ICCJ. Decizia nr. 1344/2013. Penal. Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1344/2013
Dosar nr. 721/121/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187 din 02 aprilie 2012 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului I.A., domiciliat în mun. Galaţi, jud. Galaţi )pentru săvârşirea infracţiunii de procurare de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada iunie-septembrie 2010).
În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Galaţi.
În temeiul ari. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus să rămână în sarcina cheltuielile judiciare avansate de către acesta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 139/D/P/2010 din 23 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- A.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- D.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- V.G.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C pen.
Totodată, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) C. pen.
De asemenea, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unor amenzi administrative, în cuantum de câte 950 lei fiecare, faţă de învinuiţii C.R.Ş., L.M.A. şi B.C.A.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor A.M., V.G.I. şi D.A.G. că, în perioada iunie-septembrie 2010, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au procurat, au deţinut, au oferit şi au pus în vânzare diferite cantităţi de produse cannabice - droguri de risc înscrise în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Totodată s-a reţinut în sarcina inculpatului I.A. că, în perioada iunie-septembrie 2010, acţionând în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat şi deţinut pentru consumul propriu diverse cantităţi de rezină de cannabis (haşiş), drog de risc.
Inculpaţii A.M., V.G.I. şi D.A.G. au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320 C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2012, în temeiul art. 38 C. proc. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., instanţa a dispus disjungerea cauzei în privinţa inculpatului I.A.
Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut cu privire la inculpatul I.A. că acesta este prieten cu inculpatul A.M. de mai mulţi ani, frecventând acelaşi cerc de prieteni şi aceleaşi locuri. Din declaraţiile acestora rezultă că la unele întâlniri au fumat ţigări de tip „spice", că inculpatul I.A. a apelat la A.M. pentru a-l ajuta să procure produse de tip „spice".
În perioada iunie-septembrie 2010, inculpatul A.M. a fost surprins de organele de cercetare penală că, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat, a deţinut, a oferit şi a pus în vânzare, diferite cantităţi de produse cannabice - droguri de risc înscrise în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
În ceea ce îl priveşte pe A.M., cu autorizarea instanţei de judecată, au fost interceptate şi înregistrate convorbirile telefonice efectuate în perioada iulie-august 2010, conţinutul acestora regăsindu-se în volumul II din dosarul de urmărire penală.
Printre aceste procese-verbale se află şi cele de la filele 51 şi 95 vol. II urmărire penală, în care sunt redate convorbirile telefonice dintre A.M. şi inculpatul I.A., fiind singurele convorbiri telefonice dintre cei doi.
Astfel, în procesul verbal încheiat la data de 06 septembrie 2010, fila 51 vol. II dosar urm.pen., este redată convorbirea din data de 07 iulie 2010, la ora 16:34:37 dintre A.M., aflat la postul telefonic X (localizare celulă: str. X, Galaţi) care ia legătura cu un domn aflat la postul telefonic Y (titular post I.A.) şi poartă următoarea discuţie:
A.M.: I.
I.A.: Da, mă!
A.M. Mă, tu vii acuma încoace? Că e ultima pâine şi ăsta o dă dacă nu.
I.A.: Da, frate, acuma, acuma vin. Îs în maxi-taxi.
A.M.:0 rezerv acuma, da?
I.A.: Da!
A.M.:Bine, c (...) ţă! Bine.
I.A.: Hai că ., nu ştiu. Deci sunt tocmai în, cum îi zice? în 39 (n.l. neinteligibil)
A.M. Nu contează, mă, nu contează! Să ştiu dacă vii acuma, că-i zic: „Bă, ţine-o acuma" (neinteligibil).
I.A.: Acuma, în douăzeci de minute sunt la tine.
A.M.:0, perfect. Bine.
I.A.: Bine. Hai
A.M.: E ultima, frate, şi abia vineri mai vine şi să vezi ce .(neinteligibil).Hai, te-am pupat! (proces verbal de redare vol. II, fila 51).
În procesul-verbal încheiat la data de 06 septembrie 2010, fila 95 vol.II dosar urm.pen., este redată convorbirea din data de 12 iulie 2010, la ora 20:05:00 dintre A.M., aflat la postul telefonic X (localizare celulă: str. X, Galaţi) care ia legătura cu un domn aflat la postul telefonic Y (titular post I.A.) şi poartă următoarea discuţie:
A.M.: Măi, ce vroiam să-ţi zic, îi pâine caldă, paici, prin Galaţi azi şi mâine dacă doreşti.
I.A.: Da? Bine! Am să, am să ţin cont de treaba asta.
A.M.: Ok! Ok, c (...) tă!
I.A.: Bine!
A.M.: Te aştept cu un telefon, dacă ai nevoie!
I.A.: Ok! Ok! Mersi! (proces verbal de redare vol. II, fila 95).
Audiat în cursul urmăririi penale, fără a fi asistat de un apărător (ales sau din oficiu), inculpatul I.A. a declarat că este consumator ocazional de marijuana şi haşiş, de droguri legale de tip spice, că în cercul de consumatori era cunoscut faptul că puteau procura droguri de la A.M., că a apelat la acesta, sunându-l şi cerând „pâine caldă", că A.M. era însoţit întotdeauna de un tânăr de la care inculpatul I.A. a cumpărat de 3-4 ori droguri.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul I.A. a declarat că nu a cumpărat droguri de la A.M., ci substanţe de tip spice, care semănau la culoare şi consistenţă cu haşişul.
A.M., audiat atât în cursul urmăririi penale (declaraţie filele 108-110, vol. l dosar urm.pen.), cât şi în faza de cercetare judecătorească, (declaraţie fila 40 dosar fond), a arătat că este prieten cu inculpatul I.A. şi ştie că acesta este consumator de produse de tip „spice", că niciodată nu i-a vândut lui I.A. droguri şi este adevărat că la un moment dat l-a sunat pe inculpat pentru a-i spune că ştie pe cineva care vinde produse de tip „spice", i-a pus în legătură pe cei doi şi nu are cunoştinţă ce s-a întâmplat ulterior.
Deşi prin actul de sesizare a instanţei se reţine că în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul I.A. a cumpărat de la A.M. rezină de cannabis, din probele administrate atât în cursul urmăriri penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească nu rezultă că inculpatul I.A. ar fi cumpărat droguri, ci că a cumpărat produse de tip „spice", a căror procurare sau deţinere nu este sancţionată de lege ca fiind infracţiune.
Mărturisirea inculpatului I.A. în cursul urmăririi penale, că ar fi achiziţionat de mai multe ori droguri de la A.M. nu este coroborată cu alte probe care să susţină acuzaţia adusă inculpatului în cursul urmăririi penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".
Potrivit literaturii juridice, declaraţia inculpatului este retractabilă şi are o valoare probantă condiţionată, fiind necesar a fi coroborată cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, declaraţia inculpatului I.A. din cursul urmăririi penale, nu se coroborează cu declaraţia lui A.M., nici din cursul urmăririi penale, nici în faza de cercetare judecătorească şi nici cu alte probe administrate în cursul cercetării penale.
Din procesele-verbale de redare a celor două convorbiri telefonice dintre inculpatul I.A. şi A.M. rezultă doar că cei doi urmau să se întâlnească.
Din declaraţiile lui A.M. şi ale inculpatului reiese că aceştia s-ar fi întâlnit de două ori, pentru ca inculpatul să fie pus în legătură cu o altă persoană pentru a cumpăra produse de tip „spice". Deşi s-a susţinut în acuzarea inculpatului I.A. că A.M., în data de 06 iulie 2010, a luat legătura cu D.A.G. pentru a se aproviziona cu droguri, după care A.M. a sunat potenţialii clienţi pentru a vinde aceste droguri, printre care şi pe inculpatul I.A., fiind reţinută o convorbire telefonică dintre A.M. şi D.A.G. din data de 07 iulie 2012 prin care A.M. cerea lui D.A.G. să mai aştepte întrucât cumpărătorul întârzie, aflându-se undeva în Micro 39, instanţa, din compararea proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, constată că acea convorbire dintre A.M. şi D.A.G. a avut loc la data de 07 iulie 2010 orele 13:58:24, iar convorbirea lui A.M. cu inculpatul I.A. a avut loc abia la orele 16:34:37, deci ulterior convorbiri dintre A. şi D., astfel încât A.M. nu avea cum să-i ceară lui D.A.G. să aştepte, întrucât A.M. nu avusese nicio convorbire cu inculpatul I.A.
În cauză nu există alte probe în afară de declaraţiile inculpatului I.A., A.M. şi cele două procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice din data de 07 iulie 2010 şi 12 iulie 2010.
Faptul că inculpatul I.A. a fost condamnat anterior pentru consum de droguri nu poate fi reţinut ca şi circumstanţă agravantă şi nici nu demonstrează că acesta a procurat şi deţinut droguri de risc în perioada iunie-septembrie 2010, astfel cum se susţine în rechizitoriu.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa a constatat că inculpatul I.A. nu a deţinut sau procurat droguri de risc de la A.M., inculpatul a achiziţionat de două ori produse de tip „spice", a căror procurare sau deţinere nu era interzisă.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Galaţi, solicitând condamnarea inculpatului I.A., invocând faptul că la dosar există probe legal administrate ce dovedesc vinovăţia acestuia.
Prin Decizia penală nr. 226/ A din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 187 din 02 aprilie 2012 a Tribunalului Galaţi, sentinţă care a fost desfiinţată şi, în rejudecare, inculpatul I.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală + fond).
S-a dispus ca, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul I.A. a achiziţionat pentru consum propriu droguri de risc la de inculpatul A.M., care avea o amplă activitate de dealer de droguri, situaţie în care soluţia de achitare dispusă de prima instanţă este nelegală.
S-a reţinut că în declaraţia dată în faza de urmărire penală (filele 73 -76) inculpatul I.A. a recunoscut că este consumator ocazional de marijuana şi haşiş, precum şi de droguri "spice", că îl cunoaşte de aproximativ 2 ani de zile pe inculpatul A.M. şi că a cumpărat de la acesta, în trei-patru rânduri câte un gram de haşiş pentru consum propriu, preţul fiind de 50-60 lei per gram.
A mai arătat inculpatul I.A. că în discuţiile telefonice purtate cu A.M. drogurile erau denumite codat „pâine caldă" şi că tranzacţiile se făceau la blocul unde domicilia inculpatul A.M.
În faza de judecată (fila 20), inculpatul I.A. a susţinut că nu a cumpărat haşiş de la A.M. şi că acesta doar l-a pus în legătură cu un alt tânăr de la care a cumpărat de două ori produse „spice", fără însă a oferi o explicaţie rezonabilă pentru această schimbare de depoziţie.
Inculpatul A.M. a negat în faza de urmărire penală (fila 109) că i-ar fi vândut haşiş lui I.A., susţinând că ar fi consumat împreună cu acesta doar produse „spice", achiziţionate legal de la magazinele de profil, însă în faza de judecată susnumitul a recunoscut integral acuzaţiile aduse, inclusiv, deci, cele referitoare la vânzarea de droguri către I.A., prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Chiar dacă inculpatul A.M. a fost audiat ulterior în prezenta cauză în calitate de martor (fila 40 dosar fond), ocazie cu care a încercat să susţină varianta prezentată în instanţă de inculpatul I.A., s-a apreciat că declaraţiile date în calitate de inculpat prevalează şi că, din moment ce sus-numitul şi-a însuşit toate acuzaţiile aduse în actul de sesizare, inclusiv vânzarea de droguri către I.A., depoziţiile contrare făcute atunci când a fost audiat în calitate de martor sunt evident „pro causa" şi nu pot fi reţinute.
De altfel, faptul că inculpatul A.M. i-a vândut lui I.A. droguri şi nu a intermediat tranzacţionarea unor produce „spice", a reţinut instanţa de control judiciar, rezultă cu certitudine din coroborarea înregistrărilor convorbirilor efectuate de cei doi la datele de 03 iulie 2010, ora 15:03:30 (filele 21,22 dosar urmărire penală) şi 12 iulie 2010, ora 20:05:00 (fila 95 dosar urmărire penală), în discuţiile purtate făcându-se referire la „pâine caldă", titulatura sub care erau denumite drogurile de către cei în cauză.
De asemenea, faptul că inculpatul A.M. se ocupa cu livrarea de droguri de risc şi nu cu intermedierea vânzării de produse tip „spice", ce se comercializau la acea dată în magazinele de profil, rezultă cu claritate din convorbirile purtate de acesta cu diverse persoane în perioada în care s-au realizat interceptărileconvorbirilor telefonice.
La dozarea şi individualizarea sancţiunii inculpatului, Curtea a avut în vedere numărul relativ redus de tranzacţii şi cantităţile mici de droguri achiziţionate de inculpat, dar şi împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat în anii 2002 -2004 pentru infracţiuni similare apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi printr-o amendă penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, care a solicitat casarea deciziei şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului I.A. la pedeapsa închisorii într-un cuantum care să răspundă gradului de pericol social al faptei săvârşite. (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat în raport cu cazul de casare invocat art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi a făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale, precum şi o corectă aplicare în speţă a criteriilor de individualizare a pedepsei.
Înalta Curte constată că, în raport cu pericolul social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului - numărul relativ redus de tranzacţii şi cantităţi mici de droguri achiziţionate - cât şi cu datele ce caracterizează persoana acestuia - tânăr, student la F.M.F., cu atitudine procesuală sinceră, recunoscând că este consumator ocazional de marijuana, haşiş şi de droguri "spice ", şi că a achiziţionat de la inculpatul A.M., de trei sau patru ori, droguri pentru consum propriu (filei 73-76 dosar urmărire penală), pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, în acord cu prevederile art. 72 C. pen.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul-invocându-se perseverenţa infracţională şi antecedentele penale ale inculpatului - nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel - 4.000 lei amendă penală - fiind suficientă şi totodată un avertisment pentru formarea unei atutudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându- se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 226/ A din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat I.A.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1398/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
