ICCJ. Decizia nr. 1336/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1336/2013
Dosar nr. 11142/86/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 26 octombrie 2012, a Tribunalului Suceava, secţia penală, inculpatul T.G.S., cu domiciliul în sat Capu Codrului comuna Păltinoasa, judeţul Suceava, cetăţenie română, fără antecedente penale, a fost condamnat la:
- pedeapsa de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive aplicate în prezenta cauză, de la data de 30 iulie 2012 la zi.
În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 434,20 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Suceava, sumă reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească acordate victimei S.l..
În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale şi materiale către părţile civile S.O. şi S.G.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părţile civile, după soluţionarea definitivă a cauzei, a toporului înaintat către camera de corpuri delicte prin adresa din 21 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava (fila 10 dosar fond).
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către părţile civile S.O. şi S.G.,cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, analizând materialul probator administrat în cauză, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea prezentată în rechizitoriu.
Defunctul S.l. a consumat la data de 29 iulie 2012 băuturi alcoolice şi, pe acest fond, în cursul serii, în jurul orelor 20,00, a avut o altercaţie cu fraţii săi S.R. şi S.A. Incidentul a fost însă de o amploare relativ redusă, loviturile aplicate victimei au fost de mică intensitate şi fără vreo legătură cu acuzaţia ce i se aduce inculpatului în prezenta cauză.
Ulterior acestui conflict, între orele 21,00 - 21,30 şi în timp ce defunctul se îndrepta către casă având asupra sa un topor, s-a întâlnit cu inculpatul, care se afla, de asemenea, sub influenţa băuturilor alcoolice. Martorii audiaţi în prezenta cauză nu au asistat nemijlocit la momentul agresiunii, observând însă momentul în care inculpatul, având asupra sa un topor, urmărea partea vătămată, fie au observat momentul în care incuipatui a aruncat toporul. Din declaraţia inculpatului de recunoaştere (f. 102 ds.up) rezultă însă că acesta i-a luat toporul părţii vătămate întrucât a avut convingerea că aceasta ar fi agresat-o pe mama sa, a urmărit-o pe uliţa satului şi i-a aplicat o singură lovitură puternică, cu tăişul toporului, în zona pieptului, provocându-i astfel o rană deschisă sângerândă (filele 21-23 dos. u.p.).
Din concluziile raportului de autopsie medico-legală (fila 55 dos. u.p.) rezultă că leziunea constatată la nivelul hemitoracelui drept anterior a putut fi produsă prin lovire directă, unică şi activă, lovitură aplicată din fata victimei, aflată în orto- sau clinostatism. în concluzie, atât ca urmare a probatoriului testimonial, coroborat cu declaraţia inculpatului de recunoaştere, cât şi din concluziile actelor medico-legale, rezultă că este lipsită de fundament susţinerea inculpatului în sensul că ar fi aruncat cu toporul către partea vătămată şi astfel s-ar fi produs leziunea cauzatoare a morţii. De altfel, aplicarea de către inculpat a unei lovituri de topor în mod activ a şi fost reţinută prin rechizitoriu, situaţie de fapt pe care inculpatul a recunoscut-o în mod expres în faţa primei instanţe.
În ceea ce priveşte suspiciunile părţilor civile, în sensul că inculpatul nu ar fi acţionat singur şi că şi alte persoane ar fi participat la săvârşirea faptei, instanţa de fond a reţinut, în baza art. 317 C. proc. pen., ca judecata se mărgineşte la fapta şi persoana indicate în actul de sesizare. Nu au fost efectuate de către organele de urmărire penală cercetări cu privire la alte persoane decât inculpatul, nu a fost pronunţată în cauză vreo soluţie de netrimitere în judecată şi nici nu a fost formulată vreo plângere sau denunţ cu privire la participarea vreunei alte persoane la săvârşirea infracţiunii reţinute în prezenta cauză.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului T.G.S., care, în data de 29 iulie 2012, cu aproximaţie orele 21,30, într-un loc public, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict spontan avut cu victima S.M., a exercitat asupra acesteia acte de violenţă grave şi de mare intensitate, aplicându-i o puternică lovitură de topor la nivelul pieptului, cauzându-i leziuni grave ce au condus la scurt timp la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., procedând în primul rând la reducerea limitelor prevăzute de lege cu 1/3 în baza art. 3201alin. 7 C. proc. pen. în continuare, s-a apreciat că reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse sub minimul special de 10 ani nu este justificată în raport cu împrejurările concrete ale cauzei.
Recunoaşterea pretenţiilor civile a fost făcută doar la nivel declarativ şi nu există date în sensul că inculpatul ar fi reparat în vreun fel, în mod efectiv, paguba pricinuită; referitor la caracterizarea înaintată de organele de poliţie şi lipsa antecedentelor penale, instanţa de fond a reţinut că acestea relevă doar un comportament normal în societate, în limitele legii, şi nu o conduită bună într-o asemenea măsură încât să releve că, faţă de persoana inculpatului, aplicarea unei pedepse sub minimul special ar fi suficientă în realizarea scopului pedepsei şi îndeplinirii prevenţiei speciale şi generale. De asemenea, s-a reţinut că nu poate fi vorba de o comportare sinceră a inculpatului în condiţiile în care a recunoscut săvârşirea faptei în cursul urmăririi penale doar după ce a fost testat cu aparatul poligraf şi chiar cu prilejul formulării concluziilor pe fondul cauzei apărătorul ales a susţinut că leziunea ar fi fost cauzată prin aruncarea toporului.
Din contră, instanţa de fond a reţinut caracterul deosebit de grav al infracţiunii săvârşite, violenţa deosebită a loviturii aplicate şi lipsa oricărui motiv pentru comiterea acestei agresiuni extreme; împrejurările ce pledează în favoarea inculpatului, astfel cum au fost reţinute în paragraful precedent, au fost însă avute în vedere de către prima instanţă, împreună cu acele aspecte ce imprimă faptei un caracter grav, aplicându-i-se inculpatului o pedeapsă orientată totuşi spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 11 ani - cu posibilitatea de a obţine liberarea condiţionată după executarea efectivă a 8 ani şi 3 luni închisoare. De asemenea, s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 5 ani.
Referitor la latura civilă a cauzei s-a reţinut că inculpatul a fost de acord cu pretenţiile părţilor civile şi având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează sfera pretenţiilor civile, inclusiv în cadrul unui proces penal, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumelor în integralitate pretinse de părţile civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, atât inculpatul T.G., cât şi părţile civile S.O. şi S.G., criticând-o pentru netemeinicie, cei din urmă, doar sub aspectul aplicării unei pedepse greşit individualizate în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpatului, care reclama o pedeapsă mai aspră.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2012, inculpatul, prezent în instanţă şi beneficiind de asistenţă juridică calificată din partea apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că înţelege să-şi retragă apelul declarat.
Prin decizia penală nr. 119 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a luat act că inculpatul T.G. şi-a retras apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 167 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost admis apelul declarat de părţile vătămate S.O. şi S.G. împotriva sentinţei penale nr. 167 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava, sentinţă care a fost desfiinţată, în parte, doar sub aspectul laturii penale a cauzei, şi în rejudecare a fost condamnat inculpatul T.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 3201alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare (în loc de 11 ani închisoare).
A fost menţinută dispoziţia privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, aplicată inculpatului, cât şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare deciziei instanţei de apel.
A fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului T.G. durata arestării preventive de la 26 octombrie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv a acestuia.
Celelalte cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
A fost respinsă cererea d-nei avocat T.M. de acordare a sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din faza de urmărire penală.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a luat act de manifestarea de voinţă liber exprimată de inculpat cu privire la retragerea apelului.
Procedând la soluţionarea apelului declarat în cauză de către părţile civile S.O. şi S.G., prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 şi 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care inculpatul T.G.S. a înţeles să se prevaleze de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., dispoziţii referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul „pledării vinovat".
Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunii comise de inculpat, ce se circumscrie în drept conţinutului constitutiv al infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., însă Curtea a apreciat că sancţiunea penală aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu natura infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, cu modalitatea de săvârşire, condiţiile concrete în care a fost comisă, urmarea iremediabilă produsă - suprimarea vieţii unui seamăn - lipsa vreunei motivaţii coerente şi, eventual, plauzibile, cât şi elementele ce caracterizează persoana acestuia.
Acţiunile anteriore agresării victimei şi actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate în alegerea pedepsei. S-a apreciat că inculpatul trebuiau să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.
Fireşte, în lumina criteriilor prev. de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei şi făptuitorului.
În speţă s-a probat că inculpatul a comis o faptă deosebit de gravă, prin care a adus atingere relaţiile sociale ce ocrotesc în primul rând dreptul la viaţă al persoanei şi în plan secund dreptul la integritate corporală şi sănătate, sens în care s-a acordat însemnătatea cuvenită modalităţii în care a fost săvârşită infracţiunea de către inculpat, care a suprimat viaţa consăteanului său prin aplicarea unei lovituri puternice cu toporul în zona pieptului, în timp ce victima se afla în poziţie orto - sau clinostatism, după ce în prealabil a fugărit-o şi agresat-o, precum şi atitudinii acestuia după momentul imediat comiterii faptei şi anume că s-a deplasat la domiciliul său, unde conform propriilor declaraţii s-a schimbat de haine, apoi s-a spălat pe mâini de sânge, ceea ce denotă pe de o parte încercarea sa de a nu fi descoperit, dar şi dispreţul total faţă de victimă.
Pe de altă parte, a arătat instanţa de apel, deşi inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată prev. de art. 320 C. proc. pen., este de observat, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, că ulterior acesta a recunoscut nuanţat săvârşirea faptei puse în sarcina sa, ceea ce denotă că nu a înţeles pe deplin gravitatea acţiunilor sale şi importanţa valorii lezate.
Ori, fapta pentru care inculpatul T. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, este neîndoielnic foarte gravă, însă în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea ţinând cont de criteriile anterior menţionate a apreciat că resocializarea sa viitoare pozitivă este posibilă prin majorarea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, cu menţinerea modalităţii de executare a pedepsei pentru care a optat prima instanţă.
În acest context, Curtea a considerat că doar în această manieră avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare, va fi de natură să-l facă pe inculpat să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată aspru şi că el ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca şi în cazul de faţă.
În ceea ce priveşte solicitarea d-nei avocat T.M. de acordare a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu din faza de urmărire penală, adresată direct instanţei de apel, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât o atare cerere nu a fost formulată în faţa primei instanţe la primul termen de judecată cu procedura completă, conform art. 4 alin. (1) din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocaţi care acordă asistenţă juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs părţile civile S.O. şi S.G. precum şi inculpatul T.G.S.
Părţile civile au solicitat, în latură penală, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că, în raport cu fapta comisă, 15 ani închisoare sunt neîndestulători (caz de casare prervăzut art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.), iar cu privire la latura civilă a cauzei, au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor, apreciate ca fiind neîndestulătoare fată de cheltuielile ocazionate cu înmormântare şi pomenirea victimei (caz de casare prervăzut art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.).
Inculpatul a solicitat o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia la cuantumul stabilit de instanţa de fond (caz de casare prevăzut art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile declarate în raport cu cazurile de casare invocate- art. 3859alin. (1) pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen., dar şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate.
În speţă s-a reţinut că inculpatul T.G.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi a solicitat să fie judecat conform art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptei şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, acesta fiind condamnat astfel cum deja s-a arătat detaliat în partea expozitivă a prezentei decizii.
În ce priveşte pedepsa stabilită, în condiţiile aplicării prevederilor art. 320 C. proc. pen., se apreciază a fi fost judicios individualizată de instanţa de apel încât cererea inculpatului vizând reducerea (pe motiv că ar fi prea aspră) şi cererea părţilor civile vizând majorarea (pe motiv că este prea mică) se învederează a fi neîntemeiate.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei - inculpatul săvârşind o infracţiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu apărarea dreptului la viaţă al fiecărei persoane- reflectat de modul în care acesta a conceput- o şi săvârşit-o - a aplicat victimei o puternică lovitură de topor în zona pieptului rezultă că instanţa de apel a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 15 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Or, în acest context, înalta Curte consideră că doar în această manieră avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare a a inculpatului la pedepsa de 15 ani închisoare va fi de natură să-l facă pe inculpat să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată aspru şi că el, ca destinatar al normelor de drept care i sunt accesibile, are obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, iar în caz contrar, va răspunde, ca şi în cazul de faţă.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate, faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat (în sensul reducerii) şi cum solicită părţile civile (în sesnul majorării) nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel.
Cererea părţilor civile- de majorare a cuantumului despăgubirilor acordate - formulată direct în recurs nu poate fi primită.
Prin cererea olografă depusă la dosar la termenul din 22 octombrie 2012 ( fila 46 dosar instanţă fond), părţile civile S.O. şi S.G. au arătat că participă în proces ca părţi civile cu sumele de 10.000 lei daune materiale şi 40.000 lei daune morale.
Totodată, în declaraţia dată de inculpat la acelaşi termen (22 octombrie 2012, fila 50 dosar fond), acesta a arătat:" sunt de acord cu pretenţiile civile formulate în scris la termenul de astăzi, cerere pe care am citit-o împreună cu avocatul meu".
În aceste condiţii, instanţa de fond, având în vedere şi principiul disponibilităţii care guvernează sfera pretenţiilor civile, a admis în totalitate cererea părţilor civile S.O. şi S.G. şi a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi materiale către acestea ; această soluţie- întrucât reprezintă, în realitate, un acord (o tranzacţie ) între părţile litigante (inculpat / părţi civile), expresie a principiului disponibilităţii (după cum judicios a apreciat instanţa de fond)- nu putea fi, în principiu, cenzurată, chiar dacă aceasta i s-ar fi cerut!, nici de instanţa de apel; cu atât mai puţin sus - arătata soluţie ar putea fi cenzurată- dându-se curs unei obiecţiuni de legalitate formulată de părţile civile «omisso medio»- în recursul de faţă, aspect sub care este decisiv a se observa că, potrivit susţinerilor apărării (avocat ales O.A., fila 2 decizie în apel), " apelul părţilor civile S.G. şi S.O. a vizat exclusiv latura penală a cauzei".
Faţă de cele expuse şi neconstatându-se incidenţa în cauză nici a altor temeiuri de casare, care să poată fi luate în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de de părţile civile S.O., S.G. şi de inculpatul T.G.S. să fie respinse ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:
- câte 50 lei, părţile civile S.O., S.G.;
- 500 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, inculpatul T.G.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.O., S.G. şi de inculpatul T.G.S. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iulie 2012 la 17 aprilie 2013.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1322/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1343/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
