ICCJ. Decizia nr. 1343/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1343/2013
Dosar nr. 20210/3/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii astfel : 1. S.V.L., lucrător vamal în cadrul D.R.A.O.V. Bucureşti, necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de lucrător vamal, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor obligaţii:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acesta;
- să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. afost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.V.L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 119/ UP din 17 mai 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi s-a luat act că acesta a fost arestat în cauză de la 17 mai 2012 la zi.
2. G.O., domiciliat în Bucureşti, sector 3, lucrător vamal în cadrul D.R.A.O.V. Bucureşti, necunoscut cu antecedente penale) la:
- 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de lucrător vamal, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie,drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 862 C. pen. .
Conform art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor obligaţii:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acesta;
- să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. inculpatului i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.O. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 120/ UP din 17 mai 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a luat act că inculpatul G.O. a fost arestat în cauză de la 17 mai 2012 la zi.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 4.100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la 14 mai 2012 o echipă de lucrători vamali din cadrul D.R.A.O.V. Bucureşti, S.S.O.V.M.A., Biroul Echipe Mobile, formată din consilierul superior S.V.L., referentul G.O. şi inspectorul D.F., s-a deplasat la pct. de lucru al P.F.A., l.M. din com. Cernica, jud. Ilfov, ce are ca obiect de activitate Comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate în vederea efectuării unui control inopinat în baza ordinului de control din 14 mai 2012. Acest control făcea parte din planul bilunar stabilit la nivelul D.R.A.O.V., astfel cum rezultă din declaraţia martorului S.R.C.
Din menţiunile ordinului de control amintit rezulta că cei trei lucrători au fost autorizaţi să efectueze un control inopinat vizând verificarea respectării condiţiilor legale privind operaţiunile cu produse accizabile la operatorii economici din judeţul Ilfov, având printre atribuţii, conform fişei postului, şi sancţionarea contravenţiilor în conformitate cu reglementările în vigoare, astfel cum rezultă din fişele posturilor semnate de către inculpaţi (filele 94-97,în cazul inculpatului G.O., respectiv, filele 102-105 în, cazul inculpatului S.V.L.).
În urma acestui control, realizat efectiv de către inculpatul G.O. şi martora D.F. - inculpatul S.V.L. aflându-se pe parcursul verificărilor în imediata apropiere cu martorul S.I., dar intervenind în discuţiile purtate - s-au descoperit mai multe nereguli, constând în imposibilitatea de prezentare a imaginilor înregistrate şi stocate în sistem în ultimele 20 de zile, imposibilitatea de prezentare a notelor de intrare-recepţie, neîntocmirea rapoartelor zilnice de gestiune, prezenţa unui angajat fără forme legale şi imposibilitatea de prezentare a unui carnet eliberat de I.S.C.I.R. Aceste aspecte rezultă atât din denunţul formulat de I.M., cât şi din procesul-verbal de control din 14 mai 2012 întocmit de lucrătorii vamali.
Pe parcursul efectuării controlului, conform declaraţiei sale, martora D.F. i-a solicitat denunţătorului să prezinte imaginile stocate de sistemul de supraveghere, însă l.M. le-a explicat că nu ştie să folosească aparatura, însă va face demersuri la firma care a instalat sistemul pentru a învăţa cum să îl folosească; având în vedere că l.M. nu a putut contacta în acel moment pe nimeni de la firma care a instalat sistemul, inculpatul G.O. i-a adus la cunoştinţă că amenda prevăzută de lege pentru fapta săvârşită este între 20.000 lei şi 100.000 lei şi că, pe lângă amendă, pot fi confiscate încasările făcute anterior până la data controlului şi cantitatea de G.P.L. deţinută în vederea comercializării şi se poate dispune închiderea activităţii pe o perioadă de 3 luni.
Aşadar, după ce lucrătorii vamali au constatat aceste aspecte, martora D.F. a început să completeze procesul verbal de control din 14 mai 2012, iar inculpatul S.V.L. i-a cerut lui l.M. ca, până a doua zi, să contacteze firma care a instalat sistemul de supraveghere, stabilind ca a doua zi echipa de control să revină pentru a verifica dacă au fost stocate datele prevăzute de lege. După ce inculpatul S.V.L. i-a cerut denunţătorului numărul de telefon pentru a-l putea contacta a doua zi, a ieşit din încăpere, însă a rămas în apropiere, uşa fiind deschisă.
În acest moment, conform declaraţiei denunţătorului, inculpatul G.O. i-a spus că ar exista o variantă de a rezolva această situaţie, pentru că neregulile constatate sunt grave, iar amenzile sunt foarte mari, aşa că i-a cerut să dea suma de 100 milioane de lei vechi cu titlu de mită pentru rezolvarea problemei ivite, însă l.M. a precizat că a protestat faţă de această solicitare. Astfel, inculpatul G.O. i-a descris gravitatea situaţiei, fiind susţinut cu privire la aceste aspecte şi de martora D.F., care însă nu a intervenit şi în momentul pretinderii sumei de bani de către inculpatul G.O..
După plecarea echipei de control, l.M. a reuşit să contacteze reprezentantul firmei care a instalat sistemul de supraveghere, iar un angajat s-a deplasat la punctul de lucru din Cernica al P.F.A. l.M., constatând că o piesă a sistemului nu funcţiona, astfel că imaginile nu au fost înregistrate şi stocate. După remedierea deficienţei, sistemul a devenit operaţional.
În acest context, la data de 15 mai 2012, la punctul de lucru din Cernica al P.F.A., l.M. s-au deplasat doar inculpatul S.V.L. şi martora D.F. care au verificat din nou sistemul de supraveghere şi înregistrare video şi au fost informaţi cu privire la cele întâmplate, aşa încât cei doi lucrători vamali i-au comunicat denunţătorului l.M. că îl aşteaptă a doua zi la sediul D.R.A.O.V. Bucureşti cu mai multe acte, pe care inculpatul S.V.L. Ie-a menţionat expres pe o hârtie, împreună cu numărul lui de telefon, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 126 d.u.p.
Astfel, la data de 16 mai 2012, inculpatul S.V.L. I-a apelat de mai multe ori denunţătorul l.M. pentru a afla la ce oră va ajunge la sediul instituţiei. în jurul orei 11.00, denunţătorul a ajuns la D.R.A.O.V. Bucureşti şi a luat legătura cu inculpatul S.V.L., care i-a comunicat că va trebui să îi aplice o amendă pentru contravenţia săvârşită, urmând să plătească 10.000 lei în 48 de ore, reprezentând jumătate din minimul amenzii şi, ca să nu dispună confiscare încasărilor pe 20 de zile, va dispune confiscarea acestora doar pentru câteva zile.
În acel moment, denunţătorul l.M. a arătat că vina pentru ce s-a întâmplat nu îi aparţine şi a întrebat dacă nu poate fi aplicată varianta "Iu domnu O.", aspect care rezultă din procesul verbal de redare în formă scrisă a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 16 mai 2012, legal înregistrată în baza Ordonanţei nr. 175/ P din 15 mai 2012 a D.N.A. – S.T. Bucureşti, confirmată prin încheierea din data de 17 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 580/AI/2012. Din modul în care s-a purtat discuţia rezultă clar că inculpatul G.O. a fost cel care a pretins o sumă de bani încă din data de 14 mai 2012, iar inculpatul S.V.L. a cunoscut acest aspect, având în vedere că reacţia sa la afirmaţia denunţătorului, de sugerare a aplicării variantei" Iu domnu O.", este în sensul afirmativ: "Păi, tu de ce n-ai zis de ieri, măi frate?".
Totodată, în cadrul aceleiaşi convorbiri, inculpatul S. îi cere denunţătorului să propună o sumă cu menţiunea că i se va aplica o amendă mai mică şi că face încasări zilnice destul de mari, iar în cazul aplicării sancţiunii prevăzute de lege amenda ar fi considerabil mai mare.
După ce inculpatul S.V.L. a luat actele de la denunţător, a revenit după câteva minute însoţit de inculpatul G.O. Cei doi inculpaţi i-au atras din nou atenţia denunţătorului l.M. cu privire la gravitatea situaţiei sale, întărind afirmaţiile lor prin aceea că ar fi discutat şi cu o altă persoană, care a opinat pentru aplicarea amenzii şi a celor două sancţiuni complementare, aspect care rezultă tot din convorbirea menţionată.
În final, în urma discuţiilor purtate între denunţător şi cei doi inculpaţi s-a stabilit remiterea de către l.M. a sumei de 7.000 lei cu titlu de mită celor doi lucrători vamali şi aplicarea unei sancţiuni contravenţionale cu un cuantum mult redus, şi anume de 3.000 lei, pentru altă faptă decât cea efectiv constatată. Din aceeaşi convorbire rezultă că denunţătorul l.M. Ie-a explicat celor doi inculpaţi că are în jur de 3.000 lei la el şi că nu poate să facă rost de o sumă mai mare de 5.000 lei, aşa că inculpaţii au acceptat după negocieri să primească mită în cuantum de 5.000 lei şi să aplice o sancţiune contravenţională constând într-o amendă de doar 3.000 lei.
De asemenea, s-a mai stabilit ca inculpatul S.V.L. să-l ia pe denunţătorul l.M. în dimineaţa zilei de 17 mai 2012 de la punctul de lucru din Cernica pentru a-l însoţi la D.R.A.O.V. Bucureşti, întrucât acesta nu avea maşină disponibilă.
Astfel, a doua zi dimineaţă, în urma unei convorbiri telefonice cu denunţătorul, inculpatul S.V.L., conform celor stabilite cu o zi înainte, s-a deplasat la punctul de lucru al P.F.A., l.M. din satul Cernica, cu autoturismul de serviciu,inscripţionat cu sigla Vama. Inculpatul S.V.L. nu a coborât din autoturism, ci a deschis doar geamul stânga faţă, iar l.M. s-a apropiat, anunţându-l pe acesta că nu îl poate însoţi chiar în acel moment, aspect care l-a nemulţumit pe inculpatul Stănescu, astfel cum rezultă din convorbirea avută, legal înregistrată în baza autorizaţiei din 17 mai 2012 emisă de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 580/AI/2012.
Din aceeaşi convorbire rezultă că inculpatul S.L.V., după ce şi-a exprimat nemulţumirea în sensul că denunţătorul nu avea asupra lui decât suma de 7.000 lei în total (cu 1.000 lei mai puţin decât discutaseră), a vrut să plece, urmând ca totul să fie reglementat mai târziu la sediul D.R.A.O.V. Bucureşti, după care a solicitat denunţătorului atât banii pentru mită, cât şi banii pentru amenda ce urma să fie aplicată, în cuantum de 3.000 lei - mult mai mică decât sancţiunea prevăzută de lege - precizând că atunci când denunţătorul ar fi ajuns la sediul instituţiei procesul verbal de contravenţie urma să fie întocmit şi amenda achitată.
Din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 17 mai 2012 rezultă că imediat după remiterea banilor de către l.M. inculpatului S.V.L., acesta a fost surprins în flagrant, ocazie cu care a declarat că motivul care se afla în acel loc era acela de a-l însoţi pe l.M. - ca urmare a unei solicitări telefonice a denunţătorului - la sediul D.R.A.O.V. Bucureşti în vederea întocmirii procesului-verbal de contravenţie şi, pentru că l.M. nu l-a putut însoţi chiar atunci, a primit de la acesta suma de 5.000 lei, reprezentând o parte din amenda care urma să îi fie aplicată. Potrivit celor susţinute în acel moment de inculpatul S.V.L., procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei urma să fie întocmit ulterior, l.M. trebuia să achite şi diferenţa de 5.000 lei, iar pentru amenda de 10.000 lei achitată urma să fie eliberată chitanţă.
Această poziţie procesuală şi-a menţinut-o inculpatul S.V.L. şi la momentul audierii cu prilejul aducerii la cunoştinţă a învinuirii, în timp ce inculpatul G.O. s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Ambii inculpaţi au negat săvârşirea faptelor la momentul audierii de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, însă ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, şi-au reconsiderat atitudinea procesuală şi au învederat că recunosc învinuirile aduse, iar în faţa instanţei de judecată vor solicita aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., ceea ce, de altfel, au şi făcut.
Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea denunţului formulat de către numitul l.M. la 15 mai 2012 şi din declaraţiile acestuia cu menţiunile procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, ale procesului verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus suma de 7.000 lei, însoţit de planşa cu fotografii judiciare, dar şi ale procesului verbal de control din 14 mai 2012, precum şi cu împrejurările de fapt ce rezultă din declaraţiile martorilor S.I., D.F., S.R.C. şi din procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor purtate în mediul ambiental şi a unei convorbiri telefonice, însoţite de suporturile optice, toate actele premergătoare efectuate în cauză fiind consemnate în procesul verbal din data de 17 mai 2012. De asemenea, au fost relevante şi copia documentelor solicitate şi prezentate de l.M. lucrătorilor vamali, fişa postului inculpaţilor şi ordinul de control, dar şi înscrisurile olografe aparţinând lui D.F. referitoare la încadrarea juridică a contravenţiei constatate, precum şi recunoaşterea faptelor de către ambii inculpaţi, poziţie procesuală manifestată atât la prezentarea materialului de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată.
Aceste împrejurări de fapt se coroborează cu cele care rezultă din declaraţia martorei care a detaliat modul efectuării controlului, neregulile constate şi măsurile ce urmau a fi luate, dar a menţionat că nu i-a auzit pe colegii săi - cei doi inculpaţi - pretinzând de la l.M. vreo sumă de bani.
Tot potrivit declaraţiei denunţătorului l.M., discuţia dintre acesta şi inculpatul G.O. a fost auzită de martorul S.I., iar din atitudinea inculpatului S.V.L., a înţeles că acesta ştia despre ce este vorba şi a auzit şi el cele discutate.
Aceste aspecte sunt confirmate de către martorul State Ion, care a arătat că l-a auzit pe inculpatul G.O. spunându-i lui l.M. că îl pot sancţiona cu o amendă de 10.000 lei şi a auzit o discuţie legată de suma de 10.000 lei, însă nu a putut preciza detalii cu privire la destinaţia acestei sume.
Împotriva sentinţei au declarat apel Ministerul Public - D.N.A. şi inculpaţii S.V.L. şi G.O.
Ministerul Public a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond întrucât aceasta a adăugat într-o manieră nelegală la conţinutul art. 3001 alin. (2) C. proc. pen., care se referă la încetarea temeiurilor arestării, respectiv, la lipsa unor alte temeiuri noi, urmare a raţionamentului juridic generat de intrarea pe fondul cauzei în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., câtă vreme a dispus conform procedurii prevăzută de art. 300 C. proc. pen., revocând starea de arest preventiv la ora 15:15 şi pronunţându-se pe fond în aceeaşi zi la ora 16:00.
A criticat, de asemenea, hotărârea sub aspectul încălcării art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., referitor la neaudierea inculpaţilor înainte de aplicarea procedurii simplificate, şi,totodată a apreciat că inculpaţilor le-au fost aplicate pedepse greşit individualizate sub aspectul modalităţii de executare .
Inculpaţii au solicitat aplicarea de circumstanţe atenuante în raport de circumstanţele lor personale favorabile.
Prin Decizia penală nr. 300 A din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a Penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii S.V.L. şi G.O. împotriva sentinţei penale nr. 379 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a ll-a Penală, a fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi în rejudecare :
În baza art. 254 alin. (1), 2 C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.V.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de lucrător vamal pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise cu titlu de pedeapsă accesorie .drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani .stabilit conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor obligaţii :
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acesta;
- sa anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. inculpatului S.V.L. i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de lucrător vamal, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită
În baza art. 71 C. pen. inculpatului, i-au fost interzise cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani,stabilit conform art. 862 C. pen. .
Conform art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligaţii:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele -stabilite de acesta;
- să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; -să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
Conform art. 359 C. proc. pen. inculpatului G.O. i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A fost respins ca nefondat apelul Ministerului Public - D.N.A.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică cât şi vinovăţia inculpaţilor, care, de altfel, recunoscând săvârşirea faptelor de care erau acuzaţi, au solicitat şi li s-a aplicat procedura simplificată de judecată.
Împrejurarea că instanţa de fond s-a pronunţat în aceeaşi zi, la ore diferite, asupra măsurilor preventive şi asupra fondului nu constituie o nelegalitate, câtă vreme a pronunţat două hotărâri diferite, împotriva cărora s-au exercitat în mod corespunzător căi de atac.
Astfel, aşa cum rezultă din verificări efectuate de către instanţa de control judiciar (filele 37-38 dosar de apel), împotriva încheierii din data de 5 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 20210/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată la ora 15,15 (filele 21-24, dosar de fond), s-a exercitat de către procuror recurs, care a fost respins prin Decizia nr. 1218 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi că, într-un asemenea context, formularea de critici împotriva aceleiaşi hotărâri la acest moment este inadmisibilă.
Cât priveşte susţinerea că procedând într-o asemenea modalitate judecătorul cauzei s-a antepronunţat, nici aceasta nu poate fi reţinută, câtă vreme revocarea măsurii arestării preventive este reglementată distinct în art. 139 alin. (2) C. proc. pen. şi legiuitorul a prevăzut că aceasta se poate face oricând, la cerere sau din oficiu.
Curtea a constatat că şi cel de-al doilea motiv de apel formulat de către procuror nu este fondat, din moment ce dispoziţiile art. 3201 alin. (2) C. proc. pen. folosesc sintagma „când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei".
Ca atare, nu se poate reproşa instanţei de fond că nu a procedat la audierea inculpatului, cu atât mai mult, cu cât, în conformitate cu dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpaţilor sunt mijloace de probă şi, o dată audiaţi în cursul judecăţii ar genera discuţii cu privire la aplicarea procedurii simplificate, care vizează judecata exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În plus, se constată că procurorul, criticând hotărârea sub acest aspect, nu a precizat şi ce vătămare li s-a provocat inculpaţilor prin neaudiere, câtă vreme aceştia se pot prevala de dreptul la tăcere şi, totodată, au declarat că „doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc", aşa cum s-a consemnat în practicaua sentinţei penale nr. 379/2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere că infracţiunea reprezintă, în ultima instanţă o manifestare a persoanei făptuitorilor. Ca atare, pentru a se putea stabili un tratament de „resocializare" cât mai adecvat, este necesar să se cerceteze cu atenţie personalitatea lor, toate datele biologice, psihologice şi sociale privind persoana acestora.
Nu trebuie eludată nici împrejurarea că pedeapsa trebuie să aibă un caracter retributiv şi să se bazeze pe responsabilitatea penală a infractorului,
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile inculpaţilor, Curtea a dat semnificaţia cuvenită tuturor acestor împrejurări şi a apreciat în acest context că se justifică stabilirea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege, întrucât într-o asemenea situaţie aceste sancţiuni ar fi în măsură să-şi atingă scopul preventiv - sancţionator enunţat în art. 52 C. pen. şi să aibă, de asemenea, şi acel caracter de exemplaritate care să preîntâmpine săvârşirea de fapte similare.
În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, s-a avut în vedere că aceştia nu au antecedente penale, au conştientizat efectele negative ale faptei lor şi au manifestat un comportament exemplar în societate, apreciind că reeducarea acestora se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepselor, aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei definit de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen iegal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpatul S.V.L.
Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat o reindividualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, şi anume, condamnarea inculpaţilor pentru fapta comisă la pedepse de câte 4 ani închisoare, cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, cu privire la care să se dispună a fi executate într-un loc de deţinere.
Inculpatul S.V.L. a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din suspendarea executării pedepsei sub supravehere, prevăzută de art. 861 C. pen., în suspendarea condiţionată a executării, prevăzută de art. 81 C. pen. - caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. .
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile declarate în raport cu cazul de casare invocat- art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. dar şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor atâta în continuare.
Instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică cât şi vinovăţia inculpaţilor, care, de altfel, recunoscând săvârşirea acuzaţiilor, au solicitat şi li s-a aplicat procedura simplificată de judecată.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor Înalta Curte, constatând că pedepsele au fost, în condiţiile aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen., judicios individualizate de instanţa de apel, încât cererile de majorare şi de schimbare a modalităţii de executare ( solicitată de parchet), respectiv, de schimbare a modalităţii de executare (solicitată de inculpatul S.V.L.) se învederează a fi neîntemeiate.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi - infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) raportat la art. 6 şi 7alin. (1) din Legea nr. 78/2000-reprezintă fapte de o periculozitate socială deosebită, relaţiile sociale protejate de lege prin încriminarea acestor fapte fiind cele referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcţiei în scopuri ilicite.
Astfel, inculpaţii folosindu-se de calitatea lor specială- aceea de lucrărori vamali- în timpul atribuţiilor de serviciu au adoptat o conduită ilicită în cadrul atribuţiilor de control pe care le aveau, fapta lor generând un sentiment de nesiguranţă a populaţiei şi de scăderea încrederii acesteia în capacitatea de protecţie a organelor statului, acesta având obligaţia pozitivă de a adopta o legislaţie penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte grave.
Gradul de pericol social al faptelor de corupţie săvârşite de persoane care aplică legea sau acţionează pentru a asigura respectarea ei este dat în mod nemijlocit şi de această calitate personală a subiecţilor activi ai infracţiunilor arătate - lucrători vamali-care comit fapte de corupţie, abuzează, de fapt, de încrederea inerentă funcţiei publice, iar faptele lornecinstite afectează direct, prin percepţia creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.
Or, în acest context, Înalta Curte consideră că doar în această manieră avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare a celor doi la pedepsele mai sus arătate va fi de natură să-i facă pe inculpaţi să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată aspru şi că ei, ca destinatari al normelor de drept care le sunt accesibile, au obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care i-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, iar în caz contrar, vor răspunde, ca şi în cazul de faţă.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate, faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Înalta Curte apreciază că pedepsele de câtre 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor S.V.L. şi G.O., în modalitatea prevăzută de art. 861 C. pen., au fost corect individualizate şi sunt în măsură să asigure funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen., neimpunându-se o reindividualizare a acestora în şesul reducerii.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni."
La stabilirea acestor pedepse au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, faptul că nu au antecedente penale, că după săvârşirea faptelor şi-au găsit loc de muncă, că sunt întreţinători de familii şi că înainte de săvârşirea faptelor nu au fost sancţionaţi disciplinar la locul de muncă, integrându-se în societate, iar referitor la inculpatul G.O., înalta Curte reţine că acesta are în îngrijire pe tatăl său - numitul S.l. - care are grave probleme de sănătate- "demenţă Alzheimer std.4", iar fiul său are probleme de sănătate psihică.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul, nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de instanţa de apel - 3 ani închisoare fiind suficienţi pentru formarea unei atutudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Schimbarea modalităţii de executare a pedepsei cu executare într-un loc de deţinere (solicitată de parchet) şi condiţionat potrivit art. 81 C. pen. (solicitată de inculpatul S.V.L.) nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen., aplicată celor doi inculpaţi,pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani reprezintă un avertisment suficient pentru condamnaţi, scopul pedepsei, astfe cum este consacrat în art. 52 C. pen., putând fi atins în acest mod.
Pentru considerentele expuse urmează ca,în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de inculpatul S.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 300/ A din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen., recurentul inculpat S.V.L. va fi obligat la plata sumei de 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei, urmând ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.O., în sumă de 75 lei, să fie plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de inculpatul S.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 300 A din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.O., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1344/2013. Penal. Consumul ilicit de droguri... → |
|---|
