ICCJ. Decizia nr. 1736/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1736/2013
Dosar nr. 1907/100/2010
Şedinţa publică din 22 mai 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 142 din 22 martie 2012 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea formulată de inculpatul H.A.O., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost condamnaţii inculpaţii:
1. H.A.O., pentru comiterea infracţiunilor de:
- trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani;
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzut de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 13 ianuarie 2010 şi până la 27 octombrie 2011.
A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat prin încheierea penală din 16 februarie 2012.
2. H.R.S., pentru:
- complicitate la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi a atras atenţia asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul H.A.O. să plătească despăgubiri civile astfel:
- părţii civile R.I.D. suma de 2.400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile G.V.T. suma de 2.600 euro despăgubiri materiale şi suma de 7.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile B.R.N. suma de 2.400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.M. suma de 400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.A. suma de 400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii.
A obligat inculpatul H.A.O. în solidar cu inculpata H.R.S. să plătească despăgubiri civile astfel:
- părţii civile M.O.M. suma de 500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile F.V.D. suma de 400 euro despăgubiri materiale şi suma de 2.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.C. suma de 1.600 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.G.C. suma de 1.500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.I. suma de 1.500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile G.C. suma de 1.600 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.R.G. suma de 1.000 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.P. suma de 400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.V. suma de 400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.C. suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.M. suma de 500 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile B.T. suma de 500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile G.S.F. suma de 500 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile D.C.D. suma de 300 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile L.I. suma de 550 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.V.Z. suma de 2.100 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile B.B. suma de 520 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile G.G. suma de 150 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile C.G.B. suma de 1.250 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.A.A. suma de 500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile T.I.V. suma de 500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile O.V.F. suma de 3.300 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile H.R.V. suma de 500 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.M.L. suma de 900 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii.
S-a constatat că părţile vătămate C.V.I., B.S.L., D.Z., au renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză, iar părţile vătămate N.I., B.V.F., I.A.C., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a mijloacelor de probă, 5 agende, înregistrate la poziţia nr. X1 în Registrul mijloace de probă al instanţei, precum şi a celor 29 CD.-uri, înregistrate la poziţia nr. X2 în Registrul privind evidenţa CD.-urilor al instanţei.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul H.A.O. la plata către stat a 17.000 RON cheltuieli judiciare, iar inculpata H.R.S. la plata către stat a 13.000 RON cheltuieli judiciare, din aceste cheltuieli următoarele sume reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate au fost virate în avans din fondurile Ministerului Justiţiei astfel:
- 300 RON către avocat M.R.;
- 300 RON către avocat R.V.;
- 600 RON către avocat B.E.;
- 600 RON către avocat L.I.A.;
- 300 RON către avocat B.A.;
- 300 RON către avocat M.A.B.;
- 300 RON către avocat G.A.;
- 300 RON către avocat B.M.;
- 300 RON către avocat G.C.A.;
- 300 RON către avocat F.M.;
- 300 RON către avocat A.N.C.;
- 300 RON către avocat A.N.Z.;
- 300 RON către avocat B.S.;
- 300 RON către avocat S.A.;
- 300 RON către avocat S.M.A.;
- 600 RON către avocat P.M.;
- 300 RON către avocat M.D.
S-a reţinut că prin rechizitoriul din 26 martie 2010 dat în Dosarul nr. 37-D/P/2009 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor H.A.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi H.R.S. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpaţilor nominalizaţi s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei, în esenţă, faptul că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice în perioada iulie 2008-ianuarie 2010 inculpatul H.A.O. a recrutat prin înşelăciune un număr de 41 de persoane majore (bărbaţi şi femei), în realitate urmărind traficarea, transportarea în Sicilia şi vânzarea lor unor traficanţi sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracţional realizându-se sub forma recrutării prin înşelăciune şi a actelor preparatorii în vederea transportării), promiţându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă şi cazare asigurate, exercitând chiar şi acte de ameninţare ori de violenţă fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În perioada iulie 2008-ianuarie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, inculpatul H.A.O. a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din ţară şi din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. În perioada iulie 2008-ianuarie 2010 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice inculpata H.R.S. l-a ajutat pe soţul său, inculpatul H.A.O. în realizarea actelor de recrutare prin înşelăciune a unui număr de 41 de persoane majore (bărbaţi şi femei), care au fost apoi traficate, transportate în Sicilia şi vândute, de către inculpatul H.A.O., unor traficanţi sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracţional realizându-se sub forma recrutării prin înşelăciune şi a actelor preparatorii în vederea transportării), victimelor promiţându-li-se locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă şi cazare asigurate, iar ulterior a perceput sume de bani de la aparţinătorii unor victime în vederea răscumpărării actelor de identitate sau al readucerii în ţară.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea părţilor vătămate şi civile, a martorilor indicaţi în rechizitoriu şi a celor propuşi de inculpaţi, iar cu privire la părţile şi martorii care nu au putut fi audiaţi datorită faptului că sunt plecaţi din ţară, sau şi-au schimbat domiciliul, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând ansamblul probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:
În perioada iulie 2008-ianuarie 2010, inculpatul H.A.O., ajutat de soţia sa inculpata H.R.S., s-a implicat în activitatea de trafic de persoane în Italia (Sicilia), profitând de faptul că în urmă cu mai mulţi ani a locuit o perioadă în acea regiune, ca urmare a unei căsătorii încheiate acolo şi, ca atare, şi-a creat relaţii în zonă.
În concret, inculpatul a publicat într-un cotidian local, „G.M.”, mai multe anunţuri prin care oferea locuri de muncă în Italia, în condiţii avantajoase, doritorii putând apela numerele de telefon indicate în cuprinsul anunţului, un număr aparţinând inculpatului, iar celălalt era numărul de telefon al soţiei sale, inculpata. Victimele care apelau numerele intrau în legătură fie cu inculpatul, fie cu inculpata, ambii recurgând la metoda inducerii în eroare prin promisiunea obţinerii unor locuri de muncă în diferite domenii, agricultură, zootehnie, menaj, îngrijirea unor persoane, cu salarii lunare variind între 500-1.200 euro, masa şi cazarea fiind asigurate gratuit. De asemenea, inculpatul se angaja să le asigure transportul până la destinaţie. Pe parcursul călătoriei, inculpatul reţinea actele de identitate ale persoanelor traficate, iar la destinaţie le preda traficanţilor italieni, astfel că victimele asistau neputincioase la traficarea lor şi apoi la exploatarea prin muncă. În situaţia în care actele de identitate rămâneau asupra părţilor vătămate, le erau reţinute oricum, sub diferite pretexte, de către traficanţii italieni, care îşi procurau astfel forţa de muncă prin intermediul inculpatului, procedând la exploatarea acestor persoane, obligându-le să muncească în condiţii degradante, fără să le asigure cele mai elementare drepturi şi condiţii de subzistenţă, tratându-le inuman, bătându-le şi ameninţându-le şi adesea retraficându-le între ei.
În concret, activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în următoarele împrejurări:
1. În cursul lunii iunie 2008 partea vătămată M.O.M. din Baia Mare a aflat despre anunţul publicat în ziarul „G.M.” de către inculpaţi potrivit căruia se făceau oferte de muncă în Italia, indicându-se un număr de telefon. Apelându-l, M.O.M. a discutat cu inculpatul H.A.O. care i-a propus o întâlnire pentru data de 28 iunie 2008 la care a participat şi inculpata H.R.S., ambii prezentându-se la locul de muncă al numitei M.O.M. pentru a se cunoaşte. La data de 30 iunie 2008 inculpatul s-a întâlnit din nou cu M.O.M. într-un local de pe Bulevardul T. din Baia Mare, ocazie cu care aceasta i-a specificat în mod expres inculpatului că nu doreşte să meargă la lucru în regiunea Sicilia întrucât auzise că în acea zonă românii sunt batjocoriţi şi nu li se plăteşte salariul cuvenit. Inculpatul a asigurat-o că în nici un caz nu este vorba despre regiunea respectivă a Italiei, neprecizându-i însă unde intenţionează să o ducă. I-a promis însă că îi va procura un loc de muncă de unde va primi lunar un salariu de 500 de euro având cazare şi masă gratuite, urmând să primească şi permis de muncă pe teritoriul Italiei, precum şi o cartelă telefonică pentru a telefona ori de câte ori doreşte în ţară, dandu-i asigurări ferme inclusiv în sensul încheierii unui contract de muncă, cu toate drepturile garantate.
Toate aceste afirmaţii au fost făcute de inculpat în prezenţa fiului părţii vătămate M.O.M., numitul P.V., precum şi în prezenţa unui bărbat numit „T1” care a asistat la discuţie fiind interesat şi el de obţinerea unui loc de muncă pe baza anunţurilor publicate de inculpat în ziar.
Data plecării spre Italia a fost convenită pentru 1 iulie 2008 din Baia Mare, zona Gării C.F.R., dată la care partea vătămată s-a prezentat la locul convenit, constatând că inculpatul asigura transportul cu o autodubă înmatriculată în Italia. În aceeaşi împrejurare, au mai plecat împreună cu M.O.M. alte 9 persoane, inculpatul fiind secondat în asigurarea şofatului de către un tânăr numit G., neidentificat în cursul urmăririi penale.
Inculpatul H.A.O. le-a specificat că în Italia angajatorul italian la care urmau să lucreze va plăti pentru fiecare suma de 200 de euro, bani pe care urma să-i încaseze inculpatul. La plecarea din Baia Mare, inculpatul le-a pretins tuturor să-i remită actele de identitate, pe care le-a păstrat asupra lui pe toată durata călătoriei.
Partea vătămată nu a realizat că urma să ajungă în Sicilia decât în momentul în care mijlocul de transport cu care călătorea, condus alternativ de inculpat şi de însoţitorul său, a ajuns într-o localitate din sudul Italiei de unde trebuiau să se îmbarce pe un vapor spre Sicilia. Partea vătămată a cerut explicaţii şi chiar s-a certat cu inculpatul pentru că nu şi-a respectat promisiunea din ţară, dar pentru ea era prea târziu la acel moment să se mai poată descurca altfel.
După ce au ajuns la destinaţie în Sicilia, partea vătămată a constatat că inculpatul nu le-a restituit actele de identitate. În urma unor discuţii telefonice purtate între inculpat şi diverşi cetăţeni italieni interesaţi să-i procure ilegal forţă de muncă prin intermediul acestuia, persoanele aduse din România erau plasate rând pe rând italienilor care se prezentau pentru a-i alege, ocazie cu care inculpatul le înmâna traficanţilor italieni şi actele de identitate ale fiecărei victime. Partea vătămată M.O.M. a văzut personal cum italienii îi înmânau inculpatului, pentru fiecare persoană plasată câte 200 de euro.
M.O.M. a fost plasată la familia S.F. din localitatea C. din Sicilia care avea un restaurant, un bar şi o pizzerie. Femeia nu a asistat la discuţia dintre inculpat şi italian, însă a văzut când inculpatul a vrut să-i reţină actul de identitate cu titlu de garanţie faţă de italian până săptămâna care urma când intenţiona să revină ca să i se mai dea 100 de euro pentru aceasta. M.O.M. nu a fost de acord să rămână în Italia fără să aibă asupra ei cartea de identitate, astfel că până la urmă inculpatul a fost nevoit să lase documentul cetăţeanului italian.
La această familie M.O.M. a rămas timp de 3 săptămâni, fiind cazată în condiţii absolut improprii, într-o încăpere pe care o foloseau drept magazie, în care depozitau diverse obiecte stricate, încăperea nefiind prevăzută nici cu geamuri şi nici cu vreun sistem de aducţiune a apei, neavând nici grup sanitar sau o cadă de duş. În interior nu erau amplasate decât două obiecte de mobilier, respectiv un pat şi un dulap. Gospodăria familiei S.F. era situată într-o zonă pustie, tipică Siciliei, la o distanţă de circa 10-15 km de localitatea B. şi centrul localităţii C., fără ca pe această distanţă să se mai afle alte locuinţe. Familia respectivă i-a impus să lucreze la bucătărie, fără să anunţe autorităţile competente despre faptul că angajaseră o persoană, fără să încheie contract de muncă şi fără să îi asigure asistenţă medicală, având în vedere că în perioada respectivă M.O.M. a contactat o infecţie dentară severă care a degenerat în complicaţii severe. În pofida acestui fapt, nu i s-a permis accesul la o unitate sanitară şi, mai mult, nici măcar nu i s-a asigurat o îngrijire minimă, fiind silită de către cetăţeanul italian la care lucra să presteze în continuare munca zilnică, fără să-i pese de starea sănătăţii ei.
La data de 24 iulie 2008 inculpatul H.A.O. a venit din nou în localitatea respectivă ajungând şi la locaţia în care o lăsase pe victimă. La rugăminţile repetate ale acesteia de a o aduce acasă, datorită stării grave a sănătăţii, inculpatul a acceptat, ca urmare şi a faptului că italianul se temea să nu aibă probleme din cauza îmbolnăvirii acesteia. Inculpatul a primit de la acesta suma de 200 de euro pentru M.O.M., acesteia nedându-i-se în cele trei săptămâni decât 60 de euro.
M.O.M. a declarat că nu a avut posibilitatea să părăsească zona respectivă din cauza izolării, precum şi a faptului că exploatatorul italian nu i-a restituit documentul de identitate decât în ziua în care a părăsit gospodăria sa pentru a se întoarce în România.
Din declaraţia părţii vătămate a mai rezultat că în cursul discuţiilor purtate cu inculpatul, acesta a afirmat că alţii duc persoane la lucru în Italia nu pentru 200 euro, ci pentru sume mult mai mari, cum ar fi un salar lunar.
În timpul călătoriei spre România, M.O.M. a intrat în discuţii cu alte persoane pe care inculpatul le aducea acasă, aflând de la acestea că au fost recrutate de inculpat şi soţia sa prin aceleaşi promisiuni neadevărate despre locurile de muncă, iar datorită faptului că unul dintre bărbaţii traficaţi din România nu a fost de acord cu ceea ce i s-a impus de inculpat la destinaţie, a fost bătut de acesta (fiind identificat în persoana numitului F.V.D. ale cărui declaraţii confirmă pe deplin afirmaţiile numitei M.O.M.).
Partea vătămată M.O.M. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 de euro reprezentând daune materiale (salariul neîncasat pentru perioada lucrată şi pentru pierderea locului de muncă în ţară) şi cu 20.000 de euro reprezentând daune morale, constituire pe care a menţinut-o în faţa instanţei.
2. În luna iulie 2008, partea vătămată F.V.D. a văzut în ziarul local „G.M.” un anunţ postat de inculpatul H.A.O. şi inculpata H.R.S., conform căruia ofereau locuri de muncă în Italia.
F.V.D. a contactat telefonic pe inculpatul H.A.O. de la care a aflat că are posibilitatea să-i asigure un loc de muncă bine plătit în construcţii, pentru care ar primi un salariu lunar de 400 de euro, iar pentru prietena acestuia a promis angajarea într-un restaurant, având cazarea şi masa asigurate gratuit.
După 18 iulie 2008, la o dată pe care nu a putut-o preciza cu exactitate, F.V.D. şi prietena sa, V.G., au fost luaţi de la domiciliul lor din localitatea S. de către inculpat, care s-a prezentat cu un microbuz înmatriculat în Italia. Chiar de la începutul călătoriei inculpatul a pretins să i se remită cărţile de identitate ale victimelor pe care nu le-a mai restituit posesorilor lor.
La destinaţie în Sicilia numitul F.V.D. a constatat că promisiunile făcute de inculpat în ţară nu erau adevărate, iar V.G., care urma să fie plasată la acelaşi restaurant unde lucrase partea vătămată M.O.M., în locul acesteia, nu a acceptat să rămână acolo, mai ales după ce a constatat starea în care se găsea numita M.O.M. Părţii vătămate F.V.D. nu i s-a asigurat un loc de muncă în construcţii, ci i s-a transmis că va lucra în agricultură, fără ca inculpatul să mai facă vreo referire la cuantumul salariului. În aceste condiţii partea vătămată nu a fost de acord să rămână în Italia, cerându-i inculpatului să-l aducă în ţară şi să-i restituie documentele de identitate.
Inculpatul H.A.O. a adoptat faţă de victimă un comportament violent, enervându-se, refuzând să-i restituie actul de identitate şi, în final, l-a bătut pe F.V.D., aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în interiorul microbuzului în prezenţa părţii vătămate M.O.M., a numitei V.G. şi a doi bărbaţi neidentificaţi. Unul dintre aceştia, conform declaraţiei victimei, a intervenit în cele din urmă pentru a-l determina pe inculpat să renunţe la atitudinea sa agresivă.
Datorită faptului că F.V.D. a protestat în continuare, inculpatul s-a enervat din nou şi l-a abandonat împreună cu prietena sa într-o localitate din Sicilia, refuzând să le restituie actele de identitate pentru a se putea întoarce în ţară şi de asemenea a refuzat să le dea bani. În cele din urmă, victimele au reuşit să ajungă la Milano unde s-au adresat Consulatului Român primind documente consulare cu ajutorul cărora au avut posibilitatea să ajungă finalmente în România.
Nici până în prezent inculpatul nu a restituit părţii vătămate F.V.D. şi numitei V.G. documentele de identitate, astfel că aceştia au fost nevoiţi să solicite eliberarea altora.
Partea vătămată F.V.D. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 800 de euro cu titlu de daune materiale (reprezentând transportul înapoi în ţară, taxele consulare şi pentru eliberarea de noi acte de identitate, costul şederii în Italia până la întoarcerea în ţară, atât pentru el cât şi pentru numita V.G., respectiv câte 400 de euro pentru fiecare) şi 5.000 de euro reprezentând daune morale, menţinând constituirea în faţa instanţei.
3. În luna noiembrie 2008 partea vătămată R.I.D. din Baia Mare a aflat de la concubinul surorii sale, S.M.B. despre inculpatul H.A.O. care facilitează angajarea pe teritoriul Italiei. R.I.D. a convenit o întâlnire cu inculpatul şi de la acesta a aflat că are posibilitatea să-l angajeze cu un salariu de 800 de euro lunar, masă şi cazare asigurate.
Din discuţiile purtate cu inculpatul, numitul R.I.D. a aflat că acesta cunoaşte în Italia mai multe persoane dispuse să angajeze cetăţeni români aduşi din România de către el, iar în urma detaliilor aflate R.I.D. a fost de acord să accepte propunerea.
R.I.D. a fost transportat de inculpat în Italia cu un autovehicul condus alternativ de inculpat şi de un alt şofer, împreună cu alte cinci persoane, unde a sesizat că pe toţi i-a plasat unor cetăţeni italieni care se prezentau la întâlnire în urma discuţiilor telefonice avute cu H. Numitul R.I.D. a observat că cetăţenii italieni respectivi îi înmânau inculpatului diverse sume de bani, iar inculpatul, în schimbul acestora le dădea actele de identitate ale persoanelor aduse din România. R.I.D. a fost plasat ultimul în localitatea B. de Difesa la o fermă de vite unui italian numit B.M.A. pe care victima l-a văzut personal dându-i inculpatului o sumă de bani pentru el, împrejurare în care R.I.D. a realizat că a fost vândut de inculpat cetăţeanului italian respectiv.
R.I.D. a fost cazat într-o magazie folosită ca depozit pentru vechituri unde nu avea la dispoziţie decât un pat stricat, impunându-i-se un program de muncă între orele 04:00 dimineaţa până la miezul nopţii, trebuind să îngrijească o cireada de peste 900 de vite şi să facă totodată toate activităţile specifice unei ferme de animale. R.I.D. era singur, fără să mai fie ajutat de alte persoane în munca sa, iar italianul îl exploata peste puterile sale. Astfel, zilnic nu-i oferea decât o cană de lapte şi două ouă, alimente absolut insuficiente, profitând de faptul că R.I.D. nu cunoştea limba italiană pentru a putea solicita ajutor şi a se putea descurca şi, de asemenea, actul săi de identitate era reţinut ilegal de către italian.
Din aceste motive, R.I.D. a fost silit să rămână şi să lucreze în Sicilia timp de 6 luni, perioadă în care, potrivit declaraţiei părţii vătămate, a fost plătit cu 400 de euro lunar, italianul explicându-i că din salariul promis de 800 euro lunar diferenţa o dă inculpatului, conform înţelegerii cu acesta.
R.I.D. a insistat în cele din urmă să i se permită să se întoarcă acasă, deoarece nu mai putea îndura exploatarea la care era supus. Pentru a-l împiedica să fugă de pe proprietatea sa, B.M.A. l-a sechestrat şi l-a ameninţat în repetate rânduri, într-o împrejurare punându-i chiar pistolul la tâmplă, sicilienii fiind majoritatea înarmaţi cu arme de foc, după cum au declarat cele mai multe victime. Între timp, R.I.D. învăţase câteva expresii în limba italiană şi în urma incidentului violent avut cu angajatorul său, a reuşit să telefoneze carabinierilor, după care s-a ascuns într-o magazie. Carabinierii şi-au făcut apariţia rapid, găsindu-l ascuns în acea clădire, eliberându-l şi conducându-l în zona gării oraşului B. unde l-au lămurit despre posibilităţile de a ajunge în România.
La gară, R.I.D. l-a întâlnit pe inculpatul H.A.O. care fusese avizat de către italian despre incidentul produs. Nu a fost de acord să-l transporte pe R.I.D. acasă, deoarece aflase că nu are bani.
R.I.D. i-a telefonat unei surori aflate în C1 independent de modul în care ajunsese el în Sicilia, aceasta trimiţându-i bani prin W.U. pentru a-şi plăti contravaloarea transportului spre România. R.I.D. a călătorit astfel cu trenul şi cu autocarul, ajungând acasă în luna iunie 2009.
Partea vătămată R.I.D. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 3.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit în cele 6 luni în care a fost exploatat în Sicilia şi contravaloarea bunurilor ce i-au fost însuşite de inculpat, apreciate la 1.200 de euro), precum şi cu suma de 15.000 de euro cu titlu de daune morale, constituire pe care a menţinut-o în faţa instanţei.
4. În jurul datei de 15-16 decembrie 2008, părţile vătămate C.V.I. şi B.S.L. din Baia Mare au văzut anunţul publicat în presa locală de inculpatul H.A.O. şi de soţia sa, conform căruia aveau posibilitatea oferirii unor locuri de muncă în Italia pentru muncitori necalificaţi.
C.V.I. şi B.S.L. au telefonat la numărul menţionat în anunţ şi au discutat cu inculpata, care le-a precizat că locurile de muncă sunt în Sicilia, în domeniul zootehniei, promiţându-le un salariu de 500 de euro lunar, masa şi cazarea asigurate gratuit. C.V.I. şi B.S.L. au avertizat-o că nu deţin bani suficienţi pentru a-şi plăti contravaloarea călătoriei până la destinaţie, dar inculpata i-a liniştit explicându-le că plecarea spre Sicilia este organizată şi coordonată de soţul său care va rezolva această problemă; de asemenea, le-a adus la cunoştinţă că plecarea urma să fie făcută în circa o oră din faţa complexului alimentar „U.” din Baia Mare.
Părţile vătămate au hotărât să dea curs ofertei şi în aceeaşi zi s-au prezentat la locul convenit pentru plecare unde au fost aşteptaţi de un bărbat care s-a recomandat „F.” şi care i-a îmbarcat într-un autoturism de culoare neagră cu care i-a transportat până la domiciliul inculpaţilor din B.M.B., judeţul Maramureş, unde părţile vătămate au constatat că se mai aflau alte 6 persoane recrutate pe baza anunţului din ziar, la fel ca şi ei. Cu toţii au fost preluaţi de inculpatul H.A.O. care i-a urcat într-un microbuz condus de inculpat.
În apropierea P.T.F. P., judeţul Satu Mare, inculpatul a ridicat actele de identitate de la toate persoanele aflate în mijlocul de transport şi le-a reţinut asupra sa, fără să le mai restituie posesorilor.
La data de 18 decembrie 2008 au ajuns în Sicilia unde inculpatul a început să plaseze persoanele aduse din România la diverşi cetăţeni italieni cu care luase legătura telefonic în prealabil şi care se prezentaseră pentru a-şi recruta forţa de muncă. C.V.I. şi B.S.L. au sesizat că de fiecare dată când inculpatul preda câte o persoană traficanţilor italieni, le remitea acestora şi actul de identitate, primind de la italieni câte 200 de euro pentru fiecare persoană.
În prima zi inculpatul nu a reuşit să-i plaseze pe C.V.I. şi B.S.L. astfel că aceştia au fost nevoiţi să petreacă noaptea în microbuz. în ziua următoare, ambii au fost predaţi unor cetăţeni italieni, separat, deşi în ţară înţelegerea cu H. fusese în sensul de a fi duşi împreună la muncă în acelaşi loc, lucru pe care H. l-a promis.
În 19 decembrie 2008 C.V.I. a fost dat unui italian numit „T2” care avea nevoie de o persoană care să-i îngrijească o turmă de oi, actul său de identitate fiind dat cetăţeanului italian care l-a reţinut ilegal asupra sa, achitându-i inculpatului suma de 200 de euro pentru C.V.I., explicându-i apoi acestuia că îl va plăti cu suma de 300 de euro lunar şi că îi va asigura atât cazarea cât şi masa zilnică. Când C.V.I. a protestat invocând înţelegerea şi promisiunile făcute de H.A.O. în ţară care vizau un cuantum superior în ceea ce priveşte salariul, italianul a replicat că nu are cunoştinţă de astfel de înţelegeri şi nu îl interesează. Nu s-a întocmit contract de muncă şi nu au fost sesizate autorităţile italiene competente pentru luarea în evidenţele lor a persoane angajate. Toţi traficanţii sicilieni cu care inculpatul H.A.O. era în legătură procedau de această manieră.
C.V.I. a fost dus la o fermă situată în afara localităţii, unde „T2.” l-a cazat într-un beci cu igrasie şi şobolani. Încăperea nu era dotată decât cu un pat, fără să mai ofere alte condiţii nici măcar la nivel elementar. Lui C.V.I. i s-a impus un program de lucru între orele 04:00-20:00, fără pauză, fără să i se asigure zile libere nici măcar sâmbăta şi duminica, fiind obligat să muncească încontinuu; mâncare nu primea decât o singură dată pe zi fără să mai aibă alte posibilităţi să-şi procure hrană.
C.V.I. a fost silită să lucreze în aceste condiţii timp de 20 de zile, fără să fie plătită, la sfârşitul acestui interval de timp simţind că nu mai rezistă şi cerându-i italianului să-i restituie actul de identitate şi să-i plătească pentru munca prestată în perioada respectivă. „T2” a promis că îi va da înapoi actul de identitate, dar nu s-a ţinut de cuvânt şi în scurt timp C.V.I. a fost retraficat altui cetăţean italian care l-a cumpărat de la „T2” cu 200 de euro. Aici, partea vătămată a muncit timp de 11 zile în aceleaşi condiţii, fiind nevoit să îngrijească o turmă de oi, oferindu-i-se un loc de dormit amenajat în condiţii improprii într-un garaj în care proprietarul depozita diverse obiecte şi ustensile folosite la prepararea produselor lactate.
Noul patron i-a promis că îi va plăti suma de 82 de euro la sfârşitul celor 11 zile de muncă. În acea perioadă, C.V.I. s-a întâlnit întâmplător cu un cunoscut de-al său din Baia Mare, numit R., care i-a povestit că şi el a fost adus în Sicilia de către H.A.O. lăsându-se ademenit de promisiunile acestuia şi de anunţul publicat în presa locală din Baia Mare, însă la destinaţie a constatat că nici una din promisiunile inculpatului nu se adevereau motiv pentru care R. fugise de la italianul la care fusese plasat după doar 24 de ore.
Având în vedere cele aflate de la prietenul său, C.V.I. i-a cerut italianului la care se afla să-i restituie actul de identitate. Temându-se că dacă îl va mai ţine la ferma sa ar putea să-i creeze probleme prin insistenţele sale şi astfel să afle carabinierii, al doilea italian s-a eschivat refuzând să-i remită documentul de identitate şi finalmente l-a retraficat, la rândul său, unui al treilea italian din zonă vânzându-l cu suma de 200 de euro, pentru a-şi recupera banii cu care îl cumpărase de la „T2”. În aceste condiţii C.V.I. a refuzat să se mai supună exploatării şi a ameninţat că va sesiza unitatea de carabinieri din zonă, cerându-şi cartea de identitate pentru a se putea întoarce în ţară. în localitatea B. s-a întâlnit cu inculpatul H.A.O. care se deplasa săptămânal în Sicilia cu transporturi succesive de persoane pe care le trafica şi i-a cerut să îl aducă acasă, ameninţându-l cu denunţul la autorităţi. Inculpatul l-a însoţit pe C.V.I. la ultimul italian la care fusese plasat şi a încasat de la acesta suma de 82 de euro pe care victima trebuia să o primească drept salariu pentru cele 11 zile lucrate, după care l-a adus pe C.V.I. până în Ungaria, iar înainte de intrarea în ţară prin P.T.F. P., l-a silit să coboare din microbuz. A refuzat să-i permită să îşi ia bagajele, motivând că acestea vor fi reţinute drept garanţie până când îi va mai achita 100 de euro, propunându-i ca, în vederea „recuperării” acestei sume, să accepte să mai fie dat spre exploatare altui italian care să-l folosească timp de o săptămână. A refuzat, totodată, să îl ajute să îşi recupereze cartea de identitate de la italienii care îl exploataseră în temeiul considerentului menţionat.
Astfel, C.V.I. a fost nevoit să intre în România prin vama P. deplasându-se pe jos, reuşind să intre în ţară fără actul de identitate. În P.T.F. P. le-a explicat autorităţilor romane ale poliţiei de frontieră Satu Mare care este situaţia sa, oferindu-i-se de către acestea facilităţi de a ajunge acasă în Baia Mare.
La câteva zile după ce a ajuns acasă, victima l-a întâlnit pe inculpat întâmplător pe şosea, în timp ce se deplasa cu autovehiculul spre B.M.B. C.V.I. se afla într-un taxi şi l-a determinat pe inculpat să oprească în zona hipermarket-ului M. la ieşirea din Baia Mare spre T.M., însă inculpatul a refuzat să discute cu acesta care a sesizat iniţial organele Poliţiei municipiului Baia Mare care l-au îndrumat să se adreseze Serviciului C.C.O. Maramureş.
Partea vătămată C.V.I., deşi s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în faţa instanţei a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.
5. La rândul său, partea vătămată B.S.L. traficat în Sicilia de inculpatul H.A.O. în aceleaşi împrejurări ca şi C.V.I. a fost vândut de inculpat unui italian care l-a folosit la executarea unor munci în agricultură. Programul de lucru impus era din zori şi până seara târziu după lăsarea întunericului. Alimentele necesare traiului zilnic îi erau cumpărate de italian din banii pe care trebuia să îi plătească lui B.S.L. ca salariu.
În perioada în care a muncit la acest sicilian B.S.L. a fost supravegheat în permanenţă pentru a nu i se permite să fugă, deşi locul în care se afla era foarte izolat.
B.S.L. a rămas la italian din decembrie 2008 până la sfârşitul lunii ianuarie 2009, când a cerut să i se achite salariul promis de H. în ţară. Italianul a refuzat, motivând că din aşa-zisul salariu i-a cumpărat de mâncare şi i-a dat şi inculpatului suma de 100 de euro deoarece aceasta era înţelegerea dintre ei, inculpatul având o cotă-parte din profitul realizat de exploatatorii italieni cărora le trafica persoane din România.
În perioada în care B.S.L. s-a aflat în Sicilia, la un moment dat l-a întâlnit pe inculpat care adusese din nou un transport de persoane din România şi profitând de acest fapt, B.S.L. i s-a plâns cu privire la condiţiile de muncă necorespunzătoare şi la lipsa salariului, atrăgându-i atenţia că promisiunile inculpatului la plecarea din ţară nu s-au adeverit, astfel că inculpatul a devenit agresiv şi l-a lovit peste faţă.
Cu privire la suma de 100 de euro pe care italianul i-a dat-o inculpatului din suma ce s-ar fi cuvenit ca salariu pentru B.S.L., inculpatul l-a obligat pe acesta să scrie o aşa-zisă declaraţie prin care să menţioneze că nu era sechestrat şi că îi datorează suma de 100 de euro pentru transportul în Italia. B.S.L. nu a vrut să accepte acest lucru, mai ales că nu era adevărat, însă inculpatul a condiţionat restituirea actului de identitate al acestuia de semnarea înscrisului olograf respectiv în condiţiile impuse de el, şantajându-l, astfel că B.S.L. nu a avut de ales.
B.S.L. a plecat de la italianul la care îl vânduse inculpatul şi şi-a căutat un alt loc de muncă.
Audiat de instanţă, B.S.L. a arătat că nu-şi menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că organele de poliţie i-au solicitat să se prezinte să dea declaraţii şi că a scris personal declaraţia olografă, parţial cum a gândit şi parţial după cum i s-a dictat.
Instanţa nu va reţine această revenire a părţii vătămate asupra declaraţiilor iniţiale, explicaţia oferită nefiind plauzibilă în raport de declaraţia olografă amănunţită dată iniţial, declaraţie care a fost apoi menţinută când partea vătămată a fost audiată de procuror, în prezenţa unui apărător.
Partea vătămată B.S.L. deşi s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în faţa instanţei a renunţat la constituirea de parte civilă.
6. La sfârşitul lunii aprilie 2009, partea vătămată S.I. din Baia Mare a aflat de la numita S.M.B. că un anume S1 din B.M.B. are posibilitatea să ducă oameni la lucru în Italia în condiţii avantajoase.
Datorită acestui fapt, părţile vătămate S.I., M.C., G.C. zis „P1”, G.V.T. şi S.G.C., toţi din Baia Mare, s-au dus să se întâlnească cu inculpatul H.A.O. care, prin intermediul numitei S.M.B. aflată în Italia, se arătase disponibil să aibă o întrevedere cu aceştia pentru a-i convinge să accepte să se deplaseze la lucru în Italia prin intermediul lui. Inculpatul i-a chemat la o întâlnire pe str. G1 din Baia Mare unde s-a prezentat cu un microbuz fiind însoţit de încă un bărbat care conducea autovehiculul. Din discuţiile pe care le-au avut cu inculpatul, acestora li s-a creat convingerea că inculpatul are posibilitatea să le găsească în Sicilia locuri de muncă cu un salariu de 1.200 de euro lunar, masă şi cazare asigurate, asigurându-i că vor primi banii la timp deoarece are mulţi prieteni printre italieni. La aceeaşi dată s-au şi îmbarcat în microbuzul cu care se prezentase inculpatul la întâlnire.
La ieşirea din ţară prin P.T.F. P. inculpatul le-a luat tuturor actele de identitate cu pretextul că are nevoie de ele la organele vamale, însă nu le-a mai restituit posesorilor ulterior. Pe traseu, din judeţul Satu Mare, a mai luat în autovehicul alte trei persoane.
După ce au ajuns la destinaţie, au remarcat imediat că inculpatul a început să plaseze persoanele aduse din România unor cetăţeni italieni care se prezentau să îşi aleagă oamenii.
Inculpatul a telefonat unui italian numit G.B. care s-a prezentat însoţit de fratele său. După o discuţie prealabilă purtată cu G.B. într-un magazin din apropierea microbuzului, inculpatul i-a plasat acestuia pe S.I., M.C., G.C., G.V.T. şi S.G.C., înmânându-i şi actele lor de identitate şi primind în schimb de la italian o sumă de bani neprecizată, moment în care au realizat că au fost vânduţi italianului, dar nu ştiau cum să se descurce în continuare pentru a se salva, astfel că au acceptat siliţi de împrejurări să se deplaseze cu G.B. şi fratele lui la domiciliul acestora, în provincia C2. Victimele au declarat că nu ştiau limba italiană, nu aveau bani şi erau deposedate de actele lor de identitate, astfel încât la acel moment nu întrezăreau nici o posibilitate de salvare. Totuşi, au îndrăznit să ceară restituirea actelor de la G.B. care i-a refuzat cu motivaţia că abia după ce vor lucra pentru el timp de o lună le vor primi.
În aceeaşi zi, fără să li se permită să se odihnească, sicilianul i-a repartizat pe toţi să lucreze unde avea nevoie, respectiv M.C., S.I., G.V.T. şi G.C. au fost puşi să sape, iar S.G.C. a fost trimis să aibă grijă pe câmp de o turmă de circa 400 de oi, fiind despărţiţi deoarece S.G.C. şi G.C. au fost luaţi şi trimiţi în altă parte, iar M.C. a fost vândut altui italian numit „N.” după două zile, G.B. prrmind o sumă de bani de la N. pentru acesta. M.C. nu a fost plătit de G.B. pentru cele două zile în care acesta l-a folosit la muncă în folosul său.
Tatăl lui N. l-a condus pe M.C. la o fermă unde i s-au dat în grijă toate animalele, cai, vite, oi, porci, capre, rămânând timp de o lună şi o săptămână, fiind silit să muncească de dimineaţa devreme până aproape de miezul nopţii, inclusiv sâmbăta şi duminica. De mâncare i se dădea doar o singură dată pe zi, seara, o bucăţică de pâine uscată, măsline şi apă, uneori fiind incluse şi paste. A fost obligat să doarmă în incinta unei lăptarii unde N. şi familia sa i-au amenajat un pat improvizat pe jos, dintr-o saltea, fără alte condiţii elementare, iar în permanenţă asupra sa se exercita o supraveghere severă.
După perioada petrecută aici, aproximativ o lună şi o săptămână, inculpatul l-a anunţat că urmează să vină după el să-l transporte acasă, ceea ce a provocat nemulţumirea lui N., astfel că, fără să-i plătească salariul datorat şi fără alte explicaţii, într-o zi tatăl lui N. l-a luat pe numitul M.C. şi l-a dus cu maşina pe un câmp, într-o zonă pustie şi necunoscută, unde l-a abandonat. M.C. nu a ştiut să se descurce singur, a rămas acolo aproximativ două ore, după care şi-a făcut din nou apariţia tatăl lui N. care l-a luat în autovehiculul său şi l-a transportat într-un oraş a cărui denumire numitul M.C. nu o ştie, unde l-a lăsat să-l aştepte pe inculpat. Acesta a apărut cu microbuzul său în care M.C. i-a reîntâlnit pe S.I. şi S.G.C., precum şi pe alte trei tinere aduse din România pe care le-a vândut unui cetăţean italian.
M.C. a aflat de la soacra sa din România că pentru a-l determina pe H.A.O. să accepte să-l aducă acasă, a fost nevoită să îşi amaneteze nişte bijuterii pentru a-i plăti inculpatei H.R.S. suma totală de 900 de euro, incluzându-i şi pe S.I. şi pe S.G.C. Până când nu a intrat în posesia acestei sume, inculpatul nu a fost de acord să-i aducă acasă.
M.C. a arătat că atunci când a încercat să-i explice inculpatului în ce condiţii inumane a fost nevoit să trăiască în Sicilia şi cum a fost exploatat, inculpatul a refuzat să recunoască şi a afirmat că el nu ştie nimic.
Partea vătămată M.C. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neplătit pentru perioada în care a fost exploatat prin muncă în Sicilia, 1.300 de euro şi suma plătită pentru transport 300 de euro) şi 10.000 de euro daune morale, în faţa instanţei menţinând aceste pretenţii civile.
7. Partea vătămată S.G.C. a fost recrutat şi transportat în Sicilia de inculpatul H.A.O. în împrejurările descrise anterior, fiind plasat iniţial alături de ceilalţi italianului numit G.B.
În aceeaşi zi în care a fost dus la domiciliul lui G.B., S.G.C. şi G.C. au fost retraficaţi mai departe de acesta altui italian numit G.D. pe care l-au văzut când i-a plătit lui G.B. o sumă de bani pentru ei, primind de la acesta actele lor de identitate. Ambii au fost duşi de G.D. la o fermă de animale unde au fost puşi să lucreze de dimineaţa până seara târziu, în condiţii mizere, fără să primească nimic de mâncare. La sfârşitul acestei zile G.D. i-a anunţat că a doua zi vor fi predaţi altui italian, însă G.C. a protestat invocând promisiunile inculpatului H. făcute de acesta în România, cu care de altfel i-a determinat să accepte să se deplaseze în Italia.
G.D. i-a telefonat lui G.B. şi l-a anunţat despre atitudinea românilor, după care i-a ameninţat pe aceştia că în situaţia în care vor refuza condiţiilor lor şi vor protesta, G.B. îi va omorî. Pentru a-i convinge i-a pus în legătură telefonică cu G.B. care le-a transmis ameninţările sale prin intermediul soţiei lui care era româncă.
G.D. i-a îmbarcat pe G.C. şi S.G.C. în autovehiculul său şi i-a transportat într-un loc izolat unde aşteptau G.B., fratele acestuia şi un român numit M1 care era omul lor de încredere, aceştia aducându-l în acel loc şi pe S.I. (tatăl lui S.G.C.) ca să asiste la ceea ce aveau de gând să facă. Astfel, G.B. i-a pus lui G.C. un pistol la tâmplă, ameninţându-l pentru îndrăzneala lui de a protesta, după care împreună cu fratele său şi cu numitul M1 l-au lovit până când G.C. nu a mai fost în stare să se ridice de la pământ. în urma loviturilor primite i-au căzut câţiva dinţi din faţă, iar ochii şi capul i s-au umflat. Apoi, G.D. l-a urcat în maşina sa, în timp ce S.G.C. a fost luat de G.B.
În ziua următoare G.B. l-a pus pe S.G.C. să lucreze la o stână, după care l-a adus din nou acasă unde victima a constatat că erau aşteptaţi de un alt italian numit L., căruia G.B. i l-a vândut în maniera binecunoscută a retraficării victimelor între exploatatorii sicilieni. L. l-a condus pe S.G.C. cu autovehiculul său la o fermă de animale, refuzând să-i restituie actul de identitate pe care îl primise de la G.B.
S.G.C. a rămas la L. timp de o lună, lucrând de dimineaţa devreme până aproape de miezul nopţii, fără să primească de mâncare decât o singură dată pe zi, fiind vorba despre o bucăţică de pâine uscată. În cazul în care cerea mai mult de mâncare, italianul refuza. În aceste condiţii pentru a supravieţui, S.G.C. a fost silit să mănânce fructe găsite pe câmp, însă acest regim de subnutriţie şi de muncă grea l-au slăbit foarte mult în final simţindu-se rău nemaiputând munci. Din această cauză L. se enerva şi îl înjura adesea, chiar bătându-l de mai multe ori. S.G.C. nu reuşea să scape decât prin fugă.
S.G.C. a avut asupra sa un telefon mobil adus de acasă, dar nu a reuşit să-l folosească decât o singură dată când a cerut ajutor rudelor sale rămase în România, ameninţând că în cazul în care nu va fi sprijinit, se va sinucide. Ulterior, nu a mai putut folosi telefonul mobil deoarece L. a observat şi i l-a confiscat; de altfel, acesta îl supraveghea permanent pentru a-l împiedica să fugă şi să ceară ajutor autorităţilor. S.G.C. era dus şi adus de la lucru zilnic de către traficantul italian, care seara îl sechestra încuindu-l într-o cămăruţă mică fără geamuri, în care se afla şi grupul sanitar, dimineaţa fiind eliberat doar ca să poate fi transportat la lucru.
După o lună L. l-a transportat pe S.G.C. în C2 fără să îi plătească vreun ban pentru munca prestată, abandonându-l într-o staţie de autobuz şi restituindu-i cu acea ocazie actul de identitate. S.G.C. a sesizat că italianul a vorbit mai mult timp la telefon cu cineva cu care s-a şi certat. Despre L., S.G.C. a declarat că umbla în permanenţă înarmat cu un pistol având de asemenea mai multe cuţite asupra sa.
S.G.C. a rămas în acea staţie de autobuz mai multe ore, până seara, fără să aibă posibilitatea să mănânce sau să bea apă. Spre seară şi-a făcut apariţia inculpatul H.A.O. cu un microbuz de culoare albastră, însoţit de un bărbat cu care conducea alternativ autovehiculul. Victima a fost luată în microbuz unde l-a întâlnit pe tatăl său, S.I. şi pe alte persoane care trebuiau să se întoarcă în România. În curând a fost adus de N. şi partea vătămată M.C.
Aceştia au ajuns acasă la data de 1 iunie 2009, S.G.C. aflând de la mama sa că în urma apelului său disperat prin care cerea ajutor, ea şi-a amanetat câteva bijuterii şi i-a plătit inculpatei H.R.S. suma de 900 de euro pentru el, S.I. şi pentru M.C., în caz contrar inculpaţii refuzând să accepte să-i aducă acasă.
Partea vătămată S.G.C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.200 de euro reprezentând daune materiale, salariul neprimit, 15.000 de euro daune morale şi 300 de euro reprezentând suma pretinsă de inculpaţi pentru aducerea acasă, menţinându-şi pretenţiile civile şi în instanţă.
8. Partea vătămată S.I. a fost recrutat şi traficat în Sicilia în condiţiile şi împrejurările mai sus descrise.
După ce S.I. şi celelalte patru persoane au fost lăsate de inculpatul H. lui G.B., S.I. i-a cerut acestuia din urmă actul de identitate, însă sicilianul i-a vorbit urât şi i-a spus că nu are dreptul să-l ceară decât după ce va lucra pentru el timp de o lună.
S.I. a confirmat în întregime detaliile declaraţiilor numiţilor S.G.C. şi M.C., precum şi pe cele ale numiţilor G.C. şi G.V.T. S.I. a fost exploatat iniţial de G.B., în condiţii mizere, fără nici cele mai elementare mijloace de subzistenţă, timp de o săptămână. într-una din seri, fiind foarte nervos, G.B. l-a luat şi l-a dus în casa sa unde, fără nici un motiv, i-a pus un pistol la tâmplă ameninţându-l cu moartea în cazul în care vreunul din aceştia ar îndrăzni să fugă.
După o săptămână G.B. l-a retraficat şi pe S.I. altui italian numit C.A., căruia i l-a vândut şi i-a remis totodată şi actul de identitate al acestuia. C.A. l-a plasat a doua zi altui italian numit de asemenea C.A. la care S.I. a fost exploatat prin muncă într-o seră de căpşuni unde a rămas 3 săptămâni fără să primească nici un ban, după cum nu a primit nici de la ceilalţi italieni care l-au exploatat anterior, fiind obligat să lucreze de dimineaţa până seara, primind foarte puţină mâncare şi fiind supravegheat în permanenţă de tatăl lui C.A. şi neavând voie să culeagă pentru sine vreun fruct din seră.
După o săptămână i s-a înapoiat documentul de identitate şi i s-a permis să vorbească la telefon acasă cu soţia.
La data de 27 mai 2009, martorul A.A.C., fostul ginere al părţii vătămate S.I., l-a anunţat telefonic că urmează să fie contactat de către inculpatul H.A.O. care îi va aduce acasă deoarece i s-a plătit suma de 300 de euro pentru aceasta inculpatei H.R.S.
La data de 29 mai 2009 S.I. a fost luat de către inculpat, transportându-l în România împreună cu părţile vătămate M.C. şi S.G.C.
Partea vătămată S.I. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.200 de euro daune materiale (salariul neîncasat) şi 300 de euro reprezentând suma cerută de inculpat pentru a-l aduce în ţară, precum şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
9. Partea vătămată G.C. a fost recrutat şi traficat în Sicilia împreună cu S.I., S.G.C., M.C. şi G.V.T.
Iniţial G.C. a fost lăsat de inculpatul H.A.O. de la numitul G.B. şi fratele acestuia care l-au dus să lucreze pe un câmp, împreună cu S.I., S.G.C., M.C. şi G.V.T., ameninţându-i că nu îi vor primi actele de identitate decât după ce vor lucra cel puţin o lună.
În aceeaşi zi, G.B. i-a retraficat lui G.D. pe G.C. şi S.G.C., înmânându-i şi documentele de identitate ale acestora. G.C. şi S.G.C. au văzut când G.D. a plătit pentru ei o sumă de bani lui G.B.
Cei doi au fost cazaţi într-o încăpere insalubră, dotată doar cu un pat şi un dulap vechi, fără să li se asigure acces la apă curentă potabilă sau energie electrică, neavând nici posibilitatea de a-şi găti, fiind lipsiţi cu desăvârşire de cele mai elementare condiţii de trai. Programul impus de G.D. era de dimineaţa devreme până seara târziu, fără să li se ofere mâncare. G.C. a declarat că în prima zi a reuşit să mănânce o singură dată.
După două zile, G.D. i-a comunicat că urmează să îi plaseze unui alt prieten de-al său, motiv pentru care G.C. şi-a arătat nemulţumirea.
După această discuţie G.C. a fost dus de G.D. cu autovehiculul într-un loc izolat unde au fost aşteptaţi de G.B., fratele acestuia şi un anume M1, care l-au bătut aducându-l într-o stare gravă, iar G.B. l-a ameninţat punându-i pistolul la tâmplă.
În continuare G.D. l-a luat pe G.C., iar S.G.C. a fost luat de G.B. După ce G.C. a fost dus de G.D. acasă la acesta, a fost sechestrat într-o încăpere fără să i se asigure nici minimum de condiţii în ceea ce priveşte asistenţa medicală. Nimeni nu s-a preocupat să îl îngrijească pe G.C. care se afla într-o stare destul de gravă în urma agresiunilor suferite. A fost lăsat fără ajutor în încăperea respectivă până în dimineaţa zilei următoare, când a fost trimis să muncească la o fermă de animale ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nu i s-a dat de mâncare decât din când în când.
După câteva zile G.D. a acceptat să-i cumpere o cartelă telefonică, însă G.C. nu a putut comunica familiei sale starea în care se afla deoarece traficantul italian stătea lângă el de fiecare dată când discuta acasă, arătându-i prin gesturi că este înarmat cu un pistol şi dându-i de înţeles că dacă va divulga întâmplarea îl va omorî.
În aceste condiţii, partea vătămată G.C. a fost silit să lucreze timp de o lună şi trei săptămâni, de dimineaţa până la miezul nopţii, inclusiv sâmbăta şi duminica, nebeneficiind de asistenţă medicală, neîncheindu-i-se un contract de muncă, nefiind luat în evidenţele autorităţilor pentru a fi protejat prin măsuri de asistenţă socială şi neasigurându-i-se masa zilnică. Dacă îndrăznea să mai ceară de mâncare i se recomanda să muncească mult, dat să mănânce puţin.
După câteva săptămâni G.D. l-a dus pe G.C. la un depozit de alimente după ce aflase că celelalte persoane din România ajunseseră acasă, scopul fiind de a-l ascunde de autorităţile poliţieneşti, exploatatorii sicilieni temându-se de declanşarea unei razii. În acest sens, lui G.C. i-a fost confiscat şi telefonul mobil de către G.D., însă într-un moment de neatenţie al acestuia, G.C. a reuşit să-şi recupereze telefonul şi să comunice familiei sale în România adresa italianului.
La acel depozit s-a prezentat un alt italian care l-a supravegheat strict şi care avea misiunea de a-l transporta la stâna unde l-a obligat să muncească. Aici a fost silit să doarmă într-o încăpere mică dotată cu un geam cu gratii, în aceeaşi încăpere aflându-se şi toaleta. Pe timpul nopţii pentru a fi împiedicat să fugă, era încuiat în cameră fiind deschis abia dimineaţa pentru a fi dus la lucru. În aceste condiţii G.C. a rămas la acel italian o săptămână.
Datorită faptului că S.I., ajuns în România, a făcut demersuri pentru a reuşi eliberarea victimei şi aducerea ei în ţară, într-una din zile G.C. a fost sunat de inculpatul H.A.O. care i-a condiţionat transportarea în România de plata sumei de 200 de euro. Datorită faptului că G.C. nu a primit nici un ban de la nici unul dintre traficanţii italieni care l-au exploatat, inculpatul a cerut suma respectivă de la familia acestuia.
La data de 20 iunie 2009 inculpatul s-a prezentat acasă la G.D. de unde l-a luat pe G.C. şi a recuperat actul de identitate al acestuia, plasându-i italianului un alt român pe care îl traficase din România, în aceleaşi condiţii, vânzându-l.
Partea vătămată G.C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală precizându-şi constituirea în faţa instanţei şi solicitând suma de 1.600 de euro reprezentând salariul neprimit în cele două luni în care a fost exploatat prin muncă în Sicilia şi 20.000 de euro daune morale.
10. În luna aprilie 2009, împreună cu S.I., S.G.C., M.C. şi G.C., partea vătămată G.V.T. a fost recrutat în condiţiile descrise de inculpatul H.A.O., fiind traficat în Sicilia de către acesta. Mai exact, partea vătămată G.V.T. a aflat de oferta de muncă a inculpatului de la partea vătămată S.I., ofertă ce i-a fost confirmată apoi de inculpat în cursul discuţiei purtată cu acesta pe parcursul deplasării spre Italia, inclusiv cu privire la salariul lunar de 1.200 de euro.
Partea vătămată G.V.T. a fost lăsat de către inculpat lui G.B., în localitatea R., Regiunea Enna din Sicilia. Acesta l-a transportat împreună cu G.C., S.I., M.C. şi S.G.C. în localitatea A., zona C2, cazându-i la început într-o rulotă în câmp, terenul pe care era amplasată rulota fiind împrejmuit cu sârmă ghimpată conectată la o sursă de curent electric pentru a-i împiedica să fugă.
G.V.T. a fost silit să muncească de dimineaţa până seara târziu, fără a fi plătit pentru munca prestată.
După 3 zile, G.B. l-a vândut unui italian numit S2, care l-a folosit la îngrijirea unei turme de capre, fără să mai fie ajutat de cineva, fiind ţinut într-o baracă veche construită din lemn şi lut pe un câmp departe de gospodărie, primind mâncare, spaghete cu ulei, o singură dată pe zi, dimineaţa. G.V.T. se vedea nevoit să mănânce în timpul zilei portocale pe care le găsea pe plantaţia respectivă în livezile de portocali, însă acidul conţinut de citrice îi provocau dureri de stomac. S2 l-a exploatat în acest fel aproximativ două luni, timp în care îi adresa injurii şi ofense în mod repetat, fără a-l plăti.
La sfârşitul perioadei respective, G.V.T. l-a întâlnit din nou pe G.B. care venise la S2 şi a îndrăznit să-şi ceară salariul cuvenit, motiv pentru care G.B. s-a înfuriat şi l-a lovit pe G.V.T. Din declaraţia părţii vătămate mai rezultă că în perioada în care a muncit la S2, fiul acestuia numit C.B. îl bătea des cu un furtun, îl înjura şi-l insulta.
La un moment dat G.B. i-a permis să telefoneze acasă, iar G.V.T. i-a spus mamei sale, G.A.A., situaţia în care se afla. G.A.A. i-a telefonat inculpatului H.A.O., ameninţându-l că îl reclamă poliţiei, inculpatul pretinzându-i 200 de euro pentru a-l aduce pe G.V.T. acasă şi ca atare aceasta a fost silită de împrejurări să procure suma şi să i-o înmâneze inculpatului. La data de 19 iunie 2009 inculpatul s-a prezentat la locuinţa lui G.B. unde G.V.T. a fost adus de F.A. şi astfel a reuşit să se întoarcă în România.
G.V.T. a declarat că în urma agresiunilor fizice repetate suferite în Sicilia întâmpină dificultăţi în vorbire, ceea ce nu se întâmpla anterior traficării sale în Italia de către inculpat. Actul de identitate i-a fost restituit de către organele de poliţie ale Serviciului C.C.O. Maramureş care l-au recuperat de la unul dintre şoferii care îl ajutau pe inculpat, numitul F.F.I.
Partea vătămată G.V.T. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit pentru cele două luni lucrate, 2.400 de euro şi plata transportului 200 de euro) şi 20.000 de euro daune morale, iar la instanţă şi-a menţinut aceste pretenţii.
11. La începutul lunii aprilie 2009 partea vătămată B.R.N. a aflat de la numita S.M.B. că inculpatul H.A.O. are posibilitatea să asigure locuri de muncă bine plătite în Italia; astfel, după două zile de la conversaţie, B.R.N. a fost căutat de către inculpat care i-a prezentat posibilitatea de a-i găsi un loc de muncă în Sicilia în domeniul zootehniei, promiţându-i un salariu de 800 de euro lunar, masa şi cazarea asigurate gratuit. B.R.N. a fost de acord şi a fost transportat în aceste condiţii de inculpat cu microbuzul său în Sicilia, împreună cu alte cinci persoane. La ieşirea din ţară inculpatul le-a reţinut tuturor actele de identitate pe care nu le-a mai restituit posesorilor.
B.R.N. a arătat că în Sicilia a fost dus de inculpat într-o localitate aflată într-o zonă muntoasă, la poalele unui vulcan, unde a fost lăsat la un italian numit G.B., care a plătit pentru el o sumă de bani inculpatului. B.R.N. a văzut cum inculpatul i-a remis italianului cartea de identitate, acelaşi mod de plasare fiind practicat de inculpat şi cu celelalte cinci persoane aduse din România.
B.R.N. a fost obligat să îngrijească o turmă de oi, programul de muncă fiind de dimineaţa până noaptea, fiind cazat într-o rulotă situată în câmp, cu geamurile sparte, condiţiile fiind mizere şi inumane, primind de mâncare de două ori pe zi şi de fiecare dată macaroane cu pastă de roşii, neprimind niciodată salariul. G.B. îl insulta permanent, iar atunci când era nemulţumit îl bătea cu pumnii şi picioarele, B.R.N. arătând că în acel fel a fost bătut în şapte împrejurări distincte.
B.R.N. a rămas timp de 3 luni, fără a avea posibilitatea de a scăpa deoarece locul în care era ţinut sub supraveghere era izolat, nu avea actul de identitate asupra lui, nu cunoştea limba italiană şi nu avea nici un ban.
Ulterior, B.R.N. l-a cunoscut şi pe G.C. care a fost adus de inculpat la G.B.
La un moment dat, profitând de faptul că G.B. era angrenat într-un scandal cu un vecin, B.R.N. a fugit de la el ajutat de un frate al italianului, numit A.A., acesta restituindu-i şi actul de identitate. A.A. l-a transportat însă la un alt italian unde B.R.N. a rămas două săptămâni, fiind pus să muncească în gospodărie şi fără a fi plătit.
B.R.N. a luat legătura cu inculpatul prin intermediul lui A.A., cerându-i să îl aducă acasă. Inculpatul a acceptat acest lucru doar după ce a primit de la A.A. suma de 100 de euro care i s-ar fi cuvenit lui B.R.N. În ţară, inculpatul nu i-a dat acestuia decât suma de 20 de euro, iar pe durata călătoriei până acasă, deşi ştia că nu are bani, nu l-a ajutat în nici un fel să-şi poată procura mâncare pe drum.
Partea vătămată B.R.N. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2.400 de euro daune materiale, salariul neplătit pe 3 luni şi 15.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile în faţa instanţei.
Această parte vătămată nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanţă, întrucât după ce s-a prezentat la un termen de judecată, la începutul procesului, ulterior nu s-a mai prezentat în instanţă, iar mandatele de aducere emise la adresele cunoscute nu au putut fi executate întrucât partea vătămată nu mai locuieşte la acele adrese.
12. La data de 10 aprilie 2009 partea vătămată S.R.G. din Baia Mare a găsit la rubrica de mică publicitate din ziarul local „G.M.” un anunţ conform căruia se ofereau locuri de muncă în Italia, fiind indicat un număr de telefon pentru contact.
S.R.G. a telefonat la numărul respectiv şi a discutat cu inculpata H.R.S. care i-a confirmat că soţul ei facilitează obţinerea unor locuri de muncă în Italia, asigurându-l de seriozitatea ofertei lor şi întrebându-l dacă este dispus să pornească chiar în acea zi spre Italia, spunându-i că plecarea este stabilită pentru orele 21:00 din autogara din Baia Mare. Din discuţia purtată cu inculpata, S.R.G. a înţeles că locurile de muncă asigurate de inculpat sunt plătite cu un salariu lunar de 500 de euro, cazarea şi masa fiind asigurate de angajator, iar costul transportului executat de inculpat este de 200 de euro. S.R.G. a acceptat oferta şi în aceeaşi seară a plecat spre Sicilia, sesizând în autogara din Baia Mare că inculpatul H.A.O. se prezentase cu două microbuze în care a îmbarcat mai multe persoane care dăduseră curs ofertei sale, fiind ajutat în conducerea acestora de doi bărbaţi. Imediat după îmbarcare inculpatul le-a reţinut tuturor actele de identitate, fără să le mai restituie posesorilor.
În Sicilia, inculpatul a plasat toate persoanele aduse din România mai multor italieni cu care se afla în legătură, S.R.G. observând că inculpatul le dădea acestora şi actele de identitate ale persoanelor, primind de la italieni sume de bani, câte 200 de euro de persoană.
S.R.G. a fost lăsat de către inculpat unui italian numit S2, o dată cu actul de identitate, pe care l-a reţinut abuziv asupra sa. S.R.G. a fost transportat la o fermă din localitatea T.T., unde a fost cazat într-o încăpere fără geamuri, în care ardea în permanenţă un bec electric, având un pat stricat şi fără saltea, fiind silit să lucreze două săptămâni la ferma lui S2, cu un program de lucru ce începea la ora 05:30 şi se încheia după lăsarea serii, singurele alimente oferite de italian constând într-o mâncare gătită din spini fierţi cu suc de roşii pe care S.R.G. o primea de două ori pe zi.
Ferma era izolată, astfel că S.R.G. nu a întrezărit nici o posibilitate de scăpare, nici măcar de a-şi procura alimente care să-i asigure o alimentaţie normală, pentru că nu a fost plătit deloc. O singură dată a telefonat acasă, convorbirea fiindu-i supravegheată de un italian din cauza căruia nu a putut mărturisi realitatea.
S2 i-a dat de înţeles că va trebui să muncească cel puţin o lună încheiată deoarece el a plătit o sumă de bani inculpatului H. şi dorea să şi-o recupereze. În perioada în care s-a aflat acolo, S.R.G. a observat că inculpatul i-a adus lui S2 un alt român şi astfel italianul l-a traficat mai departe pe S.R.G. unui alt italian, numit P.N., la care a rămas din 24 aprilie 2009 până în 17 iulie 2009, muncind la o fermă mare de animale, singur, de la orele 05:30 dimineaţa până după orele 21:00, fără să i se dea de mâncare decât fiertură de spini şi pastă de roşii, ce a determinat în final îmbolnăvirea lui, fiind cazat într-un depozit fără geamuri, iar seara în acea încăpere mişunau şoareci şi şopârle.
Deşi se simţea rău, lui S.R.G. nu i s-au asigurat condiţii în ce priveşte asistenţa sanitară sau de altă natură.
După o lună, cerându-şi salariul, S.R.G. a fost refuzat, iar după două luni de muncă, cerându-şi din nou salariul întrucât dorea să se întoarcă acasă, din nou italianul a refuzat spunându-i că nu şi-a încheiat munca în agricultură, fiind exploatat alte trei săptămâni. În final, S.R.G. a refuzat să mai rămână, cerându-şi salariul pe cele patru luni în care a fost exploatat. P.N. a acceptat să-l transporte în C2 pentru a-şi cumpăra bilet de călătorie spre România, dându-i doar suma de 400 de euro pentru întreaga perioadă lucrată şi 100 de euro pentru bilet din totalul de 800 cât ar fi trebuit în realitate, ocazie cu care i-a restituit şi actul de identitate.
Partea vătămată S.R.G. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 euro daune materiale (reprezentând diferenţa de salar neîncasată) şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile în faţa instanţei.
13. La începutul lunii mai 2009 părţile vătămate S.P., S.V., S.C., S.M. şi G.A. au găsit în ziarul local „G.M.” anunţul postat de inculpaţi prin care făceau o ofertă de muncă pentru Italia, au luat legătura telefonic cu inculpatul H.A.O. care i-a asigurat că are posibilitatea să faciliteze angajarea lor în agricultură în Italia pentru un salariu lunar de 500 de euro. S-au întâlnit în aceeaşi zi cu inculpatul care le-a confirmat şi personal cele relatate telefonic, fără a le preciza că în realitate era vorba de Sicilia, dându-le asigurări că vor lucra 8 ore pe zi, masa şi cazarea gratuite.
În aceste condiţii, S.P., S.V., S.C., S.M. şi G.A. s-au hotărât să accepte oferta şi în aceeaşi zi au pornit spre Italia din Baia Mare, îmbarcaţi într-un microbuz condus alternativ atât de inculpat cât şi de un anume V.V., actele de identitate fiindu-le ridicate de inculpat.
Ajunşi în Sicilia, inculpatul a plasat pe rând persoanele aduse din România la diverşi cetăţeni italieni pe care îi contactase telefonic anterior şi care se prezentau pentru a-şi alege forţa de muncă dorită. Cei cinci au observat că atunci când unul dintre ei era plasat de H., acesta îi dădea italianului şi cartea de identitate a persoanei, primind în schimb o sumă de bani de la italian, respectiv 200 de euro.
S.P. a fost lăsat de inculpat la o fermă situată la o distanţă de circa 2 km de localitatea R.A., predându-l unui cetăţean italian care a refuzat să-i plătească lui H. cei 200 de euro pretinşi de acesta, motivând că mai întâi vrea să testeze aptitudinile acestuia, situaţie în care inculpatul a reţinut asupra sa drept garanţie cartea de identitate a lui S.P., urmând să i-o remită italianului în momentul în care ar fi primit suma de 200 de euro.
S.P. a fost cazat în incinta unei ferme, fiind lipsit de apă curentă, energie electrică sau gaz, programul de lucru fiind între orele 05:00 dimineaţa şi până după lăsarea serii, fiind folosit la diverse munci în gospodărie, neprirnind decât o singură dată pe zi mâncare.
S.P. a arătat că iniţial inculpatul intenţiona să-l plaseze la alt sicilian unde s-a întâlnit cu un român traficat de asemenea de inculpat care a apucat să-i spună că nu primise nici un ban de o lună de zile de când se afla acolo, motiv pentru care S.P. i-a cerut inculpatului să-l aducă înapoi acasă, lucru care a generat furia inculpatului, care l-a îmbrâncit şi l-a ameninţat. Datorită manifestării violente a inculpatului, când a fost plasat la cel de-al doilea italian lui S.P. i s-a făcut frică şi nu a mai îndrăznit să protesteze.
Mama lui S.P., martora S.S., care obţinute de la inculpat numărul de telefon al italianului la care se afla fiul său, i-a telefonat acestuia aflând de la partea vătămată condiţiile grele în care lucra şi că dorea să revină în ţară, situaţie în care S.S. a început să facă presiuni asupra inculpaţilor cerându-le să-i aducă fiul acasă, însă aceştia au refuzat, condiţionând acest fapt de plata sumei de 200 de euro. În cele din urmă S.S. a făcut rost de suma de 150 de euro, pe care a dat-o inculpatei H.R.S. şi după ce aceasta i-a confirmat telefonic încasarea banilor, inculpatul, care la acea dată se afla în Italia cu un alt transport de persoane, a acceptat să-l aducă pe S.P. în România.
S.P. a rămas în Italia timp de două săptămâni, fără a fi plătit pentru munca prestată.
Partea vătămată S.P. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu 500 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit şi costul întoarcerii în ţară) şi 5.000 de euro daune morale, menţinând în faţa instanţei pretenţiile civile.
14. Partea vătămată S.V. a fost recrutat şi traficat în Sicilia de către inculpatul H.A.O. în aceleaşi condiţii şi împrejurări ca şi cele mai sus descrise.
S.V. a arătat că inculpatul le-a făcut promisiunile privind locurile de muncă în Italia şi salarizarea pe care urmau să o primească acolo, arătând că după ce au ajuns în Sicilia pe el l-a lăsat unei italience numite T.A. pentru suma de 200 de euro, dându-i acesteia şi actul lui de identitate.
T.A. l-a transportat la o fermă cazându-l într-o încăpere mică, folosindu-l la muncă în gospodărie sau la câmp de dimineaţa până seara, la micul dejun oferindu-i un ceai cu biscuiţi, iar în timpul zilei o singură dată, nişte spaghete.
La acea fermă S.V. a rămas timp de o lună, după care T.A. i-a permis să-i telefoneze inculpatului H.A.O., căruia S.V. i-a cerut insistent să fie adus acasă.
Pentru cele patru săptămâni cât a lucrat la ea, T.A. i-a dat 100 de euro avertizându-l să nu îi spună inculpatului acest lucru întrucât ştia că acesta îi va confisca banii. După ce inculpatul şi-a făcut apariţia la ferma T.A., a încasat de la aceasta suma de 200 de euro, din salariul lui S.V.
După ce S.V. a ajuns în România adus de inculpat, în timp ce se aflau între localităţile C.S., judeţul Sălaj şi A., judeţul Maramureş, inculpatul i-a cerut lui S.V. 100 de euro drept contravaloare a transportului, acesta din urmă temându-se că va rămâne fără banii primiţi de la T.A. i-a spus inculpatului că îi va plăti după ce va ajunge acasă, situaţie în care inculpatul l-a obligat să coboare din microbuz, abandonându-l singur în câmp, refuzând să-l aducă până în Baia Mare.
S.V. a fost nevoită să se deplaseze pe jos până în primul sat întâlnit, unde telefonul său mobil a avut semnat şi astfel a putut să ceară ajutor din partea părinţilor săi care au venit după el.
Partea vătămată S.V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 400 de euro daune materiale (reprezentând diferenţa de salar neîncasată) şi 5.000 de euro daune morale, menţinând în faţa instanţei pretenţiile civile.
15. Partea vătămată S.C. s-a aflat în grupul victimelor S.P. şi S.V., fiind traficat împreună cu aceştia de către inculpatul H.A.O. în luna mai 2009 în Sicilia.
După ce au ajuns în apropiere de Napoli, inculpatul l-a plasat la un abator, restituindu-i lui S.C. actul de identitate, dar în ziua următoare victimei i s-a spus că nu mai poate rămâne în acel loc. În următoarea zi şi-au făcut apariţia doi italieni (tată şi fiu) care i-au dat angajatorului de la abator suma de 200 de euro pentru a o remite mai departe inculpatului H.A.O. cu care erau în înţelegere şi l-au luat pe S.C. transportându-l în apropiere de oraşul R.C. în Sicilia, unde a fost cazat într-o încăpere din spatele unui garaj, fiind folosit apoi zilnic de dimineaţa până seara la efectuarea a diverse munci (întreţinerea grajdurilor, mulsul oilor, tăiatul lemnelor, etc).
În primele două zile lui S.C. i s-a dat de mâncare şi condiţiile i s-au părut acceptabile, însă după aceea situaţia s-a schimbat, fiind tratat umilitor, fiind înjurat şi insultat, dându-i-se de mâncare o singură dată pe zi foarte puţin, doar spaghete. După câteva zile, S.C. i-a cerut italianului să-i îmbunătăţească condiţiile măcar în ceea ce priveşte alimentaţia, însă a refuzat şi chiar şi-a intensificat exploatarea exercitată asupra lui. La acel italian S.C. a lucrat timp de trei săptămâni, fiind plătit o singură dată cu 25 de euro pentru a-şi cumpăra ţigări. După cele trei săptămâni, S.C. nu a mai rezistat, mai ales că într-o duminică italianul l-a ameninţat cu moartea, şi a fugit de pe proprietatea acestuia fără a-şi lua lucrurile personale, călătorind pe jos o distanţă de circa 50-70 km, timp de o zi şi o noapte, ajungând în oraşul R.C. fără să fi mâncat nimic şi fără a avea vreun ban asupra sa, dorrnind prin parcuri. Aici S.C. a căutat o unitate de carabinieri unde a denunţat cele întâmplate şi ulterior, cu ajutorul unui român, a reuşit să ajungă în România cu un autocar al firmei de transport internaţional de persoane.
Partea vătămată S.C. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală, arătând că se constituie parte civilă doar cu suma de 10.000 euro daune morale.
16. Partea vătămată S.M. în cursul lunii mai 2009 a fost traficat în Sicilia de inculpatul H.A.O. în aceleaşi împrejurări ca şi numiţii S.P., S.V. şi S.C.
După ajungerea în Sicilia, S.M. a fost plasat de către inculpat împreună cu verii săi S.V. şi S.P. unor italieni cărora inculpatul le-a remis şi actele lor de identitate. În final S.M. a fost luat de un italian numit G.B. care l-a transportat într-un loc izolat la o stână de oi, cazându-l într-o încăpere murdară dotată doar cu un pat de lemn, folosită pentru prepararea brânzeturilor, fără a avea geamuri, fiind o simplă magazie.
S.M. i-a explicat prin semne lui G.B. că nu se pricepe la îngrijitul oilor, ceea ce l-a enervat foarte tare pe acesta, care a proferat mai multe ameninţări cu moartea la adresa lui şi constatând că nu-l poate folosi la oierit, G.B. i-a restituit actul de identitate, l-a condus cu maşina sa până la şoseaua principală unde la abandonat în drum, fără bani, fără apă şi fără mâncare.
După ce a fost abandonat, S.M. s-a deplasat pe jos pe o distanţă de aproximativ 60-70 km, fiind luat în cele din urmă într-o maşină de ocazie de către un tânăr italian, care l-a transportat la Aeroportul din C2, unde S.M. s-a întâlnit întâmplător cu un alt român căruia i-a explicat situaţia în care se afla şi care i-a cumpărat mâncare şi bilete de călătorie, cu ajutorul lui ajungând în România.
Partea vătămată S.M. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă, solicitând doar suma de 500 de euro daune morale.
17. în luna mai 2009 partea vătămată B.T. din Baia Mare a găsit în ziarul „G.M.” un anunţ publicat de inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. prin care aceştia ofereau locuri de muncă în Italia. Numitul B.T. a telefonat la unul din numerele menţionate în anunţ discutând cu inculpatul care s-a recomandat „S1”, din discuţie B.T. înţelegând că inculpatul avea relaţii în zona Siciliei, asigurându-l că din acest motiv poate facilita angajarea în locuri de muncă plătite onorabil, în diferite domenii (agricultură, zootehnie, servicii de îngrijire a unor persoane în vârstă), părţile convenind să se întâlnească personal pentru a discuta detalii. Întâlnirea a avut loc la data de 26 mai 2009 la localul „M.A.C.” din Baia Mare, unde inculpatul a confirmat că salariul porneşte de la suma de minimum 500 de euro lunar, cazarea şi masa fiind asigurate gratuit, că după o perioadă este foarte posibil să se încheie contracte de muncă. B.T. a constatat cu acea ocazie că inculpatul era contactat telefonic în permanenţă de diverse persoane urmare a anunţului din ziar care îşi doreau un loc de muncă, auzind chiar şi o discuţie privată dintre inculpat şi un cunoscut al acestuia aflat la o masă vecină căruia inculpatul ia relatat că are de încasat comisioane lunare de la patronii italieni la care a dus persoane din România la lucru.
La data de 27 mai 2009 B.T. s-a prezentat în incinta benzinăriei situată pe Bulevardul D. din Baia Mare unde i-a întâlnit pe cei doi inculpaţi, plecarea fiind organizată de inculpatul H.A.O., folosindu-se două microbuze, dintre care unul urma să fie condus de martorul F.F.I. Inculpaţii au îmbarcat mai multe persoane în cele două microbuze cu destinaţia Italia. Înainte de ieşirea din ţară inculpatul a reţinut asupra sa toate actele de identitate ale persoanelor traficate, fără să le mai înapoieze ulterior.
În Sicilia au tranzitat localităţile B., C. şi T.T., B.T. constatând că inculpatul avea relaţii printre exploatatorii din zonă, cu care lua legătura telefonic, fiind plasate în acest fel, pe rând, toate persoane aduse din Românie, pentru fiecare inculpatul încasând de la italieni câte 200 de euro.
B.T. a fost plasat ultimul în localitatea C. unui italian numit M.L. căruia inculpatul i-a dat şi actul de identitate, primind pentru aceasta suma de 200 de euro. B.T. a fost transportat într-un imobil în care italianul colecta laptele şi prepara produse lactate, cazându-l Într-o încăpere din incinta acestui imobil unde se aflau dispozitive şi utilaje specifice, neavând la dispoziţie decât o saltea şi nişte haine murdare. Imediat a fost trimis să îngrijească o cireada de 200 de vite şi o turmă de 100 de oi, fiind nevoit să rămână toată ziua pe dealurile aride ale Siciliei, la temperaturi foarte ridicate, cerându-i-se, de asemenea, să sape în două plantaţii de viţă de vie, fiind obligat să muncească inclusiv sâmbăta şi duminica de dimineaţă până către miezul nopţii şi să stropească viţa de vie cu soluţie de piatră-vânătă, fără a i se asigura nici minimele condiţii de protecţie în acest sens, fără a i se da nimic de mâncare sau apă potabilă, fiind silit să folosească apa cu care erau adăpate vitele. Pe timpul nopţii a fost obligat să asigure paza animalelor.
B.T. a fost exploatat astfel timp de două săptămâni fără a fi plătit şi fără să poată pleca sau fugi din cauză că actul său de identitate era reţinut de italian, acesta reproşându-i zilnic că l-a cumpărat cu bani grei de la H.A.O.
Într-o împrejurare care i-a permis acest lucru, B.T. şi-a „furat” cartea de identitate de la italian şi într-una din zile s-a hotărât să fugă. în timp ce se afla pe câmp cu vitele a plecat pe jos pe o distanţă de circa 10 km, fiind găsit însă de M.L. care l-a ajuns din urmă cu autovehiculul lui de teren, acesta temându-se că B.T. va sesiza organele de politie. B.T. nu s-a lăsat înduplecat şi deşi nu avea nici un ban, a cerut ajutorul unui italian întâlnit întâmplător care l-a condus la sediul unităţii de carabinieri din oraşul T.T. la data de 6 iunie 2009. B.T. avea asupra sa paşaportul pe care l-a prezentat autorităţilor italiene şi astfel a fost ajutat să revină în România, ajungând acasă la data de 13 iunie 2009.
Partea vătămată B.T. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 3.000 de euro daune materiale (reprezentând salariul neîncasat şi cheltuielile pe care le-a făcut în Italia) şi 7.000 de euro daune morale.
18. La începutul lunii mai 2009 partea vătămată G.S.F. din Baia Mare a găsit un anunţ în ziarul „G.M.” conform căruia se ofereau locuri de muncă în Italia, anunţul consultându-l împreună cu prietenii săi L.I. şi D.C.D. Au apelat numărul telefonic indicat în anunţ şi au discutat iniţial cu inculpata H.R.S. care le-a confirmat că ofertele de muncă sunt reale, că soţul său este cel care are posibilitatea să faciliteze angajarea în diverse domenii în localităţi din nordul Italiei, asigurându-i că salariul va fi de 500 de euro lunar, transportul gratuit, masa şi cazarea vor fi asigurate de angajatori. Inculpata a mai menţionat că bărbaţii vor lucra în zootehnie, iar pentru femei se asigură locuri de muncă în restaurante sau alte localuri publice, iar, la insistenţele repetate ale celor trei persoane, inculpata a acceptat să recunoască faptul că în realitate locurile de muncă vor fi în Sicilia. Ulterior acestei date, cei trei au mai discutat la telefon detalii despre ofertă şi cu inculpatul H.A.O. care i-a convins că oferta este serioasă. S-au hotărât să plece cu inculpatul în Italia, plecarea făcându-se în aceeaşi zi, persoanele fiind îmbarcate într-un singur microbuz ce a fost condus alternativ de inculpat şi de martorul F.F.I. Înainte de ieşirea din ţară inculpatul a luat actele de identitate ale tuturor persoanelor transportate, fără să se mai restituie după aceea.
Partea vătămată a declarat că iniţial i s-a spus că transportul este gratuit, însă în momentul plecării inculpatului i-a comunicat că transportul costă 200 de euro, ce-i vor fi reţinuţi părţii vătămate din primul salar.
În Sicilia inculpatul a plasat toate persoanele, cei trei sesizând că percepe la fiecare plasare suma de 200 de euro de persoană, inculpatul înmânând italienilor şi actele de identitate ale acestora.
Partea vătămată G.S.F. a fost plasat de inculpat unui italian numit C.C., văzând cum inculpatul a încasat de la italian 200 de euro pentru el şi i-a remis acestuia actul său de identitate.
G.S.F. a rămas aici 4 zile, timp în care a fost obligat să lucreze la câmp în condiţii foarte grele, trebuind să rămână acolo toată ziua în arşiţă, fără să primească apă sau mâncare, fiind cazat într-o baracă fără electricitate şi fără apă curentă, în interior aflându-se doar un pat de fier.
Într-o împrejurare i s-a permis să telefoneze acasă şi atunci G.S.F. i-a cerut mamei sale să-l ajute, după care i-a telefonat inculpatului povestindu-i condiţiile în care se afla, acesta cerându-i să reziste.
În ziua următoare C.C. l-a transportat cu autovehiculul său într-o localitate necunoscută unde l-a abandonat, fără a-i restitui şi actul de identitate. Nemâncat şi obosit, partea vătămată G.S.F. s-a deplasat pe jos circa 10 ore până când unui italian i s-a făcut milă de el şi i-a permis să telefoneze inculpatului, căruia G.S.F. i-a cerut să îl aducă acasă, inculpatul condiţionând aducerea lui în ţară de plata sumei de 100 de euro, sumă ce a fost procurată de mama părţii vătămate G.S.F. care a dat-o inculpatei H.R.S. De asemenea, sora părţii vătămate L.I. aflată în acea perioadă într-o altă zonă a Italiei la lucru, a plătit pentru G.S.F. alte 200 de euro inculpatului pentru a-l convinge să accepte să-l aducă pe acesta în România şi să-şi recupereze actul de identitate de la italian. În microbuz partea vătămată i-a întâlnit şi pe prietenii săi, L.I. şi D.C.D. care i-au povestit că au fost exploataţi în condiţii asemănătoare şi că inculpatul a cerut şi pentru ei câte 300 de euro pentru fiecare drept răscumpărare.
Partea vătămată G.S.F. şi-a precizat constituirea de parte civilă în faţa instanţei, solicitând suma de 500 de euro daune materiale (350 de euro reprezentând suma plătită de părinţii săi şi de sora lui L.I. inculpaţilor, la care se adaugă salariul neprimit şi celelalte cheltuieli efectuate în Italia).
19. Partea vătămată D.C.D. a fost recrutată şi traficată în Sicilia de către inculpaţi prin aceleaşi metode prin care au fost recrutaţi şi traficaţi şi G.S.F. şi L.I. în luna mai 2009.
D.C.D., după ce a ajuns în Sicilia, a fost despărţită de prietenii săi, inculpatului H.A.O. plasând-o unui italian numit A.B. din localitatea R.A., căruia i-a remis şi cartea de identitate a acesteia, primind de la italian suma de 200 de euro.
D.C.D. a fost dusă la locuinţa sicilianului unde i s-a cerut să o asiste şi să o îngrijească pe soţia acestuia, o femeie în vârstă, paralizată, care nu se putea mişca. Timp de două zile şi o noapte D.C.D. a încercat să-şi îndeplinească îndatoririle, însă nu a putut face faţă efortului.
D.C.D. a fost cazată într-o cameră mică, lipsită de electricitate, în condiţii mizere şi total necorespunzătoare, în cele două zile nemâncând nimic, întrucât A.B. îi dădea resturile de la masa familiei sale, pe care partea vătămată le-a refuzat, nu i s-a dat voie să facă baie sau duş, fiind obligată să muncească în casă.
În cele din urmă D.C.D. fiind copleşită de disperare a început să plângă, rugându-l pe A.B. să o ducă la ferma la care fusese lăsat prietenul ei, L.I.
D.C.D. a rămas la A.B. o săptămână, fiind silită să supravieţuiască în condiţiile inumane descrise, după care A.B. a dus-o la ferma unde se afla prietenul ei, fiind convins că apoi o va aduce înapoi. Or ajunsă acolo, D.C.D. a refuzat să se mai întoarcă şi a fost acceptată de patronul prietenului ei, numitul Z. D.C.D. a fost pusă însă să lucreze în gospodăria acestuia, cerându-i-se să zugrăvească încăperile din casă, să întreţină curăţenia în fermă şi fiind cazată într-un şopron împreună cu L.I., fără să beneficieze de condiţii elementare de subzistenţă, neavând apă curentă, energie electrică sau alte utilităţi, primind mâncare o singură dată pe zi (macaroane).
În aceste condiţii în acel loc D.C.D. a rămas aproape o săptămână fiind silită să îşi procure apa de băut dintr-o sursă nepotabilă, un puţ neamenajat, Z. fiind violent atât cu ea, cât şi cu L.I., proferând în permanenţă ameninţări la adresa lor, fiindu-le frică de el deoarece au observat că umbla înarmat cu o puşcă şi un pistol, având arme atât în autovehicul cât şi în casă.
D.C.D. a reuşit să telefoneze acasă şi să explice familiei situaţia gravă în care se afla. În încercarea ei de a se salva cu orice preţ l-a minţit pe Z. că este nevoită să se întoarcă în România deoarece i-a murit mama, aspect care în realitate nu era adevărat. Z. l-a contactat pe inculpatul H.A.O. şi i-a comunicat că nu mai are ce face cu victima întrucât plânge într-una. Între timp, din ţară inculpatul a fost contactat telefonic şi de tatăl numitei D.C.D. care i-a cerut imperativ să facă demersuri pentru a-i aduce fiica acasă, însă inculpatul a refuzat şi a luat legătura cu victima spunându-i că trebuie să stea acolo până îşi plăteşte toate datoriile. Datorită insistenţelor repetate ale familiei victimei, în cele din urmă H.A.O. a acceptat să o aducă în ţară pe D.C.D., însă condiţionat de plata sumei de 300 de euro.
Familia părţii vătămate D.C.D. a făcut un împrumut deoarece nu dispunea de această sumă de bani.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate D.C.D. şi ale martorului D.S., după ce familia ei a procurat banii pretinşi de inculpat, mama ei s-a întâlnit cu inculpata H.R.S. şi i-a remis suma de 300 de euro pentru ca inculpatul să accepte s-o aducă pe partea vătămată acasă.
În acest sens, la dosarul de urmărire penală se află depus un înscris olograf din care rezultă că inculpata H.R.S. (care a şi semnat şi şi-a menţionat datele cărţii sale de identitate şi codul său numeric personal) a primit la data de 22 mai 2009 suma de 600 de euro de la D.F. (mama părţii vătămate D.C.D.) şi de la B.M.V. (mama părţii vătămate L.I.).
Partea vătămată D.C.D. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă, arătând că solicită doar suma de 300 de euro pretinsă de inculpaţi pentru aducerea în ţară.
20. Partea vătămată L.I. a luat la cunoştinţă de anunţul publicat în presa locală băimăreană privind oferte de locuri de muncă în Italia în aceleaşi împrejurări ca şi D.C.D. şi G.S.L.
După ce au ajuns în Sicilia, inculpatul H.A.O. l-a plasat pe L.I. iniţial împreună cu D.C.D. la o fermă situată la o distanţă de circa 8 km de oraşul R.A. însă imediat prietena sa a fost mutată la A.B. La ferma respectivă aparţinând italianului Z., partea vătămată L.I. a rămas în continuare, aici întâlnindu-i pe alţi cunoscuţi de-ai săi din Baia Mare, printre care şi pe numitul S.P., acesta din urmă spunându-i că „în realitate va fi un dezastru”.
L.I. a arătat că a fost obligat să se ocupe de ferma de animale a lui Z., trebuind să presteze toate muncile specifice unei asemenea activităţi, a fost cazat într-un şopron lipsit de cele mai elementare mijloace de subzistenţă, fără acces la apă curentă, energie electrică sau alte utilităţi, rămânând în aceste condiţii o săptămână, fiind nevoit să îşi procure apa de băut dintr-un puţ neamenajat, iar hrană primea o dată pe zi.
L.I. a fost agresat fizic de către Z. care profera mereu ameninţări asupra lui şi asupra prietenei sale care fusese adusă între timp. În fiecare noapte sicilianul efectua controale pentru a depista eventualii fugari.
Programul de muncă impus era epuizant, inuman, L.I. trebuind să muncească fără pauză de dimineaţa devreme până după lăsarea întunericului.
Într-o împrejurare, Z. a fost de acord să-i permită numitului L.I. să telefoneze acasă şi imediat acesta a profitat de situaţie cerând ajutorul părinţilor săi, fiind foarte speriat deoarece auzise că Z. şi doi prieteni de-ai săi împuşcaseră două tinere pe care în prealabil încercaseră să le violeze.
La data de 22 mai 2009 inculpatul H.A.O. şi-a făcut apariţia la respectiva fermă fiind abordat de L.I. care i-a cerut să-i ducă acasă pe el şi D.C.D., inculpatul refuzând, condiţionând imediat aceasta de „plata datoriilor pe care le aveau la el”, ori familiile să plătească pentru fiecare câte 300 de euro inculpatei H.R.S. rămasă în ţară. Abia după ce inculpata i-a confirmat telefonic plata sumelor respective, inculpatul a fost de acord să permită îmbarcarea celor doi în microbuz şi să-i transporte în România.
În prezenţa apărătorului din oficiu, în faza de urmărire penală L.I. a declarat că încă în Italia inculpatul i-a ameninţat ca, după revenirea în ţară, să nu declare nimic autorităţilor române, dar nici celor italiene, deoarece se temea de intervenţia acestora, cu atât mai mult cu cât carabinierii au sesizat că numita D.C.D. plângea şi au oprit în trafic microbuzul pentru a verifica, ocazie cu care cei doi nu l-au denunţat pe inculpat întrucât se temeau de acesta.
Partea vătămată L.I. şi-a precizat constituirea de parte civilă în faţa instanţei arătând că solicită 1.000 de euro daune materiale, incluzând salariul neplătit şi cei 300 de euro achitaţi de mama sa inculpatei H.R.S.
21. Partea vătămată S.V.Z. din oraşul S.N. în luna iunie 2009 a găsit în ziarul local „G.M.” anunţul publicat de cei doi inculpaţi privind oferta de locuri de muncă în Italia, acesta sunând la numărul de telefon indicat şi vorbind cu inculpatul H.A.O. care i-a explicat că are posibilitatea să faciliteze obţinerea unor locuri de muncă în zootehnie în Sicilia pentru care se asigură un salariu de 1.200 de euro lunar, masă şi cazare gratuite, iar transportul costa 200 de euro ce urmau să fie reţinuţi din primul salar.
În ziua următoare au convenit să se întâlnească personal, ceea ce s-a şi întâmplat, şi în prezenţa unui prieten adus de partea vătămată S.V.Z. a confirmat din nou oferta făcută la telefon.
Plecarea a fost stabilită pentru ziua următoare, S.V.Z. fiind îmbarcat din S.N. de către inculpat într-un microbuz marca W. de culoare albastră şi transportat, alături de mai multe persoane aflate în situaţia sa, spre Italia, microbuzul fiind condus alternativ atât de inculpat cât şi de un şofer numit A.D. care îl ajuta în acest sens. Înainte de ieşirea din ţară, inculpatul le-a luat tuturor documentele de identitate, restituindu-le pe parcursul călătoriei.
În Sicilia, S.V.Z. a constatat că inculpatul era adesea contactat telefonic de diferiţi italieni pe care acesta îi cunoştea dinainte şi cu care era înţeles în ceea ce priveşte traficarea de persoane ca forţă de muncă din România.
S.V.Z. a fost plasat unui italian numit Z. care i-a solicitat actul de identitate şi l-a transportat cu autovehiculul său la o fermă situată într-un loc izolat între localităţile R.A. şi C.I., fiind cazat într-o încăpere împreună cu un alt român.
Programul de lucru impus se încadra între orele 05:00-22:00 zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica, S.V.Z. fiind pus să îngrijească o cireada de vite, primind mâncare doar o dată pe zi, motiv pentru care era nevoit să fure fructe din livada italianului pentru a rezista.
După două săptămâni Z. l-a mutat într-un beci insalubru, lipsit de geamuri, unde era sechestrat tot timpul atunci când nu era folosit la lucru.
Întrucât S.V.Z. nu a mai putut face faţă acestui regim inuman, a cerut ca măcar să fie transferat la un alt patron, dar Z. a refuzat, condiţii în care a hotărât să încerce să se salveze singur şi astfel, într-o zi a plecat pe neobservate cu bagajul asupra sa. Când a ajuns la şoseaua principală s-a văzut înconjurat dintr-o dată de trei autoturisme, în unul aflându-se Z. care l-a urcat cu forţa în maşină şi l-a bătut, punându-i apoi pistolul la tâmplă şi ameninţându-l cu moartea. S.V.Z. s-a speriat foarte tare mai ales când a văzut că este adus înapoi la fermă unde a fost sechestrat în beci şi a fost ţinut acolo timp de 2 zile şi o noapte, interval în care a fost bătut în continuare, din cauza leziunilor suferite nemaiputând părăsi patul în perioada următoare. în pofida acestei stări grave, numitului S.V.Z. nu i s-au asigurat nici cele mai elementare condiţii de îngrijire, neprimind nimic de mâncare, neadministrându-i-se nici un fel de medicaţie sau de asistenţă medicală. A fost îngrijit pe ascuns de concubina lui Z., numita S.M.C., aceasta aducându-i din când în când câte ceva de mâncare.
Uneori Z. le permitea persoanelor exploatate de el să telefoneze acasă, pentru a nu crea probleme cu autorităţile în cazul în care familiile s-ar fi îngrijorat şi într-o astfel de ocazie, S.V.Z. a vorbit cu H.A.O. cerându-i sprijinul. Inculpatul l-a asigurat că „totul va fi bine” şi că va primi după 2 luni salariul, însă realitatea l-a contrazis.
După o lună în care a fost exploatat, umilit şi tratat inuman, S.V.Z. i-a cerut lui Z. plata salariului pe care inculpatul i-l promisese în ţară, italianul refuzându-l.
S.V.Z. a declarat că între timp inculpatul a mai adus la ferma lui Z. şi alte persoane din România, însă nu putea lua legătura cu acestea deoarece italianul le interzisese să colaboreze între ei sau să vorbească unul cu altul. La un moment dat, în prezenţa inculpatului, partea vătămată S.V.Z. şi un anume „F.R.” i-au cerut lui Z. plata salariului din nou, însă acesta a refuzat în continuare şi de faţă cu inculpatul, Z. i-a lovit pe amândoi, le-a pus pistolul la tâmplă şi i-a ameninţat cu moartea, fără ca inculpatul să intervină în vreun fel.
Asupra lui S.V.Z. s-au făcut presiuni de către inculpat şi de către Z. pentru a-l determina să mai rămână acolo o perioadă, însă acesta a refuzat spunându-i inculpatului că intenţionează să-i reclame la carabinieri, în cele din urmă acceptând să-l aducă în ţară, dar numai după ce i-a promis că va renunţa la reclamaţie.
Din declaraţia lui S.V.Z. dată în faza de urmărire penală mai rezultă că din când în când autorităţile poliţieneşti italiene făceau câte un control menit să depisteze prezenţa persoanelor exploatate prin muncă, însă traficanţii italieni erau avizaţi şi atunci ascundea victimele.
Partea vătămată S.V.Z. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă, solicitând 2.100 de euro daune materiale (reprezentând salariul neîncasat pentru 1 lună şi 3 săptămâni) şi 20.000 de euro daune morale.
22. Partea vătămată B.B. din Baia Mare era angajat în vara anului 2009 în câmpul muncii însă a decis să îşi caute un loc de muncă mai bine plătit, astfel că la începutul lunii iulie 2009 a sesizat că în ziarul local „G.M.” a fost publicat un anunţ prin care se ofereau locuri de muncă în Italia. Urmare a apelului telefonic făcut la numărul indicat a vorbit cu inculpata H.R.S. care i-a explicat că acel anunţ a fost postat de ea şi soţul ei care se ocupă efectiv de transportarea persoanelor în Italia, că locurile de muncă sunt în agricultură în Sicilia, cu un salariu de 500 euro lunar, masă şi cazare gratuite.
În următoarele două săptămâni B.B. a dorit să se informeze mai bine, telefonând de mai multe ori la acel număr, vorbind fie cu inculpata, fie cu inculpatul H.A.O., care de fiecare dată îi prezentau oferta în mod atrăgător.
La data de 16 iulie 2009, B.B. s-a prezentat la o întâlnire convenită cu inculpatul,în faţa Complexului E. din Baia Mare, strada G.C.B., ocazie cu care s-a prezentat la discuţie şi o femeie pe care H. o recrutase prin aceeaşi modalitate, ambilor explicându-le că are posibilitatea să le faciliteze angajarea în Sicilia în agricultură pentru un salariu de 500 de euro lunar, masă şi cazare gratuite, transportul costând 200 de euro ce urmau să le fie reţinuţi din primul salar.
În data de 17 iulie 2009 s-a stabilit plecarea din Baia Mare, realizându-se din zona Gării, benzinăria situată în faţa complexului „S.L.”, inculpatul luând tuturor persoanelor actele de identitate înainte de a ieşi din ţară prin P.T.F. P. şi nerestituindu-le ulterior.
După ce au ajuns în Sicilia, B.B. a remarcat că inculpatul se afla în legătură telefonică tot timpul cu diverşi italieni care erau avizaţi despre faptul că aducea din România persoane pe care urma să le plaseze ca forţă de muncă la negru. B.B. şi un anume F. au fost plasaţi unui italian numit C.A. care i-a plătit inculpatului pentru amândoi suma de 400 de euro, primind de la acesta actele lor de identitate. C.B. i-a transportat imediat pe amândoi la gospodăria situată la circa 8 km de oraşul R.A., unde au fost cazaţi într-un garaj lipsit de geamuri şi de condiţii decente de supravieţuire fiind puşi să muncească la câmp de dimineaţa până seara.
După o săptămână în care au fost exploataţi încontinuu, C.A. şi soţia sa s-au declarat nemulţumiţi de munca prestată de români, astfel că i-au telefonat inculpatului şi i-au cerut să-i ia de la ei. Din declaraţia lui B.B. dată în faza de urmărire penală, rezultă că aceasta în realitate era o strategie menită „să justifice” refuzul italienilor de a le plăti pentru munca executată timp de o săptămână, nici unul dintre ei neprimind nici un ban.
C.A. i-a transportat pe B.B. şi pe F. în acelaşi loc de unde i-a luat în urmă cu 7 zile, inculpatul aşteptând acolo şi primind de la italian actele de identitate ale acestora, pe care le-a reţinut din nou ilegal asupra sa. Le-a promis celor doi că îi aduce în România, însă în realitate aceştia aveau să constate că inculpatul i-a dus la un alt italian numit E., căruia i se spunea şi Z., şi i-a înmânat şi actul de identitate al acestuia.
Numitul E. (Z.) l-a obligat pe B.B. să lucreze de dimineaţa devreme până după miezul nopţii, zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica, activitatea principală fiind în zootehnie. După o săptămână a procedat la fel ca şi C.A., declarându-se şi el nemulţumit şi refuzând să-i plătească salariul, chemându-l pe inculpat să-l ia din gospodăria lui. În timpul în care s-a aflat la E. (Z.), B.B. a fost supravegheat în permanenţă pentru a nu i se permite să fugă, confirmând că italianul umbla în permanenţă înarmat cu un pistol.
În ziua în care inculpatul trebuia să vină după el, vineri, lui B.B. nu i s-a dat nimic de mâncare, inculpatul făcându-şi apariţia şi aducându-i lui Z. pe G.G. şi O.V.F., care se cunoşteau cu B.B. şi datorită faptului că G.G. a protestat în legătură cu realitatea diferită faţă de promisiunile primite în ţară de la inculpat, E. (Z.) i-a ameninţat pe toţi cu moartea, dandu-se exemplu situaţia lui S.V.Z. pe care îl bătuse până când acesta nu se mai ridicase din pat două zile.
Din declaraţiile părţii vătămate B.B. rezultă că i-a spus inculpatului că nu mai doreşte să muncească în Italia datorită condiţiilor grele şi modului în care se comportă angajatorul şi a insistat ca inculpatul să-l aducă în ţară, însă inculpatul l-a ameninţat cu bătaia dacă nu acceptă să mai rămână.
B.B. nu a fost adus acasă de inculpat, ci a fost dat mai departe unui alt italian numit P.A. care i-a luat şi pe părţile vătămate O.V.F. şi G.G., ducându-i la o fermă de porci unde i-a cazat pe toţi trei într-un coteţ împreună cu animalele, în condiţii total insalubre şi improprii. Cei trei au rămas acolo timp de o săptămână, fiind siliţi să muncească în împrejurări extrem de grele şi subnutriţi. I-a cerut lui P.A. să-l anunţe pe inculpat să vină după el, însă acesta i-a cerut să mai rămână măcar o săptămână. B.B. a refuzat, la fel şi G.G., care a ameninţat că reclamă totul la carabinieri, ceea ce l-a înfuriat pe P.A. care a afirmat că i-a cumpărat pe amândoi cu 600 de euro de la inculpat, reclamându-şi banii înapoi.
P.A. i-a lăsat să plece, fără să le restituie actele de identitate despre care a afirmat că au rămas la Z. Victimele s-au deplasat pe jos la o distanţă de circa 60 km, timp de aproape două zile până au ajuns în oraşul C2 din regiunea cu acelaşi nume unde au găsit o asociaţia de întrajutorare pentru persoane lipsite de adăpost, deservită de un preot român ortodox, I.V., care i-a găzduit şi i-a îndrumat să se adreseze cu plângere penală carabinierilor, după ce victimele telefonaseră în prezenţa lui inculpatului şi acesta refuzase să discute cu preotul. Prin intermediul unui român cunoscut de-al victimelor din Baia Mare, martorul V.A., aceştia s-au deplasat la secţia de carabinieri şi au dat declaraţii despre traficarea şi exploatarea lor în Sicilia.
Prin intermediul asociaţiei caritabile, B.B. a reuşit să ajungă în România fără actul de identitate care nu i-a mai fost restituiţi de traficanţii italieni care l-au exploatat. Ca atare, după ce a ajuns acasă B.B. i-a telefonat de mai multe ori inculpatului cerându-i să-i restituie documentul şi l-a căutat la domiciliu, motiv pentru care inculpatul s-a înfuriat şi l-a bătut.
Partea vătămată B.B. şi-a precizat în scris constituirea de parte civilă, solicitând despăgubiri materiale de 420 de euro salariul neîncasat pentru cele 3 săptămâni în care a lucrat, 50 de euro contravaloarea telefonului mobil reţinut de inculpat, 50 de euro contravaloarea convorbirilor telefonice şi 7.200 de euro contravaloarea muncii pe care nu a putut să o desfăşoare în perioada iulie 2009-iulie 2010 din lipsa cărţii de identitate şi daune morale de 20.000 de euro.
23. Partea vătămată G.G., luând la cunoştinţă de conţinutul anunţului postat de inculpaţi în ziarul local „G.M.” în luna iulie 2009, a telefonat la numărul indicat, vorbind întâi cu inculpata, care i-a confirmat oferta de muncă şi apoi cu inculpatul de la care a aflat că acesta are posibilitatea să asigure locuri de muncă decente în Sicilia în zootehnie sau agricultură, cu un salariu lunar cuprins între 500 şi 700 de euro, masă şi cazare gratuite, promisiuni făcute de inculpat şi cu ocazia întâlnirii ce s-a desfăşurat între el şi numiţii G.G. şi O.V.F.
Cei doi au considerat că oferta era acceptabilă şi peste câteva zile au plecat în Italia îmbarcaţi de inculpat într-un microbuz din Baia Mare, alături de alte persoane recrutate în condiţii similare, microbuzul fiind condus alternativ de inculpat şi de un alt şofer.
Înainte de ieşirea din ţară inculpatul a luat toate actele de identitate de la persoanele traficate, acte pe care nu le-a restituit ulterior.
În Sicilia persoanele au fost plasate italienilor aflaţi în legătură cu inculpatul cărora acesta le remitea şi actul de identitate al victimei, primind de la italieni sume de bani pentru fiecare persoană.
Părţile vătămate G.G., O.V.F. şi B.B. au fost lăsaţi ultimii unui italian numit Z. care a plătit pentru ei în total suma de 600 de euro, şi care după o zi i-a retraficat numitului P.A.
P.A. i-a cazat într-un coteţ de porci, împreună cu animalele, în condiţii mizere şi inumane, primind de mâncare o singură dată pe zi, fiind supravegheaţi tot timpul şi neavând voie să se odihnească.
După o săptămână, G.G. a cerut să fie îmbunătăţite condiţiile de trai şi muncă, însă totul s-a soldat cu agresarea sa de către P.A. care i-a aplicat lovituri cu un par peste mâini.
Părţile vătămate au hotărât să plece, deplasându-se pe jos până în localitatea C2, unde au fost sprijiniţi de fundaţia umanitară, formulând plângere la secţia de carabinieri, în condiţiile descrise la punctul anterior.
Părţii vătămate G.G. nu i s-a mai restituit niciodată cartea de identitate reţinută iniţial de inculpat încă de la plecarea din ţară şi remisă ilegal ulterior traficanţilor sicilieni.
În declaraţia dată, partea vătămată a arătat că a discutat telefonic cu inculpatul şi i s-a plâns de situaţia în care se afla în Italia, inculpatul ameninţându-l însă că dacă nu rămâne acolo vine şi îl bate.
Partea vătămată G.G. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 150 de euro daune materiale, salariul neprimit pentru cele 10 zile în care a fost exploatat în Sicilia şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
24. În luna iulie 2009 părţile vătămate O.V.F. şi G.G. au citit anunţul publicat în ziarul „G.M.” prin care inculpaţii lansau oferte de locuri de muncă în Italia.
În urma apelului telefonic efectuat, O.V.F. şi G.G. au vorbit cu inculpatul H.A.O. şi au convenit cu acesta o întâlnire în faţa Complexului „E.” din Baia Mare pe strada G.C.B., ocazie cu care le-a prezentat acestora condiţiile de muncă şi de salarizare pe care le putea facilita în Sicilia, constând în diverse domenii lucrative plătite cu salarii variind între 500 şi 700 euro lunar.
La data convenită pentru plecare au fost îmbarcaţi într-un microbuz marca O.V., din incinta benzinăriei din Baia Mare situată vis-a-vis de Complexul „S.L.” şi au plecat spre Italia. Cei doi au remarcat că autovehiculul era condus alternativ de H.A.O. şi de un şofer care fusese adus special în acest scop.
Înainte de ieşirea din ţară prin P.T.F. P., inculpatul a luat toate documentele de identitate ale persoanelor traficate şi nu le-a mai restituit nici la destinaţie.
În Sicilia O.V.F. a remarcat că inculpatul plasa fiecare persoană adusă din România unor italieni pe care îi contacta telefonic în „baza unei înţelegeri prealabile şi care se prezentau pentru a-şi alege forţa de muncă adusă de inculpat. De asemenea, O.V.F. a observat că pentru fiecare persoană inculpatul primea o sumă de bani de la italieni, cărora le remitea odată cu persoana şi actul de identitate al acesteia.
O.V.F. şi G.G. au fost plasaţi ultimii unui italian care i-a retraficat mai departe lui P.A.
O.V.F. a confirmat că P.A. i-a cazat într-un coteţ de porci împreună cu animalele, fără să le asigure alimentaţie corespunzătoare ori alte condiţii normale de supravieţuire, exploatându-i în circumstanţe identice cu starea de sclavie.
În luna septembrie 2009, O.V.F. a intenţionat să se întoarcă acasă, însă P.A. nu i-a permis, refuzând să-i plătească salariul pentru munca prestată. Lipsit de actul de identitate şi de bani, O.V.F. nu a ştiut să se descurce altfel pentru a reuşi să se salveze. A rămas acolo până în luna decembrie 2009, fiind tratat în continuare ca un sclav, ţinut în coteţul de porci în care existau şobolani şi şopârle, fiind umilit zilnic, fără să i se plătească nimic din salariu.
La data de 18 decembrie 2009 O.V.F. a refuzat să mai lucreze şi a plecat, lucrând câteva zile la un alt italian şi reuşind să câştige astfel bani cu care şi-a achitat biletul de călătorie spre România.
Partea vătămată O.V.F. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 3.300 euro daune materiale reprezentând valoarea salariului care i s-ar fi cuvenit în perioada iulie-decembrie 2009 şi 15.000 euro daune morale, menţinându-şi în faţa instanţei pretenţiile civile.
25. În luna iulie 2009 partea vătămată C.G.B. din Baia Mare era angajat ca muncitor necalificat la SC A. SA Baia Mare unde câştiga un salariu foarte mic.
În urma lecturării anunţului publicat de inculpaţi în presa locală, C.G.B. a telefonat la numărul indicat în anunţ, vorbind cu inculpata care i-a confirmat veridicitatea ofertelor de muncă în Italia, menţionând că soţul său se ocupă de transport şi de angajare, spunându-i că are posibilitatea să-i faciliteze angajarea în zootehnie, la o fermă de vite, în Sicilia cu un salariu de 500 euro lunar, masă şi cazare gratuite.
În duminica următoare, C.G.B. a revenit cu un telefon pentru a discuta personal cu inculpatul întrucât îi spusese inculpatei că nu ştie să îngrijească animale, inculpatul fixându-i o întâlnire, ocazie cu care i-a înmânat o carte de vizită şi i-a cerut să mai revină cu un telefon peste alte două săptămâni.
La termenul convenit, C.G.B. s-a conformat şi inculpatul H.A.O. i-a transmis că plecarea este stabilită pentru următoarea zi de miercuri, din incinta benzinăriei situată vis-a-vis de Complexul „S.L.” din Baia Mare.
La întâlnirea din ziua respectivă, susnumitul s-a prezentat însoţit de O.V.F. şi G.G. şi datorită faptului că inculpatul nu mai avea locuri libere în microbuz, i-a luat doar pe ultimii doi, pe C.G.B. amânându-l cu încă o săptămână. Astfel, plecarea lui C.G.B. s-a făcut la data de 12 august 2009 din incinta benzinăriei din Baia Mare situată în apropierea Complexului „S.L.”, transportul efectuându-se cu acelaşi microbuz marca O.V., condus pe rând fie de inculpat, fie de martorul F.F.I. C.G.B. s-a întâlnit şi cu alte cunoştinţe de-ale sale, respectiv cu numiţii M.A., M.M. şi un nepot de-al lor, D.Z., care de asemenea fuseseră recrutaţi prin aceeaşi modalitate de inculpat, actele de identitate fiind ridicate de la posesorii lor şi reţinute de inculpat.
În Sicilia, C.G.B. a fost plasat de inculpatul H.A.O. italianului Z. (cunoscut şi sub numele de E.), unde a rămas timp de trei luni, care l-a cazat într-un garaj în condiţii mizere, fără apă potabilă ori alte facilităţi. Chiar din prima zi C.G.B. a înţeles că va fi foarte greu, în prezenţa sa Z. agresând cu barbarie pe un alt român traficat numit F.R.
C.G.B. a fost obligat să muncească la ferma de vite zi-lumină, fără a beneficia de timp liber sau odihnă, fără să i se dea de mâncare decât o singură dată pe zi, fiind silit de situaţie să fure fructe din livadă, portocale.
După prima săptămână C.G.B. l-a rugat să-i telefoneze inculpatului pentru a-l ruga să-l ducă înapoi acasă, însă Z. nu a făcut acest lucru întrucât interesul său era să-l exploateze cât mai mult cu putinţă. În toată perioada, italianul l-a umilit încontinuu, înjurându-l, vorbindu-i urât şi tratându-l ca pe un sclav. Într-o împrejurare când l-a surprins plângând în garaj l-a agresat, bătându-l cu un baston şi după ce C.G.B. a căzut la pământ, i-a aplicat lovituri şi cu picioarele. în scurt timp, C.G.B. a devenit puternic traumatizat, mărturisindu-i unui bărbat din Sibiu că dacă nu reuşeşte să se întoarcă în România va fura pistolul lui Z. şi se va împuşca sau se va spânzura, intenţiile lui fiind auzite de Z. care în perioada următoare şi-a intensificat supravegherea.
La insistenţele părţii vătămate, Z. a acceptat să renunţe la el şi i-a telefonat inculpatului să vină să îl ducă de acolo, C.G.B. nefiind plătit deloc în timpul în care a fost exploatat prin muncă din Sicilia, Z. spunându-i că salariul va trebui să îl pretindă de la inculpatul H.A.O. Pe timpul călătoriei spre casă, C.G.B. nu a avut nici măcar bani să îşi cumpere de mâncare, iar inculpatul nu a fost interesat să îl ajute în acest sens.
C.G.B. a realizat că inculpatul nu ar fi acceptat să îl aducă acasă dacă nu ar fi primit nişte bani de la Z., fiul lui Z. spunându-i că suma de 500 de euro reprezentând salariul său a dat-o inculpatului, însă inculpatul H.A.O. nu a recunoscut niciodată şi a refuzat să-i telefoneze italianului.
Partea vătămată C.G.B. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.250 de euro reprezentând daune materiale (salariul neplătit) şi 15.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
26. În luna iunie 2009 partea vătămată M.A.A. din Baia Mare a sesizat anunţul postat de inculpaţi în ziarul local „G.M.” şi împreună cu cumnatul său, partea vătămată T.I.V., l-au contactat pe inculpat aflând de la acesta că poate să le asigure angajarea în Sicilia în diverse domenii cu un salariu lunar de 500 de euro, masă şi cazare gratuite.
La data de 1 iulie 2009, cei doi s-au deplasat la locul convenit pentru plecare (în Baia Mate, zona gării) unde au constatat că inculpatul organizase transportul de persoane cu două microbuze, specificându-le că vor lucra în agricultură, actele de identitate ale persoanelor fiind ridicate şi reţinute de şoferul microbuzului, care le-a restituit deţinătorilor de drept în Italia.
Atât M.A.A., cât şi T.I.V. au sesizat după ce au ajuns în Sicilia că inculpatul încasa o sumă de bani pentru fiecare persoană adusă din România şi plasată italienilor care urmau să o folosească la muncă. Cei doi împreună cu un alt tânăr au fost transportaţi de inculpat în oraşul R.A. unde iniţial s-a încercat plasarea lor la o fermă, însă după câteva ore, însoţit de italianul proprietar al fermei respective, inculpatul s-a deplasat cu ei cu tot la o altă fermă unde proprietarul se numea G.B., prieten al celui dintâi. Până a doua zi când G.B. avea nevoie de ei, au fost duşi de inculpat din nou la prima fermă unde au înnoptat, iar dimineaţa au fost duşi de inculpat într-o livadă şi abandonaţi acolo. După circa 20 de minute şi-a făcut apariţia G.B. cu un autoturism de teren şi i-a dus pe toţi trei la un alt italian, numit F.B. fiind cazaţi într-o casă părăsită, cu geamuri sparte, nelocuită de mult şi aflată în stare de ruină, neavând canalizare, apă curentă, energie electrică sau alte utilităţi necesare şi în care mişunau şobolani.
G.B. a promis şi el un salariu de 500 de euro lunar, cazare şi masă gratuită.
Zilnic erau siliţi să muncească aproape non-stop, în condiţii de arşiţă, în câmp, izolaţi de comunitate şi fără nici un fel de alte condiţii, italianul nepermiţându-le să telefoneze familiilor rămase acasă.
În prima săptămână au primit ceva de mâncare şi apă, însă din săptămâna următoare acestea au dispărut cu totul, sicilianul nepreocupându-se în nici un fel să le asigure mâncare şi apă, condiţii în care au simţit că nu mai sunt în stare să reziste şi din pricină că le lipsea cu desăvârşire apa potabilă, au fost nevoiţi să consuma apă nepotabilă din puţurile pentru irigaţii şi să mănânce doar portocale pe care le găseau din când în când.
După două săptămâni, aceştia i s-au plâns lui G.B. că nu mai pot îndura, italianul promiţându-le că le va da câte 50 de euro săptămânal ca să îşi cumpere de mâncare de la un supermarket din zonă, el urmând să le furnizeze pe câmpul unde lucrau doar pâinea şi apa o dată la trei zile.
Părţile vătămate au procedat de această manieră, dar neavând condiţii să păstreze alimentele la rece, acestea s-au alterat curând, din cauza foamei consumându-le chiar şi în această stare.
După o lună G.B. le-a dat lui M.A.A. şi T.I.V. suma de 300 de euro ca să o împartă între ei, arătându-le totodată şi o listă de cheltuieli pe care consemnase felurite cumpărături, pretinzând sumele de la ei inclusiv pentru apă. Italianul a mai afirmat că i-a dat inculpatului suma de 200 de euro pentru fiecare dintre ei şi în consecinţă nu le poate oferi salariu mai mare. M.A.A. şi T.I.V. au protestat, italianul însă nu a acceptat să îi mai asculte anunţându-i că mai are nevoie de ei timp de o săptămână sau două.
După o săptămână inculpatul şi-a făcut apariţia în zona respectivă, însoţit de F.F.I. afirmând că trebuie să-i ducă înapoi în ţară pe numiţii M.M. şi M.A. (socrii părţii vătămate) care nu se puteau descurca. M.A.A. şi T.I.V. au primit de la G.B. câte 120 de euro, dar după ce s-au îmbarcat în microbuzul inculpatului, acesta i-a făcut cunoscut lui M.A.A. că trebuie să plătească şi pentru D.Z. 100 de euro deoarece trebuia să-i răscumpere actul de identitate de la italianul la care acesta fusese plasat. În acest fel, au fost transportaţi în incinta unei benzinării unde i-au întâlnit pe M.M. şi M.A. însoţiţi de D.Z., pentru care M.A.A. a fost nevoit să plătească suma de 100 de euro unui sicilian, aceasta fiind condiţia ca acesta să restituie cartea de identitate.
Pentru a-i ajuta şi pentru a-l determina pe inculpat să accepte să-i aducă acasă pe M.M. şi M.A. întrucât ambii sunt bătrâni şi bolnavi, M.A.A. a mai lucrat o săptămână în condiţii de sclavie la o fermă care aparţinea fiului lui Z., unde l-a întâlnit pe C.G.B. Z. şi fiii acestuia s-au comportat foarte urât cu aceştia, nu i-au plătit, au fost violenţi cu ei, dar i-au dat inculpatului suma de 200 de euro care s-ar fi cuvenit să o plătească victimei. În cele din urmă inculpatul a acceptat să-l aducă în România pe M.A.A.
Partea vătămată M.A.A. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit) şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi în faţa instanţei pretenţiile civile.
27. În cursul lunii iunie 2009 T.I.V. a aflat despre oferta de muncă făcută de inculpaţi în presa locală băimăreană în aceleaşi circumstanţe cu M.A.A.
T.I.V. a fost traficat în Sicilia împreună cu M.A.A. de inculpat în împrejurările descrise. T.I.V. a arătat că microbuzul cu care au fost duşi în Sicilia a fost condus alternativ atât de inculpat cât şi de F.F.I.
Partea vătămată T.I.V. a fost exploatată în Sicilia la ferma lui G.B. în aceleaşi condiţii ca şi M.A.A. ca urmare a faptului că au fost împreună în toată perioada respectivă, iulie-august 2009, muncind de dimineaţa până seara, fiind cazat într-o casă părăsită fără utilităţi, iar hrană primea puţină şi uneori se altera.
În urma incidentului petrecut în benzinăria respectivă între inculpat şi M.M. şi M.A., numitul M.A.A. a mai rămas o săptămână în Sicilia să mai lucreze pentru a acoperi cheltuielile de călătorie spre România a acestora, pretinse de inculpat. În schimb, partea vătămată T.I.V. s-a întors acasă la sfârşitul lunii august 2009, plătind inculpatului 100 de euro pentru transportul său şi încă 100 de euro pentru ca inculpatul să accepte să o transporte în ţară şi pe partea vătămată M.M.
Partea vătămată T.I.V. şi-a precizat constituirea de parte civilă în cauză solicitând suma de 500 de euro reprezentând diferenţa de salar neprimită pentru perioada în care a fost exploatat prin muncă în Sicilia şi 10.000 de euro daune morale.
28. Părţile vătămate M.M. (56 de ani) şi M.A. (58 de ani) l-au cunoscut pe inculpat în anul 2007 ca urmare a faptului că a transportat-o pe numita M.M. în Italia cu promisiunea că îi va găsi un loc de muncă potrivit vârstei şi stării ei de sănătate, ducând-o la un bătrân într-o localitate din Sicilia, unde a trebuit să aibă grijă de acesta. După doar două săptămâni, bătrânul respectiv a decedat şi astfel M.M. a fost nevoită să se întoarcă acasă fără nici un ban deoarece nu fusese plătită pentru cele două săptămâni, împrejurare în care inculpatul îi promisese un salariu de 500 de euro lunar, însă cei 250 de euro cuveniţi pentru cele două săptămâni lucrate au fost încasaţi de inculpat direct de la fiica bătrânului decedat, fără să-i remită nimic lui M.M.
În cursul lunii august 2009, datorită faptului că se aflau într-o situaţie financiară dificilă, M.M. şi M.A. au decis să-l contacteze pe inculpat deoarece ştiau că el continuă să plaseze oameni la muncă în Sicilia, inclusiv ginerii lor, M.A.A. şi T.I.V., fiind duşi acolo.
Astfel, M.M. a vorbit cu inculpatul care după două săptămâni de la convorbirea telefonică i-a comunicat că i-a găsit ceva de lucru atât ei cât şi soţului ei, M.A., ţinând seama de vârsta destul de înaintată a acestora şi starea lor de sănătate, ocazie cu care inculpatul i-a întrebat dacă nu mai cunosc şi alte persoane dispuse să accepte oferta lui privind plasarea în Sicilia la muncă, M.M. şi M.A. gândindu-se la un nepot de-al lor, numitul D.Z. din J., judeţul Sălaj.
Plecarea a fost stabilită pentru ziua următoare, soţii M.M. şi M.A. au fost nevoiţi să se împrumute de la cunoscuţi cu suma de 200 RON pentru a-şi cumpăra medicamente şi alte bunuri necesare călătoriei. Din declaraţiile părţilor vătămate M.M. şi M.A. a rezultat că la data şi ora convenită pentru plecare cei doi s-au prezentat în zona Gării din Baia Mare şi au fost îmbarcaţi de inculpat într-un microbuz despre care au arătat că pe durata călătoriei până în Sicilia a fost condus alternativ atât de inculpat, cât şi de F.F.I. Împreună cu soţii M.M. şi M.A. au fost traficaţi atunci şi numiţii C.G.B. şi D.Z.
Inculpatul le-a explicat că vor lucra în agricultură, că fiecare va primi un salariu de 500 de euro lunar, masă şi cazare gratuite.
Înainte de a ajunge în P.T.F. P., inculpatul le-a luat tuturor persoanelor transportate actele de identitate, restituindu-le ulterior.
Părţile vătămate M.M. şi M.A. nu au putut fi plasaţi la început, fiind refuzaţi motivat de faptul că sunt prea în vârstă, însă în cele din urmă au fost daţi unui sicilian numit C.A. care dorea să-i folosească la muncă într-o seră, D.Z. fiind plasat ulterior altui italian.
M.M. şi M.A. au fost cazaţi într-o rulotă fără să li se asigure nici un fel de condiţii: nu aveau apă curentă, nici energie electrică, nici grup social, iar M.M. a fost nevoită să doarmă pe jos deoarece singurul pat din rulotă era prea mic pentru ea şi soţul ei, iar acesta era bolnav.
Chiar din ziua sosirii, M.M. şi M.A. au fost duşi la lucru, fără să fie menajaţi deloc, cu toate că italianul văzuse starea în care se găseau. Li s-a impus să lucreze în seră, la răsaduri, de dimineaţa până seara şi fără să li se acorde pauză decât o dată pe zi timp de 15 minute ca să mănânce. De fiecare dată C.A. le dădea organe de porc (plămâni), în stare crudă, pentru ca să fie preparate de M.M., însă aceasta nu avea condiţii apte de gătit, astfel că le era imposibil să mănânce. S-au chinuit în acest fel timp de 2 săptămâni, dar italianul se arăta nemulţumit de ei.
C.A. a cerut inculpatului să vină şi să îi preia pe soţii M.M. şi M.A. deoarece nu era mulţumit de ei şi intenţiona să îi abandoneze. În aceste condiţii inculpatul şi-a făcut apariţia şi i-a luat de acolo pe M.M. şi M.A., transportându-i până în incinta unei benzinării unde i-a obligat să coboare, condiţionându-le deplasarea în continuare de plata sumei de 300 de euro. M.M. şi M.A., fiind bolnavi, au insistat să fie aduşi acasă deşi nu aveau absolut nici un ban pentru că nu fuseseră plătiţi de C.A.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.M., inculpatul primise suma de 240 de euro de la C.A., însă a motivat că aceşti bani erau insuficienţi pentru ca el să-i accepte să-i transporte până în România, cerându-le în continuare încă 300 de euro.
M.M. a insistat să-i aducă până în România, promiţându-i că îi vor plăti după ce vor ajunge acasă şi se vor împrumuta, însă inculpatul a refuzat categoric şi, mai mult, le-a scos bagajele afară din maşină şi i-a ameninţat că îi va abandona acolo. Din declaraţiile părţilor vătămate M.M. şi M.A. a rezultat că în acele împrejurări, o fetiţă aflată în microbuz care asistase la incident le-a oferit numărul de telefon al unei secţii de carabinieri şi i-a sfătuit să telefoneze dintr-un magazin aflat în apropiere. Crezând că inculpatul va accepta să-i aducă acasă dacă va afla că ea intenţionează să sesizeze carabinierii,
M.M. l-a avertizat că are de gând să telefoneze autorităţilor, lucru care l-a enervat pe inculpat, acesta bruscând-o, înjurând-o şi ameninţând-o cu moartea, fiind decis să-i abandoneze acolo.
În aceste condiţii, soţii M.M. şi M.A. au cerut ajutor ginerilor lor, M.A.A. şi T.I.V. şi doar după ce aceştia i-a plătit inculpatului pentru cei doi 300 de euro procuraţi cu greu, inculpatul a acceptat să-i îmbarce din nou pe soţii M.M. şi M.A. în microbuz şi să-i aducă acasă.
Părţile vătămate M.M. şi M.A. s-au constituit fiecare părţi civile în cauză în faza de urmărire penală cu câte 250 de euro, salariul ce li s-ar fi cuvenit şi care a fost încasat în realitate de inculpat, câte 300 de euro pentru pretenţiile inculpatului de a-i duce acasă şi câte 10.000 de euro daune morale, menţinandu-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
29. Partea vătămată D.Z. l-a cunoscut pe inculpatul H.A.O. prin intermediul bunicilor lui, M.M. şi M.A., fiind traficat în Italia în aceeaşi împrejurare cu aceştia, promiţându-i-se un loc de muncă în agricultură, cu un salariu de 500 de euro lunar. Datorită faptului că în acea perioadă lucra la SC A. SA Baia Mare şi câştigul lunar era foarte mic comparativ cu cel promis de inculpat, D.Z. a acceptat. Inculpatul i-a pretins suma de 200 de euro pentru a-l transporta, sumă ce urma să fie plătită din primul salar.
În Sicilia, D.Z. a fost plasat unui italian ce avea o fermă în apropiere de oraşul R.A., fiind obligat să lucreze la câmp de dimineaţa până seara. De la alţi români aflaţi în aceeaşi situaţie, D.Z. a auzit că promisiunile inculpatului nu erau reale, astfel că l-a întrebat pe italian care este salariul pe care îl va primi, italianul spunându-i că trebuie să lucreze cel puţin două săptămâni pentru ca el să-şi poată recupera suma de 200 de euro pe care a plătit-o pentru el inculpatului, iar cazarea şi masa nu erau gratuite, urmând să-i reţină contravaloarea acestora din salariu.
D.Z. şi-a exprimat nemulţumirea, condiţii în care italianul i-a condiţionat plecarea de la el numai după ce îşi va răscumpăra actul de identitate cu suma de 100 de euro.
D.Z. a fost silit să rămână şi să lucreze în aceste condiţii timp de 8 zile, inclusiv sâmbăta şi duminica, perioadă în care nu a primit nimic de mâncare de la italian, mâncând doar ceea ce primea de la ceilalţi doi români. Cu ajutorul acestora, D.Z. a telefonat familiei acasă cerându-i să îl roage pe inculpat să-l aducă acasă. D.Z. a făcut rost de suma de 100 de euro de la o rudă a sa reuşind să-şi recupereze actul de identitate.
Pentru a-şi putea achita costul transportului în ţară pretins de inculpat, respectiv 100 de euro, partea vătămată a mai muncit în Italia încă o săptămână.
Partea vătămată D.Z. a renunţat în faţa instanţei la pretenţiile civile formulate în cauză.
30. În luna august 2009 partea vătămată H.R.V. a aflat de la mama sa, martora G.H.E., că în ziarul local „G.M. ” s-a publicat o ofertă de muncă în Italia şi că ea a discutat telefonic cu persoana care a publicat acel anunţ, inculpatul, care i-a spus că are posibilitatea să faciliteze angajarea în locuri de muncă în Italia pentru un salariu de 500 de euro, cazare şi masă gratuite.
H.R.V. a acceptat să plece în Italia în condiţiile promise de inculpat cu care a discutat şi el personal şi înainte de a ieşi din ţară prin P.T.F. P., actul de identitate i-a fost luat de inculpat, fiindu-i însă restituit în Italia. Microbuzul cu care se făcea transportul era condus pe rând de inculpat şi de F.F.I.
În Sicilia, H.R.V. a observat că inculpatul a chemat telefonic mai mulţi cetăţeni italieni care şi-au făcut apariţia la locurile stabilite pentru întâlnire, alegându-şi persoane dintre cele aduse de inculpat şi plătindu-i acestuia câte 200 de euro pentru fiecare.
H.R.V. a fost plasat unui italian numit F.A. care i-a plătit inculpatului suma de 200 de euro chiar în faţa sa.
F.A. l-a transportat pe H.R.V. la o fermă de oi unde l-a cazat într-un saivan amenajat pentru animale, cerându-i să-i predea actul de identitate, însă H.R.V. i-a dat în locul acestuia cartea de alegător. Saivanul nu avea nici un fel de utilităţi, astfel că H.R.V. a fost nevoit să-şi amenajeze singur o colibă pentru a se proteja de frig pe timpul nopţii, italianul neoferindu-i decât o pătură ce nu a putut-o folosi deoarece a observat imediat că era infestată cu paraziţi (purici şi păduchi).
F.A. l-a obligat să muncească de la orele 04:00 până aproape de miezul nopţii, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără să-i ofere de mâncare decât o singură dată pe zi şi atunci paste, în permanenţă fiindu-i foame.
Timp de o lună cât a stat acolo nu a fost plătit absolut deloc, iar atunci când a îndrăznit să-şi ceară drepturile, italianul a refuzat să-i achite salariul spunându-i că salariul era fapt de 300 de euro/lună, însă i-a dat banii inculpatului.
Partea vătămată H.R.V. a plecat de la italian şi s-a deplasat pe jos timp de două zile şi două nopţi până a ajuns în oraşul C2, parcurgând astfel o distanţă de aproximativ 100 km, unde întâmplător a cunoscut un roman care l-a pus în legătură cu nişte italieni oneşti la care a prestat diverse activităţi, primind 50 de euro pentru a-şi asigura venirea acasă. Între timp mama sa, G.H.E., îl contactase pe inculpat şi îi ceruse să-l aducă acasă pe fiul ei. Inculpatul a acceptat, luând de la H.R.V. cei 50 de euro pe care acesta şi-i procurase cu greu.
După ce a ajuns în Baia Mare, inculpatul i-a impus martorului F.F.I., şoferul microbuzului, să nu accepte să-i dea lui H.R.V. bagajele din microbuz până când nu va achita contravaloarea integrală a sumei pretinse de el, martorul conformându-se, însă a fost contactat imediat de G.H.E. care l-a ameninţat cu denunţul la organele de poliţie şi doar astfel H.R.V. a putut intra în posesia bunurilor sale personale.
Partea vătămată H.R.V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 500 de euro, contravaloarea salariului neprimit timp de o lună, şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
31. în cursul lunii august 2009, M.M.L. a găsit în ziarul local „G.M.” anunţul publicat de inculpaţi prin care ofereau locuri de muncă pe teritoriul Italiei şi a telefonat la numărul indicat în anunţ, purtând o conversaţie cu inculpatul care i-a relatat că are posibilitatea reală de a facilita angajarea în agricultură în Sicilia, cu un salariu de 500 sau chiar 600 de euro lunar, cazare şi masă gratuite, inculpatul spunându-i că el personal transportă persoanele doritoare să dea curs ofertei sale de muncă în Italia, costul fiind de 200 de euro ce urmau să fie plătiţi de patronul italian.
Neavând la acea dată un loc de muncă stabil în România, M.M.L. a acceptat oferta şi la data de 3 septembrie 2009 s-a înţeles cu inculpatul să fie luat şi el pentru a fi transportat în Sicilia, dată la care a plecat spre destinaţie, fiind îmbarcat de inculpat într-un microbuz condus alternativ atât de el cât şi de F.F.I.
După ce a ajuns în Sicilia, M.M.L. a sesizat că inculpatul telefona unor cetăţeni italieni, cunoscuţi de-ai lui, pe care îi chema să vină şi să îşi aleagă persoanele pe care le adusese din România, pe cele pe care le doreau pentru muncă. M.M.L. a observat că de fiecare dată când inculpatul plasa pe unul dintre ei primea din partea italianului o sumă de bani.
M.M.L. a fost plasat unui italian numit C.D. care l-a transportat apoi cu maşina sa personală la o fermă unde l-a cazat în câmp, într-o clădire gen cabană, exploatarea acestuia făcându-se apoi atât de către C.D., cât şi de către fratele acestuia S.D.
M.M.L. a constatat chiar de la început că nu erau adevărate promisiunile inculpatului pentru că nu i s-a oferit de lucru în agricultură ci la o fermă de vite unde a fost obligat să lucreze de dimineaţa până după lăsarea întunericului, neavând voie să se odihnească şi în permanenţă S.D. îi vorbea foarte urât, umilindu-l şi manifestându-se violent la adresa sa, actul de identitate fiind reţinut de cei doi italieni.
Într-o împrejurare, M.M.L. a cerut voie să i se permită să telefoneze familiei acasă, însă S.D. s-a enervat şi l-a izbit violent de o poartă, ameninţându-l, ceea ce l-a speriat foarte tare pe acesta.
În aceste condiţii, a fost obligat să muncească timp de o lună la ferma respectivă, fără să fie plătit cu absolut nici un ban. La un moment dat S.D. i-a permis să-i telefoneze inculpatului şi atunci M.M.L. l-a rugat să vină după el şi să îl ducă în altă parte să lucreze.
Inculpatul l-a dus la alţi italieni să lucreze, partea vătămată văzând când italianul respectiv i-a achitat inculpatului suma de 200 de euro pentru faptul că îi adusese o persoană pentru muncă. Ulterior, italianul i-a pretins să-i dea actul de identitate, dar având experienţa anterioară, acesta a refuzat.
M.M.L. a fost apoi transportat într-un câmp, în loc izolat, unde a fost cazat într-o barcă insalubră, dotată doar cu un pat de fier cu lenjerie murdară, fără geamuri şi utilităţi.
Sicilianul i-a promis că va lucra doar 8 ore zilnic şi că la sfârşitul fiecărei săptămâni va fi plătit, dar în realitate M.M.L. a fost silit să muncească la câmp cel puţin 12 ore zilnic, fără să i se asigure alimente decât o dată pe zi lapte cu pâine, ceea ce nu era de natură să-i ajute să reziste în condiţiile grele de muncă la care era obligat, trebuind să lucreze inclusiv sâmbăta şi duminica. Italienii îşi băteau joc de el strigându-i că nici animalele lor nu se odihnesc sâmbăta şi duminica, deci nu trebuie să pretindă nici el zilele respective libere. Alături de el mai munceau doi bărbaţi originari din Bacău ce fuseseră aduşi acolo pe o altă filieră, şi erau în permanenţă supravegheaţi de italian care îi exploata ca pe nişte sclavi, îi înjura şi îi umilea tot timpul, pretinzând să muncească tot mai mult.
După o perioadă de două săptămâni în care a fost exploatat în condiţiile descrise, M.M.L. i-a cerut sicilianului să-i plătească salariul cuvenit pentru munca prestată, lucru care l-a enervat într-o asemenea măsură încât l-a aruncat efectiv în stradă fără nici un ban spunându-i totodată că pentru munca prestată de partea vătămată a plătit deja inculpatului suma de 200 de euro. Astfel, partea vătămată a aflat că şi primul italian şi ce-l de-al doilea au plătit inculpatului câte 200 de euro.
Partea vătămată s-a deplasat în localitatea C2, apoi a luat legătura cu sora sa, solicitându-i suma de 100 de euro pentru a-şi putea plăti transportul şi a se întoarce în ţară. Martora P.C.M. (sora părţii vătămate) a insistat de mai multe ori telefonic ca inculpatul să-i aducă fratele acasă, aceste aspecte rezultând din conţinutul interceptărilor telefonice.
Partea vătămată M.M.L. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 900 de euro reprezentând salariul promis şi neprimit pentru o lună şi jumătate de muncă şi 10.000 euro daune morale, menţinându-şi prezenţii civile în faţa instanţei.
32. Activităţile de recrutare şi de traficare de persoane în Sicilia în scopul exploatării prin muncă făcute de inculpat cu concursul coinculpatei, au continuat şi în perioada următoare, astfel că la data de 13 ianuarie 2010 organele de urmărire penală l-au surprins pe inculpat în timp ce organizase şi efectua un nou transport de persoane spre Sicilia.
Astfel, la data de 13 ianuarie 2010 inculpatul s-a prezentat cu două microbuze O.V. şi W. în incinta benzinăriei din Baia Mare, situată vis-a-vis de Completul S.L., şi a îmbarcat în acestea un număr total de 13 persoane cu scopul de a le transporta în Sicilia.
Dintre aceste persoane depistate un număr de 8 au declarat că dăduseră curs ofertei de muncă lansată de inculpat, arătând că acesta le promisese locuri de muncă în Sicilia în domenii precum agricultura şi zootehnia cu un salariu lunar de 500 de euro, urmând să beneficieze de masă şi cazare gratuite, fiind vorba în acest sens de N.I., B.V.F., I.A.C., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V. Celelalte persoane depistate în microbuzele respective au declarat că făceau călătorie în Italia fără legătură cu activităţile inculpatului, dovedindu-se astfel că nu aveau implicare în cauză ca persoane recrutate şi traficate, fiind vorba despre martorii M.C.A., M.D.S., C.L., D.A. şi D.B.
Din verificările efectuate în faza de urmărire penală a rezultat că nici unul dintre inculpaţi nu a fost autorizat, potrivit legii să efectueze acte de recrutare şi de plasare de forţă de muncă în străinătate şi nici să efectueze transport de persoane în străinătate (adresa din 2 februarie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş).
De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul H.A.O. nu a avut şi nu are nici în prezent permis de conducere pentru autovehicule, după cum s-a comunicat de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Maramureş prin adresa din 10 februarie 2010. Pe de altă parte, procedându-se la contactarea telefonică prin intermediul B.C.C.O. Cluj a ofiţerului de legătură al Ambasadei Italiei la Bucureşti, s-a comunicat în urma verificărilor efectuate în baza de date a autorităţilor poliţieneşti italiene că inculpatul nu posedă permis de conducere nici pe teritoriul Italiei, unde nu i s-a acordat niciodată un astfel de document.
Cu toate acestea, în perioada de referinţă, s-a dovedit că inculpatul a condus în mod repetat pe drumurile publice din ţară şi din străinătate mai multe autovehicule, aspect ce rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, inclusiv a persoanelor care l-au ajutat în mai multe ocazii la şofat, martorii F.F.I. şi C.I.D.
În raport de starea de fapt expusă după cum a rezultat din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa constată că faptele inculpatului H.A.O., care în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat (fiind ajutat de coinculpată) prin înşelăciune un număr de 40 de persoane majore, cărora le-a promis locuri de muncă în Italia remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, cazare şi masă asigurate, persoane pe care le-a transportat în Italia în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs în cazul unui număr de 32 de părţi vătămate, iar în cazul a 8 părţi vătămate actele infracţionale realizându-se sub forma recrutării prin înşelăciune şi a actelor preparatorii în vederea transportării), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului, care în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din ţară şi din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la ambele infracţiuni se va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul comiţând infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, din fişa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 124 din 2 iunie 1998 a Tribunalului Maramureş la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru comiterea unui număr de şapte infracţiuni de tâlhărie, fiind arestat la 19 martie 1998 şi liberat la 12 august 2003 cu un rest neexecutat de 1406 zile. După considerarea ca executată a acestei pedepse, inculpatul a comis cu intenţie infracţiunile deduse judecăţii.
Fapta inculpatei H.R.S., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, l-a ajutat pe inculpat în realizarea actelor de recrutare prin înşelăciune a unui număr de 27 persoane majore, care au fost apoi transportate şi traficate în Italia în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs în cazul a 26 părţi vătămate) realizează elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa are în vedere următoarele:
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei. Prin această infracţiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acţiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, şi anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.
În conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Probele dosarului au confirmat că în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, inculpatul H.A.O., cu concursul coinculpatei, a recrutat prin înşelăciune persoanele vătămate, cărora le-a promis locuri de muncă corespunzătoare în Italia, în diferite domenii, agricultură, zootehnie, menaj, remunerate cu salarii cuprinse între 500 şi 1.200 de euro lunar, masă şi cazare asigurate gratuit, inculpatul angajându-se totodată să le asigure transportul până la destinaţie, respectiv să suporte cheltuielile de transport ori el, ori să le avanseze angajatorul italian, urmând a fi recuperate din primul salariu.
Ca mijloc de săvârşire a infracţiunii, inculpatul a folosit atât înşelăciunea cu prilejul recrutării, cât şi, ulterior, ameninţarea şi violenţa, după ce victimele erau lăsate la muncă.
În majoritatea cazurilor, recrutarea se făcea pe baza unor anunţuri postate în ziarele locale prin care se arăta că se oferă locuri de muncă în Italia, indicându-se numerele de telefon mobil ale inculpaţilor. Părţile vătămate luau legătura cu inculpaţii, care le amăgeau prin false promisiuni de locuri de muncă în Italia bine plătite, cu muncă desfăşurată în condiţii decente, cu asigurarea transportului şi oferirea de sprijin financiar în acest sens, respectiv convenindu-se ca banii pentru transport (al cărui cost era stabilit de inculpat la suma de 200 de euro, sumă deloc de neglijat în raport cu tarifele practicate de alte firme de transport persoane) să fie daţi de persoanele vătămate după angajare. Astfel, victimele care în momentul recrutării erau lipsite de venituri acceptau şi deveneau îndatorate, fiind obligate să muncească în cu totul alte condiţii decât cele promise.
Toate părţile vătămate, fără excepţie, au arătat în declaraţiile date discrepanţa evidentă între condiţiile promise şi realitatea la care au fost supuse, pornind de la felul muncii şi programul de lucru, condiţiile de cazare, în rulote ori anexe, fără curent şi apă potabilă, şi, nu în ultimul rând, salariul promis şi pe care nu l-au încasat, deşi au muncit, decât în foarte puţine cazuri şi parţial.
Din declaraţiile părţilor vătămate a mai rezultat că în Italia erau predate traficaţilor italieni cu care inculpatul H.A.O. era în legătură, că erau deposedate de actele de identitate, iar când au cerut bani ori condiţii decente de lucru au fost ameninţate şi lovite de către italieni, dar în unele cazuri şi de către inculpat.
În atare condiţii, puse în situaţia de a nu avea nici un document asupra lor, de a nu avea bani, aservite prin datorii şi uneori ameninţate şi agresate, persoanele vătămate nu puteau decât să se supună condiţiilor impuse.
Fără a relua situaţia fiecărei persoane vătămate, care a fost descrisă anterior, instanţa reţine că faptele inculpaţilor sunt dovedite cu declaraţiile părţilor vătămate ce concordă între ele, dar şi cu cele ale martorilor şi cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
Cu referire la activitatea infracţională a inculpatei H.R.S., deşi prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că ajutorul dat de aceasta a vizat toate persoanele vătămate, în raport de declaraţiile părţilor vătămate G.V.T., R.I.D., B.R.N., M.M., M.A., D.Z., N.I., B.V.F., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V. şi celelalte probe administrate, instanţa nu va reţine în sarcina inculpatei actele materiale în raport cu aceste părţi vătămate, întrucât nu s-a dovedit vreun ajutor în privinţa acestora, părţile vătămate luând legătura doar cu inculpatul H.A.O. şi prin alte mijloace, nu anunţurile din ziar.
În concret, se va reţine că ajutorul dat de inculpata H.R.S. a constat în publicarea în ofertele de muncă din ziar şi a numărului de telefon personal. Astfel din procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală rezultă că numărul de telefon din anunţul din 23 noiembrie 2009 este folosit de inculpată, iar la dosar se găsesc copii după publicaţiile în care este menţionat din nou numărul de telefon al inculpatei. Sunată în baza acestor anunţuri, inculpata a dat relaţii persoanelor vătămate şi a oferit detalii cu privire la locurile de muncă, implicându-se astfel în recrutarea acestora, după cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi transcrierea convorbirilor telefonice. Mai mult, inculpata cunoştea situaţia din Italia a părţilor vătămate, întrucât acestea au sunat-o la telefon şi i s-au plâns de condiţiile grele. De asemenea, inculpata, la indicaţiile inculpatului, în unele situaţii a încasat bani de la rudele persoanelor vătămate, pentru ca acestea să fie aduse înapoi în ţară.
În consecinţă, cererea inculpatei de achitare în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi primită, reţinându-se că activitatea desfăşurată de aceasta constituie acte de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane.
De asemenea, inculpatul H.A.O. a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, lipsind intenţia, întrucât doar a facilitat găsirea unui loc de muncă în străinătate pentru persoanele vătămate şi le-a asigurat transportul pentru suma de 200 de euro, astfel că nu este răspunzător de exploatarea acestora prin muncă.
Această cerere este nefondată, având în vedere că infracţiunea de trafic de persoane se comite cu intenţie directă, ceea ce presupune că traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.
Faţă de cele deja arătate în starea de fapt, şi din care rezultă că inculpatul cunoştea condiţiile grele şi împrejurările în care erau exploatate părţile vătămate, nu o dată părţile vătămate aducându-i la cunoştinţă aceste aspecte, precum şi faptul că nu erau plătite pentru munca depusă şi cu toate acestea a continuat să ducă alte persoane la muncă, să le promită salarii şi condiţii corespunzătoare, se poate aprecia că acesta s-a implicat conştient în activitatea de trafic de persoane.
Nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului în sensul că efectua doar transport de persoane în străinătate, pornind în primul rând de la anunţul publicat şi în care se menţiona clar că se oferă locuri de muncă şi nu doar transport, anunţ în considerarea căruia a fost contactat de părţile vătămate, şi nu în ultimul rând de la faptul că inculpatul era în legătură cu traficanţii italieni, cărora le furniza astfel forţă de muncă, relevante în acest sens fiind declaraţiile părţilor vătămate.
Cu privire la cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de persoane în sensul înlăturării prevederilor alin. (2) lit. a) al art. 12 din Legea nr. 678/2001, instanţa o va respinge. Infracţiunea a fost comisă în forma agravată, respectiv de două sau mai multe persoane împreună, faţă de împrejurarea că inculpatul a acţionat în activitatea sa de recrutare a persoanelor ajutat de coinculpată, iar în Italia a acţionat în baza înţelegerilor avute cu traficanţii italieni pe care îi cunoştea dinainte şi cu care a realizat finalitatea actelor ilicite.
Inculpatul a solicitat achitarea şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, cu motivarea că a condus autovehicule doar în străinătate, susţinând că avea permis de conducere eliberat de autorităţile italiene, invocând, totodată prevederile art. 3 C. pen. potrivit cărora nu poate fi tras la răspundere penală întrucât nu a săvârşit infracţiunea pe teritoriul României.
Instanţa a constatat că s-a dovedit cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, inclusiv a şoferilor care l-au ajutat F.F.I. şi C.I.D., că inculpatul a condus repetat autovehicule atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, situaţie în care legea penală română este aplicabilă. Pe de altă parte, din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere Maramureş reiese că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere pentru nici o categorie, iar din verificările efectuate în baza de date a autorităţilor italiene rezultă că inculpatul nu figurează în evidenţele autorităţilor italiene cu permis de conducere auto.
În consecinţă, motivarea şi susţinerile inculpatului nu au fost reţinute, fiind contrazise de probele administrate, astfel că cererea sa de achitare a fost respinsă.
S-a dispus condamnarea inculpatului H.A.O. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, iar pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, caracterizat de modalitatea de comitere, perioada îndelungată de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi numărul subiecţilor pasivi, dar şi datele ce privesc persoana inculpatului astfel cum rezultă din referatul de evaluare şi perseverenţa sa infracţională în raport de condamnările anterioare suferite.
Din pedeapsă s-a dedus, în baza art. 88 C. pen. reţinerea şi arestarea preventivă din perioada 13 ianuarie 2010-27 octombrie 2011.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ţinând seama de natura şi gravitatea faptelor comise.
În vederea asigurării în continuare a bunei desfăşurări a procesului penal, s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat prin încheierea penală din 16 februarie 2012.
Inculpata H.R.S. a fost condamnată pentru complicitate la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă la a cărei individualizare se are în vedere pericolul social al faptei, contribuţia efectivă la comiterea acesteia, numărul de acte materiale la care s-a reţinut participaţia acesteia, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale, această ultimă împrejurare fiind reţinută ca şi circumstanţă atenuantă.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi.
Au fost îndeplinite condiţiile legale şi s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că majoritatea părţilor vătămate s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile, materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată, cheltuielile de transport în situaţia în care au fost suportate de părţile vătămate) şi morale, ca o compensaţie pentru suferinţa îndurată urmare a regimului de muncă impus.
S-a constatat că au fost îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, inculpaţii vor fi obligaţi în solidar la plata de despăgubiri civile, cu excepţia actelor materiale la care nu s-a reţinut participaţia inculpatei H.R.S. şi cu privire la care va fi obligat doar inculpatul H.A.O.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, s-a avut în vedere salariul promis de inculpat părţilor vătămate şi perioada efectivă în care acestea au muncit fără să fie plătite, ori au fost plătite parţial. De asemenea, în situaţia în care părţile vătămate au suportat cheltuielile de transport, aceste sume vor fi incluse în despăgubiri, întrucât părţile vătămate au făcut aceste cheltuieli în considerarea ofertei inculpatului şi a inducerii lor în eroare.
Părţile vătămate au fost îndreptăţite şi la despăgubiri pentru daune morale, având în vedere suferinţele încercate prin regimul de muncă impus, ameninţări şi violenţe fizice şi verbale, justificându-se astfel compensarea bănească a prejudiciului moral, luându-se în considerare perioada în care a fost exploatată fiecare parte vătămată şi situaţia particulară a acestora.
În consecinţă, s-a dispus obligarea inculpatului H.A.O. la plata de despăgubiri civile astfel:
- părţii civile R.I.D. suma de 2.400 euro despăgubiri materiale şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii; despăgubirile materiale reprezintă diferenţa de salar neprimită, partea civilă muncind şase luni în Italia şi fiind plătită cu 400 euro lunar, faţă de salariul promis de 800 euro lunar; partea civilă a solicitat şi suma de 1.200 euro reprezentând contravaloarea bunurilor însuşite de inculpat, însă nu a făcut dovada acestei situaţii;
- părţii civile G.V.T. suma de 2.600 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru cele două luni muncite raportat la salariul promis de 1.200 euro lunar plus 200 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 7.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii (reţinând că partea civilă a fost în mod repetat bătută şi a rămas cu dificultăţi de vorbire);
- părţii civile B.R.N. suma de 2.400 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neîncasat pentru cele trei luni în care a muncit raportat la salariul promis de 800 euro lunar) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.M. suma de 400 euro despăgubiri materiale (din care 250 euro reprezintă salariul neprimit pentru cele două săptămâni lucrate raportat la salariul promis de 500 euro lunar, iar 150 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.A. suma de 400 euro despăgubiri materiale (din care 250 euro reprezintă salariul neprimit pentru cele două săptămâni lucrate raportat la salariul promis de 500 euro lunar, iar 150 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii.
Se va dispune obligarea inculpatului H.A.O. în solidar cu inculpata H.R.S. să plătească despăgubiri civile astfel:
- părţii civile M.O.M. suma de 500 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru o lună lucrată raportat la salariul promis de 500 euro lunar, restul pretenţiilor privind pierderea locului de muncă nefiind dovedite) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile F.V.D. suma de 400 euro despăgubiri materiale (reprezentând cheltuielile făcute în Italia unde a stat o săptămână după ce a fost abandonat de inculpat, transportul înapoi în ţară, taxele consulare şi taxa pentru un nou act de identitate pentru el, întrucât sumele solicitate pentru prietena sa, numita V.G., cu acelaşi titlu nu pot fi acordate, numita neavând calitatea de persoană vătămată în cauză) şi suma de 2.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.C. suma de 1.600 euro despăgubiri materiale (din care 1.300 euro reprezintă salariul neprimit pentru o lună şi o săptămână lucrate, raportat la salariul promis de 1.200 euro lunar şi 300 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.G.C. suma de 1.500 euro despăgubiri materiale (din care 1.200 euro reprezintă salariul neprimit pentru o lună lucrată raportat la salariul promis de 1.200 euro şi 300 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.I. suma de 1.500 euro despăgubiri materiale (din care 1.200 euro reprezintă salariul neprimit pentru o lună lucrată raportat la salariul promis de 1.200 euro şi 300 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile G.C. suma de 1.600 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru cele două luni lucrate raportat la salariul promis de 800 euro lunar) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.R.G. suma de 1.000 euro despăgubiri materiale (reprezentând diferenţa de salar neprimită pentru cele patru luni lucrate raportat la salariul promis de 500 euro lunar) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.P. suma de 400 euro despăgubiri materiale (din care 250 euro reprezintă salariul neprimit pentru cele două săptămâni lucrate raportat la salariul promis de 500 euro lunar şi 150 euro contravaloarea transportului pentru întoarcerea în ţară) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.V. suma de 400 euro despăgubiri materiale (reprezentând diferenţa de salar neprimită) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.C. suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile S.M. suma de 500 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile B.T. suma de 500 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată şi cheltuielile făcute în Italia, restul despăgubirilor solicitate nefiind dovedite) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile G.S.F. suma de 500 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în RON la data plăţii (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată în Italia şi contravaloarea transportului pentru întoarcerea în ţară);
- părţii civile D.C.D. suma de 300 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în RON la data plăţii (reprezentând contravaloarea transportului pentru întoarcerea în ţară);
- părţii civile L.I. suma de 550 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în RON la data plăţii (din care 250 euro reprezintă salariul neprimit pentru perioada lucrată şi 300 euro contravaloarea transportului plătit pentru întoarcerea în ţară);
- părţii civile S.V.Z. suma de 2.100 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru o lună şi trei săptămâni lucrate raportat la salariul promis de 1.200 euro lunar) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile B.B. suma de 520 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată, contravaloarea telefonului mobil şi a convorbirilor telefonice purtate) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii; partea civilă a solicitat şi suma de 7.200 RON, contravaloarea muncii pe care nu a putut să o desfăşoare după întoarcerea în ţară în perioada iulie 2009-iulie 2010 din lipsa cărţii de identitate, însă această sumă nu poate fi acordată, partea civilă nefăcând dovada că avea un contract de muncă încheiat şi că prin plecarea în Italia ar fi pierdut un loc de muncă stabil şi astfel ar fi suferit o pagubă, iar pentru a se angaja după întoarcerea în ţară putea solicita oricând eliberarea unui alt act de identitate;
- părţii civile G.G. suma de 150 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neîncasat pentru perioada lucrată de 10 zile raportat la salariul promis de 500 euro lunar) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile C.G.B. suma de 1.250 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.A.A. suma de 500 euro despăgubiri materiale (reprezentând diferenţa de salar neprimită pentru perioada lucrată) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile T.I.V. suma de 500 euro despăgubiri materiale (reprezentând diferenţa de salar neprimită pentru perioada lucrată) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile O.V.F. suma de 3.300 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile H.R.V. suma de 500 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru o lună lucrată, raportat la salariul promis de 500 euro lunar) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii;
- părţii civile M.M.L. suma de 900 euro despăgubiri materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada de şase săptămâni lucrată) şi suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii.
S-a constatat că părţile vătămate C.V.I., B.S.L., D.Z., au renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză, iar părţile vătămate N.I., B.V.F., I.A.C., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. şi părţile civile C.G.B. şi G.G.
Prin apelul promovat, inculpatul H.A.O. a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând în fond cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. b) C. pen., nefiind întrunite latura obiectivă şi subiectivă a acesteia. Dacă se va trece peste această apărare, cere a i se reţine în sarcină forma simplă, de bază a infracţiunii şi nu cea calificată, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În privinţa infracţiunii vizată de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 solicită achitarea în baza art. 10 lit. b) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât în Italia poseda permis de conducere, iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi aplicarea unei sancţiuni sub mmimul special prevăzut de lege.
Prin apelul formulat, inculpata H.R.S. a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând în fond cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., de sub învinuirea comiterii complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., nefiind întrunite latura obiectivă şi subiectivă a acesteia. Dacă se va trece peste această apărare, cere a i se reţine în sarcină complicitate la forma simplă, de bază a infracţiunii şi nu cea calificată, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Prin apelul său, partea civilă C.G.B. a solicitat obligarea inculpatului H.A.O. la plata sumei de 1.250 euro daune materiale şi 15.000 euro daune morale, în mod eronat instanţa de fond acordându-i doar 5.000 euro daune morale.
Prin apelul formulat, partea civilă G.G. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi obligarea inculpatului H.A.O. la achitarea sumei de 150 euro daune materiale şi 10.000 euro daune morale, ca efect al suferinţei încercate în urma infracţiunilor săvârşite de inculpat, acesta însuşindu-şi şi contravaloarea salariului la care ar fi fost îndreptăţit.
Curtea de Apel Cluj examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a stabilit că Tribunalul Maramureş a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în urma vastului probatoriu administrat, stabilind o corectă stare de fapt şi dând o judicioasă încadrare juridică infracţiunilor săvârşite de inculpaţi.
Din probele scrise, testimoniale, ştiinţifice, ataşate dosarului a rezultat fără dubiu că inculpatul H.A.O. a acţionat în activitatea sa de recrutare a persoanelor, cu concursul inculpatei H.R.S., dar în Sicilia a activat în baza înţelegerilor avute cu traficanţii italieni, pe care îi cunoştea dinainte şi cu care a desăvârşit finalitatea actelor sale ilicite.
Astfel, a reieşit din declaraţiile nemijlocite ale părţilor vătămate, ascultate în faţa Tribunalului Maramureş că apelantul H.A.O. transporta victimele în Sicilia, unde le vindea efectiv exploatatorilor italieni, contra unor sume de bani, de regulă 200 euro de persoană, remiţându-le acestora şi actele de identitate ale persoanelor traficate, pentru a le împiedica să fugă sau să circule liber. Ulterior, inculpatul încasa de la traficanţii italieni alte sume de bani, respectiv salariile care s-ar fi cuvenit a fi plătite victimelor, dar care intrau astfel în posesia sa, în mod ilicit.
Astfel, din declaraţia părţii vătămate L.I. din faza de urmărire penală, rezultă fără dubiu că „am observat că în Sicilia, inculpatul H.A.O. a început să ne plaseze pe fiecare, pe rând, unor cetăţeni italieni cu care era în înţelegere şi am văzut că de fiecare dată, când plasa pe câte unul dintre noi, H.A.O. primea de la italieni câte 200 euro pentru fiecare pesoană. Am mai văzut că H.A.O. în loc să ne restituie actele de identitate, le dădea cetăţenilor italieni respectivi”.
Cooperarea din punct de vedere obiectiv şi subiectiv dintre inculpatul H.A.O. şi H.R.S. este reliefată prin conţinutul declaraţiei aceleiaşi părţi civile care la dosar, învederează că „văzând că suntem disperaţi, H.A.O. a făcut presiuni asupra mea şi a D.C.D. pentru a ne determina să ne convingem familiile să-i plătească soţiei lui în România câte 200 euro pentru noi. Ştiu că părinţii mei s-au întâlnit cu soţia lui H.A.O. şi i-au dat acesteia suma de 300 euro. Acesteia nu i-a convenit suma şi a mai cerut bani în plus, telefonându-i soţului său în Sicilia şi comunicându-i aceste lucruri. În aceste condiţii, H.A.O. a vrut să ne abandoneze într-o pădure în Sicilia. Noi am telefonat din nou acasă, disperaţi şi i-am rugat pe părinţi să facă ceva şi să-i achite soţiei lui H.A.O., restul banilor. Numai după ce a primit confirmarea de la soţia sa că s-a efectuat plata, inculpatul H.A.O. a fost de acord să ne aducă acasă pe mine şi pe D.C.D., inclusiv pe G.S.F. Ştiu că familia acestuia i-a plătit soţiei lui H.A.O. în ţară suma de 300 euro pentru el (...) Când am fost în Italia, inculpatul H.A.O. ne-a ameninţat să nu declarăm nimic organelor de poliţie şi de frică noi nu l-am denunţat”.
Aceleaşi împrejurări sunt relevate şi prin declaraţia părţii civile S.V.Z. din ambele faze ale procesului penal, arată „un bărbat numit S1 mi-a explicat că poate asigura loc de muncă în Sicilia în zootehnie, urmând să primesc un salariu lunar de 1.200 euro, masă şi cazare gratuite, iar transportul va costa 200 euro. (...) microbusul spre Italia a fost condus pe rând de S1, cât şi de numitul A.D. (...) după ce am ajuns în Sicilia am constatat că inculpatul H.A.O. era contactat telefonic de italieni, care aşteptau ca el să-i predea pe românii la care le promisese că-i aduce pentru muncă. (...) S1 a început să ne împartă la diverşi patroni italieni, iar dacă cineva protesta, S1 profera ameninţări spunând că ne lasă pe jos, fără documente de identitate. Pe mine m-a plasat la un italian „Z.” unde programul de muncă era între orele 5-22 zilnic, primind mâncare o singură dată pe zi, spaghete cu roşii. (...) nemaiputând să fac faţă acelui ritm de lucru, am încercat să fug de la acel italian, acesta m-a recuperat şi m-a introdus într-un beci, unde am fost bătut. (...) i-am telefonat inculpatului H.A.O., i-am relatat ce s-a întâmplat, acesta dându-mi asigurări că italianul mă va plăti ulterior”.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile părţilor civile B.B., cât şi ale părţii vătămate D.Z.
Deosebit de importante pentru dovedirea laturii obiective şi subiective a infracţiunii sunt şi declaraţiile părţii civile G.G. din faza de urmărire penală şi cea a cercetării judecătoreşti în care acesta relevă că „inculpatul H.A.O. ne-a promis că ne transportă în străinătate la muncă, urmând să-i plătim contravaloarea transportului din primul salariu pe care îl vom încasa în Italia. Împreună cu noi au mai fost transportate încă 5 persoane care de asemenea au crezut în ofertele de muncă ale inculpatului H.A.O. Înainte de a ieşi din România, inculpatul H.A.O. ne-a cerut tuturor actele de identitate, pe care ulterior nu le-a mai restituit. După ce am ajuns în Italia, ne-a predat la italieni, care achitau sume de bani pentru noi, de unde ne-am dat seama că eram vânduţi italienilor (...) un italian, ne-a examinat pe mine şi pe O.R. şi B.B., după care i-a plătit inculpatului H.A.O. 600 euro. (...) am fost cazaţi într-un coteţ de porci, iar hrană primeam o singură dată pe zi (...) nici în prezent nu ne-am recuperat actele de identitate”.
Aceleaşi împrejurări sunt relevate şi prin declaraţia martorului V.A., acesta fiind persoana care i-a ajutat pe victimele B.B. şi G.G. să revină din Italia în România însoţindu-i şi la chestura de poliţie, pentru a-l denunţa pe inculpatul H.A.O.
De asemenea, partea civilă C.G.B. în declaraţiile date în faza de urmărire penală precum şi în faţa instanţei, învederează că „inculpatul H.A.O. m-a transportat în Siciia, după ce cu o săptămână înainte îi dusese acolo pe numitul O.R. şi G.G. după ce am ajuns în Italia, am observat că am fost plasat de inculpatul H.A.O. unui italian, care m-a cazat în condiţii mizere, având un program de lucru de la orele 5-21, primind o singură dată în zi hrană, constând în paste cu sos de roşii. (...) în mai multe rânduri, i-am cerut italianului să-mi plătească salariul, dar acesta a refuzat, spunându-mi că banii o să mi-i dea inculpatul H.A.O. (...) arăt că inculpatul H.A.O. nu mi-a plătit salariul”.
Elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în forma calificată sunt reliefate şi prin declaraţiile martorei P.C.M., care a insistat de mai multe ori, telefonic, pe lângă inculpatul H.A.O. să-i aducă fratele acasă, respectiv pe partea civilă M.M.L., aşa cum rezultă din conţinutul interceptărilor telefonice ataşate la dosar, în conţinutul acestei convorbiri telefonice, inculpatul H.A.O. recunoaşte textual „meri acolo, te consider ca un sclav, ca şi cum ai fi un sclav, trebuie să faci ceea ce ţi se spune, luna are 31 de zile lucrătoare, eşti plătit pe lună, 31 de zile lucrezi, deci nu este să fie sâmbătă şi duminică”.
Conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în forma calificată este reliefat şi prin declaraţiile părţilor civile M.M. şi M.A., O.V.F., B.T., S.M. Relevante în cauză sunt şi susţinerile părţii civile S.P., care declară că „inculpatul H.A.O. a intenţionat să-l plaseze la un sicilian, unde partea civilă s-a întâlnit cu un român traficat de asemenea de către inculpatul H.A.O., care a apucat să-i comunice că nu a primit niciun ban de o lună de zile, de când se afla acolo. Aşa fiind, partea civilă S.P. i-a cerut inculpatului H.A.O. să-l aducă înapoi acasă, dar inculpatul a ripostat, ameninţându-l că dacă refuză să rămână în Italia „îl leagă de maşină şi îl va târâ aşa până acasă”. Aceste afirmaţii ale părţii civile au fost confirmate prin declaraţia martorei S.S., menţinută şi în faţa instanţei.
Practica constantă a instanţei supreme a reliefat că se impune condamnarea inculpaţilor pentru efectuarea unor astfel de demersuri, de natura celor realizate de inculpatul H.A.O., precizând în decizii de speţă că „împrejurarea că inculpaţii organizau plecarea peste hotare a victimelor, le obţineau paşapoartele, le cazau în vederea plecării, le însoţeau” sunt elemente din care rezultă că aceştia cunoşteau că victimele urmau să fie exploatate, iar această activitate infracţională se circumscrie prevederilor art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Probele testimoniale administrate în ambele faze ale procesului penal reliefează că inculpatul H.A.O. nu a acţionat singur, ci împreună cu inculpata H.R.S., soţia acestuia, pentru a recruta victimele prin înşelăciune, a le transporta şi vinde în Sicilia, în scopul exploatării prin muncă, coinculpata ajutându-l efectiv în traficarea a 41 de persoane majore.
În faza de urmărire penală, inculpata H.R.S. a recunoscut că l-a ajutat pe soţul său în transportarea unor persoane în Sicilia, dar s-a apărat cu aceea că activitatea sa a fost doar de ajutorare a unor persoane care doreau să presteze o muncă utilă şi nicidecum de transportare a acestora în vederea exploatării prin muncă.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că inculpata H.R.S. ar fi comis infracţiunea doar în condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, deoarece aportul său infracţional se circumscrie într-un ansamblu de acte materiale ilicite ale acestei infracţiuni, realizată în deplină coeziune cu soţul său, despre a cărui activitate infracţională cunoştea în amănunt.
Practica judiciară a instanţei supreme relevă că „dacă din probele existente se atestă, fără dubiu, că două persoane au exploatat-o pe partea vătămată, în care scop au cumpărat-o, au sechestrat-o, au transportat-o şi au cazat-o într-un imobil unde erau aduşi clienţi, în vederea exploatării prin muncă, însuşindu-şi sumele de bani obţinute de aceasta, încadrarea juridică a faptei este aceea prevăzută ele art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care are în vedere comiterea infracţiunii de două sau mai multe persoane împreună, şi nu cea dispusă de art. 12 alin. (1) din acelaşi act normativ. împrejurarea că inculpata H.R.S. era implicată şi conlucra îndeaproape cu soţul său, în traficul de persoane, este dovedită prin declaraţia părţii civile D.C.D., care învederează că „după ce familia sa a procurat banii pretinşi de inculpatul H.A.O., mama victimei s-a întîlnit cu inculpata H.R.S. şi i-a remis suma de 300 de euro pentru ca inculpatul H.A.O. să accepte s-o aducă acasă pe victimă”. În acest sens, în faza de urmărire penală s-a depus la dosar un înscris olograf din conţinutul căruia rezultă că inculpata H.R.S. recunoaşte (care a şi semnat şi a menţionat datele sale de identitate şi CNP) că a primit la data de 22 mai 2009 suma de 600 euro de la D.F., mama părţii civile D.C.D. şi de la martora B.M.V., mama numitului L.I. şi de la mama părţii civile S.I. şi M.C.
Vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane dedusă judecăţii, a fost probată prin declaraţiile constante din ambele faze ale procesului penal, ale părţilor vătămate la care s-a făcut referire în cuprinsul deciziei, coroborate cu probele testimoniale (declaraţiile martorilor S.S., D.S., B.M.V., S.G.M., G.H.E., C.I.D., F.F.I.) şi cu conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor.
De reţinut este faptul că declaraţiile constante ale celor 41 de părţi vătămate date în faza de urmărire penală, au fost menţinute şi în faţa Tribunalului Maramureş cu ocazia audierii nemijlocite de către judecătorul fondului.
În privinţa apărării formulate de inculpatul H.A.O., aceasta va fi înlăturată ca nefondată, în sarcina sa şi a soţiei fiind corect reţinută infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în forma continuată deoarece conform practicii constante a instanţei supreme „potrivit legii 678/2001, traficul de persoane se poate prezenta în forma infracţiunii momentane sau ca o infracţiune continuată. Dacă acţiunile persoanelor acuzate au fost săvârşite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci infracţiunile de trafic de persoane au un caracter continuat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.”
Din probele dosarului, respectiv din declaraţiile concordante ale părţilor vătămate date atât în faţa procurorului, cât şi în faţa Tribunalului Maramureş a rezultat că activitatea de traficare a pornit de la inculpatul H.A.O., ajutat de coinculpata H.R.S. care şi-a publicat în ofertele de muncă din ziar numărul de telefon personal, contribuind la recrutarea victimelor cărora le-a dat relaţii cu privire la locurile de muncă din străinătate, apoi prin intermediul soţului său a cunoscut nemijlocit situaţia grea din Italia a părţilor vătămate, transportate acolo de inculpatul H.A.O., victimele apelând-o telefonic pentru a-i ajuta la reîntoarcerea în România. Aşa cum Curtea a arătat în cuprinsul deciziei în unele situaţii inculpata H.R.S., la indicaţiile concrete ale soţului său, a încasat bani de la rudele părţilor vătămate, pentru ca acestea să fie returnate în ţară, cazul părţii vătămate D.C.D. care i-a remis prin intermediul familiei sale, inculpatei H.R.S. suma de 300 euro pentru ca soţul său, să accepte s-o readucă la domiciliu, pe victimă.
În speţă, potrivit aceleiaşi practici a instanţei supreme „recrutarea unor persoane şi transportarea acestora peste graniţă, în vederea exploatării lor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar dacă activitatea infracţională de exploatare a acestor persoane s-a întins pe o perioadă de 6 luni, se poate reţine forma continuată a acestei infracţiuni”. Probele dosarului atestă la unison că activitatea celor doi inculpaţi H. s-a derulat pe perioada iulie 2008-ianuarie 2010, în baza unei rezoluţii unice infracţionale, inculpatul H.A.O. traficând şi transportând în Sicilia 41 de victime, fiind ajutat în această activitate de către soţia sa H.R.S.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă a relevat că „dacă activitatea infracţională de trafic de persoane a avut la bază o rezoluţie unică, întemeiată pe reprezentarea de ansamblu a activităţii pe care inculpaţii urmau să o desfăşoare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., neputând fi reţinute atâtea infracţiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, câte părţi vătămate sunt”.
Probaţiunea testimonială ataşată cauzei precum şi conţinutul interceptărilor telefonice redate şi transcrise în conţinutul proceselor-verbale de la dosar, demonstrează fără echivoc că niciunul dintre inculpaţi nu a fost autorizat, potrivit legii, să efectueze acte de recrutare şi de plasare de forţă de muncă în străinătate şi nici să efectueze transport de persoane în afara graniţelor ţării, conform adresei din 2 februarie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş.
În final, aşa cum s-a arătat în practica judiciară a instanţei supreme „constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 recrutarea unor persoane în vederea exploatării prin executarea unor munci, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, prin transportarea acestora în străinătate, neplata muncii, lipsirea de cazare şi de hrană corespunzătoare, confiscarea paşapoartelor şi abandonarea lor, fără resurse”.
Probele dosarului atestă că apelanţii inculpaţi nominalizaţi nu au recunoscut activităţile infracţionale desfăşurate, dar această împrejurare nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, în contextul probator administrat. Susţinerea apelanţilor privind necunoaşterea scopului pentru care erau racolate părţile vătămate, sunt irelevante în raport cu declaraţiile martorilor D.S., B.M.A., V.A., S.G.M., D.Z., K.I., G.H.E., F.F.I., C.I.D. coroborate cu declaraţiile nemijlocite ale părţilor vătămate şi civile, M.O.M., F.V.D., R.I.D., C.V.I., B.S.L., M.C., S.G.C., S.I., G.C., G.V.T., B.R.N., S.R.G., S.P., S.V., S.C., S.M., B.T., G.S.F., D.C.D., L.I., S.V.Z., B.B., G.G., C.G.B., M.A.A., T.I.V., M.M., M.A., O.V.F., M.M.L., din care rezultă, fără echivoc că inculpaţii ştiau că în Sicilia, victimele urmau să fie exploatate prin muncă. În contextul complexei activităţi infracţionale desfăşurate, inculpatul H.A.O. primea mmimum câte 200 euro pentru fiecare victimă transportată şi recrutată, acesta organiza plecarea părţilor vătămate, le prelua paşapoartele, le reţinea asupra sa sau le preda cetăţenilor italieni, le cazau la reşedinţa din Italia şi le atrăgea atenţia să nu intre în relaţii cu alte persoane sau ce anume să declare autorităţilor vamale.
Aceste conduite materiale, de netăgăduit în raport de probele administrate, nu pot configura o gravă eroare în reţinerea stării de fapt, după cum nici nu pot justifica lipsa unui element constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii, de natură să atragă o soluţie de achitare a inculpaţilor.
Aşa fiind, prin decizia penală nr. 178 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. şi părţile civile C.G.B. şi G.G. împotriva sentinţei penale nr. 142 din 22 mărie 2012 a Tribunalului Maramureş.
S-a stabilit onorariul avocaţial în favoarea Baroului Cluj, în sumă de 500 RON (2x100 RON onorariu parţial, pentru apărătorii desemnaţi din oficiu A.D.A. şi A.N.M., 2x150 RON, onorariu integral pentru apărătorii desemnaţi din oficiu T.P.E. şi V.R.).
Au fost obligţi inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. la câte 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care, câte 100 RON reprezintă onorariu avocaţial parţial.
Au fost obligate părţile civile C.G.B. şi G.G. la câte 250 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care, câte 150 RON reprezintă onorariu avocaţial.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii H.A.O. şi H.R.S.
În recursul declarat de inculpatul H.A.O. s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen.
În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen, acesta învederează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, lipsind latura subiectivă, întrucât infracţiunea de trafic de persoane se săvârşeşte cu intenţie directă şi are un scop bine determinat şi anume exploatarea persoanelor traficate, ori inculpatul nu a urmărit să desfăşoare o activitate ilegală ci a urmărit să desfăşoare o activitate legală de intermediere a contractelor de muncă şi de transport a persoanelor respective, recurentul inculpat nefiind vinovat că angajatorii italieni nu au asigurat condiţii de muncă decente şi nu au plătit drepturile salariale ale părţilor civile şi ale părţilor vătămate.
În consecinţă, recurentul inculpat H.A.O. a solicitat casarea deciziei atacate şi rejudecând cauza să dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. s-a învederat că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, astfel că în mod greşit s-a considerat că infracţiunea s-a săvârşit în condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de două sau mai multe persoane împreună, întrucât recurenta inculpată H.R.S. nu a avut nicio participare la săvârşirea infracţiunii.
Faţă de cele învederate acesta a solicitat casarea deciziei şi rejudecând în fond, să dispună admiterea cererii de schimbare a încadrării din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare în raport de situaţia de fapt şi de circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind integrat în societate, urmează să devină tată, iar impactul faptelor sale în societate este mult diminuat în momentul de faţă, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În recursul declarat de inculpata H.R.S. a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., considerând că s-a făcut o gravă eroare de fapt prin reţinerea în sarcina sa de acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, în condiţiile în care recurenta inculpată nu a cunoscut ce se întâmplă în Italia, considerând că desfăşoară o activitate legală de recrutare de forţă de muncă.
În raport de considerentele expuse, s-a solicitat casarea deciziei recurate şi rejudecând cauza în fond să dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.
Examinând actele şi lucrările dosarului, recursurile de faţă declarate de inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. în raport de motivele de critică mai sus-expuse şi de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri declarate de inculpaţii nominalizaţi se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
B. Este nefondată unica critică din recursul declarat de inculpata H.R.S., prin care susţinându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se pretinde că prin hotărârile atacate s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă condamnarea sa, sens în care se solicită achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (inexistenţa faptei).
Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Astfel cum s-a statuat şi prin decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, incidenţa dispoziţiilor art. 3859 alin. (4) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.
Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
Pornind de la aceste explicaţii din considerentele deciziei în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probele administrate; starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.
Or, în raport de consideraţiile metateoretice expuse mai sus, Înalta Curte are în vedere că ambele instanţe de fond şi prim control judiciar, printr-un examen propriu, complet al mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală şi anume:
- procese-verbale de sesizare din oficiu;
- ordonanţa procurorului din data de 15 iunie 2009 de conexare a celor două cauze;
- ordonanţa procurorului din data de 10 iunie 2009 prin care s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul Serviciului C.C.O. Maramureş în vederea efectuării mai multor activităţi de urmărire penală în cauză;
- rezoluţia procurorului din 15 iunie 2009 prin care s-a dispus începerea urrnăririi penale în cauză;
- ordonanţele procurorului din datele de 30 iunie 2009, 15 septembrie 2009, 29 septembrie 2009, 3 decembrie 2009, 13 ianuarie 2010, 15 ianuarie 2010 şi 3 martie 2010, prin care s-a dispus extinderea şi începerea urmăririi penale pentru alte fapte, împrejurări sau persoane;
- cererile procurorului adresate Tribunalului Maramureş pentru autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor de convorbiri şi comunicări telefonice şi de prelungire a autorizaţiilor emise;
- autorizaţiile, minutele şi încheierile emise de Tribunalul Maramureş pentru interceptarea şi înregistrarea de convorbiri şi comunicări telefonice şi de prelungire a acestora;
- procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate autorizat, certificate pentru autenticitate de procuror;
- proces-verbal de sesizare din oficiu din 30 iunie 2009;
- proces-verbal de constatare din 30 iunie 2009;
- proces-verbal de sesizare din oficiu din 14 august 2009;
- proces-verbal de constatare din 14 august 2009;
- proces-verbal de sesizare din oficiu din 15 septembrie 2009;
- proces-verbal de sesizare din oficiu din 29 septembrie 2009;
- proces-verbal de constatare din 29 septembrie 2009;
- proces-verbal din 13 noiembrie 2009 privind comunicarea administratorului delegat al asociaţiei siciliano-române din C2 despre depistarea în Italia de către autorităţi a inculpatului H.A.O. la volanul unui microbus încărcat cu diverse persoane;
- proces-verbal din 26 noiembrie 2009 privind verificările efectuate în ziarul G.M. la rubrica de oferte de muncă despre postarea anunţului dat de inculpat şi învinuită;
- copia xerox a filei ziarului „G.M.” din 23 noiembrie 2009 cu anunţul postat de inculpaţii recurenţi privind oferta de locuri de muncă în Italia;
- proces-verbal de sesizare din oficiu din 3 decembrie 2009;
- proces-verbal din 15 decembrie 2009 privind lista autovehiculelor identificate ca fiind folosite de inculpatul H.A.O. la transportul victimelor în Italia;
- proces-verbal din 15 decembrie 2009 privind identităţile traficanţilor italieni din Sicilia la care inculpatul H.A.O. le-a vândut şi le-a plasat victimele traficate din România;
- copia xerox a filei ziarului „G.M.” privind anunţul cu oferta de locuri de muncă în Italia făcută de acelaşi inculpat la datele de 29 noiembrie 2009 şi 7 decembrie 2009;
- sesizarea făcută către B.C.C.O. Cluj privind transmiterea către autorităţile italiene a identităţilor cetăţenilor italieni implicaţi în traficul de persoane comis de inculpat;
- adresa D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş către Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş privind statutul de recrutori de forţă de muncă sau de transportator de persoane în străinătate pentru inculpat şi învinuită;
- adresa din 2 februarie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş privind lipsa autorizaţiilor legale pentru inculpaţii recurenţi de a efectua activităţi de recrutare de forţă de muncă şi de a transporta persoane în străinătate;
- adresa D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş către Primăria oraşului T.M., judeţul Maramureş, privind bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor recurenţi;
- adresa din 2010 a Primăriei oraşului T.M. privind bunurile inculpaţilor recurenţi;
- acte privind statutul autoturismului marca R.T. despre care Primăria oraşului T.M. a comunicat că ar aparţine inculpatului H.A.O.;
- comunicarea din 10 februarie 2010 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Maramureş prin care s-a comunicat că inculpatul H.A.O. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie;
- listă de preţuri privind tarifele practicate pe ruta Baia Mare-Napoli sau Baia Mare-Milano de către firme băimărene autorizate de transport de persoane;
- declaraţiile părţilor civile şi vătămate M.O.M., F.V.D., R.I.D., C.V.I., B.S.L., M.C., S.G.C., S.I., G.C., G.V.T., B.R.N., S.R.G., D.C.D., S.P., B.T., G.S.F., L.I., S.V.Z., B.B., C.G.B., M.M., M.A., G.G., M.A.A., T.I.V., O.V.F., S.V., S.C., S.M., H.R.V., M.M.L., N.I., B.V.F., I.A.C., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V.;
- declaraţiile martorilor A.A.C., S.S., D.S., B.M.V., V.A., S.G.M., K.I., G.H.E., P.C.M., F.F.I. şi C.I.D.;
- proces-verbal de depistare din 13 ianuarie 2010 a inculpatului în autovehiculul marca O.V.;
- proces-verbal de depistare din 13 ianuarie 2010 a autovehiculului marca W.;
- procese-verbale de căutare a părţilor vătămate N.I., B.V.F., I.A.C., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V.;
- declaraţiile persoanelor depistate în autovehicule în data de 13 ianuarie 2010 care erau transportate în Italia fără legătură cu obiectul cauzei (M.C.A., M.D.S., C.L., D.A. şi D.B.);
- cererea adresată de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş Tribunalului Maramureş pentru eliberarea unei autorizaţii de percheziţie domiciliară;
- dispozitivul încheierii penale din 12 ianuarie 2010, încheierea penală respectivă şi autorizaţia de percheziţie domiciliară din 12 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Maramureş;
- proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 13 ianuarie 2010 şi planşa foto aferentă;
- declaraţiile martorilor asistenţi la efectuarea percheziţiei P.A.B. şi R.S.T.;
- mandat de aducere emis de procuror la 13 ianuarie 2010 pe numele inculpatului H.A.O.;
- proces-verbal de executare a mandatului de aducere;
- dovadă din 13 ianuarie 2010 de ridicare a unor bunuri de la inculpat;
- copia fişei cazierului judiciar al inculpatului H.A.O.;
- adresa din 2010 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională privind antecedentele inculpatului în Austria;
- delegare pentru asistenţă juridică obligatorie emisă de Baroul Baia Mare pentru avocat din oficiu B.R. la asistarea inculpatului;
- proces-verbal întocmit de procuror din 13 ianuarie 2010 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a drepturilor procesuale pentru inculpat;
- declaraţia inculpatului H.A.O. din 13 ianuarie 2010 consemnată în calitate de învinuit în prezenţa apărătorului din oficiu;
- ordonanţa procurorului din 13 ianuarie 2010 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat;
- suplimentul de declaraţie în ccditate de inculpat din 13 ianuarie 2010;
- ordonanţa procurorului din 13 ianuarie 2010 prin care s-a dispus reţinerea inculpatului pentru 24 de ore;
- nou supliment de declaraţie al inculpatului din 4 martie 2010 prin care i s-a adus la cunoştinţă noua infracţiune reţinută în sarcina sa;
- mandat de aducere emis de procuror în 13 ianuarie 2010 pe numele învinuitei H.R.S.;
- proces-verbal de punere în executare a mandatului de aducere;
- copia fişei cazierului judiciar al învinuitei H.R.S.;
- proces-verbal al procurorului din 13 ianuarie 2010 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a drepturilor procesuale pentru învinuita H.R.S.;
- declaraţia învinuitei H.R.S. din 13 ianuarie 2010 consemnată în prezenţa apărătorului din oficiu;
- dovadă de ridicare a unor bunuri;
- propunerea procurorului adresată Tribunalului Maramureş la data de 14 ianuarie 2010 privind arestarea preventivă a inculpatului H.A.O. pentru 29 de zile;
- dispozitivul şi încheierea penală nr. 19 din 14 ianuarie 2010 şi mandatul de arestare preventivă din 14 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Maramureş;
- minuta încheierii penale din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj de respingere a recursului declarat de inculpatul H.A.O. împotriva luării măsurii arestării preventive;
- propunerea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş adresată Tribunalului Maramureş la 4 februarie 2010 privind prelungirea măsurii arestării preventive cu 30 de zile;
- încheierea penală nr. 57 din 5 februarie 2010 a Tribunalului Maramureş de prelungire a măsurii arestării preventive cu 30 de zile;
- propunerea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş adresată Tribunalului Maramureş la 5 martie 2010 în vederea prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului H.A.O. cu alte 30 de zile în vederea prezentării materialului de urmărire penală, ca urmare a solicitării exprese a inculpatului de a vizualiza toate documentele dosarului şi de a audia toate interceptările autorizate în cauză;
- cerere în probatiune din 26 ianuarie 2010 şi copiile unor acte medicale anexate;
- adresa D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş către Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare din 2 februarie 2010 prin care s-a solicitat examinarea de specialitate a inculpatului ca urmare a cererii sale în probatiune;
- copia scrisorii medicale din 2 februarie 2010 a Spitalului de Pneumoftiziologie Baia Mare prin care s-a stabilit că inculpatul nu suferă de boli incompatibile cu regimul de detenţie;
- rezoluţia procurorului din 3 februarie 2010 prin care s-a dispus respingerea cererii în probaţiune;
- cerere în probaţiune formulată la data de 29 ianuarie 2010;
- rezoluţia procurorului din 4 februarie 2010 prin care s-a dispus respingerea cererii în probatiune;
- proces-verbal al procurorului din 8 februarie 2010 prin care s-a menţionat încunoştintarea apărătorului ales al inculpatului despre administrarea unei probe;
- cerere în probaţiune din data de 22 februarie 2010;
- rezoluţia procurorului din 3 martie 2010 de respingere a cererii în probatiune;
- adresa din 2010 a Tribunalului Maramureş privind termenul din 23 februarie 2010 de judecare a plângerii împotriva rezoluţiilor procurorului de respingere a cererilor în probaţiune formulate în cursul urrnăririi penale ;
- copia deciziei nr. 57 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite;
- procesele-verbale ale procurorului din datele de 3 martie 2010 şi 4 martie 2010 prin care s-a menţionat intervalul orar în care inculpatului şi apărătorului său ales li s-a pus la dispoziţie materialul de urmărire penală în vederea luării la cunoştinţă a conţinutului acestuia;
- dispozitivul încheierii penale nr. 137 din 5 martie 2010 a Tribunalului Maramureş de dispunere a prelungirii arestării preventive a inculpatului H.A.O. până la data de 12 aprilie 2010;
- proces-verbal prin care s-a stabilit prin intermediul ofiţerului de legătură italian la Bucureşti că inculpatul H.A.O. nu a dobândit permis de conducere auto în Italia;
- procese-verbale prin care s-a consemnat punerea la dispoziţia inculpatului H.A.O. a materialului de urmărire penală în perioada 12 martie-22 martie 2010;
- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală pentru inculpaţii recurenţi şi declaraţiile acestora consemnate cu această ocazie, coroborate cu depoziţiile date în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă ale părţilor vătămate şi civile, a martorilor indicaţi în rechizitoriu şi a celor propuşi de inculpaţi, iar cu privire la părţile şi martorii care nu au putut fi audiaţi datorită faptului că sunt plecaţi din ţară, sau şi-au schimbat domiciliul, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că ambele instanţe de fond şi de apel au reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina ambilor recurenţi inculpaţi, după cum urmează:
Inculpatul H.A.O. a publicat într-un cotidian local, „G.M.”, mai multe anunţuri prin care oferea locuri de muncă în Italia, în condiţii avantajoase, doritorii putând apela numerele de telefon indicate în cuprinsul anunţului, un număr aparţinând inculpatului, iar celălalt era numărul de telefon al soţiei sale, inculpata.
Victimele care apelau numerele intrau în legătură fie cu inculpatul H.A.O., fie cu inculpata H.R.S., ambii recurgând la metoda inducerii în eroare prin promisiunea obţinerii unor locuri de muncă în diferite domenii, agricultură, zootehnie, menaj, îngrijirea unor persoane, cu salarii lunare variind între 500-1.200 euro, masa şi cazarea fiind asigurate gratuit.
De asemenea, inculpatul H.A.O. se angaja să le asigure transportul până la destinaţie, iar pe parcursul călătoriei, acesta reţinea actele de identitate ale persoanelor traficate, iar la destinaţie le preda traficanţilor italieni, astfel că victimele asistau neputincioase la traficarea lor şi apoi la exploatarea prin muncă.
În situaţia în care actele de identitatea rămâneau asupra părţilor vătămate, le erau reţinute oricum, sub diferite pretexte, de către traficanţii italieni, care îşi procurau astfel forţa de muncă prin intermediul inculpatului, procedând la exploatarea acestor persoane, obligându-le să muncească în condiţii degradante, fără să le asigure cele mai elementare drepturi şi condiţii de subzistenţă, tratându-le inuman, bătându-le şi ameninţându-le şi adesea retraficându-le între ei.
În concret, activitatea infracţională a inculpaţilor recurenţi nominalizaţi s-a desfăşurat în următoarele împrejurări:
I. În cursul lunii iunie 2008 partea vătămată M.O.M. din Baia Mare a aflat despre anunţul publicat în ziarul „G.M.” de către inculpaţi potrivit căruia se făceau oferte de muncă în Italia, indicându-se un număr de telefon. Apelându-l, M.O.M. a discutat cu inculpatul H.A.O. care i-a propus o întâlnire pentru data de 28 iunie 2008 la care a participat şi inculpata H.R.S., ambii prezentandu-se la locul de muncă al numitei M.O.M. pentru a se cunoaşte. La data de 30 iunie 2008 inculpatul s-a întâlnit din nou cu M.O.M. într-un local de pe Bulevardul T. din Baia Mare, ocazie cu care aceasta i-a specificat în mod expres inculpatului că nu doreşte să meargă la lucru în regiunea Sicilia întrucât auzise că în acea zonă românii sunt batjocoriţi şi nu li se plăteşte salariul cuvenit. Inculpatul a asigurat-o că în nici un caz nu este vorba despre regiunea respectivă a Italiei, neprecizându-i însă unde intenţionează să o ducă. I-a promis însă că îi va procura un loc de muncă de unde va primi lunar un salariu de 500 de euro având cazare şi masă gratuite, urmând să primească şi permis de muncă pe teritoriul Italiei, precum şi o cartelă telefonică pentru a telefona ori de câte ori doreşte în ţară, dându-i asigurări ferme inclusiv în sensul încheierii unui contract de muncă, cu toate drepturile garantate.
Toate aceste afirmaţii au fost făcute de inculpat în prezenţa fiului părţii vătămate M.O.M., numitul P.V., precum şi în prezenţa unui bărbat numit „T1” care a asistat la discuţie fiind interesat şi el de obţinerea unui loc de muncă pe baza anunţurilor publicate de inculpat în ziar.
Data plecării spre Italia a fost convenită pentru 1 iulie 2008 din Baia Mare, zona Gării C.F.R., dată la care partea vătămată s-a prezentat la locul convenit, constatând că inculpatul asigura transportul cu o autodubă înmatriculată în Italia. În aceeaşi împrejurare, au mai plecat împreună cu M.O.M. alte 9 persoane, inculpatul fiind secondat în asigurarea şofatului de către un tânăr numit G., neidentificat în cursul urmăririi penale.
Inculpatul H.A.O. le-a specificat că în Italia angajatorul italian la care urmau să lucreze va plăti pentru fiecare suma de 200 de euro, bani pe care urma să-i încaseze inculpatul. La plecarea din Baia Mare, inculpatul le-a pretins tuturor să-i remită actele de identitate, pe care le-a păstrat asupra lui pe toată durata călătoriei.
Partea vătămată nu a realizat că urma să ajungă în Sicilia decât în momentul în care mijlocul de transport cu care călătorea, condus alternativ de inculpat şi de însoţitorul său, a ajuns într-o localitate din sudul Italiei de unde trebuiau să se îmbarce pe un vapor spre Sicilia. Partea vătămată a cerut explicaţii şi chiar s-a certat cu inculpatul pentru că nu şi-a respectat promisiunea din ţară, dar pentru ea era prea târziu la acel moment să se mai poată descurca altfel.
După ce au ajuns la destinaţie în Sicilia, partea vătămată a constatat că inculpatul nu le-a restituit actele de identitate. În urma unor discuţii telefonice purtate între inculpat şi diverşi cetăţeni italieni interesaţi să-i procure ilegal forţă de muncă prin intermediul acestuia, persoanele aduse din România erau plasate rând pe rând italienilor care se prezentau pentru a-i alege, ocazie cu care inculpatul le înmâna traficanţilor italieni şi actele de identitate ale fiecărei victime. Partea vătămată M.O.M. a văzut personal cum italienii îi înmânau inculpatului, pentru fiecare persoană plasată câte 200 de euro.
M.O.M. a fost plasată la familia S.F. din localitatea C. din Sicilia care avea un restaurant, un bar şi o pizzerie. Femeia nu a asistat la discuţia dintre inculpat şi italian, însă a văzut când inculpatul a vrut să-i reţină actul de identitate cu titlu de garanţie faţă de italian până săptămâna care urma când intenţiona să revină ca să i se mai dea 100 de euro pentru aceasta. M.O.M. nu a fost de acord să rămână în Italia fără să aibă asupra ei cartea de identitate, astfel că până la urmă inculpatul a fost nevoit să lase documentul cetăţeanului italian.
La această familie M.O.M. a rămas timp de 3 săptămâni, fiind cazată în condiţii absolut improprii, într-o încăpere pe care o foloseau drept magazie, în care depozitau diverse obiecte stricate, încăperea nefiind prevăzută nici cu geamuri şi nici cu vreun sistem de aducţiune a apei, neavând nici grup sanitar sau o cadă de duş. În interior nu erau amplasate decât două obiecte de mobilier, respectiv un pat şi un dulap. Gospodăria familiei S.F. era situată într-o zonă pustie, tipică Siciliei, la o distanţă de circa 10-15 km de localitatea B. şi centrul localităţii C., fără ca pe această distanţă să se mai afle alte locuinţe. Familia respectivă i-a impus să lucreze la bucătărie, fără să anunţe autorităţile competente despre faptul că angajaseră o persoană, fără să încheie contract de muncă şi fără să îi asigure asistenţă medicală, având în vedere că în perioada respectivă M.O.M. a contactat o infecţie dentară severă care a degenerat în complicaţii severe. În pofida acestui fapt, nu i s-a permis accesul la o unitate sanitară şi, mai mult, nici măcar nu i s-a asigurat o îngrijire niinimă, fiind silită de către cetăţeanul italian la care lucra să presteze în continuare munca zilnică, fără să-i pese de starea sănătăţii ei.
La data de 24 iulie 2008 inculpatul H.A.O. a venit din nou în localitatea respectivă ajungând şi la locaţia în care o lăsase pe victimă. La rugăminţile repetate ale acesteia de a o aduce acasă, datorită stării grave a sănătăţii, inculpatul a acceptat, ca urmare şi a faptului că italianul se temea să nu aibă probleme din cauza îmbolnăvirii acesteia. Inculpatul a primit de la acesta suma de 200 de euro pentru M.O.M., acesteia nedându-i-se în cele trei săptămâni decât 60 de euro.
M.O.M. a declarat că nu a avut posibilitatea să părăsească zona respectivă din cauza izolării, precum şi a faptului că exploatatorul italian nu i-a restituit documentul de identitate decât în ziua în care a părăsit gospodăria sa pentru a se întoarce în România.
Din declaraţia părţii vătămate a mai rezultat că în cursul discuţiilor purtate cu inculpatul, acesta a afirmat că alţii duc persoane la lucru în Italia nu pentru 200 euro, ci pentru sume mult mai mari, cum ar fi un salar lunar.
În timpul călătoriei spre România, M.O.M. a intrat în discuţii cu alte persoane pe care inculpatul le aducea acasă, aflând de la acestea că au fost recrutate de inculpat şi soţia sa prin aceleaşi promisiuni neadevărate despre locurile de muncă, iar datorită faptului că unul dintre bărbaţii traficaţi din România nu a fost de acord cu ceea ce i s-a impus de inculpat la destinaţie, a fost bătut de acesta (fiind identificat în persoana numitului F.V.D. ale cărui declaraţii confirmă pe deplin afirmaţiile numitei M.O.M.).
Partea vătămată M.O.M. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 de euro reprezentând daune materiale (salariul neîncasat pentru perioada lucrată şi pentru pierderea locului de muncă în ţară) şi cu 20.000 de euro reprezentând daune morale, constituire pe care a menţinut-o în faţa instanţei.
2. În luna iulie 2008, partea vătămată F.V.D. a văzut în ziarul local „G.M.” un anunţ postat de inculpatul H.A.O. şi inculpata H.R.S., conform căruia ofereau locuri de muncă în Italia.
F.V.D. a contactat telefonic pe inculpatul H.A.O. de la care a aflat că are posibilitatea să-i asigure un loc de muncă bine plătit în construcţii, pentru care ar primi un salariu lunar de 400 de euro, iar pentru prietena acestuia a promis angajarea într-un restaurant, având cazarea şi masa asigurate gratuit.
După 18 iulie 2008, la o dată pe care nu a putut-o preciza cu exactitate, F.V.D. şi prietena sa, V.G., au fost luaţi de la domiciliul lor din localitatea S. de către inculpat, care s-a prezentat cu un microbuz înmatriculat în Italia. Chiar de la începutul călătoriei inculpatul a pretins să i se remită cărţile de identitate ale victimelor pe care nu le-a mai restituit posesorilor lor.
La destinaţie în Sicilia numitul F.V.D. a constatat că promisiunile făcute de inculpat în ţară nu erau adevărate, iar V.G., care urma să fie plasată la acelaşi restaurant unde lucrase partea vătămată M.O.M., în locul acesteia, nu a acceptat să rămână acolo, mai ales după ce a constatat starea în care se găsea numita M.O.M. Părţii vătămate F.V.D. nu i s-a asigurat un loc de muncă în construcţii, ci i s-a transmis că va lucra în agricultură, fără ca inculpatul să mai facă vreo referire la cuantumul salariului. În aceste condiţii partea vătămată nu a fost de acord să rămână în Italia, cerându-i inculpatului să-l aducă în ţară şi să-i restituie documentele de identitate.
Inculpatul H.A.O. a adoptat faţă de victimă un comportament violent, enervându-se, refuzând să-i restituie actul de identitate şi, în final, l-a bătut pe F.V.D., aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în interiorul microbuzului în prezenţa părţii vătămate M.O.M., a numitei V.G. şi a doi bărbaţi neidentificaţi. Unul dintre aceştia, conform declaraţiei victimei, a intervenit în cele din urmă pentru a-l determina pe inculpat să renunţe la atitudinea sa agresivă.
Datorită faptului că F.V.D. a protestat în continuare, inculpatul s-a enervat din nou şi l-a abandonat împreună cu prietena sa într-o localitate din Sicilia, refuzând să le restituie actele de identitate pentru a se putea întoarce în ţară şi de asemenea a refuzat să le dea bani. în cele din urmă, victimele au reuşit să ajungă la Milano unde s-au adresat Consulatului Român primind documente consulare cu ajutorul cărora au avut posibilitatea să ajungă finalmente în România.
Nici până în prezent inculpatul nu a restituit părţii vătămate F.V.D. şi numitei V.G. documentele de identitate, astfel că aceştia au fost nevoiţi să solicite eliberarea altora.
Partea vătămată F.V.D. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 800 de euro cu titlu de daune materiale (reprezentând transportul înapoi în ţară, taxele consulare şi pentru eliberarea de noi acte de identitate, costul şederii în Italia până la întoarcerea în ţară, atât pentru el cât şi pentru numita V.G., respectiv câte 400 de euro pentru fiecare) şi 5.000 de euro reprezentând daune morale, menţinând constituirea în faţa instanţei.
3. În luna noiembrie 2008 partea vătămată R.I.D. din Baia Mare a aflat de la concubinul surorii sale, S.M.B. despre inculpatul H.A.O. care facilitează angajarea pe teritoriul Italiei. R.I.D. a convenit o întâlnire cu inculpatul şi de la acesta a aflat că are posibilitatea să-l angajeze cu un salariu de 800 de euro lunar, masă şi cazare asigurate.
Din discuţiile purtate cu inculpatul, numitul R.I.D. a aflat că acesta cunoaşte în Italia mai multe persoane dispuse să angajeze cetăţeni români aduşi din România de către el, iar în urma detaliilor aflate R.I.D. a fost de acord să accepte propunerea.
R.I.D. a fost transportat de inculpat în Italia cu un autovehicul condus alternativ de inculpat şi de un alt şofer, împreună cu alte cinci persoane, unde a sesizat că pe toţi i-a plasat unor cetăţeni italieni care se prezentau la întâlnire în urma discuţiilor telefonice avute cu H.A.O. Numitul R.I.D. a observat că cetăţenii italieni respectivi îi înmânau inculpatului diverse sume de bani, iar inculpatul, în schimbul acestora le dădea actele de identitate ale persoanelor aduse din România. R.I.D. a fost plasat ultimul în localitatea B. la o fermă de vite unui italian numit B.M.A. pe care victima l-a văzut personal dându-i inculpatului o sumă de bani pentru el, împrejurare în care R.I.D. a realizat că a fost vândut de inculpat cetăţeanului italian respectiv.
R.I.D. a fost cazat într-o magazie folosită ca depozit pentru vechituri unde nu avea la dispoziţie decât un pat stricat, impunându-i-se un program de muncă între orele 04.00 dimineaţa până la miezul nopţii, trebuind să îngrijească o cireada de peste 900 de vite şi să facă totodată toate activităţile specifice unei ferme de animale. R.I.D. era singur, fără să mai fie ajutat de alte persoane în munca sa, iar italianul îi exploata peste puterile sale. Astfel, zilnic nu-i oferea decât o cană de lapte şi două ouă, alimente absolut insuficiente, profitând de faptul că R.I.D. nu cunoştea limba italiană pentru a putea solicita ajutor şi a se putea descurca şi, de asemenea, actul săi de identitate era reţinut ilegal de către italian.
Din aceste motive, R.I.D. a fost silit să rămână şi să lucreze în Sicilia timp de 6 luni, perioadă în care, potrivit declaraţiei părţii vătămate, a fost plătit cu 400 de euro lunar, italianul explicându-i că din salariul promis de 800 euro lunar diferenţa o dă inculpatului, conform înţelegerii cu acesta.
R.I.D. a insistat în cele din urmă să i se permită să se întoarcă acasă, deoarece nu mai putea îndura exploatarea la care era supus. Pentru a-l împiedica să fugă de pe proprietatea sa, B.M.A. l-a sechestrat şi l-a ameninţat în repetate rânduri, într-o împrejurare punându-i chiar pistolul la tâmplă, sicilienii fiind majoritatea înarmaţi cu arme de foc, după cum au declarat cele mai multe victime. Între timp, R.I.D. învăţase câteva expresii în limba italiană şi în urma incidentului violent avut cu angajatorul său, a reuşit să telefoneze carabinierilor, după care s-a ascuns într-o magazie. Carabinierii şi-au făcut apariţia rapid, găsindu-l ascuns în acea clădire, eliberându-l şi conducându-l în zona gării oraşului B. unde l-au lămurit despre posibilităţile de a ajunge în România.
La gară R.I.D. l-a întâlnit pe inculpatul H.A.O. care fusese avizat de către italian despre incidentul produs. Nu a fost de acord să-l transporte pe R.I.D. acasă, deoarece aflase că nu are bani.
R.I.D. i-a telefonat unei surori aflate în C1 independent de modul în care ajunsese el în Sicilia, aceasta trimiţându-i bani prin W.U. pentru a-şi plăti contravaloarea transportului spre România. R.I.D. a călătorit astfel cu trenul şi cu autocarul, ajungând acasă în luna iunie 2009.
Partea vătămată R.I.D. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 3.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit în cele 6 luni în care a fost exploatat în Sicilia şi contravaloarea bunurilor ce i-au fost însuşite de inculpat, apreciate la 1.200 de euro), precum şi cu suma de 15.000 de euro cu titlu de daune morale, constituire pe care a menţinut-o în faţa instanţei.
4. În jurul datei de 15-16 decembrie 2008, părţile vătămate C.V.I. şi B.S.L. din Baia Mare au văzut anunţul publicat în presa locală de inculpatul H.A.O. şi de soţia sa, conform căruia aveau posibilitatea oferirii unor locuri de muncă în Italia pentru muncitori necalificaţi.
C.V.I. şi B.S.L. au telefonat la numărul menţionat în anunţ şi au discutat cu inculpata, care le-a precizat că locurile de muncă sunt în Sicilia, în domeniul zootehniei, promiţându-le un salariu de 500 de euro lunar, masa şi cazarea asigurate gratuit. C.V.I. şi B.S.L. au avertizat-o că nu deţin bani suficienţi pentru a-şi plăti contravaloarea călătoriei până la destinaţie, dar inculpata i-a liniştit explicându-le că plecarea spre Sicilia este organizată şi coordonată de soţul său care va rezolva această problemă; de asemenea, le-a adus la cunoştinţă că plecarea urma să fie făcută în circa o oră din faţa complexului alimentar „U.” din Baia Mare.
Părţile vătămate au hotărât să dea curs ofertei şi în aceeaşi zi s-au prezentat la locul convenit pentru plecare unde au fost aşteptaţi de un bărbat care s-a recomandat „F.” şi care i-a îmbarcat într-un autoturism de culoare neagră cu care i-a transportat până la domiciliul inculpaţilor din B.M.B., judeţul Maramureş, unde părţile vătămate au constatat că se mai aflau alte 6 persoane recrutate pe baza anunţului din ziar, la fel ca şi ei. Cu toţii au fost preluaţi de inculpatul H.A.O. care i-a urcat într-un microbuz condus de inculpat.
În apropierea P.T.F. P., judeţul Satu Mare, inculpatul a ridicat actele de identitate de la toate persoanele aflate în mijlocul de transport şi le-a reţinut asupra sa, fără să le mai restituie posesorilor.
La data de 18 decembrie 2008 au ajuns în Sicilia unde inculpatul a început să plaseze persoanele aduse din România la diverşi cetăţeni italieni cu care luase legătura telefonic în prealabil şi care se prezentaseră pentru a-şi recruta forţa de muncă. C.V.I. şi B.S.L. au sesizat că de fiecare dată când inculpatul preda câte o persoană traficanţilor italieni, le remitea acestora şi actul de identitate, primind de la italieni câte 200 de euro pentru fiecare persoană.
În prima zi inculpatul nu a reuşit să-i plaseze pe C.V.I. şi B.S.L. astfel că aceştia au fost nevoiţi să petreacă noaptea în microbuz. În ziua următoare, ambii au fost predaţi unor cetăţeni italieni, separat, deşi în ţară înţelegerea cu H.A.O. fusese în sensul de a fi duşi împreună la muncă în acelaşi loc, lucru pe care H.A.O. l-a promis.
În 19 decembrie 2008 C.V.I. a fost dat unui italian numit „T2” care avea nevoie de o persoană care să-i îngrijească o turmă de oi, actul său de identitate fiind dat cetăţeanului italian care l-a reţinut ilegal asupra sa, achitându-i inculpatului suma de 200 de euro pentru C.V.I., explicându-i apoi acestuia că îl va plăti cu suma de 300 de euro lunar şi că îi va asigura atât cazarea cât şi masa zilnică. Când C.V.I. a protestat invocând înţelegerea şi promisiunile făcute de H.A.O. în ţară care vizau un cuantum superior în ceea ce priveşte salariul, italianul a replicat că nu are cunoştinţă de astfel de înţelegeri şi nu îl interesează. Nu s-a întocmit contract de muncă şi nu au fost sesizate autorităţile italiene competente pentru luarea în evidenţele lor a persoane angajate. Toţi traficanţii sicilieni cu care inculpatul H.A.O. era în legătură procedau de această manieră.
C.V.I. a fost dus la o fermă situată în afara localităţii, unde „T2” l-a cazat într-un beci cu igrasie şi şobolani. Încăperea nu era dotată decât cu un pat, fără să mai ofere alte condiţii nici măcar la nivel elementar. Lui C.V.I. i s-a impus un program de lucru între orele 04:00-20:00, fără pauză, fără să i se asigure zile libere nici măcar sâmbăta şi duminica, fiind obligat să muncească încontinuu; mâncare nu primea decât o singură dată pe zi fără să mai aibă alte posibilităţi să-şi procure hrană.
C.V.I. a fost silită să lucreze în aceste condiţii timp de 20 de zile, fără să fie plătită, la sfârşitul acestui interval de timp simţind că nu mai rezistă şi cerându-i italianului să restituie actul de identitate şi să-i plătească pentru munca prestată în perioada respectivă. „T2” a promis că îi va da înapoi actul de identitate, dar nu s-a ţinut de cuvânt şi în scurt timp C.V.I. a fost retraficat altui cetăţean italian care l-a cumpărat de la „T2” cu 200 de euro. Aici, partea vătămată a muncit timp de 11 zile în aceleaşi condiţii, fiind nevoit să îngrijească o turmă de oi, oferindu-i-se un loc de dormit amenajat în condiţii improprii într-un garaj în care proprietarul depozita diverse obiecte şi ustensile folosite la prepararea produselor lactate.
Noul patron i-a promis că îi va plăti suma de 82 de euro la sfârşitul celor 11 zile de muncă. În acea perioadă, C.V.I. s-a întâlnit întâmplător cu un cunoscut de-al său din Baia Mare, numit R., care i-a povestit că şi el a fost adus în Sicilia de către H.A.O. lăsându-se ademenit de promisiunile acestuia şi de anunţul publicat în presa locală din Baia Mare, însă la destinaţie a constatat că nici una din promisiunile inculpatului nu se adevereau motiv pentru care R. fugise de la italianul la care fusese plasat după doar 24 de ore.
Având în vedere cele aflate de la prietenul său, C.V.I. i-a cerut italianului la care se afla să-i restituie actul de identitate. Temându-se că dacă îl va mai ţine la ferma sa ar putea să-i creeze probleme prin insistenţele sale şi astfel să afle carabinierii, al doilea italian s-a eschivat refuzând să-i remită documentul de identitate şi finalmente l-a retraficat, la rândul său, unui al treilea italian din zonă vânzându-l cu suma de 200 de euro, pentru a-şi recupera banii cu care îl cumpărase de la „T2”. În aceste condiţii C.V.I. a refuzat să se mai supună exploatării şi a ameninţat că va sesiza unitatea de carabinieri din zonă, cerându-şi cartea de identitate pentru a se putea întoarce în ţară. În localitatea B. s-a întâlnit cu inculpatul H.A.O. care se deplasa săptămânal în Sicilia cu transporturi succesive de persoane pe care le trafica şi i-a cerut să îl aducă acasă, ameninţându-l cu denunţul la autorităţi. Inculpatul l-a însoţit pe C.V.I. la ultimul italian la care fusese plasat şi a încasat de la acesta suma de 82 de euro pe care victima trebuia să o primească drept salariu pentru cele 11 zile lucrate, după care l-a adus pe C.V.I. până în Ungaria, iar înainte de intrarea în ţară prin P.T.F. P., l-a silit să coboare din microbuz. A refuzat să-i permită să îşi ia bagajele, motivând că acestea vor fi reţinute drept garanţie până când îi va mai achita 100 de euro, propunându-i ca, în vederea „recuperării” acestei sume, să accepte să mai fie dat spre exploatare altui italian care să-l folosească timp de o săptămână. A refuzat, totodată, să îl ajute să îşi recupereze cartea de identitate de la italienii care îl exploataseră în temeiul considerentului menţionat.
Astfel, C.V.I. a fost nevoit să intre în România prin vama P. deplasându-se pe jos, reuşind să intre în ţară fără actul de identitate. În P.T.F. P. le-a explicat autorităţilor române ale poliţiei de frontieră Satu Mare care este situaţia sa, oferindu-i-se de către acestea facilităţi de a ajunge acasă în Baia Mare.
La câteva zile după ce a ajuns acasă, victima l-a întâlnit pe inculpat întâmplător pe şosea, în timp ce se deplasa cu autovehiculul spre B.M.B. C.V.I. se afla într-un taxi şi l-a determinat pe inculpat să oprească în zona hipermarket-ului M. la ieşirea din Baia Mare spre T.M., însă inculpatul a refuzat să discute cu acesta care a sesizat iniţial organele Poliţiei municipiului Baia Mare care l-au îndrumat să se adreseze Serviciului C.C.O. Maramureş.
Partea vătămată C.V.I., deşi s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în faţa instanţei a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.
5. La rândul său, partea vătămată B.S.L. traficat în Sicilia de inculpatul H.A.O. în aceleaşi împrejurări ca şi C.V.I. a fost vândut de inculpat unui italian care l-a folosit la executarea unor munci în agricultură. Programul de lucru impus era din zori şi până seara târziu după lăsarea întunericului. Alimentele necesare traiului zilnic îi erau cumpărate de italian din banii pe care trebuia să îi plătească lui B.S.L. ca salariu.
În perioada în care a muncit la acest sicilian B.S.L. a fost supravegheat în permanenţă pentru a nu i se permite să fugă, deşi locul în care se afla era foarte izolat.
B.S.L. a rămas la italian din decembrie 2008 până la sfârşitul lunii ianuarie 2009, când a cerut să i se achite salariul promis de H.A.O. în ţară. Italianul a refuzat, motivând că din aşa-zisul salariu i-a cumpărat de mâncare şi i-a dat şi inculpatului suma de 100 de euro deoarece aceasta era înţelegerea dintre ei, inculpatul având o cotă-parte din profitul realizat de exploatatorii italieni cărora le trafica persoane din România.
În perioada în care B.S.L. s-a aflat în Sicilia, la un moment dat l-a întâlnit pe inculpat care adusese din nou un transport de persoane din România şi profitând de acest fapt, Blidar i s-a plâns cu privire la condiţiile de muncă necorespunzătoare şi la lipsa salariului, atrăgându-i atenţia că promisiunile inculpatului la plecarea din ţară nu s-au adeverit, astfel că inculpatul a devenit agresiv şi l-a lovit peste faţă.
Cu privire la suma de 100 de euro pe care italianul i-a dat-o inculpatului din suma ce s-ar fi cuvenit ca salariu pentru B.S.L., inculpatul l-a obligat pe acesta să scrie o aşa-zisă declaraţie prin care să menţioneze că nu era sechestrat şi că îi datorează suma de 100 de euro pentru transportul în Italia. B.S.L. nu a vrut să accepte acest lucru, mai ales că nu era adevărat, însă inculpatul a condiţionat restituirea actului de identitate al acestuia de semnarea înscrisului olograf respectiv în condiţiile impuse de el, şantajându-l, astfel că B.S.L. nu a avut de ales.
B.S.L. a plecat de la italianul la care îl vânduse inculpatul şi şi-a căutat un alt loc de muncă.
Audiat de instanţă, B.S.L. a arătat că nu-şi menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că organele de poliţie i-au solicitat să se prezinte să dea declaraţii şi că a scris personal declaraţia olografă, parţial cum a gândit şi parţial după cum i s-a dictat.
Instanţa nu va reţine această revenire a părţii vătămate asupra declaraţiilor iniţiale, explicaţia oferită nefiind plauzibilă în raport de declaraţia olografă amănunţită dată iniţial, declaraţie care a fost apoi menţinută când partea vătămată a fost audiată de procuror, în prezenţa unui apărător.
Partea vătămată B.S.L. deşi s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în faţa instanţei a renunţat la constituirea de parte civilă.
6. La sfârşitul lunii aprilie 2009, partea vătămată S.I. din Baia Mare a aflat de la numita S.M.B. că un anume S1 din B.M.B. are posibilitatea să ducă oameni la lucru în Italia în condiţii avantajoase.
Datorită acestui fapt, părţile vătămate S.I., M.C., G.C. zis „P1”, G.V.T. şi S.G.C., toţi din Baia Mare, s-au dus să se întâlnească cu inculpatul H.A.O. care, prin intermediul numitei S.M.B. aflată în Italia, se arătase disponibil să aibă o întrevedere cu aceştia pentru a-i convinge să accepte să se deplaseze la lucru în Italia prin intermediul lui. Inculpatul i-a chemat la o întâlnire pe strada G1 din Baia Mare unde s-a prezentat cu un microbuz fiind însoţit de încă un bărbat care conducea autovehiculul. Din discuţiile pe care le-au avut cu inculpatul, acestora li s-a creat convingerea că inculpatul are posibilitatea să le găsească în Sicilia locuri de muncă cu un salariu de 1.200 de euro lunar, masă şi cazare asigurate, asigurându-i că vor primi banii la timp deoarece are mulţi prieteni printre italieni. La aceeaşi dată s-au şi îmbarcat în microbuzul cu care se prezentase inculpatul la întâlnire.
La ieşirea din ţară prin P.T.F. P. inculpatul le-a luat tuturor actele de identitate cu pretextul că are nevoie de ele la organele vamale, însă nu le-a mai restituit posesorilor ulterior. Pe traseu, din judeţul Satu Mare, a mai luat în autovehicul alte trei persoane.
După ce au ajuns la destinaţie, au remarcat imediat că inculpatul a început să plaseze persoanele aduse din România unor cetăţeni italieni care se prezentau să îşi aleagă oamenii.
Inculpatul a telefonat unui italian numit G.B. care s-a prezentat însoţit de fratele său. După o discuţie prealabilă purtată cu G.B. într-un magazin din apropierea microbuzului, inculpatul i-a plasat acestuia pe S.I., M.C., G.C., G.V.T. şi S.G.C., înmânându-i şi actele lor de identitate şi primind în schimb de la italian o sumă de bani neprecizată, moment în care au realizat că au fost vânduţi italianului, dar nu ştiau cum să se descurce în continuare pentru a se salva, astfel că au acceptat siliţi de împrejurări să se deplaseze cu G.B. şi fratele lui la domiciliul acestora, în provincia C2. Victimele au declarat că nu ştiau limba italiană, nu aveau bani şi erau deposedate de actele lor de identitate, astfel încât la acel moment nu întrezăreau nici o posibilitate de salvare. Totuşi, au îndrăznit să ceară restituirea actelor de la G.B. care i-a refuzat cu motivaţia că abia după ce vor lucra pentru el timp de o lună le vor primi.
În aceeaşi zi, fără să li se permită să se odihnească, sicilianul i-a repartizat pe toţi să lucreze unde avea nevoie, respectiv M.C., S.I., G.V.T. şi G.C. au fost puşi să sape, iar S.G.C. a fost trimis să aibă grijă pe câmp de o turmă de circa 400 de oi, fiind despărţiţi deoarece S.G.C. şi G.C. au fost luaţi şi trimiţi în altă parte, iar M.C. a fost vândut altui italian numit „N.” după două zile, G.B. primind o sumă de bani de la N. pentru acesta. M.C. nu a fost plătit de G.B. pentru cele două zile în care acesta l-a folosit la muncă în folosul său.
Tatăl lui N. l-a condus pe M.C. la o fermă unde i s-au dat în grijă toate animalele, cai, vite, oi, porci, capre, rămânând timp de o lună şi o săptămână, fiind silit să muncească de dimineaţa devreme până aproape de miezul nopţii, inclusiv sâmbăta şi duminica. De mâncare i se dădea doar o singură dată pe zi, seara, o bucăţică de pâine uscată, măsline şi apă, uneori fiind incluse şi paste. A fost obligat să doarmă în incinta unei lăptarii unde N. şi familia sa i-au amenajat un pat improvizat pe jos, dintr-o saltea, fără alte condiţii elementare, iar în permanenţă asupra sa se exercita o supraveghere severă.
După perioada petrecută aici, aproximativ o lună şi o săptămână, inculpatul l-a anunţat că urmează să vină după el să-l transporte acasă, ceea ce a provocat nemulţumirea lui N., astfel că, fără să-i plătească salariul datorat şi fără alte explicaţii, într-o zi tatăl lui N. l-a luat pe numitul M.C. şi l-a dus cu maşina pe un câmp, într-o zonă pustie şi necunoscută, unde l-a abandonat. M.C. nu a ştiut să se descurce singur, a rămas acolo aproximativ două ore, după care şi-a făcut din nou apariţia tatăl lui N. care l-a luat în autovehiculul său şi l-a transportat într-un oraş a cărui denumire numitul M.C. nu o ştie, unde l-a lăsat să-l aştepte pe inculpat. Acesta a apărut cu microbuzul său în care M.C. i-a reîntâlnit pe S.I. şi S.G.C., precum şi pe alte trei tinere aduse din România pe care le-a vândut unui cetăţean italian.
M.C. a aflat de la soacra sa din România că pentru a-l determina pe H.A.O. să accepte să-l aducă acasă, a fost nevoită să îşi amaneteze nişte bijuterii pentru a-i plăti inculpatei H.R.S. suma totală de 900 de euro, incluzându-i şi pe S.I. şi pe S.G.C. Până când nu a intrat în posesia acestei sume, inculpatul nu a fost de acord să-i aducă acasă.
M.C. a arătat că atunci când a încercat să-i explice inculpatului în ce condiţii inumane a fost nevoit să trăiască în Sicilia şi cum a fost exploatat, inculpatul a refuzat să recunoască şi a afirmat că el nu ştie nimic.
Partea vătămată M.C. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neplătit pentru perioada în care a fost exploatat prin muncă în Sicilia, 1.300 de euro şi suma plătită pentru transport 300 de euro) şi 10.000 de euro daune morale, în faţa instanţei menţinând aceste pretenţii civile.
7. Partea vătămată S.G.C. a fost recrutat şi transportat în Sicilia de inculpatul H.A.O. în împrejurările descrise anterior, fiind plasat iniţial alături de ceilalţi italianului numit G.B.
În aceeaşi zi în care a fost dus la domiciliul lui G.B., S.G.C. şi G.C. au fost retraficaţi mai departe de acesta altui italian numit G.D. pe care l-au văzut când i-a plătit lui G.B. o sumă de bani pentru ei, primind de la acesta actele lor de identitate. Ambii au fost duşi de G.D. la o fermă de animale unde au fost puşi să lucreze de dirnineaţa până seara târziu, în condiţii mizere, fără să primească nimic de mâncare. La sfârşitul acestei zile G.D. i-a anunţat că a doua zi vor fi predaţi altui italian, însă G.C. a protestat invocând promisiunile inculpatului H.A.O. făcute de acesta în România, cu care de altfel i-a determinat să accepte să se deplaseze în Italia.
G.D. i-a telefonat lui G.B. şi l-a anunţat despre atitudinea românilor, după care i-a ameninţat pe aceştia că în situaţia în care vor refuza condiţiilor lor şi vor protesta, G.B. îi va omorî. Pentru a-i convinge i-a pus în legătură telefonică cu G.B. care le-a transmis ameninţările sale prin intermediul soţiei lui care era româncă.
G.D. i-a îmbarcat pe G.C. şi S.G.C. în autovehiculul său şi i-a transportat într-un loc izolat unde aşteptau G.B., fratele acestuia şi un român numit „M1” care era omul lor de încredere, aceştia aducându-l în acel loc şi pe S.I. (tatăl lui S.G.C.) ca să asiste la ceea ce aveau de gând să facă. Astfel, G.B. i-a pus lui G.C. un pistol la tâmplă, ameninţându-l pentru îndrăzneala lui de a protesta, după care împreună cu fratele său şi cu numitul „M1” l-au lovit până când G.C. nu a mai fost în stare să se ridice de la pământ. În urma loviturilor primite i-au căzut câţiva dinţi din faţă, iar ochii şi capul i s-au umflat. Apoi, G.D. l-a urcat în maşina sa, în timp ce S.G.C. a fost luat de G.B.
În ziua următoare G.B. l-a pus pe S.G.C. să lucreze la o stână, după care l-a adus din nou acasă unde victima a constatat că erau aşteptaţi de un alt italian numit L., căruia G.B. i l-a vândut în maniera binecunoscută a retraficării victimelor între exploatatorii sicilieni. L. l-a condus pe S.G.C. cu autovehiculul său la o fermă de animale, refuzând să-i restituie actul de identitate pe care îl primise de la G.B.
S.G.C. a rămas la L. timp de o lună, lucrând de dirnineaţa devreme până aproape de miezul nopţii, fără să primească de mâncare decât o singură dată pe zi, fiind vorba despre o bucăţică de pâine uscată. În cazul în care cerea mai mult de mâncare, italianul refuza. În aceste condiţii pentru a supravieţui, S.G.C. a fost silit să mănânce fructe găsite pe câmp, însă acest regim de subnutriţie şi de muncă grea l-au slăbit foarte mult în final simţindu-se rău nemaiputând munci. Din această cauză L. se enerva şi îl înjura adesea, chiar bătându-l de mai multe ori. S.G.C. nu reuşea să scape decât prin fugă.
S.G.C. a avut asupra sa un telefon mobil adus de acasă, dar nu a reuşit să-l folosească decât o singură dată când a cerut ajutor rudelor sale rămase în România, ameninţând că în cazul în care nu va fi sprijinit, se va sinucide. Ulterior, nu a mai putut folosi telefonul mobil deoarece L. a observat şi i l-a confiscat; de altfel, acesta îl supraveghea permanent pentru a-l împiedica să fugă şi să ceară ajutor autorităţilor. S.G.C. era dus şi adus de la lucru zilnic de către traficantul italian, care seara îl sechestra încuindu-l într-o cămăruţă mică fără geamuri, în care se afla şi grupul sanitar, dimineaţa fiind eliberat doar ca să poate fi transportat la lucru.
După o lună L. l-a transportat pe S.G.C. în C2 fără să îi plătească vreun ban pentru munca prestată, abandonându-l într-o staţie de autobuz şi restituindu-i cu acea ocazie actul de identitate. S.G.C. a sesizat că italianul a vorbit mai mult timp la telefon cu cineva cu care s-a şi certat. Despre L., S.G.C. a declarat că umbla în permanenţă înarmat cu un pistol având de asemenea mai multe cuţite asupra sa.
S.G.C. a rămas în acea staţie de autobuz mai multe ore, până seara, fără să aibă posibilitatea să mănânce sau să bea apă. Spre seară şi-a făcut apariţia inculpatul H.A.O. cu un microbuz de culoare albastră, însoţit de un bărbat cu care conducea alternativ autovehiculul. Victima a fost luată în microbuz unde l-a întâlnit pe tatăl său, S.I. şi pe alte persoane care trebuiau să se întoarcă în România. În curând a fost adus de N. şi partea vătămată M.C.
Aceştia au ajuns acasă la data de 1 iunie 2009, S.G.C. aflând de la mama sa că în urma apelului său disperat prin care cerea ajutor, ea şi-a amanetat câteva bijuterii şi i-a plătit inculpatei H.R.S. suma de 900 de euro pentru el, S.I. şi pentru M.C., în caz contrar inculpaţii refuzând să accepte să-i aducă acasă.
Partea vătămată S.G.C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.200 de euro reprezentând daune materiale, salariul neprimit, 15.000 de euro daune morale şi 300 de euro reprezentând suma pretinsă de inculpaţi pentru aducerea acasă, menţinându-şi pretenţiile civile şi în instanţă.
8. Partea vătămată S.I. a fost recrutat şi traficat în Sicilia în condiţiile şi împrejurările mai sus descrise.
După ce S.I. şi celelalte patru persoane au fost lăsate de inculpatul H.A.O. lui G.B., S.I. i-a cerut acestuia din urmă actul de identitate, însă sicilianul i-a vorbit urât şi i-a spus că nu are dreptul să-l ceară decât după ce va lucra pentru el timp de o lună.
S.I. a confirmat în întregime detaliile declaraţiilor numiţilor S.G.C. şi M.C., precum şi pe cele ale numiţilor G.C. şi G.V.T. S.I. a fost exploatat iniţial de G.B., în condiţii mizere, fără nici cele mai elementare mijloace de subzistenţă, timp de o săptămână. într-una din seri, fiind foarte nervos, G.B. l-a luat şi l-a dus în casa sa unde, fără nici un motiv, i-a pus un pistol la tâmplă ameninţându-l cu moartea în cazul în care vreunul din aceştia ar îndrăzni să fugă.
După o săptămână G.B. l-a retraficat şi pe S.I. altui italian numit C.A., căruia i l-a vândut şi i-a remis totodată şi actul de identitate al acestuia. C.A. l-a plasat a doua zi altui italian numit de asemenea C.A. la care S.I. a fost exploatat prin muncă într-o seră de căpşuni unde a rămas 3 săptămâni fără să primească nici un ban, după cum nu a primit nici de la ceilalţi italieni care l-au exploatat anterior, fiind obligat să lucreze de dimineaţa până seara, primind foarte puţină mâncare şi fiind supravegheat în permanenţă de tatăl lui C.A. şi neavand voie să culeagă pentru sine vreun fruct din seră.
După o săptămână i s-a înapoiat documentul de identitate şi i s-a permis să vorbească la telefon acasă cu soţia.
La data de 27 mai 2009, martorul A.A.C., fostul ginere al părţii vătămate S.I., l-a anunţat telefonic că urmează să fie contactat de către inculpatul H.A.O. care îi va aduce acasă deoarece i s-a plătit suma de 300 de euro pentru aceasta inculpatei H.R.S.
La data de 29 mai 2009 S.I. a fost luat de către inculpat, transportându-l în România împreună cu părţile vătămate M.C. şi S.G.C.
Partea vătămată S.I. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.200 de euro daune materiale (salariul neîncasat) şi 300 de euro reprezentând suma cerută de inculpat pentru a-l aduce în ţară, precum şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
9. Partea vătămată G.C. a fost recrutat şi traficat în Sicilia împreună cu S.I., S.G.C., M.C. şi G.V.T.
Iniţial G.C. a fost lăsat de inculpatul H.A.O. de la numitul G.B. şi fratele acestuia care l-au dus să lucreze pe un câmp, împreună cu S.I., S.G.C., M.C. şi G.V.T., ameninţându-i că nu îi vor primi actele de identitate decât după ce vor lucra cel puţin o lună.
În aceeaşi zi, G.B. i-a retraficat lui G.D. pe G.C. şi S.G.C., înmânându-i şi documentele de identitate ale acestora. G.C. şi S.G.C. au văzut când G.D. a plătit pentru ei o sumă de bani lui G.B.
Cei doi au fost cazaţi într-o încăpere insalubră, dotată doar cu un pat şi un dulap vechi, fără să li se asigure acces la apă curentă potabilă sau energie electrică, neavând nici posibilitatea de a-şi găti, fiind lipsiţi cu desăvârşire de cele mai elementare condiţii de trai. Programul impus de G.D. era de dimineaţa devreme până seara târziu, fără să li se ofere mâncare. G.C. a declarat că în prima zi a reuşit să mănânce o singură dată.
După două zile, G.D. i-a comunicat că urmează să îi plaseze unui alt prieten de-al său, motiv pentru care G.C. şi-a arătat nemulţumirea.
După această discuţie G.C. a fost dus de G.D. cu autovehiculul într-un loc izolat unde au fost aşteptaţi de G.B., fratele acestuia şi un anume „M1”, care l-au bătut aducându-l într-o stare gravă, iar G.B. l-a ameninţat punându-i pistolul la tâmplă.
În continuare G.D. l-a luat pe G.C., iar S.G.C. a fost luat de G.B. După ce G.C. a fost dus de G.D. acasă la acesta, a fost sechestrat într-o încăpere fără să i se asigure nici minimum de condiţii în ceea ce priveşte asistenţa medicală. Nimeni nu s-a preocupat să îl îngrijească pe G.C. care se afla într-o stare destul de gravă în urma agresiunilor suferite. A fost lăsat fără ajutor în încăperea respectivă până în dimineaţa zilei următoare, când a fost trimis să muncească la o fermă de animale ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nu i s-a dat de mâncare decât din când în când.
După câteva zile G.D. a acceptat să-i cumpere o cartelă telefonică, însă G.C. nu a putut comunica familiei sale starea în care se afla deoarece traficantul italian stătea lângă el de fiecare dată când discuta acasă, arătându-i prin gesturi că este înarmat cu un pistol şi dându-i de înţeles că dacă va divulga întâmplarea îl va omorî.”
În aceste condiţii, partea vătămată G.C. a fost silit să lucreze timp de o lună şi trei săptămâni, de dimineaţa până la miezul nopţii, inclusiv sâmbăta şi duminica, nebeneficiind de asistenţă medicală, neîncheindu-i-se un contract de muncă, nefiind luat în evidenţele autorităţilor pentru a fi protejat prin măsuri de asistenţă socială şi neasigurându-i-se masa zilnică. Dacă îndrăznea să mai ceară de mâncare i se recomanda să muncească mult, dat să mănânce puţin.
După câteva săptămâni G.D. l-a dus pe G.C. la un depozit de alimente după ce aflase că celelalte persoane din România ajunseseră acasă, scopul fiind de a-l ascunde de autorităţile poliţieneşti, exploatatorii sicilieni temându-se de declanşarea unei razii. În acest sens, lui G.C. i-a fost confiscat şi telefonul mobil de către G.D., însă într-un moment de neatenţie al acestuia, G.C. a reuşit să-şi recupereze telefonul şi să comunice familiei sale în România adresa italianului, pe numele său G.D.
La acel depozit s-a prezentat un alt italian care l-a supravegheat strict şi care avea misiunea de a-l transporta la stâna unde l-a obligat să muncească. Aici a fost silit să doarmă într-o încăpere mică dotată cu un geam cu gratii, în aceeaşi încăpere aflându-se şi toaleta. Pe timpul nopţii pentru a fi împiedicat să fugă, era încuiat în cameră fiind deschis abia dimineaţa pentru a fi dus la lucru. În aceste condiţii G.C. a rămas la acel italian o săptămână.
Datorită faptului că S.I., ajuns în România, a făcut demersuri pentru a reuşi eliberarea victimei şi aducerea ei în ţară, într-una din zile G.C. a fost sunat de inculpatul H.A.O. care i-a condiţionat transportarea în România de plata sumei de 200 de euro. Datorită faptului că G.C. nu a primit nici un ban de la nici unul dintre traficanţii italieni care l-au exploatat, inculpatul a cerut suma respectivă de la familia acestuia.
La data de 20 iunie 2009 inculpatul s-a prezentat acasă la G.D. de unde l-a luat pe G.C. şi a recuperat actul de identitate al acestuia, plasându-i italianului un alt român pe care îl traficase din România, în aceleaşi condiţii, vânzându-l.
Partea vătămată G.C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală precizându-şi constituirea în faţa instanţei şi solicitând suma de 1.600 de euro reprezentând salariul neprimit în cele două luni în care a fost exploatat prin muncă în Sicilia şi 20.000 de euro daune morale.
10. În luna aprilie 2009, împreună cu S.I., S.G.C., M.C. şi G.C., partea vătămată G.V.T. a fost recrutat în condiţiile descrise de inculpatul H.A.O., fiind traficat în Sicilia de către acesta. Mai exact, partea vătămată G.V.T. a aflat de oferta de muncă a inculpatului de la partea vătămată S.I., ofertă ce i-a fost confirmată apoi de inculpat în cursul discuţiei purtată cu acesta pe parcursul deplasării spre Italia, inclusiv cu privire la salariul lunar de 1.200 de euro.
Partea vătămată G.V.T. a fost lăsat de către inculpat lui G.B., în localitatea R.B., din Sicilia. Acesta l-a transportat împreună cu G.C., S.I., M.C. şi S.G.C. în localitatea A.A.A., zona C2, cazându-i la început într-o rulotă în câmp, terenul pe care era amplasată rulota fiind împrejmuit cu sârmă ghimpată conectată la o sursă de curent electric pentru a-i împiedica să fugă.
G.V.T. a fost silit să muncească de dimineaţa până seara târziu, fără a fi plătit pentru munca prestată.
După trei zile, G.B. l-a vândut unui italian numit „S2”, care l-a folosit la îngrijirea unei turme de capre, fără să mai fie ajutat de cineva, fiind ţinut într-o baracă veche construită din lemn şi lut pe un câmp departe de gospodărie, primind mâncare, spaghete cu ulei, o singură dată pe zi, dimineaţa. G.V.T. se vedea nevoit să mănânce în timpul zilei portocale pe care le găsea pe plantaţia respectivă în livezile de portocali, însă acidul conţinut de citrice îi provocau dureri de stomac. „S2” l-a exploatat în acest fel aproximativ două luni, timp în care îi adresa injurii şi ofense în mod repetat, fără a-l plăti.
La sfârşitul perioadei respective, G.V.T. l-a întâlnit din nou pe G.B. care venise la „S2” şi a îndrăznit să-şi ceară salariul cuvenit, motiv pentru care G.B. s-a înfuriat şi l-a lovit pe G.V.T. Din declaraţia părţii vătămate mai rezultă că în perioada în care a muncit la „S2”, fiul acestuia numit C.B. îl bătea des cu un furtun, îl înjura şi-l insulta.
La un moment dat G.B. i-a permis să telefoneze acasă, iar G.V.T. i-a spus mamei sale, G.A.A., situaţia în care se afla. G.A.A. i-a telefonat inculpatului H.A.O., ameninţându-l că îl reclamă poliţiei, inculpatul pretinzându-i 200 de euro pentru a-l aduce pe G.V.T. acasă şi ca atare aceasta a fost silită de împrejurări să procure suma şi să i-o înmâneze inculpatului. La data de 19 iunie 2009 inculpatul s-a prezentat la locuinţa lui G.B. unde G.V.T. a fost adus de F.A. şi astfel a reuşit să se întoarcă în România.
G.V.T. a declarat că în urma agresiunilor fizice repetate suferite în Sicilia întâmpină dificultăţi în vorbire, ceea ce nu se întâmpla anterior traficării sale în Italia de către inculpat. Actul de identitate i-a fost restituit de către organele de poliţie ale Serviciului C.C.O. Maramureş care l-au recuperat de la unul dintre şoferii care îl ajutau pe inculpat, numitul F.F.I.
Partea vătămată G.V.T. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit pentru cele două luni lucrate, 2.400 de euro şi plata transportului, 200 de euro) şi 20.000 de euro daune morale, iar la instanţă şi-a menţinut aceste pretenţii.
11. La începutul lunii aprilie 2009 partea vătămată B.R.N. a aflat de la numita S.M.B. că inculpatul H.A.O. are posibilitatea să asigure locuri de muncă bine plătite în Italia; astfel, după două zile de la conversaţie, B.R.N. a fost căutat de către inculpat care i-a prezentat posibilitatea de a-i găsi un loc de muncă în Sicilia în domeniul zootehniei, promiţându-i un salariu de 800 de euro lunar, masa şi cazarea asigurate gratuit. B.R.N. a fost de acord şi a fost transportat în aceste condiţii de inculpat cu microbuzul său în Sicilia, împreună cu alte cinci persoane. La ieşirea din ţară inculpatul le-a reţinut tuturor actele de identitate pe care nu le-a mai restituit posesorilor.
B.R.N. a arătat că în Sicilia a fost dus de inculpat într-o localitate aflată într-o zonă muntoasă, la poalele unui vulcan, unde a fost lăsat la un italian numit G.B., care a plătit pentru el o sumă de bani inculpatului. B.R.N. a văzut cum inculpatul i-a remis italianului cartea de identitate, acelaşi mod de plasare fiind practicat de inculpat şi cu celelalte cinci persoane aduse din România.
B.R.N. a fost obligat să îngrijească o turmă de oi, programul de muncă fiind de dimineaţa până noaptea, fiind cazat într-o rulotă situată în câmp, cu geamurile sparte, condiţiile fiind mizere şi inumane, primind de mâncare de două ori pe zi şi de fiecare dată macaroane cu pastă de roşii, neprirnind niciodată salariul. G.B. îl insulta permanent, iar atunci când era nemulţumit îl bătea cu pumnii şi picioarele, B.R.N. arătând că în acel fel a fost bătut în şapte împrejurări distincte.
B.R.N. a rămas timp de 3 luni, fără a avea posibilitatea de a scăpa deoarece locul în care era ţinut sub supraveghere era izolat, nu avea actul de identitate asupra lui, nu cunoştea limba italiană şi nu avea nici un ban.
Ulterior, B.R.N. l-a cunoscut şi pe G.C. care a fost adus de inculpat la G.B.
La un moment dat, profitând de faptul că G.B. era angrenat într-un scandal cu un vecin, B.R.N. a fugit de la el ajutat de un frate al italianului, numit A.A., acesta restituindu-i şi actul de identitate. A.A. l-a transportat însă la un alt italian unde B.R.N. a rămas două săptămâni, fiind pus să muncească în gospodărie şi fără a fi plătit.
B.R.N. a luat legătura cu inculpatul prin intermediul lui A.A., cerându-i să îl aducă acasă. Inculpatul a acceptat acest lucru doar după ce a primit de la A.A. suma de 100 de euro care i s-ar fi cuvenit lui B.R.N. În ţară, inculpatul nu i-a dat acestuia decât suma de 20 de euro, iar pe durata călătoriei până acasă, deşi ştia că nu are bani, nu l-a ajutat în nici un fel să-şi poată procura mâncare pe drum.
Partea vătămată B.R.N. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2.400 de euro daune materiale, salariul neplătit pe 3 luni şi 15.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile în faţa instanţei.
Această parte vătămată nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanţă, întrucât după ce s-a prezentat la un termen de judecată, la începutul procesului, ulterior nu s-a mai prezentat în instanţă, iar mandatele de aducere emise la adresele cunoscute nu au putut fi executate întrucât partea vătămată nu mai locuieşte la acele adrese.
12. La data de 10 aprilie 2009 partea vătămată S.R.G. din Baia Mare a găsit la rubrica de mică publicitate din ziarul local „G.M.” un anunţ conform căruia se ofereau locuri de muncă în Italia, fiind indicat un număr de telefon pentru contact.
S.R.G. a telefonat la numărul respectiv şi a discutat cu inculpata H.R.S. care i-a confirmat că soţul ei facilitează obţinerea unor locuri de muncă în Italia, asigurându-l de seriozitatea ofertei lor şi întrebându-l dacă este dispus să pornească chiar în acea zi spre Italia, spunându-i că plecarea este stabilită pentru orele 21:00 din autogara din Baia Mare. Din discuţia purtată cu inculpata, S.R.G. a înţeles că locurile de muncă asigurate de inculpat sunt plătite cu un salariu lunar de 500 de euro, cazarea şi masa fiind asigurate de angajator, iar costul transportului executat de inculpat este de 200 de euro. S.R.G. a acceptat oferta şi în aceeaşi seară a plecat spre Sicilia, sesizând în autogara din Baia Mare că inculpatul H.A.O. se prezentase cu două microbuze în care a îmbarcat mai multe persoane care dăduseră curs ofertei sale, fiind ajutat în conducerea acestora de doi bărbaţi. Imediat după îmbarcare inculpatul le-a reţinut tuturor actele de identitate, fără să le mai restituie posesorilor.
În Sicilia, inculpatul a plasat toate persoanele aduse din România mai multor italieni cu care se afla în legătură, S.R.G. observând că inculpatul le dădea acestora şi actele de identitate ale persoanelor, primind de la italieni sume de bani, câte 200 de euro de persoană.
S.R.G. a fost lăsat de către inculpat unui italian numit „S2”, o dată cu actul de identitate, pe care l-a reţinut abuziv asupra sa. S.R.G. a fost transportat la o fermă din localitatea T.T., unde a fost cazat într-o încăpere fără geamuri, în care ardea în permanenţă un bec electric, având un pat stricat şi fără saltea, fiind silit să lucreze două săptămâni la ferma lui „S2”, cu un program de lucru ce începea la ora 05:30 şi se încheia după lăsarea serii, singurele alimente oferite de italian constând într-o mâncare gătită din spini fierţi cu suc de roşii pe care S.R.G. o primea de două ori pe zi.
Ferma era izolată, astfel că S.R.G. nu a întrezărit nici o posibilitate de scăpare, nici măcar de a-şi procura alimente care să-i asigure o alimentaţie normală, pentru că nu a fost plătit deloc. O singură dată a telefonat acasă, convorbirea fiindu-i supravegheată de un italian din cauza căruia nu a putut mărturisi realitatea.
„S2” i-a dat de înţeles că va trebui să muncească cel puţin o lună încheiată deoarece el a plătit o sumă de bani inculpatului H.A.O. şi dorea să şi-o recupereze. În perioada în care s-a aflat acolo, S.R.G. a observat că inculpatul i-a adus lui „S2” un alt român şi astfel italianul l-a traficat mai departe pe S.R.G. unui alt italian, numit P.N., la care a rămas din 24 aprilie 2009 până în 17 iulie 2009, muncind la o fermă mare de animale, singur, de la orele 05:30 dimineaţa până după orele 21:00, fără să i se dea de mâncare decât fiertură de spini şi pastă de roşii, ce a determinat în final îmbolnăvirea lui, fiind cazat într-un depozit fără geamuri, iar seara în acea încăpere mişunau şoareci şi şoparle.
Deşi se simţea rău, lui S.R.G. nu i s-au asigurat condiţii în ce priveşte asistenţa sanitară sau de altă natură.
După o lună, cerându-şi salariul, S.R.G. a fost refuzat, iar după două luni de muncă, cerându-şi din nou salariul întrucât dorea să se întoarcă acasă, din nou italianul a refuzat spunându-i că nu şi-a încheiat munca în agricultură, fiind exploatat alte trei săptămâni. În final, S.R.G. a refuzat să mai rămână, cerându-şi salariul pe cele patru luni în care a fost exploatat. P.N. a acceptat să-l transporte în C2 pentru a-şi cumpăra bilet de călătorie spre România, dându-i doar suma de 400 de euro pentru întreaga perioadă lucrată şi 100 de euro pentru bilet din totalul de 800 cât ar fi trebuit în realitate, ocazie cu care i-a restituit şi actul de identitate.
Partea vătămată S.R.G. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 euro daune materiale (reprezentând diferenţa de salar neîncasată) şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile în faţa instanţei.
13. La începutul lunii mai 2009 părţile vătămate S.P., S.V., S.C., S.M. şi G.A. au găsit în ziarul local „G.M.” anunţul postat de inculpaţi prin care făceau o ofertă de muncă pentru Italia, au luat legătura telefonic cu inculpatul H.A.O. care i-a asigurat că are posibilitatea să faciliteze angajarea lor în agricultură în Italia pentru un salariu lunar de 500 de euro. S-au întâlnit în aceeaşi zi cu inculpatul care le-a confirmat şi personal cele relatate telefonic, fără a le preciza că în realitate era vorba de Sicilia, dându-le asigurări că vor lucra 8 ore pe zi, masa şi cazarea gratuite.
În aceste condiţii, S.P., S.V., S.C., S.M. şi G.A. s-au hotărât să accepte oferta şi în aceeaşi zi au pornit spre Italia din Baia Mare, îmbarcaţi într-un microbuz condus alternativ atât de inculpat cât şi de un anume V.V., actele de identitate fiindu-le ridicate de inculpat.
Ajunşi în Sicilia, inculpatul a plasat pe rând persoanele aduse din România la diverşi cetăţeni italieni pe care îi contactase telefonic anterior şi care se prezentau pentru a-şi alege forţa de muncă dorită. Cei cinci au observat că atunci când unul dintre ei era plasat de H.A.O., acesta îi dădea italianului şi cartea de identitate a persoanei, primind în schimb o sumă de bani de la italian, respectiv 200 de euro.
S.P. a fost lăsat de inculpat la o fermă situată la o distanţă de circa 2 km de localitatea R.A., predându-l unui cetăţean italian care a refuzat să-i plătească lui H.A.O. cei 200 de euro pretinşi de acesta, motivând că mai întâi vrea să testeze aptitudinile acestuia, situaţie în care inculpatul a reţinut asupra sa drept garanţie cartea de identitate a lui S.P., urmând să i-o remită italianului în momentul în care ar fi primit suma de 200 de euro.
S.P. a fost cazat în incinta unei ferme, fiind lipsit de apă curentă, energie electrică sau gaz, programul de lucru fiind între orele 05:00 dimineaţa şi până după lăsarea serii, fiind folosit la diverse munci în gospodărie, neprimind decât o singură dată pe zi mâncare.
S.P. a arătat că iniţial inculpatul intenţiona să-l plaseze la alt sicilian unde s-a întâlnit cu un român traficat de asemenea de inculpat care a apucat să-i spună că nu primise nici un ban de o lună de zile de când se afla acolo, motiv pentru care S.P. i-a cerut inculpatului să-l aducă înapoi acasă, lucru care a generat furia inculpatului, care l-a îmbrâncit şi l-a ameninţat. Datorită manifestării violente a inculpatului, când a fost plasat la cel de-al doilea italian lui S.P. i s-a făcut frică şi nu a mai îndrăznit să protesteze.
Mama lui S.P., martora S.S., care obţinute de la inculpat numărul de telefon al italianului la care se afla fiul său, i-a telefonat acestuia aflând de la partea vătămată condiţiile grele în care lucra şi că dorea să revină în ţară, situaţie în care S.S. a început să facă presiuni asupra inculpaţilor cerându-le să-i aducă fiul acasă, însă aceştia au refuzat, condiţionând acest fapt de plata sumei de 200 de euro. În cele din urmă S.S. a făcut rost de suma de 150 de euro, pe care a dat-o inculpatei H.R.S. şi după ce aceasta i-a confirmat telefonic încasarea banilor, inculpatul, care la acea dată se afla în Italia cu un alt transport de persoane, a acceptat să-l aducă pe S.P. în România.
S.P. a rămas în Italia timp de două săptămâni, fără a fi plătit pentru munca prestată.
Partea vătămată S.P. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu 500 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit şi costul întoarcerii în ţară) şi 5.000 de euro daune morale, menţinând în faţa instanţei pretenţiile civile.
14. Partea vătămată S.V. a fost recrutat şi traficat în Sicilia de către inculpatul H.A.O. în aceleaşi condiţii şi împrejurări ca şi cele mai sus descrise.
S.V. a arătat că inculpatul le-a făcut promisiunile privind locurile de muncă în Italia şi salarizarea pe care urmau să o primească acolo, arătând că după ce au ajuns în Sicilia pe el l-a lăsat unei italience numite T.A. pentru suma de 200 de euro, dându-i acesteia şi actul lui de identitate.
T.A. l-a transportat la o fermă cazându-l într-o încăpere mică, folosindu-l la muncă în gospodărie sau la câmp de dimineaţa până seara, la micul dejun oferindu-i un ceai cu biscuiţi, iar în timpul zilei o singură dată, nişte spaghete.
La acea fermă S.V. a rămas timp de o lună, după care T.A. i-a permis să-i telefoneze inculpatului H.A.O., căruia S.V. i-a cerut insistent să fie adus acasă.
Pentru cele patru săptămâni cât a lucrat la ea, T.A. i-a dat 100 de euro avertizându-l să nu îi spună inculpatului acest lucru întrucât ştia că acesta îi va confisca banii. După ce inculpatul şi-a făcut apariţia la ferma T.A., a încasat de la aceasta suma de 200 de euro, din salariul lui S.V.
După ce S.V. a ajuns în România adus de inculpat, în timp ce se aflau între localităţile C.S., judeţul Sălaj şi A., judeţul Maramureş, inculpatul i-a cerut lui S.V. 100 de euro drept contravaloare a transportului, acesta din urmă temându-se că va rămâne fără banii primiţi de la T.A. i-a spus inculpatului că îi va plăti după ce va ajunge acasă, situaţie în care inculpatul l-a obligat să coboare din microbuz, abandonându-l singur în câmp, refuzând să-l aducă până în Baia Mare.
S.V. a fost nevoită să se deplaseze pe jos până în primul sat întâlnit, unde telefonul său mobil a avut semnat şi astfel a putut să ceară ajutor din partea părinţilor săi care au venit după el.
Partea vătămată S.V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 400 de euro daune materiale (reprezentând diferenţa de salar neîncasată) şi 5.000 de euro daune morale, menţinând în faţa instanţei pretenţiile civile.
15. Partea vătămată S.C. s-a aflat în grupul victimelor S.P. şi S.V., fiind traficat împreună cu aceştia de către inculpatul H.A.O. în luna mai 2009 în Sicilia.
După ce au ajuns în apropiere de Napoli, inculpatul l-a plasat la un abator, restituindu-i lui S.C. actul de identitate, dar în ziua următoare victimei i s-a spus că nu mai poate rămâne în acel loc. În următoarea zi şi-au făcut apariţia doi italieni (tată şi fiu) care i-au dat angajatorului de la abator suma de 200 de euro pentru a o remite mai departe inculpatului H.A.O. cu care erau în înţelegere şi l-au luat pe S.C. transportandu-l în apropiere de oraşul R.C. în Sicilia, unde a fost cazat într-o încăpere din spatele unui garaj, fiind folosit apoi zilnic de dimineaţa până seara la efectuarea a diverse munci (întreţinerea grajdurilor, mulsul oilor, tăiatul lemnelor, etc).
În primele două zile lui S.C. i s-a dat de mâncare şi condiţiile i s-au părut acceptabile, însă după aceea situaţia s-a schimbat, fiind tratat umilitor, fiind înjurat şi insultat, dându-i-se de mâncare o singură dată pe zi foarte puţin, doar spaghete. După câteva zile, S.C. i-a cerut italianului să-i îmbunătăţească condiţiile măcar în ceea ce priveşte alimentaţia, însă a refuzat şi chiar şi-a intensificat exploatarea exercitată asupra lui. La acel italian S.C. a lucrat timp de trei săptămâni, fiind plătit o singură dată cu 25 de euro pentru a-şi cumpăra ţigări. După cele trei săptămâni, S.C. nu a mai rezistat, mai ales că într-o duminică italianul l-a ameninţat cu moartea, şi a fugit de pe proprietatea acestuia fără a-şi lua lucrurile personale, călătorind pe jos o distanţă de circa 50-70 km, timp de o zi şi o noapte, ajungând în oraşul R.C. fără să fi mâncat nimic şi fără a avea vreun ban asupra sa, dormind prin parcuri. Aici S.C. a căutat o unitate de carabinieri unde a denunţat cele întâmplate şi ulterior, cu ajutorul unui român, a reuşit să ajungă în România cu un autocar al firmei de transport internaţional de persoane Atlassib.
Partea vătămată S.C. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală, arătând că se constituie parte civilă doar cu suma de 10.000 euro daune morale.
16. Partea vătămată S.M. în cursul lunii mai 2009 a fost traficat în Sicilia de inculpatul H.A.O. în aceleaşi împrejurări ca şi numiţii S.P., S.V. şi S.C.
După ajungerea în Sicilia, S.M. a fost plasat de către inculpat împreună cu verii săi S.V. şi S.P. unor italieni cărora inculpatul le-a remis şi actele lor de identitate. În final S.M. a fost luat de un italian numit G.B. care l-a transportat într-un loc izolat la o stână de oi, cazându-l într-o încăpere murdară dotată doar cu un pat de lemn, folosită pentru prepararea brânzeturilor, fără a avea geamuri, fiind o simplă magazie.
S.M. i-a explicat prin semne lui G.B. că nu se pricepe la îngrijitul oilor, ceea ce l-a enervat foarte tare pe acesta, care a proferat mai multe ameninţări cu moartea la adresa lui şi constatând că nu-l poate folosi la oierit, G.B. i-a restituit actul de identitate, l-a condus cu maşina sa până la şoseaua principală unde la abandonat în drum, fără bani, fără apă şi fără mâncare.
După ce a fost abandonat, S.M. s-a deplasat pe jos pe o distanţă de aproximativ 60-70 km, fiind luat în cele din urmă într-o maşină de ocazie de către un tânăr italian, care l-a transportat la Aeroportul din C2, unde S.M. s-a întâlnit întâmplător cu un alt român căruia i-a explicat situaţia în care se afla şi care i-a cumpărat mâncare şi bilete de călătorie, cu ajutorul lui ajungând în România.
Partea vătămată S.M. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă, solicitând doar suma de 500 de euro daune morale.
17. În luna mai 2009 partea vătămată B.T. din Baia Mare a găsit în ziarul „G.M.” un anunţ publicat de inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. prin care aceştia ofereau locuri de muncă în Italia. Numitul B.T. a telefonat la unul din numerele menţionate în anunţ discutând cu inculpatul care s-a recomandat „S1 din B.M.B.”, din discuţie B.T. înţelegând că inculpatul avea relaţii în zona Siciliei, asigurându-l că din acest motiv poate facilita angajarea în locuri de muncă plătite onorabil, în diferite domenii (agricultură, zootehnie, servicii de îngrijire a unor persoane în vârstă), părţile convenind să se întâlnească personal pentru a discuta detalii. Întâlnirea a avut loc la data de 26 mai 2009 la localul „M.A.C.” din Baia Mare, unde inculpatul a confirmat că salariul porneşte de la suma de minimum 500 de euro lunar, cazarea şi masa fiind asigurate gratuit, că după o perioadă este foarte posibil să se încheie contracte de muncă. B.T. a constatat cu acea ocazie că inculpatul era contactat telefonic în permanenţă de diverse persoane urmare a anunţului din ziar care îşi doreau un loc de muncă, auzind chiar şi o discuţie privată dintre inculpat şi un cunoscut al acestuia aflat la o masă vecină căruia inculpatul ia relatat că are de încasat comisioane lunare de la patronii italieni la care a dus persoane din România la lucru.
La data de 27 mai 2009 B.T. s-a prezentat în incinta benzinăriei situată pe Bulevardul D. din Baia Mare unde i-a întâlnit pe cei doi inculpaţi, plecarea fiind organizată de inculpatul H.A.O., folosindu-se două microbuze, dintre care unul urma să fie condus de martorul F.F.I. Inculpaţii au îmbarcat mai multe persoane în cele două microbuze cu destinaţia Italia. Înainte de ieşirea din ţară inculpatul a reţinut asupra sa toate actele de identitate ale persoanelor traficate, fără să le mai înapoieze ulterior.
În Sicilia au tranzitat localităţile B., C. şi T.T., B.T. constatând că inculpatul avea relaţii printre exploatatorii din zonă, cu care lua legătura telefonic, fiind plasate în acest fel, pe rând, toate persoane aduse din Românie, pentru fiecare inculpatul încasând de la italieni câte 200 de euro.
B.T. a fost plasat ultimul în localitatea C. unui italian numit M.L. căruia inculpatul i-a dat şi actul de identitate, primind pentru aceasta suma de 200 de euro. B.T. a fost transportat într-un imobil în care italianul colecta laptele şi prepara produse lactate, cazându-l într-o încăpere din incinta acestui imobil unde se aflau dispozitive şi utilaje specifice, neavând la dispoziţie decât o saltea şi nişte haine murdare. Imediat a fost trimis să îngrijească o cireada de 200 de vite şi o turmă de 100 de oi, fiind nevoit să rămână toată ziua pe dealurile aride ale Siciliei, la temperaturi foarte ridicate, cerându-i-se, de asemenea, să sape în două plantaţii de viţă de vie, fiind obligat să muncească inclusiv sâmbăta şi duminica de dimineaţă până către miezul nopţii şi să stropească viţa de vie cu soluţie de piatră-vânătă, fără a i se asigura nici minimele condiţii de protecţie în acest sens, fără a i se da nimic de mâncare sau apă potabilă, fiind silit să folosească apa cu care erau adăpate vitele. Pe timpul nopţii a fost obligat să asigure paza animalelor.
B.T. a fost exploatat astfel timp de două săptămâni fără a fi plătit şi fără să poată pleca sau fugi din cauză că actul său de identitate era reţinut de italian, acesta reproşându-i zilnic că l-a cumpărat cu bani grei de la H.A.O.
Într-o împrejurare care i-a permis acest lucru, B.T. şi-a „furat” cartea de identitate de la italian şi într-una din zile s-a hotărât să fugă. În timp ce se afla pe câmp cu vitele a plecat pe jos pe o distanţă de circa 10 km, fiind găsit însă de M.L. care l-a ajuns din urmă cu autovehiculul lui de teren, acesta temându-se că B.T. va sesiza organele de poliţie. B.T. nu s-a lăsat înduplecat şi deşi nu avea nici un ban, a cerut ajutorul unui italian întâlnit întâmplător care l-a condus la sediul unităţii de carabinieri din oraşul T.T. la data de 6 iunie 2009. B.T. avea asupra sa paşaportul pe care l-a prezentat autorităţilor italiene şi astfel a fost ajutat să revină în România, ajungând acasă la data de 13 iunie 2009.
Partea vătămată B.T. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 3.000 de euro daune materiale (reprezentând salariul neîncasat şi cheltuielile pe care le-a făcut în Italia) şi 7.000 de euro daune morale.
18. La începutul lunii mai 2009 partea vătămată G.S.F. din Baia Mare a găsit un anunţ în ziarul „G.M.” conform căruia se ofereau locuri de muncă în Italia, anunţul consultându-l împreună cu prietenii săi L.I. şi D.C.D. Au apelat numărul telefonic indicat în anunţ şi au discutat iniţial cu inculpata H.R.S. care le-a confirmat că ofertele de muncă sunt reale, că soţul său este cel care are posibilitatea să faciliteze angajarea în diverse domenii în localităţi din nordul Italiei, asigurându-i că salariul va fi de 500 de euro lunar, transportul gratuit, masa şi cazarea vor fi asigurate de angajatori. Inculpata a mai menţionat că bărbaţii vor lucra în zootehnie, iar pentru femei se asigură locuri de muncă în restaurante sau alte localuri publice, iar, la insistenţele repetate ale celor trei persoane, inculpata a acceptat să recunoască faptul că în realitate locurile de muncă vor fi în Sicilia. Ulterior acestei date, cei trei au mai discutat la telefon detalii despre ofertă şi cu inculpatul H.A.O. care i-a convins că oferta este serioasă. S-au hotărât să plece cu inculpatul în Italia, plecarea făcându-se în aceeaşi zi, persoanele fiind îmbarcate într-un singur microbuz ce a fost condus alternativ de inculpat şi de martorul F.F.I. Înainte de ieşirea din ţară inculpatul a luat actele de identitate ale tuturor persoanelor transportate, fără să se mai restituie după aceea.
Partea vătămată a declarat că iniţial i s-a spus că transportul este gratuit, însă în momentul plecării inculpatului i-a comunicat că transportul costă 200 de euro, ce-i vor fi reţinuţi părţii vătămate din primul salariu.
În Sicilia inculpatul a plasat toate persoanele, cei trei sesizând că percepe la fiecare plasare suma de 200 de euro de persoană, inculpatul înmânând italienilor şi actele de identitate ale acestora.
Partea vătămată G.S.F. a fost plasat de inculpat unui italian numit C.C., văzând cum inculpatul a încasat de la italian 200 de euro pentru el şi i-a remis acestuia actul său de identitate.
G.S.F. a rămas aici 4 zile, timp în care a fost obligat să lucreze la câmp în condiţii foarte grele, trebuind să rămână acolo toată ziua în arşiţă, fără să primească apă sau mâncare, fiind cazat într-o baracă fără electricitate şi fără apă curentă, în interior aflându-se doar un pat de fier.
Într-o împrejurare i s-a permis să telefoneze acasă şi atunci G.S.F. i-a cerut mamei sale să-l ajute, după care i-a telefonat inculpatului povestindu-i condiţiile în care se afla, acesta cerându-i să reziste.
În ziua următoare C.C. l-a transportat cu autovehiculul său într-o localitate necunoscută unde l-a abandonat, fără a-i restitui şi actul de identitate. Nemâncat şi obosit, partea vătămată G.S.F. s-a deplasat pe jos circa 10 ore până când unui italian i s-a făcut milă de el şi i-a permis să telefoneze inculpatului, căruia G.S.F. i-a cerut să îl aducă acasă, inculpatul condiţionând aducerea lui în ţară de plata sumei de 100 de euro, sumă ce a fost procurată de mama părţii vătămate G.S.F. care a dat-o inculpatei H.R.S. De asemenea, sora părţii vătămate L.I. aflată în acea perioadă într-o altă zonă a Italiei la lucru, a plătit pentru G.S.F. alte 200 de euro inculpatului pentru a-l convinge să accepte să-l aducă pe acesta în România şi să-şi recupereze actul de identitate de la italian. În microbuz partea vătămată i-a întâlnit şi pe prietenii săi, L.I. şi D.C.D. care i-au povestit că au fost exploataţi în condiţii asemănătoare şi că inculpatul a cerut şi pentru ei câte 300 de euro pentru fiecare drept răscumpărare.
Partea vătămată G.S.F. şi-a precizat constituirea de parte civilă în faţa instanţei, solicitând suma de 500 de euro daune materiale (350 de euro reprezentând suma plătită de părinţii săi şi de sora lui L.I. inculpaţilor, la care se adaugă salariul neprimit şi celelalte cheltuieli efectuate în Italia).
19. Partea vătămată D.C.D. a fost recrutată şi traficată în Sicilia de către inculpaţi prin aceleaşi metode prin care au fost recrutaţi şi traficaţi şi G.S.F. şi L.I. în luna mai 2009.
D.C.D., după ce a ajuns în Sicilia, a fost despărţită de prietenii săi, inculpatului H.A.O. plasând-o unui italian numit A.B. din localitatea R.A., căruia i-a remis şi cartea de identitate a acesteia, primind de la italian suma de 200 de euro.
D.C.D. a fost dusă la locuinţa sicilianului unde i s-a cerut să o asiste şi să o îngrijească pe soţia acestuia, o femeie în vârstă, paralizată, care nu se putea mişca. Timp de două zile şi o noapte D.C.D. a încercat să-şi îndeplinească îndatoririle, însă nu a putut face faţă efortului.
D.C.D. a fost cazată într-o cameră mică, lipsită de electricitate, în condiţii mizere şi total necorespunzătoare, în cele două zile nemâncând nimic, întrucât A.B. îi dădea resturile de la masa familiei sale, pe care partea vătămată le-a refuzat, nu i s-a dat voie să facă baie sau duş, fiind obligată să muncească în casă.
În cele din urmă D.C.D. fiind copleşită de disperare a început să plângă, rugându-l pe A.B. să o ducă la ferma la care fusese lăsat prietenul ei, L.I.
D.C.D. a rămas la A.B. o săptămână, fiind silită să supravieţuiască în condiţiile inumane descrise, după care A.B. a dus-o la ferma unde se afla prietenul ei, fiind convins că apoi o va aduce înapoi. Or ajunsă acolo, D.C.D. a refuzat să se mai întoarcă şi a fost acceptată de patronul prietenului ei, numitul Z. D.C.D. a fost pusă însă să lucreze în gospodăria acestuia, cerându-i-se să zugrăvească încăperile din casă, să întreţină curăţenia în fermă şi fiind cazată într-un şopron împreună cu L.I., fără să beneficieze de condiţii elementare de subzistenţă, neavând apă curentă, energie electrică sau alte utilităţi, primind mâncare o singură dată pe zi (macaroane).
În aceste condiţii în acel loc D.C.D. a rămas aproape o săptămână fiind silită să îşi procure apa de băut dintr-o sursă nepotabilă, un puţ neamenajat, Z. fiind violent atât cu ea, cât şi cu L.I., proferând în permanenţă ameninţări la adresa lor, fiindu-le frică de el deoarece au observat că umbla înarmat cu o puşcă şi un pistol, având arme atât în autovehicul cât şi în casă.
D.C.D. a reuşit să telefoneze acasă şi să explice familiei situaţia gravă în care se afla. În încercarea ei de a se salva cu orice preţ l-a minţit pe Z. că este nevoită să se întoarcă în România deoarece i-a murit mama, aspect care în realitate nu era adevărat. Z. l-a contactat pe inculpatul H.A.O. şi i-a comunicat că nu mai are ce face cu victima întrucât plânge într-una. Între timp, din ţară inculpatul a fost contactat telefonic şi de tatăl numitei D.C.D. care i-a cerut imperativ să facă demersuri pentru a-i aduce fiica acasă, însă inculpatul a refuzat şi a luat legătura cu victima spunându-i că trebuie să stea acolo până îşi plăteşte toate datoriile. Datorită insistenţelor repetate ale familiei victimei, în cele din urmă H.A.O. a acceptat să o aducă în ţară pe D.C.D., însă condiţionat de plata sumei de 300 de euro.
Familia părţii vătămate D.C.D. a făcut un împrumut deoarece nu dispunea de această sumă de bani.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate D.C.D. şi ale martorului D.S., după ce familia ei a procurat banii pretinşi de inculpat, mama ei s-a întâlnit cu inculpata H.R.S. şi i-a remis suma de 300 de euro pentru ca inculpatul să accepte s-o aducă pe partea vătămată acasă.
În acest sens, la dosarul de urmărire penală se află depus un înscris olograf din care rezultă că inculpata H.R.S. (care a şi semnat şi şi-a menţionat datele cărţii sale de identitate şi codul său numeric personal) a primit la data de 22 mai 2009 suma de 600 de euro de la D.F. (mama părţii vătămate D.C.D.) şi de la B.M.V. (mama părţii vătămate L.I.).
Partea vătămată D.C.D. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă, arătând că solicită doar suma de 300 de euro pretinsă de inculpaţi pentru aducerea în ţară.
20. Partea vătămată L.I. a luat la cunoştinţă de anunţul publicat în presa locală băimăreană privind oferte de locuri de muncă în Italia în aceleaşi împrejurări ca şi D.C.D. şi G.S.L.
După ce au ajuns în Sicilia, inculpatul H.A.O. l-a plasat pe L.I. iniţial împreună cu D.C.D. la o fermă situată la o distanţă de circa 8 km de oraşul R.A. însă imediat prietena sa a fost mutată la A.B. La ferma respectivă aparţinând italianului Z., partea vătămată L.I. a rămas în continuare, aici întâlnindu-i pe alţi cunoscuţi de-ai săi din Baia Mare, printre care şi pe numitul S.P., acesta din urmă spunându-i că „în realitate va fi un dezastru”.
L.I. a arătat că a fost obligat să se ocupe de ferma de animale a lui Z., trebuind să presteze toate muncile specifice unei asemenea activităţi, a fost cazat într-un şopron lipsit de cele mai elementare mijloace de subzistenţă, fără acces la apă curentă, energie electrică sau alte utilităţi, rămânând în aceste condiţii o săptămână, fiind nevoit să îşi procure apa de băut dintr-un puţ neamenajat, iar hrană primea o dată pe zi.
L.I. a fost agresat fizic de către Z. care profera mereu ameninţări asupra lui şi asupra prietenei sale care fusese adusă între timp. În fiecare noapte sicilianul efectua controale pentru a depista eventualii fugari.
Programul de muncă impus era epuizant, inuman, L.I. trebuind să muncească fără pauză de dimineaţa devreme până după lăsarea întunericului.
Într-o împrejurare, Z. a fost de acord să-i permită numitului L.I. să telefoneze acasă şi imediat acesta a profitat de situaţie cerând ajutorul părinţilor săi, fiind foarte speriat deoarece auzise că Z. şi doi prieteni de-ai săi împuşcaseră două tinere pe care în prealabil încercaseră să le violeze.
La data de 22 mai 2009 inculpatul H.A.O. şi-a făcut apariţia la respectiva fermă fiind abordat de L.I. care i-a cerut să-i ducă acasă pe el şi D.C.D., inculpatul refuzând, condiţionând imediat aceasta de „plata datoriilor pe care le aveau la el”, ori familiile să plătească pentru fiecare câte 300 de euro inculpatei H.R.S. rămasă în ţară. Abia după ce inculpata i-a confirmat telefonic plata sumelor respective, inculpatul a fost de acord să permită îmbarcarea celor doi în microbuz şi să-i transporte în România.
În prezenţa apărătorului din oficiu, în faza de urmărire penală L.I. a declarat că încă în Italia inculpatul i-a ameninţat că, după revenirea în ţară, să nu declare nimic autorităţilor române, dar nici celor italiene, deoarece se temea de intervenţia acestora, cu atât mai mult cu cât carabinierii au sesizat că numita D.C.D. plângea şi au oprit în trafic microbuzul pentru a verifica, ocazie cu care cei doi nu l-au denunţat pe inculpat întrucât se temeau de acesta.
Partea vătămată L.I. şi-a precizat constituirea de parte civilă în faţa instanţei arătând că solicită 1.000 de euro daune materiale, incluzând salariul neplătit şi cei 300 de euro achitaţi de mama sa inculpatei H.R.S.
21. Partea vătămată S.V.Z. din oraşul S.N. în luna iunie 2009 a găsit în ziarul local „G.M.” anunţul publicat de cei doi inculpaţi privind oferta de locuri de muncă în Italia, acesta sunând la numărul de telefon indicat şi vorbind cu inculpatul H.A.O. care i-a explicat că are posibilitatea să faciliteze obţinerea unor locuri de muncă în zootehnie în Sicilia pentru care se asigură un salariu de 1.200 de euro lunar, masă şi cazare gratuite, iar transportul costa 200 de euro ce urmau să fie reţinuţi din primul salariu.
În ziua următoare au convenit să se întâlnească personal, ceea ce s-a şi întâmplat, şi în prezenţa unui prieten adus de partea vătămată S.V.Z. a confirmat din nou oferta făcută la telefon.
Plecarea a fost stabilită pentru ziua următoare, S.V.Z. fiind îmbarcat din S.N. de către inculpat într-un microbuz marca W. de culoare albastră şi transportat, alături de mai multe persoane aflate în situaţia sa, spre Italia, microbuzul fiind condus alternativ atât de inculpat cât şi de un şofer numit A.D. care îl ajuta în acest sens. Înainte de ieşirea din ţară, inculpatul le-a luat tuturor documentele de identitate, restituindu-le pe parcursul călătoriei.
În Sicilia, S.V.Z. a constatat că inculpatul era adesea contactat telefonic de diferiţi italieni pe care acesta îi cunoştea dinainte şi cu care era înţeles în ceea ce priveşte traficarea de persoane ca forţă de muncă din România.
S.V.Z. a fost plasat unui italian numit Z. care i-a solicitat actul de identitate şi l-a transportat cu autovehiculul său la o fermă situată într-un loc izolat între localităţile R.A. şi C.I., fiind cazat într-o încăpere împreună cu un alt român.
Programul de lucru impus se încadra între orele 05:00-22:00 zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica, S.V.Z. fiind pus să îngrijească o cireada de vite, primind mâncare doar o dată pe zi, motiv pentru care era nevoit să fure fructe din livada italianului pentru a rezista.
După două săptămâni Z. l-a mutat într-un beci insalubru, lipsit de geamuri, unde era sechestrat tot timpul atunci când nu era folosit la lucru.
Întrucât S.V.Z. nu a mai putut face faţă acestui regim inuman, a cerut ca măcar să fie transferat la un alt patron, dar Z. a refuzat, condiţii în care a hotărât să încerce să se salveze singur şi astfel, într-o zi a plecat pe neobservate cu bagajul asupra sa. Când a ajuns la şoseaua principală s-a văzut înconjurat dintr-o dată de trei autoturisme, în unul aflându-se Z. care l-a urcat cu forţa în maşină şi l-a bătut, punându-i apoi pistolul la tâmplă şi ameninţandu-l cu moartea. S.V.Z. s-a speriat foarte tare mai ales când a văzut că este adus înapoi la fermă unde a fost sechestrat în beci şi a fost ţinut acolo timp de 2 zile şi o noapte, interval în care a fost bătut în continuare, din cauza leziunilor suferite nemaiputând părăsi patul în perioada următoare. în pofida acestei stări grave, numitului S.V.Z. nu i s-au asigurat nici cele mai elementare condiţii de îngrijire, neprimind nimic de mâncare, neadministrându-i-se nici un fel de medicaţie sau de asistenţă medicală. A fost îngrijit pe ascuns de concubina lui Z., numita S.M.C., aceasta aducându-i din când în când câte ceva de mâncare.
Uneori Z. le permitea persoanelor exploatate de el să telefoneze acasă, pentru a nu crea probleme cu autorităţile în cazul în care familiile s-ar fi îngrijorat şi într-o astfel de ocazie, S.V.Z. a vorbit cu H.A.O. cerându-i sprijinul. Inculpatul l-a asigurat că „totul va fi bine” şi că va primi după 2 luni salariul, însă realitatea l-a contrazis.
După o lună în care a fost exploatat, umilit şi tratat inuman, S.V.Z. i-a cerut lui Z. plata salariului pe care inculpatul i-l promisese în ţară, italianul refuzându-l.
S.V.Z. a declarat că între timp inculpatul a mai adus la ferma lui Z. şi alte persoane din România, însă nu putea lua legătura cu acestea deoarece italianul le interzisese să colaboreze între ei sau să vorbească unul cu altul. La un moment dat, în prezenţa inculpatului, partea vătămată S.V.Z. şi un anume „F.R.” i-au cerut lui Z. plata salariului din nou, însă acesta a refuzat în continuare şi de faţă cu inculpatul, Z. i-a lovit pe amândoi, le-a pus pistolul la tâmplă şi i-a ameninţat cu moartea, fără ca inculpatul să intervină în vreun fel.
Asupra lui S.V.Z. s-au făcut presiuni de către inculpat şi de către Z. pentru a-l determina să mai rămână acolo o perioadă, însă acesta a refuzat spunându-i inculpatului că intenţionează să-i reclame la carabinieri, în cele din urmă acceptând să-l aducă în ţară, dar numai după ce i-a promis că va renunţa la reclamaţie.
Din declaraţia lui S.V.Z. dată în faza de urmărire penală mai rezultă că din când în când autorităţile poliţieneşti italiene făceau câte un control menit să depisteze prezenţa persoanelor exploatate prin muncă, însă traficanţii italieni erau avizaţi şi atunci ascundea victimele.
Partea vătămată S.V.Z. şi-a precizat în faţa instanţei constituirea de parte civilă, solicitând 2.100 de euro daune materiale (reprezentând salariul neîncasat pentru 1 lună şi 3 săptămâni) şi 20.000 de euro daune morale.
22. Partea vătămată B.B. din Baia Mare era angajat în vara anului 2009 în câmpul muncii însă a decis să îşi caute un loc de muncă mai bine plătit, astfel că la începutul lunii iulie 2009 a sesizat că în ziarul local „G.M.” a fost publicat un anunţ prin care se ofereau locuri de muncă în Italia. Urmare a apelului telefonic făcut la numărul indicat a vorbit cu inculpata H.R.S. care i-a explicat că acel anunţ a fost postat de ea şi soţul ei care se ocupă efectiv de transportarea persoanelor în Italia, că locurile de muncă sunt în agricultură în Sicilia, cu un salariu de 500 euro lunar, masă şi cazare gratuite.
În următoarele două săptămâni B.B. a dorit să se informeze mai bine, telefonând de mai multe ori la acel număr, vorbind fie cu inculpata, fie cu inculpatul H.A.O., care de fiecare dată îi prezentau oferta în mod atrăgător.
La data de 16 iulie 2009, B.B. s-a prezentat la o întâlnire convenită cu inculpatul, în faţa Complexului Euromedica din Baia Mare, strada G.C.B., ocazie cu care s-a prezentat la discuţie şi o femeie pe care H.A.O. o recrutase prin aceeaşi modalitate, ambilor explicându-le că are posibilitatea să le faciliteze angajarea în Sicilia în agricultură pentru un salariu de 500 de euro lunar, masă şi cazare gratuite, transportul costând 200 de euro ce urmau să le fie reţinuţi din primul salar.
În data de 17 iulie 2009 s-a stabilit plecarea din Baia Mare, realizându-se din zona Gării, benzinăria situată în faţa complexului „S.L.”, inculpatul luând tuturor persoanelor actele de identitate înainte de a ieşi din ţară prin P.T.F. P. şi nerestituindu-le ulterior.
După ce au ajuns în Sicilia, B.B. a remarcat că inculpatul se afla în legătură telefonică tot timpul cu diverşi italieni care erau avizaţi despre faptul că aducea din România persoane pe care urma să le plaseze ca forţă de muncă la negru. B.B. şi un anume F. au fost plasaţi unui italian numit C.A. care i-a plătit inculpatului pentru amândoi suma de 400 de euro, primind de la acesta actele lor de identitate. C.B. i-a transportat imediat pe amândoi la gospodăria situată la circa 8 km de oraşul R.A., unde au fost cazaţi într-un garaj lipsit de geamuri şi de condiţii decente de supravieţuire fiind puşi să muncească la câmp de dimineaţa până seara.
După o săptămână în care au fost exploataţi încontinuu, C.A. şi soţia sa s-au declarat nemulţumiţi de munca prestată de români, astfel că i-au telefonat inculpatului şi i-au cerut să-i ia de la ei. Din declaraţia lui B.B. dată în faza de urmărire penală, rezultă că aceasta în realitate era o strategie menită „să justifice” refuzul italienilor de a le plăti pentru munca executată timp de o săptămână, nici unul dintre ei neprimind nici un ban.
C.A. i-a transportat pe B.B. şi pe F. în acelaşi loc de unde i-a luat în urmă cu 7 zile, inculpatul aşteptând acolo şi primind de la italian actele de identitate ale acestora, pe care le-a reţinut din nou ilegal asupra sa. Le-a promis celor doi că îl aduce în România, însă în realitate aceştia aveau să constate că inculpatul i-a dus la un alt italian numit E., căruia i se spunea şi Z., şi i-a înmânat şi actul de identitate al acestuia.
Numitul E. (Z.) l-a obligat pe B.B. să lucreze de dimineaţa devreme până după miezul nopţii, zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica, activitatea principală fiind în zootehnie. După o săptămână a procedat la fel ca şi C.A., declarându-se şi el nemulţumit şi refuzând să-i plătească salariul, chemându-l pe inculpat să-l ia din gospodăria lui. În timpul în care s-a aflat la E. (Z.), B.B. a fost supravegheat în permanenţă pentru a nu i se permite să fugă, confirmând că italianul umbla în permanenţă înarmat cu un pistol.
În ziua în care inculpatul trebuia să vină după el, vineri, lui B.B. nu i s-a dat nimic de mâncare, inculpatul făcându-şi apariţia şi aducându-i lui Z. pe G.G. şi O.V.F., care se cunoşteau cu B.B. şi datorită faptului că G.G. a protestat în legătură cu realitatea diferită faţă de promisiunile primite în ţară de la inculpat, E. (Z.) i-a ameninţat pe toţi cu moartea, dându-se exemplu situaţia lui S.V.Z. pe care îl bătuse până când acesta nu se mai ridicase din pat două zile.
Din declaraţiile părţii vătămate B.B. rezultă că i-a spus inculpatului că nu mai doreşte să muncească în Italia datorită condiţiilor grele şi modului în care se comportă angajatorul şi a insistat ca inculpatul să-l aducă în ţară, însă inculpatul l-a ameninţat cu bătaia dacă nu acceptă să mai rămână.
B.B. nu a fost adus acasă de inculpat, ci a fost dat mai departe unui alt italian numit P.A. care i-a luat şi pe părţile vătămate O.V.F. şi G.G., ducându-i la o fermă de porci unde i-a cazat pe toţi trei într-un coteţ împreună cu animalele, în condiţii total insalubre şi improprii. Cei trei au rămas acolo timp de o săptămână, fiind siliţi să muncească în împrejurări extrem de grele şi subnutriţi. I-a cerut lui P.A. să-l anunţe pe inculpat să vină după el, însă acesta i-a cerut să mai rămână măcar o săptămână. B.B. a refuzat, la fel şi G.G., care a ameninţat că reclamă totul la carabinieri, ceea ce l-a înfuriat pe P.A. care a afirmat că i-a cumpărat pe amândoi cu 600 de euro de la inculpat, reclamându-şi banii înapoi.
P.A. i-a lăsat să plece, fără să le restituie actele de identitate despre care a afirmat că au rămas la Z. Victimele s-au deplasat pe jos la o distanţă de circa 60 km, timp de aproape două zile până au ajuns în oraşul C2 din regiunea cu acelaşi nume unde au găsit o asociaţia de întrajutorare pentru persoane lipsite de adăpost, deservită de un preot român ortodox, I.V., care i-a găzduit şi i-a îndrumat să se adreseze cu plângere penală carabinierilor, după ce victimele telefonaseră în prezenţa lui inculpatului şi acesta refuzase să discute cu preotul. Prin intermediul unui român cunoscut de-al victimelor din Baia Mare, martorul V.A., aceştia s-au deplasat la secţia de carabinieri şi au dat declaraţii despre traficarea şi exploatarea lor în Sicilia.
Prin intermediul asociaţiei caritabile, B.B. a reuşit să ajungă în România fără actul de identitate care nu i-a mai fost restituiţi de traficanţii italieni care l-au exploatat. Ca atare, după ce a ajuns acasă B.B. i-a telefonat de mai multe ori inculpatului cerându-i să-i restituie documentul şi l-a căutat la domiciliu, motiv pentru care inculpatul s-a înfuriat şi l-a bătut.
Partea vătămată B.B. şi-a precizat în scris constituirea de parte civilă, solicitând despăgubiri materiale de 420 de euro salariul neîncasat pentru cele 3 săptămâni în care a lucrat, 50 de euro contravaloarea telefonului mobil reţinut de inculpat, 50 de euro contravaloarea convorbirilor telefonice şi 7.200 de euro contravaloarea muncii pe care nu a putut să o desfăşoare în perioada iulie 2009-iulie 2010 din lipsa cărţii de identitate şi daune morale de 20.000 de euro.
23. Partea vătămată G.G., luând la cunoştinţă de conţinutul anunţului postat de inculpaţi în ziarul local „G.M.” în luna iulie 2009, a telefonat la numărul indicat, vorbind întâi cu inculpata, care i-a confirmat oferta de muncă şi apoi cu inculpatul de la care a aflat că acesta are posibilitatea să asigure locuri de muncă decente în Sicilia în zootehnie sau agricultură, cu un salariu lunar cuprins între 500 şi 700 de euro, masă şi cazare gratuite, promisiuni făcute de inculpat şi cu ocazia întâlnirii ce s-a desfăşurat între el şi numiţii G.G. şi O.V.F.
Cei doi au considerat că oferta era acceptabilă şi peste câteva zile au plecat în Italia îmbarcaţi de inculpat într-un microbuz din Baia Mare, alături de alte persoane recrutate în condiţii similare, microbuzul fiind condus alternativ de inculpat şi de un alt şofer.
Înainte de ieşirea din ţară inculpatul a luat toate actele de identitate de la persoanele traficate, acte pe care nu le-a restituit ulterior.
În Sicilia persoanele au fost plasate italienilor aflaţi în legătură cu inculpatul cărora acesta le remitea şi actul de identitate al victimei, primind de la italieni sume de bani pentru fiecare persoană.
Părţile vătămate G.G., O.V.F. şi B.B. au fost lăsaţi ultimii unui italian numit Z. care a plătit pentru ei în total suma de 600 de euro, şi care după o zi i-a retraficat numitului P.A.
P.A. i-a cazat într-un coteţ de porci, împreună cu animalele, în condiţii mizere şi inumane, primind de mâncare o singură dată pe zi, fiind supravegheaţi tot timpul şi neavând voie să se odihnească.
După o săptămână, G.G. a cerut să fie îmbunătăţite condiţiile de trai şi muncă, însă totul s-a soldat cu agresarea sa de către P.A. care i-a aplicat lovituri cu un par peste mâini.
Părţile vătămate au hotărât să plece, deplasându-se pe jos până în localitatea C2, unde au fost sprijiniţi de fundaţia umanitară, formulând plângere la secţia de carabinieri, în condiţiile descrise la punctul anterior.
Părţii vătămate G.G. nu i s-a mai restituit niciodată cartea de identitate reţinută iniţial de inculpat încă de la plecarea din ţară şi remisă ilegal ulterior traficanţilor sicilieni.
În declaraţia dată, partea vătămată a arătat că a discutat telefonic cu inculpatul şi i s-a plâns de situaţia în care se afla în Italia, inculpatul ameninţându-l însă că dacă nu rămâne acolo vine şi îl bate.
Partea vătămată G.G. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 150 de euro daune materiale, salariul neprimit pentru cele 10 zile în care a fost exploatat în Sicilia şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
24. În luna iulie 2009 părţile vătămate O.V.F. şi G.G. au citit anunţul publicat în ziarul „G.M.” prin care inculpaţii lansau oferte de locuri de muncă în Italia.
În urma apelului telefonic efectuat, O.V.F. şi G.G. au vorbit cu inculpatul H.A.O. şi au convenit cu acesta o întâlnire în faţa Complexului „E” din Baia Mare pe strada G.C.B., ocazie cu care le-a prezentat acestora condiţiile de muncă şi de salarizare pe care le putea facilita în Sicilia, constând în diverse domenii lucrative plătite cu salarii variind între 500 şi 700 euro lunar.
La data convenită pentru plecare au fost îmbarcaţi într-un microbuz marca O.V., din incinta benzinăriei din Baia Mare situată vis-a-vis de Complexul „S.L.” şi au plecat spre Italia. Cei doi au remarcat că autovehiculul era condus alternativ de H.A.O. şi de un şofer care fusese adus special în acest scop.
Înainte de ieşirea din ţară prin P.T.F. P., inculpatul a luat toate documentele de identitate ale persoanelor traficate şi nu le-a mai restituit nici la destinaţie.
În Sicilia O.V.F. a remarcat că inculpatul plasa fiecare persoană adusă din România unor italieni pe care îi contacta telefonic în baza unei înţelegeri prealabile şi care se prezentau pentru a-şi alege forţa de muncă adusă de inculpat. De asemenea, O.V.F. a observat că pentru fiecare persoană inculpatul primea o sumă de bani de la italieni, cărora le remitea odată cu persoana şi actul de identitate al acesteia.
O.V.F. şi G.G. au fost plasaţi ultimii unui italian care i-a retraficat mai departe lui P.A.
O.V.F. a confirmat că P.A. i-a cazat într-un coteţ de porci împreună cu animalele, fără să le asigure alimentaţie corespunzătoare ori alte condiţii normale de supravieţuire, exploatându-i în circumstanţe identice cu starea de sclavie.
În luna septembrie 2009, O.V.F. a intenţionat să se întoarcă acasă, însă P.A. nu i-a permis, refuzând să-i plătească salariul pentru munca prestată. Lipsit de actul de identitate şi de bani, O.V.F. nu a ştiut să se descurce altfel pentru a reuşi să se salveze. A rămas acolo până în luna decembrie 2009, fiind tratat în continuare ca un sclav, ţinut în coteţul de porci în care existau şobolani şi şopârle, fiind umilit zilnic, fără să i se plătească nimic din salariu.
La data de 18 decembrie 2009 O.V.F. a refuzat să mai lucreze şi a plecat, lucrând câteva zile la un alt italian şi reuşind să câştige astfel bani cu care şi-a achitat biletul de călătorie spre România.
Partea vătămată O.V.F. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 3.300 euro daune materiale reprezentând valoarea salariului care i s-ar fi cuvenit în perioada iulie-decembrie 2009 şi 15.000 euro daune morale, menţinându-şi în faţa instanţei pretenţiile civile.
25. În luna iulie 2009 partea vătămată C.G.B. din Baia Mare era angajat ca muncitor necalificat la SC A. SA Baia Mare unde câştiga un salariu foarte mic.
În urma lecturării anunţului publicat de inculpaţi în presa locală, C.G.B. a telefonat la numărul indicat în anunţ, vorbind cu inculpata care i-a confirmat veridicitatea ofertelor de muncă în Italia, menţionând că soţul său se ocupă de transport şi de angajare, spunându-i că are posibilitatea să-i faciliteze angajarea în zootehnie, la o fermă de vite, în Sicilia cu un salariu de 500 euro lunar, masă şi cazare gratuite.
În duminica următoare, C.G.B. a revenit cu un telefon pentru a discuta personal cu inculpatul întrucât îi spusese inculpatei că nu ştie să îngrijească animale, inculpatul fixându-i o întâlnire, ocazie cu care i-a înmânat o carte de vizită şi i-a cerut sa mai revină cu un telefon peste alte două săptămâni.
La termenul convenit, C.G.B. s-a conformat şi inculpatul H.A.O. i-a transmis că plecarea este stabilită pentru următoarea zi de miercuri, din incinta benzinăriei situată vis-a-vis de Complexul „S.L.” din Baia Mare.
La întâlnirea din ziua respectivă, susnumitul s-a prezentat însoţit de O.V.F. şi G.G. şi datorită faptului că inculpatul nu mai avea locuri libere în microbuz, i-a luat doar pe ultimii doi, pe C.G.B. amânându-l cu încă o săptămână. Astfel, plecarea lui C.G.B. s-a făcut la data de 12 august 2009 din incinta benzinăriei din Baia Mare situată în apropierea Complexului „S.L.”, transportul efectuându-se cu acelaşi microbuz marca O.V., condus pe rând fie de inculpat, fie de martorul F.F.I. C.G.B. s-a întâlnit şi cu alte cunoştinţe de-ale sale, respectiv cu numiţii M.A., M.M. şi un nepot de-al lor, D.Z., care de asemenea fuseseră recrutaţi prin aceeaşi modalitate de inculpat, actele de identitate fiind ridicate de la posesorii lor şi reţinute de inculpat.
În Sicilia, C.G.B. a fost plasat de inculpatul H.A.O. italianului Z. (cunoscut şi sub numele de E.), unde a rămas timp de trei luni, care l-a cazat într-un garaj în condiţii mizere, fără apă potabilă ori alte facilităţi. Chiar din prima zi C.G.B. a înţeles că va fi foarte greu, în prezenţa sa Z. agresând cu barbarie pe un alt român traficat numit F.R.
C.G.B. a fost obligat să muncească la ferma de vite zi-lumină, fără a beneficia de timp liber sau odihnă, fără să i se dea de mâncare decât o singură dată pe zi, fiind silit de situaţie să fure fructe din livadă, portocale.
După prima săptămână C.G.B. l-a rugat să-i telefoneze inculpatului pentru a-l ruga să-l ducă înapoi acasă, însă Z. nu a făcut acest lucru întrucât interesul său era să-l exploateze cât mai mult cu putinţă. În toată perioada, italianul l-a umilit încontinuu, înjurându-l, vorbindu-i urât şi tratându-l ca pe un sclav. Într-o împrejurare când l-a surprins plângând în garaj l-a agresat, bătându-l cu un baston şi după ce C.G.B. a căzut la pământ, i-a aplicat lovituri şi cu picioarele. În scurt timp, C.G.B. a devenit puternic traumatizat, mărturisindu-i unui bărbat din Sibiu că dacă nu reuşeşte să se întoarcă în România va fura pistolul lui Z. şi se va împuşca sau se va spânzura, intenţiile lui fiind auzite de Z. care în perioada următoare şi-a intensificat supravegherea.
La insistenţele părţii vătămate, Z. a acceptat să renunţe la el şi i-a telefonat inculpatului să vină să îl ducă de acolo, C.G.B. nefiind plătit deloc în timpul în care a fost exploatat prin muncă din Sicilia, Z. spunându-i că salariul va trebui să îl pretindă de la inculpatul H.A.O. Pe timpul călătoriei spre casă, C.G.B. nu a avut nici măcar bani să îşi cumpere de mâncare, iar inculpatul nu a fost interesat să îl ajute în acest sens.
C.G.B. a realizat că inculpatul nu ar fi acceptat să îl aducă acasă dacă nu ar fi primit nişte bani de la Z., fiul lui Z. spunându-i că suma de 500 de euro reprezentând salariul său a dat-o inculpatului, însă inculpatul H.A.O. nu a recunoscut niciodată şi a refuzat să-i telefoneze italianului.
Partea vătămată C.G.B. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.250 de euro reprezentând daune materiale (salariul neplătit) şi 15.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
26. În luna iunie 2009 partea vătămată M.A.A. din Baia Mare a sesizat anunţul postat de inculpaţi în ziarul local „G.M.” şi împreună cu cumnatul său, partea vătămată T.I.V., l-au contactat pe inculpat aflând de la acesta că poate să le asigure angajarea în Sicilia în diverse domenii cu un salariu lunar de 500 de euro, masă şi cazare gratuite.
La data de 1 iulie 2009, cei doi s-au deplasat la locul convenit pentru plecare (în Baia Mate, zona gării) unde au constatat că inculpatul organizase transportul de persoane cu două microbuze, specificându-le că vor lucra în agricultură, actele de identitate ale persoanelor fiind ridicate şi reţinute de şoferul microbuzului, care le-a restituit deţinătorilor de drept în Italia.
Atât M.A.A., cât şi T.I.V. au sesizat după ce au ajuns în Sicilia că inculpatul încasa o sumă de bani pentru fiecare persoană adusă din România şi plasată italienilor care urmau să o folosească la muncă. Cei doi împreună cu un alt tânăr au fost transportaţi de inculpat în oraşul R.A. unde iniţial s-a încercat plasarea lor la o fermă, însă după câteva ore, însoţit de italianul proprietar al fermei respective, inculpatul s-a deplasat cu ei cu tot la o altă fermă unde proprietarul se numea G.B., prieten al celui dintâi. Până a doua zi când G.B. avea nevoie de ei, au fost duşi de inculpat din nou la prima fermă unde au înnoptat, iar dimineaţa au fost duşi de inculpat într-o livadă şi abandonaţi acolo. După circa 20 de minute şi-a făcut apariţia G.B. cu un autoturism de teren şi i-a dus pe toţi trei la un alt italian, numit F.B. fiind cazaţi într-o casă părăsită, cu geamuri sparte, nelocuită de mult şi aflată în stare de ruină, neavând canalizare, apă curentă, energie electrică sau alte utilităţi necesare şi în care mişunau şobolani.
G.B. a promis şi el un salariu de 500 de euro lunar, cazare şi masă gratuită.
Zilnic erau siliţi să muncească aproape non-stop, în condiţii de arşiţă, în câmp, izolaţi de comunitate şi fără nici un fel de alte condiţii, italianul nepermiţându-le să telefoneze familiilor rămase acasă.
În prima săptămână au primit ceva de mâncare şi apă, însă din săptămâna următoare acestea au dispărut cu totul, sicilianul nepreocupându-se în nici un fel să le asigure mâncare şi apă, condiţii în care au simţit că nu mai sunt în stare să reziste şi din pricină că le lipsea cu desăvârşire apa potabilă, au fost nevoiţi să consume apă nepotabilă din puţurile pentru irigaţii şi să mănânce doar portocale pe care le găseau din când în când.
După două săptămâni, aceştia i s-au plâns lui G.B. că nu mai pot îndura, italianul promiţându-le că le va da câte 50 de euro săptămânal ca să îşi cumpere de mâncare de la un supermarket din zonă, el urmând să le furnizeze pe câmpul unde lucrau doar pâinea şi apa o dată la trei zile.
Părţile vătămate au procedat de această manieră, dar neavând condiţii să păstreze alimentele la rece, acestea s-au alterat curând, din cauza foamei consumându-le chiar şi în această stare.
După o lună G.B. le-a dat lui M.A.A. şi T.I.V. suma de 300 de euro ca să o împartă între ei, arătându-le totodată şi o listă de cheltuieli pe care consemnase felurite cumpărături, pretinzând sumele de la ei inclusiv pentru apă. Italianul a mai afirmat că i-a dat inculpatului suma de 200 de euro pentru fiecare dintre ei şi în consecinţă nu le poate oferi salariu mai mare. M.A.A. şi T.I.V. au protestat, italianul însă nu a acceptat să îi mai asculte anunţându-i că mai are nevoie de ei timp de o săptămână sau două.
După o săptămână inculpatul şi-a făcut apariţia în zona respectivă, însoţit de F.F.I. afirmând că trebuie să-i ducă înapoi în ţară pe numiţii M.M. şi M.A. (socrii părţii vătămate) care nu se puteau descurca. M.A.A. şi T.I.V. au primit de la G.B. câte 120 de euro, dar după ce s-au îmbarcat în microbuzul inculpatului, acesta i-a făcut cunoscut lui M.A.A. că trebuie să plătească şi pentru D.Z. 100 de euro deoarece trebuia să-i răscumpere actul de identitate de la italianul la care acesta fusese plasat. În acest fel, au fost transportaţi în incinta unei benzinării unde i-au întâlnit pe M.M. şi M.A. însoţiţi de D.Z., pentru care M.A.A. a fost nevoit să plătească suma de 100 de euro unui sicilian, aceasta fiind condiţia ca acesta să restituie cartea de identitate.
Pentru a-i ajuta şi pentru a-l determina pe inculpat să accepte să-i aducă acasă pe M.M. şi M.A. întrucât ambii sunt bătrâni şi bolnavi, M.A.A. a mai lucrat o săptămână în condiţii de sclavie la o fermă care aparţinea fiului lui Z., unde l-a întâlnit pe C.G.B. Z. şi fiii acestuia s-au comportat foarte urât cu aceştia, nu i-au plătit, au fost violenţi cu ei, dar i-au dat inculpatului suma de 200 de euro care s-ar fi cuvenit să o plătească victimei. În cele din urmă inculpatul a acceptat să-l aducă în România pe M.A.A.
Partea vătămată M.A.A. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprirnit) şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi în faţa instanţei pretenţiile civile.
27. În cursul lunii iunie 2009 T.I.V. a aflat despre oferta de muncă făcută de inculpaţi în presa locală băimăreană în aceleaşi circumstanţe cu M.A.A.
T.I.V. a fost traficat în Sicilia împreună cu M.A.A. de inculpat în împrejurările descrise. T.I.V. a arătat că microbuzul cu care au fost duşi în Sicilia a fost condus alternativ atât de inculpat cât şi de F.F.I.
Partea vătămată T.I.V. a fost exploatată în Sicilia la ferma lui G.B. în aceleaşi condiţii ca şi M.A.A. ca urmare a faptului că au fost împreună în toată perioada respectivă, iulie-august 2009, muncind de dimineaţa până seara, fiind cazat într-o casă părăsită fără utilităţi, iar hrană primea puţină şi uneori se altera.
În urma incidentului petrecut în benzinăria respectivă între inculpat şi M.M. şi M.A., numitul M.A.A. a mai rămas o săptămână în Sicilia să mai lucreze pentru a acoperi cheltuielile de călătorie spre România a acestora, pretinse de inculpat. În schimb, partea vătămată T.I.V. s-a întors acasă la sfârşitul lunii august 2009, plătind inculpatului 100 de euro pentru transportul său şi încă 100 de euro pentru ca inculpatul să accepte să o transporte în ţară şi pe partea vătămată M.M.
Partea vătămată T.I.V. şi-a precizat constituirea de parte civilă în cauză solicitând suma de 500 de euro reprezentând diferenţa de salar neprimită pentru perioada în care a fost exploatat prin muncă în Sicilia şi 10.000 de euro daune morale.
28. Părţile vătămate M.M. (56 de ani) şi M.A. (58 de ani) l-au cunoscut pe inculpat în anul 2007 ca urmare a faptului că a transportat-o pe numita M.M. în Italia cu promisiunea că îi va găsi un loc de muncă potrivit vârstei şi stării ei de sănătate, ducând-o la un bătrân într-o localitate din Sicilia, unde a trebuit să aibă grijă de acesta. După doar două săptămâni, bătrânul respectiv a decedat şi astfel M.M. a fost nevoită să se întoarcă acasă fără nici un ban deoarece nu fusese plătită pentru cele două săptămâni, împrejurare în care inculpatul îi promisese un salariu de 500 de euro lunar, însă cei 250 de euro cuveniţi pentru cele două săptămâni lucrate au fost încasaţi de inculpat direct de la fiica bătrânului decedat, fără să-i remită nimic lui M.M.
În cursul lunii august 2009, datorită faptului că se aflau într-o situaţie financiară dificilă, M.M. şi M.A. au decis să-l contacteze pe inculpat deoarece ştiau că el continuă să plaseze oameni la muncă în Sicilia, inclusiv ginerii lor, M.A.A. şi T.I.V., fiind duşi acolo.
Astfel, M.M. a vorbit cu inculpatul care după două săptămâni de la convorbirea telefonică i-a comunicat că i-a găsit ceva de lucru atât ei cât şi soţului ei, M.A., ţinând seama de vârsta destul de înaintată a acestora şi starea lor de sănătate, ocazie cu care inculpatul i-a întrebat dacă nu mai cunosc şi alte persoane dispuse să accepte oferta lui privind plasarea în Sicilia la muncă, M.M. şi M.A. gândindu-se la un nepot de-al lor, numitul D.Z. din J., judeţul Sălaj.
Plecarea a fost stabilită pentru ziua următoare, soţii M.M. şi M.A. au fost nevoiţi să se împrumute de la cunoscuţi cu suma de 200 RON pentru a-şi cumpăra medicamente şi alte bunuri necesare călătoriei. Din declaraţiile părţilor vătămate M.M. şi M.A. a rezultat că la data şi ora convenită pentru plecare cei doi s-au prezentat în zona Gării din Baia Mare şi au fost îmbarcaţi de inculpat într-un microbuz despre care au arătat că pe durata călătoriei până în Sicilia a fost condus alternativ atât de inculpat, cât şi de F.F.I. împreună cu soţii M.M. şi M.A. au fost traficaţi atunci şi numiţii C.G.B. şi D.Z.
Inculpatul le-a explicat că vor lucra în agricultură, că fiecare va primi un salariu de 500 de euro lunar, masă şi cazare gratuite.
Înainte de a ajunge în P.T.F. P., inculpatul le-a luat tuturor persoanelor transportate actele de identitate, restituindu-le ulterior.
Părţile vătămate M.M. şi M.A. nu au putut fi plasaţi la început, fiind refuzaţi motivat de faptul că sunt prea în vârstă, însă în cele din urmă au fost daţi unui Sicilian numit C.A. care dorea să-i folosească la muncă într-o seră, D.Z. fiind plasat ulterior altui italian.
M.M. şi M.A. au fost cazaţi într-o rulotă fără să li se asigure nici un fel de condiţii: nu aveau apă curentă, nici energie electrică, nici grup social, iar M.M. a fost nevoită să doarmă pe jos deoarece singurul pat din rulotă era prea mic pentru ea şi soţul ei, iar acesta era bolnav.
Chiar din ziua sosirii, M.M. şi M.A. au fost duşi la lucru, fără să fie menajaţi deloc, cu toate că italianul văzuse starea în care se găseau. Li s-a impus să lucreze în seră, la răsaduri, de dimineaţa până seara şi fără să li se acorde pauză decât o dată pe zi timp de 15 minute ca să mănânce. De fiecare dată C.A. le dădea organe de porc (plămâni), în stare crudă, pentru ca să fie preparate de M.M., însă aceasta nu avea condiţii apte de gătit, astfel că le era imposibil să mănânce. S-au chinuit în acest fel timp de 2 săptămâni, dar italianul se arăta nemulţumit de ei.
C.A. a cerut inculpatului să vină şi să îi preia pe soţii M.M. şi M.A. deoarece nu era mulţumit de ei şi intenţiona să îi abandoneze. În aceste condiţii inculpatul şi-a făcut apariţia şi i-a luat de acolo pe M.M. şi M.A., transportându-i până în incinta unei benzinării unde i-a obligat să coboare, condiţionându-le deplasarea în continuare de plata sumei de 300 de euro. M.M. şi M.A., fiind bolnavi, au insistat să fie aduşi acasă deşi nu aveau absolut nici un ban pentru că nu fuseseră plătiţi de C.A.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.M., inculpatul primise suma de 240 de euro de la C.A., însă a motivat că aceşti bani erau insuficienţi pentru ca el să-i accepte să-i transporte până în România, cerându-le în continuare încă 300 de euro.
M.M. a insistat să-i aducă până în România, promiţându-i că îi vor plăti după ce vor ajunge acasă şi se vor împrumuta, însă inculpatul a refuzat categoric şi, mai mult, le-a scos bagajele afară din maşină şi i-a ameninţat că îi va abandona acolo. Din declaraţiile părţilor vătămate M.M. şi M.A. a rezultat că în acele împrejurări, o fetiţă aflată în microbuz care asistase la incident le-a oferit numărul de telefon al unei secţii de carabinieri şi i-a sfătuit să telefoneze dintr-un magazin aflat în apropiere. Crezând că inculpatul va accepta să-i aducă acasă dacă va afla că ea intenţionează să sesizeze carabinierii, M.M. l-a avertizat că are de gând să telefoneze autorităţilor, lucru care l-a enervat pe inculpat, acesta bruscând-o, înjurând-o şi ameninţând-o cu moartea, fiind decis să-i abandoneze acolo.
În aceste condiţii, soţii M.M. şi M.A. au cerut ajutor ginerilor lor, M.A.A. şi T.I.V. şi doar după ce aceştia i-a plătit inculpatului pentru cei doi 300 de euro procuraţi cu greu, inculpatul a acceptat să-i îmbarce din nou pe soţii M.M. şi M.A. în microbuz şi să-i aducă acasă.
Părţile vătămate M.M. şi M.A. s-au constituit fiecare părţi civile în cauză în faza de urmărire penală cu câte 250 de euro, salariul ce li s-ar fi cuvenit şi care a fost încasat în realitate de inculpat, câte 300 de euro pentru pretenţiile inculpatului de a-i duce acasă şi câte 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
29. Partea vătămată D.Z. l-a cunoscut pe inculpatul H.A.O. prin intermediul bunicilor lui, M.M. şi M.A., fiind traficat în Italia în aceeaşi împrejurare cu aceştia, promiţându-i-se un loc de muncă în agricultură, cu un salariu de 500 de euro lunar. Datorită faptului că în acea perioadă lucra la SC A. SA Baia Mare şi câştigul lunar era foarte mic comparativ cu cel promis de inculpat, D.Z. a acceptat. Inculpatul i-a pretins suma de 200 de euro pentru a-l transporta, sumă ce urma să fie plătită din primul salariu.
În Sicilia, D.Z. a fost plasat unui italian ce avea o fermă în apropiere de oraşul R.A., fiind obligat să lucreze la câmp de dimineaţa până seara. De la alţi români aflaţi în aceeaşi situaţie, D.Z. a auzit că promisiunile inculpatului nu erau reale, astfel că l-a întrebat pe italian care este salariul pe care îl va primi, italianul spunându-i că trebuie să lucreze cel puţin două săptămâni pentru ca el să-şi poată recupera suma de 200 de euro pe care a plătit-o pentru el inculpatului, iar cazarea şi masa nu erau gratuite, urmând să-i reţină contravaloarea acestora din salariu.
D.Z. şi-a exprimat nemulţumirea, condiţii în care italianul i-a condiţionat plecarea de la el numai după ce îşi va răscumpăra actul de identitate cu suma de 100 de euro.
D.Z. a fost silit să rămână şi să lucreze în aceste condiţii timp de 8 zile, inclusiv sâmbăta şi duminica, perioadă în care nu a primit nimic de mâncare de la italian, mâncând doar ceea ce primea de la ceilalţi doi români. Cu ajutorul acestora, D.Z. a telefonat familiei acasă cerându-i să îl roage pe inculpat să-l aducă acasă. D.Z. a făcut rost de suma de 100 de euro de la o rudă a sa reuşind să-şi recupereze actul de identitate.
Pentru a-şi putea achita costul transportului în ţară pretins de inculpat, respectiv 100 de euro, partea vătămată a mai muncit în Italia încă o săptămână.
Partea vătămată D.Z. a renunţat în faţa instanţei la pretenţiile civile formulate în cauză.
30. În luna august 2009 partea vătămată H.R.V. a aflat de la mama sa, martora G.H.E., că în ziarul local „G.M.” s-a publicat o ofertă de muncă în Italia şi că ea a discutat telefonic cu persoana care a publicat acel anunţ, inculpatul, care i-a spus că are posibilitatea să faciliteze angajarea în locuri de muncă în Italia pentru un salariu de 500 de euro, cazare şi masă gratuite.
H.R.V. a acceptat să plece în Italia în condiţiile promise de inculpat cu care a discutat şi el personal şi înainte de a ieşi din ţară prin P.T.F. P., actul de identitate i-a fost luat de inculpat, fiindu-i însă restituit în Italia. Microbuzul cu care se făcea transportul era condus pe rând de inculpat şi de F.F.I.
În Sicilia, H.R.V. a observat că inculpatul a chemat telefonic mai mulţi cetăţeni italieni care şi-au făcut apariţia la locurile stabilite pentru întâlnire, alegându-şi persoane dintre cele aduse de inculpat şi plătindu-i acestuia câte 200 de euro pentru fiecare.
H.R.V. a fost plasat unui italian numit F.A. care i-a plătit inculpatului suma de 200 de euro chiar în faţa sa.
F.A. l-a transportat pe H.R.V. la o fermă de oi unde l-a cazat într-un saivan amenajat pentru animale, cerându-i să-i predea actul de identitate, însă H.R.V. i-a dat în locul acestuia cartea de alegător. Saivanul nu avea nici un fel de utilităţi, astfel că H.R.V. a fost nevoit să-şi amenajeze singur o colibă pentru a se proteja de frig pe timpul nopţii, italianul neoferindu-i decât o pătură ce nu a putut-o folosi deoarece a observat imediat că era infestată cu paraziţi (purici şi păduchi).
F.A. l-a obligat să muncească de la orele 04:00 până aproape de miezul nopţii, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără să-i ofere de mâncare decât o singură dată pe zi şi atunci paste, în permanenţă fiindu-i foame.
Timp de o lună cât a stat acolo nu a fost plătit absolut deloc, iar atunci când a îndrăznit să-şi ceară drepturile, italianul a refuzat să-i achite salariul spunându-i că salariul era fapt de 300 de euro/lună, însă i-a dat banii inculpatului.
Partea vătămată H.R.V. a plecat de la italian şi s-a deplasat pe jos timp de două zile şi două nopţi până a ajuns în oraşul C2, parcurgând astfel o distanţă de aproximativ 100 km, unde întâmplător a cunoscut un roman care l-a pus în legătură cu nişte italieni oneşti la care a prestat diverse activităţi,
primind 50 de euro pentru a-şi asigura venirea acasă. Între timp mama sa, G.H.E., îl contactase pe inculpat şi îi ceruse să-l aducă acasă pe fiul ei. Inculpatul a acceptat, luând de la H.R.V. cei 50 de euro pe care acesta şi-i procurase cu greu.
După ce a ajuns în Baia Mare, inculpatul i-a impus martorului F.F.I., şoferul microbuzului, să nu accepte să-i dea lui H.R.V. bagajele din microbuz până când nu va achita contravaloarea integrală a sumei pretinse de el, martorul conformându-se, însă a fost contactat imediat de G.H.E. care l-a ameninţat cu denunţul la organele de poliţie şi doar astfel H.R.V. a putut intra în posesia bunurilor sale personale.
Partea vătămată H.R.V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 500 de euro, contravaloarea salariului neprimit timp de o lună, şi 10.000 de euro daune morale, menţinându-şi pretenţiile civile în faţa instanţei.
31. În cursul lunii august 2009, M.M.L. a găsit în ziarul local „G.M.” anunţul publicat de inculpaţi prin care ofereau locuri de muncă pe teritoriul Italiei şi a telefonat la numărul indicat în anunţ, purtând o conversaţie cu inculpatul care i-a relatat că are posibilitatea reală de a facilita angajarea în agricultură în Sicilia, cu un salariu de 500 sau chiar 600 de euro lunar, cazare şi masă gratuite, inculpatul spunându-i că el personal transportă persoanele doritoare să dea curs ofertei sale de muncă în Italia, costul fiind de 200 de euro ce urmau să fie plătiţi de patronul italian.
Neavând la acea dată un loc de muncă stabil în România, M.M.L. a acceptat oferta şi la data de 3 septembrie 2009 s-a înţeles cu inculpatul să fie luat şi el pentru a fi transportat în Sicilia, dată la care a plecat spre destinaţie, fiind îmbarcat de inculpat într-un microbuz condus alternativ atât de el cât şi de F.F.I.
După ce a ajuns în Sicilia, M.M.L. a sesizat că inculpatul telefona unor cetăţeni italieni, cunoscuţi de-ai lui, pe care îi chema să vină şi să îşi aleagă persoanele pe care le adusese din România, pe cele pe care le doreau pentru muncă. M.M.L. a observat că de fiecare dată când inculpatul plasa pe unul dintre ei primea din partea italianului o sumă de bani.
M.M.L. a fost plasat unui italian numit C.D. care l-a transportat apoi cu maşina sa personală la o fermă unde l-a cazat în câmp, într-o clădire gen cabană, exploatarea acestuia făcându-se apoi atât de către C.D., cât şi de către fratele acestuia S.D.
M.M.L. a constatat chiar de la început că nu erau adevărate promisiunile inculpatului pentru că nu i s-a oferit de lucru în agricultură ci la o fermă de vite unde a fost obligat să lucreze de dimineaţa până după lăsarea întunericului, neavând voie să se odihnească şi în permanenţă S.D. îi vorbea foarte urât, umilindu-l şi manifestându-se violent la adresa sa, actul de identitate fiind reţinut de cei doi italieni.
Într-o împrejurare, M.M.L. a cerut voie să i se permită să telefoneze familiei acasă, însă S.D. s-a enervat şi l-a izbit violent de o poartă, ameninţându-l, ceea ce l-a speriat foarte tare pe acesta.
În aceste condiţii, a fost obligat să muncească timp de o lună la ferma respectivă, fără să fie plătit cu absolut nici un ban. La un moment dat S.D. i-a permis să-i telefoneze inculpatului şi atunci M.M.L. l-a rugat să vină după el şi să îl ducă în altă parte să lucreze.
Inculpatul l-a dus la alţi italieni să lucreze, partea vătămată văzând când italianul respectiv i-a achitat inculpatului suma de 200 de euro pentru faptul că îi adusese o persoană pentru muncă. Ulterior, italianul i-a pretins să-i dea actul de identitate, dar având experienţa anterioară, acesta a refuzat.
M.M.L. a fost apoi transportat într-un câmp, în loc izolat, unde a fost cazat într-o barcă insalubră, dotată doar cu un pat de fier cu lenjerie murdară, fără geamuri şi utilităţi.
Sicilianul i-a promis că va lucra doar 8 ore zilnic şi că la sfârşitul fiecărei săptămâni va fi plătit, dar în realitate M.M.L. a fost silit să muncească la câmp cel puţin 12 ore zilnic, fără să i se asigure alimente decât o dată pe zi lapte cu pâine, ceea ce nu era de natură să-l ajute să reziste în condiţiile grele de muncă la care era obligat, trebuind să lucreze inclusiv sâmbăta şi duminica. Italienii îşi băteau joc de el strigându-i că nici animalele lor nu se odihnesc sâmbăta şi duminica, deci nu trebuie să pretindă nici el zilele respective libere. Alături de el mai munceau doi bărbaţi originari din Bacău ce fuseseră aduşi acolo pe o altă filieră, şi erau în permanenţă supravegheaţi de italian care îi exploata ca pe nişte sclavi, îi înjura şi îi umilea tot timpul, pretinzând să muncească tot mai mult.
După o perioadă de două săptămâni în care a fost exploatat în condiţiile descrise, M.M.L. i-a cerut sicilianului să-i plătească salariul cuvenit pentru munca prestată, lucru care l-a enervat într-o asemenea măsură încât l-a aruncat efectiv în stradă fără nici un ban spunându-i totodată că pentru munca prestată de partea vătămată a plătit deja inculpatului suma de 200 de euro. Astfel, partea vătămată a aflat că şi primul italian şi ce-l de-al doilea au plătit inculpatului câte 200 de euro.
Partea vătămată s-a deplasat în localitatea C2, apoi a luat legătura cu sora sa, solicitându-i suma de 100 de euro pentru a-şi putea plăti transportul şi a se întoarce în ţară. Martora P.C.M. (sora părţii vătămate) a insistat de mai multe ori telefonic ca inculpatul să-i aducă fratele acasă, aceste aspecte rezultând din conţinutul interceptărilor telefonice.
Partea vătămată M.M.L. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 900 de euro reprezentând salariul promis şi neprimit pentru o lună şi jumătate de muncă şi 10.000 euro daune morale, menţinându-şi prezenţii civile în faţa instanţei.
32. Activităţile de recrutare şi de traficare de persoane în Sicilia în scopul exploatării prin muncă făcute de inculpat cu concursul coinculpatei, au continuat şi în perioada următoare, astfel că la data de 13 ianuarie 2010 organele de urmărire penală l-au surprins pe inculpat în timp ce organizase şi efectua un nou transport de persoane spre Sicilia.
Astfel, la data de 13 ianuarie 2010 inculpatul H.A.O. s-a prezentat cu două microbuze O.V. şi W. în incinta benzinăriei din Baia Mare, situată vis-a-vis de Completul S.L., şi a îmbarcat în acestea un număr total de 13 persoane cu scopul de a le transporta în Sicilia.
Dintre aceste persoane depistate un număr de opt au declarat că dăduseră curs ofertei de muncă lansată de inculpat, arătând că acesta le promisese locuri de muncă în Sicilia în domenii precum agricultura şi zootehnia cu un salariu lunar de 500 de euro, urmând să beneficieze de masă şi cazare gratuite, fiind vorba în acest sens de N.I., B.V.F., I.A.C., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V. Celelalte persoane depistate în microbuzele respective au declarat că făceau călătorie în Italia fără legătură cu activităţile inculpatului, dovedindu-se astfel că nu aveau implicare în cauză ca persoane recrutate şi traficate, fiind vorba despre martorii M.C.A., M.D.S., C.L., D.A. şi D.B.
Din verificările efectuate în faza de urmărire penală a rezultat că nici unul dintre recurenţii inculpaţi nu a fost autorizat, potrivit legii să efectueze acte de recrutare şi de plasare de forţă de muncă în străinătate şi nici să efectueze transport de persoane în străinătate (adresa din 2 februarie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş).
De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul recurent H.A.O. nu a avut şi nu are nici în prezent permis de conducere pentru autovehicule, după cum s-a comunicat de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Maramureş prin adresa din 10 februarie 2010.
Pe de altă parte, procedându-se la contactarea telefonică prin intermediul B.C.C.O. Cluj a ofiţerului de legătură al Ambasadei Italiei la Bucureşti, s-a comunicat în urma verificărilor efectuate în baza de date a autorităţilor poliţieneşti italiene că inculpatul H.A.O. nu posedă permis de conducere nici pe teritoriul Italiei, unde nu i s-a acordat niciodată un astfel de document.
Cu toate acestea, în perioada de referinţă, s-a dovedit că inculpatul recurent H.A.O. a condus în mod repetat pe drumurile publice din ţară şi din străinătate mai multe autovehicule, aspect ce rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, inclusiv a persoanelor care l-au ajutat în mai multe ocazii la şofat, martorii F.F.I. şi C.I.D.
În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere, cu referire la activitatea infracţională a inculpatei H.R.S., că deşi prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că ajutorul dat de aceasta a vizat toate persoanele vătămate; în raport de declaraţiile părţilor vătămate G.V.T., R.I.D., B.R.N., M.M., M.A., D.Z., N.I., B.V.F., B.G., M.I., A.N., M.D.M. şi L.M.V. şi celelalte probe adrriinistrate, în mod judicios ambele instanţe de fond şi de apel nu au reţinut în sarcina acestei recurente actele materiale în raport cu aceste părţi vătămate, întrucât nu s-a dovedit vreun ajutor în privinţa acestora, părţile vătămate luând legătura doar cu inculpatul H.A.O. şi prin alte mijloace, nu anunţurile din ziar.
În concret, se reţine că ajutorul dat de inculpata recurentă H.R.S. a constat în publicarea în ofertele de muncă din ziar şi a numărului de telefon personal.
Astfel din procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală rezultă că numărul de telefon din anunţul din 23 noiembrie 2009 este folosit de inculpată, iar la dosar se găsesc copii după publicaţiile în care este menţionat din nou numărul de telefon al inculpatei.
Or, sunată în baza acestor anunţuri, inculpata nominalizată a dat relaţii persoanelor vătămate şi a oferit detalii cu privire la locurile de muncă, implicându-se astfel în recrutarea acestora, după cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi transcrierea convorbirilor telefonice. Mai mult, inculpata H.R.S. cunoştea situaţia din Italia a părţilor vătămate, întrucât acestea au sunat-o la telefon şi i s-au plâns de condiţiile grele şi de asemenea, la indicaţiile inculpatului H.A.O., în unele situaţii a încasat bani de la rudele persoanelor vătămate, pentru ca acestea să fie aduse înapoi în ţară.
În consecinţă, cererea inculpatei recurente H.R.S. de achitare în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi primită, reţinându-se că activitatea desfăşurată de aceasta constituie acte de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane.
Ori, în mod decisiv, cooperarea din punct de vedere obiectiv şi subiectiv dintre inculpatul H.A.O. şi H.R.S. este reliefată prin conţinutul declaraţiei aceleiaşi părţi civile, învederează că „văzând că suntem disperaţi, H.A.O. a făcut presiuni asupra mea şi a D.C.D. pentru a ne determina să ne convingem familiile să-i plătească soţiei lui în România câte 200 euro pentru noi. Ştiu că părinţii mei s-au întâlnit cu soţia lui H.A.O. şi i-au dat acesteia suma de 300 euro. Acesteia nu i-a convenit suma şi a mai cerut bani în plus, telefonându-i soţului său în Sicilia şi comunicându-i aceste lucruri. În aceste condiţii, H.A.O. a vrut să ne abandoneze într-o pădure în Sicilia. Noi am telefonat din nou acasă, disperaţi şi i-am rugat pe părinţi să facă ceva şi să-i achite soţiei lui H.A.O., restul banilor. Numai după ce a primit confirmarea de la soţia sa că s-a efectuat plata, inculpatul H.A.O. a fost de acord să ne aducă acasă pe mine şi pe D.C.D. şi pe S. Ştiu că familia acestuia i-a plătit soţiei lui H.A.O. în ţară suma de 300 euro pentru el când am fost în Italia, inculpatul H.A.O. ne-a ameninţat să nu declarăm nimic organelor de poliţie şi de frică noi nu l-am denunţat”.
Înalta Curte are în vedere că, din probele dosarului, respectiv din declaraţiile concordante ale părţilor vătămate date atât în faţa procurorului, cât şi în faţa Tribunalului Maramureş a rezultat că activitatea de traficare a pornit de la inculpatul H.A.O., ajutat de coinculpata H.R.S. care şi-a publicat în ofertele de muncă din ziar numărul de telefon personal, contribuind la recrutarea victimelor cărora le-a dat relaţii cu privire la locurile de muncă din străinătate, apoi prin intermediul soţului său a cunoscut nemijlocit situaţia grea din Italia a părţilor vătămate, transportate acolo de inculpatul H.A.O., victimele apelând-o telefonic pentru a-i ajuta la reîntoarcerea în România.
Pe de altă parte, în unele situaţii inculpata H.R.S., la indicaţiile concrete ale soţului său, a încasat bani de la rudele părţilor vătămate, pentru ca acestea să fie returnate în ţară, cazul părţii vătămate D.C.D. care i-a remis prin intermediul familiei sale, inculpatei H.R.S. suma de 300 euro pentru ca soţul său, să accepte s-o readucă la domiciliu, pe victimă.
Se conchide că, în mod legal şi temeinic s-a statuat de către ambele instanţe de fond şi de apel că fapta inculpatei recurente H.R.S., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, l-a ajutat pe inculpatul H.A.O. În realizarea actelor de recrutare prin înşelăciune a unui număr de 27 persoane majore, care au fost apoi transportate şi traficate în Italia în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs în cazul a 26 părţi vătămate) întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A.1. Cu referire la primul motiv de critică din recursul declarat de inculpatul H.A.O. prin care pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., se solicită achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, lipsind intenţia, întrucât doar a facilitat găsirea unui loc de muncă în străinătate pentru persoanele vătămate şi le-a asigurat transportul pentru suma de 200 de euro, astfel că nu este răspunzător de exploatarea acestora prin muncă; Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.
Aceasta, având în vedere că infracţiunea de trafic de persoane se comite cu intenţie directă, ceea ce presupune că traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.
Faţă de cele deja arătate la analiza stării de fapt din speţă, şi din care rezultă că inculpatul H.A.O. cunoştea condiţiile grele şi împrejurările în care erau exploatate părţile vătămate, nu o dată părţile vătămate aducându-i la cunoştinţă aceste aspecte, precum şi faptul că nu erau plătite pentru munca depusă şi cu toate acestea a continuat să ducă alte persoane la muncă, să le promită salarii şi condiţii corespunzătoare, se poate aprecia că acesta s-a implicat conştient în activitatea de trafic de persoane.
Nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului recurent nominalizat, în sensul că efectua doar o operaţiune transport de persoane în străinătate, pornind în primul rând de la anunţul publicat şi în care se menţiona clar că se oferă locuri de muncă şi nu doar transport, anunţ în considerarea căruia a fost contactat de părţile vătămate, şi nu în ultimul rând de la faptul că acesta era în legătură cu traficanţii italieni, cărora le furniza astfel forţă de muncă, relevante în acest sens fiind declaraţiile părţilor vătămate sus-menţionate.
Astfel, în demersul analitic de faţă, Înalta Curte sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, are în vedere următoarele:
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei.
Prin această infracţiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acţiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, şi anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.
În conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Or, probele dosarului au confirmat că în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, inculpatul recurent H.A.O., cu concursul coinculpatei H.R.S., a recrutat prin înşelăciune persoanele vătămate, cărora le-a promis locuri de muncă corespunzătoare în Italia, în diferite domenii, agricultură, zootehnie, menaj, remunerate cu salarii cuprinse între 500 şi 1.200 de euro lunar, masă şi cazare asigurate gratuit, inculpatul angajându-se totodată să le asigure transportul până la destinaţie, respectiv să suporte cheltuielile de transport ori el, ori să le avanseze angajatorul italian, urmând a fi recuperate din primul salar.
Ca mijloc de săvârşire a infracţiunii sus-menţionate, inculpatul H.A.O. a folosit atât înşelăciunea cu prilejul recrutării, cât şi, ulterior, ameninţarea şi violenţa, după ce victimele erau lăsate la muncă.
În majoritatea cazurilor, recrutarea se făcea pe baza unor anunţuri postate în ziarele locale prin care se arăta că se oferă locuri de muncă în Italia, indicându-se numerele de telefon mobil ale inculpaţilor. Părţile vătămate luau legătura cu inculpaţii, care le amăgeau prin false promisiuni de locuri de muncă în Italia bine plătite, cu muncă desfăşurată în condiţii decente, cu asigurarea transportului şi oferirea de sprijin financiar în acest sens, respectiv convenindu-se ca banii pentru transport (al cărui cost era stabilit de inculpat la suma de 200 de euro, sumă deloc de neglijat în raport cu tarifele practicate de alte firme de transport persoane) să fie daţi de persoanele vătămate după angajare.
Astfel, victimele care în momentul recrutării erau lipsite de venituri acceptau şi deveneau îndatorate, fiind obligate să muncească în cu totul alte condiţii decât cele promise.
Toate părţile vătămate, fără excepţie, au arătat în declaraţiile date discrepanţa evidentă între condiţiile promise şi realitatea la care au fost supuse, pornind de la felul muncii şi programul de lucru, condiţiile de cazare, în rulote ori anexe, fără curent şi apă potabilă, şi, nu în ultimul rând, salariul promis şi pe care nu l-au încasat, deşi au muncit, decât în foarte puţine cazuri şi parţial.
Din declaraţiile părţilor vătămate a mai rezultat că în Italia erau predate traficaţilor italieni cu care inculpatul recurent H.A.O. era în legătură, că erau deposedate de actele de identitate, iar când au cerut bani ori condiţii decente de lucru au fost ameninţate şi lovite de către italieni, dar în unele cazuri şi de către inculpat.
În atare condiţii, puse în situaţia de a nu avea nici un document asupra lor, de a nu avea bani, aservite prin datorii şi uneori ameninţate şi agresate, persoanele vătămate nu puteau decât să se supună condiţiilor impuse.
Fără a relua situaţia fiecărei persoane vătămate, care a fost descrisă anterior, se reţine că faptele inculpaţilor recurenţi nominalizaţi sunt dovedite cu declaraţiile părţilor vătămate ce concordă între ele, dar şi cu cele ale martorilor şi cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere că, din probele scrise, testimoniale, ştiinţifice, ataşate dosarului a rezultat fără dubiu că inculpatul recurent H.A.O. a acţionat în activitatea sa de recrutare a persoanelor, cu concursul inculpatei recurente H.R.S., dar în Sicilia a activat în baza înţelegerilor avute cu traficanţii italieni, pe care îi cunoştea dinainte şi cu care a desăvârşit finalitatea actelor sale ilicite.
Astfel, a reieşit din declaraţiile nemijlocite ale părţilor vătămate, ascultate în faţa instanţei de fond a Tribunalului Maramureş că recurentul inculpat H.A.O. transporta victimele în Sicilia, unde le vindea efectiv exploatatorilor italieni, contra unor sume de bani, de regulă 200 euro de persoană, remiţându-le acestora şi actele de identitate ale persoanelor traficate, pentru a le împiedica să fugă sau să circule liber. Ulterior, inculpatul sus-menţionat încasa de la traficanţii italieni alte sume de bani, respectiv salariile care s-ar fi cuvenit a fi plătite victimelor, dar care intrau astfel în posesia sa, în mod ilicit.
Astfel, din declaraţia părţii vătămate L.I. din faza de urmărire penală, rezultă fără dubiu că „am observat că în Sicilia, inculpatul H.A.O. a început să ne plaseze pe fiecare, pe rând, unor cetăţeni italieni cu care era în înţelegere şi am văzut că de fiecare dată, când plasa pe câte unul dintre noi, H.A.O. primea de la italieni câte 200 euro pentru fiecare pesoană. Am mai văzut că H.A.O. în loc să ne restituie actele de identitate, le dădea cetăţenilor italieni respectivi”.
Totodată, aceleaşi împrejurări sunt relevate şi prin declaraţia părţii civile S.V.Z. din ambele faze ale procesului penal, care arată „un bărbat numit S1 mi-a explicat că poate asigura loc de muncă în Sicilia în zootehnie, urmând să primesc un salariu lunar de 1.200 euro, masă şi cazare gratuite, iar transportul va costa 200 euro. (...) microbusul spre Italia a fost condus pe rând de S1, cât şi de numitul A.D. (...) după ce am ajuns în Sicilia am constatat că inculpatul H.A.O. era contactat telefonic de italieni, care aşteptau ca el să-i predea pe românii la care le promisese că-i aduce pentru muncă. (...) S1 a început să ne împartă la diverşi patroni italieni, iar dacă cineva protesta, S1 profera arneninţări spunând că ne lasă pe jos, fără documente de identitate. Pe mine m-a plasat la un italian „Z.” unde programul de muncă era între orele 5-22 zilnic, primind mâncare o singură dată pe zi, spaghete cu roşii. (...) nemaiputând să fac faţă acelui ritm de lucru, am încercat să fug de la acel italian, acesta m-a recuperat şi m-a introdus într-un beci, unde am fost bătut (...) i-am telefonat inculpatului H.A.O., i-am relatat ce s-a întâmplat, acesta dându-mi asigurări că italianul mă va plăti ulterior”.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile părţilor civile B.B., cât şi ale părţii vătămate D.Z.
Deosebit de importante pentru dovedirea laturii obiective şi subiective a infracţiunii sunt şi declaraţiile părţii civile G.G. din faza de urmărire penală şi cea a cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, în care acesta relevă că „inculpatul H.A.O. ne-a promis că ne transportă în străinătate la muncă, urmând să-i plătim contravaloarea transportului din primul salariu pe care îl vom încasa în Italia. împreună cu noi au mai fost transportate încă 5 persoane care de asemenea au crezut în ofertele de muncă ale inculpatului H.A.O. Înainte de a ieşi din România, inculpatul H.A.O. ne-a cerut tuturor actele de identitate, pe care ulterior nu le-a mai restituit. După ce am ajuns în Italia, ne-a predat la italieni, care achitau sume de bani pentru noi, de unde ne-am dat seama că eram vânduţi italienilor un italian, ne-a examinat pe mine şi pe O.R. şi B.B., după care i-a plătit inculpatului H.A.O. 600 euro (...) am fost cazaţi într-un coteţ de porci, iar hrană primeam o singură dată pe zi (...) nici în prezent nu ne-am recuperat actele de identitate”.
Aceleaşi împrejurări sunt relevate şi prin declaraţia martorului V.A. de la dosar, acesta fiind persoana care i-a ajutat pe victimele B.B. şi G.G. să revină din Italia în România însoţindu-i şi la chestura de poliţie, pentru a-l denunţa pe inculpatul H.A.O.
De asemenea, partea civilă C.G.B. în declaraţiile date în faza de urmărire penală precum şi în faţa instanţei de fond, învederează că „inculpatul H.A.O. m-a transportat în Sicilia, după ce cu o săptămână înainte îi dusese acolo pe numitul O.V.F. şi G.G. după ce am ajuns în Italia, am observat că am fost plasat de inculpatul H.A.O. unui italian, care m-a cazat în condiţii mizere, având un program de lucru de la orele 5-21, primind o singură dată în zi hrană, constând în paste cu sos de roşii (...) în mai multe rânduri, i-am cerut italianului să-mi plătească salariul, dar acesta a refuzat, spunându-mi că banii o să mi-i dea inculpatul H.A.O. arăt că inculpatul H.A.O. nu mi-a plătit salariul.
Elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în forma calificată sunt reliefate şi prin declaraţiile martorei P.C.M., care a insistat de mai multe ori, telefonic, pe lângă inculpatul H.A.O. să-i aducă fratele acasă, respectiv pe partea civilă M.M.L., aşa cum rezultă din conţinutul interceptărilor telefonice ataşate la dosar.
Or, în conţinutul acestei convorbiri telefonice, inculpatul H.A.O. recunoaşte textual „meri acolo, te consider ca un sclav, ca şi cum ai fi un sclav, trebuie să faci ceea ce ţi se spune, luna are 31 de zile lucrătoare, eşti plătit pe lună, 31 de zile lucrezi, deci nu este să fie sâmbătă şi duminică”.
Conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în forma calificată este reliefat şi prin declaraţiile părţilor civile M.M. şi M.A., O.V.F., B.T., S.M.
Relevante în cauză sunt şi susţinerile părţii civile S.P., care declară că „inculpatul H.A.O. a intenţionat să-l plaseze la un sicilian, unde partea civilă s-a întâlnit cu un român traficat de asemenea de către inculpatul H.A.O., care a apucat să-i comunice că nu a primit niciun ban de o lună de zile, de când se afla acolo. Aşa fiind, partea civilă S.P. i-a cerut inculpatului H.A.O. să-l aducă înapoi acasă, dar inculpatul a ripostat, ameninţându-l că dacă refuză să rămână în Italia „îl leagă de maşină şi îl va târâ aşa până acasă”. Aceste afirmaţii ale părţii civile au fost confirmate prin declaraţia martorei S.S., menţinută şi în faţa instanţei de fond.
În consecinţa celor mai sus-arătate, rezultă că apărările recurentului inculpat H.A.O. sunt partizane şi nu reflectă decât poziţia sa subiectivă de înlăturare a necesarei răspunderi penale angajate în cauză.
Astfel, în mod legal şi temeinic s-a statuat în sarcina recurentului inculpat H.A.O. săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în forma continuată deoarece potrivit Legii nr. 678/2001, traficul de persoane se poate prezenta în forma infracţiunii momentane sau ca o infracţiune continuată, dacă acţiunile persoanelor acuzate au fost săvârşite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci infracţiunile de trafic de persoane au un caracter continuat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Probele dosarului atestă că activitatea celor doi inculpaţi recurenţi s-a derulat pe perioada iulie 2008-ianuarie 2010, în baza unei rezoluţii unice infracţionale, inculpatul H.A.O. traficând şi transportând în Sicilia 41 de victime, fiind ajutat în această activitate de către soţia sa H.R.S.
Totodată, conţinutul interceptărilor telefonice redate şi transcrise în conţinutul proceselor-verbale de la dosar, demonstrează fără echivoc că niciunul dintre inculpaţi nu a fost autorizat, potrivit legii, să efectueze acte de recrutare şi de plasare de forţă de muncă în străinătate şi nici să efectueze transport de persoane în afara graniţelor ţării, conform adresei din 2 februarie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş.
Susţinerea recurenţilor inculpaţi nominalizaţi privind necunoaşterea scopului pentru care erau racolate părţile vătămate, sunt irelevante în raport cu declaraţiile martorilor D.S., B.M.A., V.A., S.G.M., D.Z., K.I., G.H.E., F.F.I., C.I.D. coroborate cu declaraţiile nemijlocite ale părţilor vătămate şi civile, M.O.M., F.V.D., R.I.D., C.V.I., B.S.L., M.C., S.G.C., S.I., G.C., G.V.T., B.R.N., S.R.G., S.P., S.V., S.C., S.M., B.T., G.S.F., D.C.D., L.I., S.V.Z., B.B., G.G., C.G.B., M.A.A., T.I.V., M.M., M.A., O.V.F., M.M.L., din care rezultă, fără echivoc că inculpaţii ştiau că în Sicilia, victimele urmau să fie exploatate prin muncă.
În contextul complexei activităţi infracţionale desfăşurate, inculpatul recurent H.A.O. primea minimum câte 200 euro pentru fiecare victimă transportată şi recrutată, acesta organiza plecarea părţilor vătămate, le prelua paşapoartele, le reţinea asupra sa sau le preda cetăţenilor italieni, le cazau la reşedinţa din Italia şi le atrăgea atenţia să nu intre în relaţii cu alte persoane sau ce anume să declare autorităţilor vamale.
Aceste conduite materiale, nu pot configura o gravă eroare în reţinerea stării de fapt, după cum nici nu pot justifica lipsa unui element constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii, de natură să atragă o soluţie de achitare a acestui recurent inculpat.
A.2. Tot astfel, nu este fondată nici critica secundă din recursul aceluiaşi inculpat H.A.O., prin care pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. (în realitate acest motiv de critică se subsumează cazului de casare de la pct. 17 al textului de lege deja citat) se solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât infracţiunea a fost comisă în forma agravată, respectiv de două sau mai multe persoane împreună şi faţă de împrejurarea că inculpatul a acţionat în activitatea sa de recrutare a persoanelor ajutat de coinculpată, iar în Italia a acţionat în baza înţelegerilor avute cu traficanţii italieni pe care îi cunoştea dinainte şi cu care a realizat finalitatea actelor ilicite.
A.3. În fine, este lipsită de pertinenţă şi critica ultimă din recursul aceluiaşi inculpat H.A.O., prin care se tinde la reducerea pedepsei stabilite sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante.
Aceasta, deoarece cuantumul pedepsei rezultante de zece ani închisoare cu executare în regim de detenţie este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie atât o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat nominalizat, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de trafic de persoane.
Concomitent, aceeaşi pedeapsă a fost judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social, generic şi concret extrem de sporit al faptelor comise, perioada îndelungată de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională descrisă mai sus, caracterul continuat al acesteia, numărul extrem de mare de ordinul zecilor al subiecţilor pasivi având calitatea de victime ale traficului de persoane şi coroborat cu aceasta, numărul extrem de mare al actelor materiale care au compus activitatea infracţională.
Totodată, au fost avute în vedere în mod corespunzător şi datele care circumstanţiază nefavorabil persoana aceluiaşi recurent H.A.O. care a avut o poziţie procesuală nesinceră, de nerecunoaştere a faptelor imputate şi care la data comiterii lor se afla în stare de recidivă postexecutorie în forma prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 124 din 2 iunie 1998 (Dosar penal nr. 1095/1998 al Tribunalului Maramureş) a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani ca urmare a comiterii unui număr de 7 infracţiuni distincte de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., sentinţa rămânând definitivă conform deciziei penale nr. 319/A din 15 decembrie 1998 a Curţii de Apel Cluj. A fost arestat la 19 martie 1998 şi liberat la 12 august 2003 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 1406 zile. După executarea acestui rest de pedeapsă inculpatul a comis din nou, cu intenţie, infracţiunile în formă continuată care i se reţin în prezenta cauză.
De asemenea, semnificativă cu privire la antecedentele inculpatului este şi comunicarea din 2010 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din care rezultă că inculpatul H.A.O. a fost condamnat în Austria de către Tribunalul sectorului Gleisdorf la o pedeapsă privativă de libertate de 90 de zile, echivalentul unei amenzi de 270 de euro pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de documente, ce a rămas definitivă la data 30 ianuarie 2007, inculpatul executând pedeapsa la data de 13 mai 2008.
Faţă de toate cele sus-expuse, se apreciază că nu sunt elemente care să justifice reducerea pedepsei cu închisoarea ce urmează a fi executată de recurentul inculpat nominalizat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii H.A.O. şi H.R.S. împotriva deciziei penale nr. 178/A din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţi, respectiv sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, reduse, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1341/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1849/2013. Penal → |
|---|
