005 a fost abrogată Legea nr. 87/1994, evaziunea fiscală fiind incriminată în art. 9 şi sancţionată cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani, fiind prevăzută aceleaşi limite de pedeapsă pentru toate cele şapte variante alternative în care aceasta putea fi comisă.
Ca atare, din compararea textelor de lege care s-au succedat în timp, dispoziţiile mai favorabile inculpatului sunt cele cuprinse în art. 13 din Legea nr. 87/1994, care prevăd o pedeapsă cuprinsă între 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000.
Susţinerea instanţei de fond, în sensul că legea penală mai favorabilă inculpatului ar fi Legea nr. 241/2005, în raport de dispoziţiile art. 10 care prevăd o cauză de nepedepsire sau de reducere a limitelor de pedeapsă, pentru ipoteza achitării integrale a prejudiciului, nu poate fi primită. Aceasta întrucât determinarea legii penale mai favorabile se face în raport de situaţia concretă a cauzei, or, inculpatul nu a achitat prejudiciul, astfel că nu-i putea fi aplicabilă această dispoziţie legală. Mai mult, în raport de cuantumul prejudiciului cauza bugetului de stat (peste 436.000 euro la nivelul anului 2002), ar fi atras incidenţa agravantei prevăzută de alin. (2) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu consecinţa majorării limitelor de pedeapsă cu 2 ani.
În aceste condiţii, în mod evident legea penală mai favorabilă inculpatului este, aşa cum s-a arătat anterior, legea în vigoare la momentul comiterii faptelor, respectiv art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (6 luni la 5 ani sau amenda de la 1.000.000 la 10.000.000) şi de data epuizării activităţii infracţionale (decembrie 2002), Înalta Curte constată împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale de 7 ani şi 6 luni, calculat conform art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., în luna iunie 2011 a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru această faptă.
Şi sub aspectul calculului termenului de prescripţie Înalta Curte a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, în-raport de împrejurarea că prevederile art. 124 C. pen., au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012, în sensul majorării termenului de prescripţiei specială, acesta considerându-se împlinit dacă este depăşit încă o dată, spre deosebire de norma anterioară, potrivit căreia prescripţia specială a răspunderii penale era incidenţă dacă termenul, calculat potrivit art. 122 C. pen., era depăşit cu jumătate, oricâte întreruperi ar fi intervenit. Instanţa are în vedere împrejurarea că prescripţia, prin efectele pe care le produce, de înlăturare a răspunderii penale, este o instituţie de drept substanţial, fiind astfel supusă dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, respectiv ale art. 13 C. pen. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Constituţională prin decizia 1092 din 18 decembrie 2012, instanţa de contencios constituţional arătând că dispoziţiile art. 124 C. pen., sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.
Aceleaşi argumente, pentru determinarea legii penale mai favorabile se impun şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994, referitor la fapta inculpatului Y.S. care, la data de 08 august 2002, a solicitat şi a obţinut autorizarea schimbării sediului SC S.C.I. SRL din Bucureşti, str. Alexandru Vlahuţă, în comuna Pantelimon, str. Sf. Gheorghe, Jud. Ilfov, ambele fictive, în scopul sustragerii de la controlul fiscal.
Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 16 din Legea nr. 87/1994 sunt închisoarea de la 2 ani la 7 ani, modificările aduse prin Legea nr. 161/2003, au vizat numai majorarea acestor limite, faptele fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, incriminarea regăsindu-se în dispoziţiile art. 12 lit. b), iar după abrogarea Legii nr. 87/1994 prin Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală în această modalitate este incriminata în aceeaşi formă în art. 9 alin. (l) lit. f), pedeapsa fiind închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
În mod evident, legea penală mai favorabilă este art. 16 din Legea nr. 87/1994 şi nu art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 astfel cum a stabilit prima instanţă.
Faţă de considerentele anterioare, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către parchet, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţele făcând o greşită aplicare a legii sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, cu referire şi la modalitatea de executare a acestora, analiza instanţei de recurs va fi în mod evident limitată de soluţiile de achitare ce urmează a se dispune cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/20034, şi de încetare a procesului penal urmare a intervenirii împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Referitor la inculpatul Y.S., Înalta Curte apreciază că pedepsele de un an şi 6 luni închisoare aplicate acestuia pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, au fost în mod corect individualizate, fiind respectate criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, persoana inculpatului, instanţele valorificând în mod just, ca şi circumstanţă atenuantă conform art. 74 lit. a) C. pen., comportamentul corect în societate al acestuia anterior comiterii faptelor, astfel cum acesta rezultă din actele în. circumstanţiere depuse la dosar, pedeapsa fiind uşor coborâtă sub minimul de 2 ani prevăzut de lege. In plus, Înalta Curte are în vedere şi comportamentul ulterior comiterii faptelor, neexistând date că inculpatul ar mai fi fost angrenat în activităţi similare, dar şi împrejurarea că hotărârea definitivă de condamnare intervine la o distanţă de peste 10 ani de la săvârşirea acestora.
Criticile parchetului au în vedere, în principal, valoarea ridicată a prejudiciului, însă, pentru infracţiunea care a determinat acest prejudiciu nu mai poate fi angajată răspunderea penală, urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.
Aceeaşi circumstanţă atenuantă personală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., urmează să fie reţinută de către instanţa de recurs şi în raport de infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu reţinerea art. 13 C. pen., pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului, urmând a fi coborâtă sub minimul special de 2 ani, până la un an şi 6 luni, apreciindu-se că aceasta este suficientă pentru reeducare sa.
În urma contopirii pedepselor în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, Înalta Curte va menţine modalitatea de individualizare a executării dispusă de către tribunal, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere atât intervalul de timp scurs de la comiterea faptei, comportamentul său ulterior punerii în libertate (ce a avut loc la data de 25 mai 2005), dar şi împrejurarea că acesta a executat în stare de arest preventiv un an şi 2 luni.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.K., singura infracţiune pentru care este antrenată răspunderea penală în prezenta cauză este cea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru care prima instanţă, în raport de datele ce caracterizează persoana acestuia, constatând că nu se relevă persistenţa unor mentalităţi sau deprinderi antisociale de natură a impune o reacţie represivă severă, i-a aplicat o pedeapsă de un an şi 3 luni închisoare.
Înalta Curte, având în vedere perioada petrecută în stare de arest preventiv în cauză a fost de un an şi 2 luni, apreciază că aceasta a fost suficientă pentru corectarea comportamentului inculpatului, împrejurarea dovedită de altfel prin aceea că ulterior punerii în libertate acesta nu a încercat să se sustragă judecăţii, prezentându-se de bună voie la termenele fixate, manifestând interes pentru soluţionarea cauzei, având totodată un bun comportament în familie şi societate. În aceste condiţii, instanţa de recurs, reţinând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., va da o mai mare eficienţă circumstanţei atenuante reţinute şi va coborî pedeapsa la un an şi 2 luni închisoare, urmând ca, în urma deducerii prevenţiei să se constate că aceasta a fost integral executată.
În raport de toate aceste considerente, în baza art. 385 15pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K., va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 448/ F din 30 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală şi, în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Y.S. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 9 alin. l lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- 3 pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului Y.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. l 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Y.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedepsele aplicate inculpatului de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. l lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul Y.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe o perioada de 3 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile, art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infracţiunilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., va deduce din durata pedepsei aplicate reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 martie 2004 la 25 mai 2005.,
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpaţilor S.M.S. şi C.M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.K. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- un an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen;
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului P.K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 26 martie 2004 la 25 mai 2005 şi va constata pedeapsa aplicată integral executată.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin dispoziţiilor prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor intimaţi inculpaţi Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul special al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 448/ F din 30 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în rejudecare:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Y.S. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 9 alin. (l) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- 3 pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul Y.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Y.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele sus-menţionate cu pedepsele aplicate inculpatului de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul Y.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe o perioada de 3 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Conform art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie sa respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infracţiunilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existenţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., deduce din durata pedepsei aplicate reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 martie 2004 la 25 mai 2005.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiei art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă executarea pedepsei accesorii.
II. Î n baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul S.M.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul C.M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.K. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- un an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen;
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul P.K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul P.K. la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenţia de la 26 martie 2004 la 25 mai 2005 şi constată pedeapsa aplicată integral executată.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin dispoziţiilor prezentei hotărâri.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor intimaţi inculpaţi Y.S., S.M.S., C.M.V. şi P.K. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul special al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1344/2013. Penal. Consumul ilicit de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 1399/2013. Penal → |
|---|
