ICCJ. Decizia nr. 1829/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1829/2013
Dosar nr. 8411/100/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 326 din 19 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8411/100/2011 al Tribunalului Maramureş, secţia penală, s-au dispus următoarele:
S-a admis cererea formulată de inculpatul V.A.A., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul C.P., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.
Au fost respinse cererile formulate de inculpaţi, prin avocaţi, de reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. au fost condamnaţi inculpaţii:
l. V.A.A. pentru infracţiunile:
- vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. - după schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Conform art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V.A.A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen., stabilindu-se că supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă se va face de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.
În baza art. 863 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, desemnat cu supravegherea lui;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
e) să nu intre în legătură cu inculpatul C.P.;
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 alin. (2) C. pen. privind condiţiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv din perioada cuprinsă între 29 august 2011 - 02 aprilie 2012.
f) În temeiul art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 lit. a) teza Ii-a şi b C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării ei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Conform-art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Baia Mare, dispusă prin Decizia penală nr. 521/R/2012 a Curţii de Apel Cluj, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
2. C.P. pentru infracţiunile:
- vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. - după schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Conform art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.P. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.
S-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă să se facă . de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.
În baza art. 86 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, desemnat cu supravegherea lui;
b) să anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbare a locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă. e) să nu intre în legătură cu inculpatul V.A.A.; În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 86 alin. (2) C. pen. privind condiţiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării ei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a luat act de renunţarea inculpaţilor - părţi vătămate V.A.A. şi C.P. la pretenţiile civile formulate.
În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul V.A.A. la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş ” Baia Mare a cheltuielilor de spitalizare a inculpatului - parte vătămată C.P., în sumă de 5.819,12 lei, cu dobândă legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la efectiva achitare a debitului.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare în favoarea statului, după cum urmează: inculpatul V.A.A., 400 lei; inculpatul C.P., 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 512/P/2011 din 14 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş au fost trimişi în judecată inculpaţii: V.A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi C.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului V.A.A. că, la data de 28 august 2011, a provocat scandal public pe aleea dintre blocurile A şi B de pe str. Horea din Baia Mare şi a ameninţat cu un cuţit mai multe persoane; totodată, a aplicat lovituri cu cuţitul părţii vătămate-inculpat C.P., cauzându-i leziuni vindecabile în 15-20 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus acestuia viaţa în primejdie.
În sarcina inculpatului C.P. s-a reţinut ca stare de fapt că, la aceeaşi dată şi în acelaşi loc, a provocat scandal public; de asemenea, a aplicat lovituri cu cuţitul în zona capului şi a gâtului părţii vătămate-inculpat V.A.A., cauzându-i leziuni vindecabile în 28-30 zile îngrijiri medicale, neprimejdioase vieţii.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces - verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă (f. 26-34 dosar u.p.; plângerile penale şi. declaraţiile părţii vătămate-inculpat C.P. şi ale inculpatului-parte vătămată V.A.A. (f. 54, 94-96, 232-234 dosar u.p.); constatările preliminarii medico-legale emise la 29 august 2011 de Serviciul medico-legal judeţean Baia Mare (f.39 dosar u.p.) şi raportul de expertiză medico-legala traumatologică emis sub nr. x/2011 de acelaşi serviciu medico-legal, ambele privindu-l pe numitul C.P. (f. 72); constatările medico-legale emise la 29 august 2011 (f. 53) şi raportul de expertiză medico-legala traumatologică emis sub nr. x/2011 de către acelaşi serviciu medico-legal, ambele privindu-l pe numitul V.A.A. (f. 108); depoziţiile martorilor T.C.A., C.P., C.V., Z.R.D., G.A. zis B., B.A. zis L., N.I.F., B.D.M., B.I., V.C. zis P., C.R., C.V., B.M.N., B.G., V.Z., C.C.B., S.E. şi M.P.; procesele verbale de confruntare de la filele 152-153 şi 167-173 dosar u.p.).
Audiaţi în faţa instanţei de fond, inculpaţii au confirmat starea de fapt, astfel cum a fost redată în rechizitoriu.
În esenţă, inculpatul V.A.A. a declarat că, la data de 28 august 2011, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat un cuţit din casă cu intenţia de a-l speria pe fratele inculpatului C.P., numitul C.P. Când a coborât în faţa blocului, inculpatul C.P. avea două cuţite asupra sa, cu mânerul unuia dintre acestea l-a lovit în cap şi în spate, după care inculpatul V.A.A. a căzut în genunchi, iar când s-a ridicat şi-a dat seama că a fost tăiat la bărbie. Dorind să se apere, inculpatul V. a încercat să iasă din strânsoarea provocată de inculpatul C.P. şi de fratele acestuia şi, în acest context, l-a înţepat pe unul dintre ei, ulterior aflând că a fost vorba despre C.P. (fila 67 vol. I).
Declaraţia inculpatului C.P. a relevat faptul că şi acesta avea un cuţit asupra sa pe care dorea să-l folosească cu intenţia de a-l apăra pe fratele său, însă nu-şi aminteşte dacă l-a folosit pentru a-i cauza leziuni inculpatului V. Nici cu privire la persoana care i-a cauzat lui leziunile nu a oferit informaţii suficient de clare deoarece a afirmat, la finalul declaraţiei, că, la momentul la care a coborât V. din casă cu cuţitul asupra sa, l-a lovit, iar acesta a căzut la pământ, pe iarbă, astfel că nu mai avea posibilitatea să-l lovească (f. 68-69 vol. I).
Detalii au oferit însă martorii audiaţi în cauză, respectiv T.C.A. care, în declaraţia de la fila 183 vol. I, a arătat că l-a văzut pe V.A. când l-a lovit cu cuţitul pe C.P., însă nu l-a văzut pe acesta din urmă lovindu-l pe V.A.; martorul C.S.Ş. l-a văzut de la fereastră pe inculpatul C.P. când l-a tăiat pe inculpatul V.A. cu cuţitul în zona maxilarului; nu l-a văzut însă pe inculpatul V. agresându-l pe inculpatul C. (fila 218 vol. I). Martorul G.A. i-a văzut pe cei doi inculpaţi când s-au bătut cu cuţitele şi că amândoi aveau urme de sânge; primul care ar fi lovit cu cuţitul se pare că a fost inculpatul C., pentru că el a ieşit din scară cu cuţitele asupra lui şi s-a îndreptat spre V. Martorul S.E. (fila 294 vol. I) a arătat că primul care a lovit a fost C., acesta i-a dat un pumn lui V., care a căzut şi a leşinat; după ce şi-a revenit, V. s-a dus în scară, a luat un cuţit şi s-a întors cu intenţia de a-l tăia pe inculpatul C.; a văzut când C.P. l-a lovit pe V. cu muchia cuţitului în cap. Martora V.Z. (fila 4 vol. II) a văzut exact momentul în care inculpatul C. l-a tăiat pe inculpatul V., aceeaşi martoră a văzut că, înainte de a-l tăia pe inculpatul V., inculpatul C. l-a lovit cu mânerul unui cuţit în ceafa.
O parte dintre martorii audiaţi în faza de urmărire penală, Z.R.D. (fila 184 vol. I), B.A. (fila 185 vol. I), C.V. (fila 289 vol. I), N.I.F. (fila 291 vol. I), B.D.M. (fila 292 vol. I), au refuzat să dea declaraţii detaliate, rezumându-se la a-şi menţine depoziţiile date anterior.
În ceea ce priveşte declaraţiile date în faţa instanţei de martorii V.C., zis J., B.I., C.R., B.G. şi C.V., instanţa le-a apreciat ca fiind nesemnificative, luând astfel în considerare depoziţiile acestora din faza de urmărire penală. Martorul V.C. zis J. - fila 288 vol. I -a arătat că l-a găsit pe inculpatul V.A.A. leşinat, însă nu poate să menţioneze sau să indice numele persoanelor care i-au cauzat această stare, iar B.I. - fila 1 vol. II - nu a participat la incident, doar din auzite a înţeles că cei doi inculpaţi s-ar fi tăiat reciproc. Declaraţii similare au dat şi martorii C.R. (fila 2 vol. II), B.G. (fila 3 vol. II) şi C.V. (fila 27 vol. II).
Din ansamblul probaţiunii din faza de urmărire penală şi a celei administrate în mod direct şi nemijlocit în faţa instanţei, tribunalul a reţinut că, între cei doi inculpaţi-părţi vătămate a avut loc un conflict ce a parcurs două etape, respectiv incidentul în care şi-au adresat reciproc injurii, s-au lovit şi s-au îmbrâncit şi cel finalizat cu leziunile pe care şi le-au cauzat unul celuilalt, constatate ulterior prin actele medico-legale depuse la dosar.
Inculpatului C.P. i s-a eliberat un certificat medico-legal din 15 septembrie 2011 (fila 227, 229 dosar u.p.) prin care Serviciul medico-legal judeţean Baia Mare a stabilit că prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, că leziunile au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că au pus în primejdie viaţa acestuia, putând data din 28 august 2011.
Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală depus la filele 71-72 din dosarul de urmărire penală, s-a stabilit un număr mai mic de zile de îngrijiri medicale, respectiv 15-20 zile, fiind de altfel singura modificare intervenită în raport de concluziile certificatului medico-legal.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.A.A., tribunalul a reţinut că şi acestuia i s-a eliberat certificatul medico-legal din 2 septembrie 2011, ale cărui concluzii sunt în sensul celor din Raportul de expertiză medico-legală din 28 septembrie 2011 (filele 107-109 dosar u.p.) prin care s-a stabilit că prezenta cicatrici recente post-plăgi tăiate suturate, că leziunile s-au putut produce prin acţiunea de lovire activă cu un corp tăietor-înţepător, mai probabil cuţit, că necesită pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, că nu au pus în primejdie viaţa şi nici nu determină vreun grad de invaliditate, infirmitate sau sluţire şi că pot data din 28 august 2011. Examenul medico-legal efectuat la data de 28 septembrie 2011 a vizat o cicatrice roză, cu urme ale firelor de sutură, la nivelul 1/3 medii, a ramurii mandibular drept, îndreptându-se submandibular drept.
În raport de concluziile actelor medico-legale şi de probaţiunea administrată, instanţa de fond a reţinut vinovăţia celor doi inculpaţi, însă nu sub aspectul infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ci în infracţiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul V.A.A. şi de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul C.P., sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Prima instanţă nu a admis însă solicitările inculpaţilor, formulate prin apărători aleşi, de reţinere în favoarea lor a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., apreciind că activităţile reciproce de provocare nu au fost de natură să determine acea stare de puternică tulburare sau emoţie, acea surescitare nervoasă care să le răpească posibilitatea de control asupra acţiunilor lor. în plus, aşa cum s-a menţionat la descrierea stării de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă, au existat două etape ale conflictului, în cea de a doua inculpaţii cauzându-şi leziunile constatate prin actele medico-legale, moment până la care s-a scurs timp suficient pentru a se diminua efectele stării generate de conflictul iniţial.
La schimbarea încadrării juridice a faptelor din tentativă la infracţiunea de omor calificat, în cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul V.A.A., şi în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul C.P., instanţa a avut în vedere că, în sarcina niciunuia dintre inculpaţi nu se poate reţine săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni de o asemenea gravitate.
S-a reţinut în acest sens că la stabilirea în concret a vinovăţiei pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, instanţa are în vedere, pe lângă analiza subiectivă a cauzei, şi unele date obiective care pot să conducă la constatarea existenţei sau nu a intenţiei inculpaţilor. Aceste elemente obiective trebuie apreciate în ansamblul lor şi nu izolat,. pentru a fi concludente. Aşadar, pe lângă obiectele folosite de inculpaţi, regiunea anatomică vizată de fiecare dintre aceştia, instanţa are în vedere şi intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, numărul acestora. Or, în contextul incidentului, inculpaţii şi-au aplicat reciproc lovituri cu cuţitele, însă nu se poate conchide că, acţionând astfel, fiecare . dintre aceştia ar fi urmărit sau ar fi acceptat producerea morţii celuilalt, ca rezultat potenţial al acţiunii sale; în sprijinul acestei concluzii s-a reţinu şi numărul redus al loviturilor astfel aplicate.
Ca urmare, reţinând lipsa laturii subiective în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din această infracţiune în cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul V.A.A., infracţiune pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
La încadrarea juridică a faptei s-a avut în vedere că, potrivit raportului de expertiză medico-legală privindu-l pe inculpatul C.P., leziunile ce i-au fost cauzate i-au pus în primejdie viaţa, concluzie de natură să atragă răspunderea penală a inculpatului V.A.A. pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Deopotrivă, prima instanţă a constatat că inculpatul V.A.A. se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.
Prima instanţă a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 861 C. pen., respectiv: pedeapsa rezultată ca urmare a aplicării regulilor de la concurs este închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii (acesta are o condamnare de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare pe 2 ani, pentru furt calificat, pronunţată prin Sentinţa penală nr. 1225 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la 7 iulie 2009 prin neapelare, condamnare pentru care, în raport de data săvârşirii faptei din prezenta, respectiv august 2011, a intervenit reabilitarea de drept) şi, ţinând seama de persoana acestuia şi de comportamentul său după comiterea faptei, pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Întrucât inculpatul V.A.A. a fost arestat preventiv în cauză, perioada cuprinsă între 29 august 2011-2 aprilie 2012 a fost dedusă din pedeapsa aplicată, iar în temeiul art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen. i s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării ei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Baia Mare dispusă prin Decizia penală nr. 521/R/2012 a Curţii de Apel Cluj (f. 266-267 vol. I) până la rămânerea definitivă a prezentei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.P., instanţa a dispus şi cu privire la acesta schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, reţinând că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei ultime infracţiuni întrucât actul medico-legal eliberat pe numele inculpatului V. stabileşte ca număr de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare 28-30 zile şi leziunile nu au pus în primejdie viaţa acestuia.
Totodată, tribunalul a apreciat că inculpatul răspunde penal şi pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., faptă pentru care i-a aplicat aceeaşi pedeapsă ca şi inculpatului V.A.A., respectiv de 2 ani închisoare, ambii cauzând aceeaşi reacţie în rândul societăţii, de tulburare a liniştii şi ordinii publice.
Executarea pedepsei rezultante aplicată inculpatului C.P., de 2 ani închisoare, a fost, deopotrivă, suspendată sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, prima instanţă reţinând şi în acest caz că sunt îndeplinite cerinţele art. 861 C. pen., respectiv: pedeapsa rezultată ca urmare a aplicării regulilor de la concurs este închisoarea de 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii şi s-a apreciat că, ţinând seama de persoana acestuia, de comportamentul său după comiterea faptei, pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
În temeiul art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, întrucât la termenul de judecată din 15 mai 2012 cei doi inculpaţi-părţi vătămate au înţeles să renunţe la pretenţiile civile formulate (filele 5-6 vol. II), tribunalul a luat act de poziţia exprimată de către aceştia.
Referitor la constituirea de parte civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Dr. C.O. Baia Mare, instanţa a admis pretenţiile civile formulate de către această parte, dispunând obligarea inculpatului V.A.A. la plata cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte vătămată C.P., în cuantumul menţionat în dispozitiv.
Pronunţând o soluţie de condamnare a inculpaţilor, aceştia au fost obligaţi şi la cheltuieli judiciare în favoarea statului, în sumă de 400 lei V.A.A. şi 300 lei C.P.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş solicitând, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de omor calificat, conform actului de trimitere în judecată, urmând ca inculpaţii să fie condamnaţi pentru o asemenea infracţiune la pedepse în limitele prevăzute de lege şi cu executare în regim de detenţie.
Prin Decizia penală nr. 206/A/2012 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva sentinţei penale nr. 326 pronunţată la 19 iunie 2012 de Tribunalul Maramureş, s-a desfiinţat, în parte, în latura penală, sentinţa apelată, iar în rejudecare, în aceste limite:
1. A fost condamnat inculpatul V.A.A.:
- la 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi
- la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) şi d) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi - 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 29 august 2011 până la 2 aprilie 2012.
2. A fost condamnat inculpatul C.P.:
- la 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.;
- la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. b) şi d) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că hotărârea atacată este nelegală în privinţa schimbării încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi, dar şi netemeinică în privinţa cuantumului pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a acestora.
S-a reţinut în acest sens că, din probatoriului administrat, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, rezultă că între cei doi inculpaţi a avut loc un conflict ce a parcurs două etape. Intr-o primă fază, inculpaţii şi-au adresat reciproc injurii. Mai exact, în timp ce inculpatul C.P. şi martorul C.P. jucau tenis cu piciorul în curtea celor două blocuri, a apărut în acel loc inculpatul V.A.A. care era sub influenţa băuturilor alcoolice. Acesta a adresat injurii celor doi, motiv pentru care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, a fost lovit cu pumnul de către inculpatul C.P., căzând la pământ. După ce şi-a revenit, inculpatul V.A.A. s-a deplasat la locuinţa sa, de unde s-a întors cu un cuţit pentru a se răzbuna pe agresor.
Între timp, şi inculpatul - parte vătămată C.P. s-a înarmat cu două cuţite, ieşind în faţa blocului unde cei doi inculpaţi - părţi vătămate şi-au continuat agresiunea, ., în sensul că şi-au aplicat reciproc lovituri cu cuţitele.
Versiunea descrisă mai sus în legătură cu modul de derulare a conflictului este confirmată de majoritatea martorilor audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată a procesului penal.
S-a mai reţinut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală aflat la fila 71 din dosarul de urmărire penală, inculpatul - parte vătămată C.P. a fost înjunghiat cu cuţitul în zona toracică, acesta suferind o „plagă înjunghiată para-sternal drept penetrantă cu pneumotorax compresiv, insuficienţă respiratorie acută”, leziune care s-a produs prin lovire cu corp tăietor - înţepător şi care a fost primejdioasă pentru viaţă, necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul - parte vătămată V.A.A., conform probelor testimoniale .administrate în cauză, a fost tăiat de către celălalt inculpat cu unul dintre cuţite în zona bărbiei, din această cauză suferind leziunile descrise în raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 107 din dosarul de urmărire penală, leziuni care nu i-au pus în primejdie viaţa şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile de îngrijiri medicale.
În acest context, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a dat o interpretare greşită faptelor, reţinând că cei doi inculpaţi - părţi vătămate nu au acţionat cu intenţia de a ucide.
S-a reţinut în acest sens că, în privinţa inculpatului V.A.A., este evident faptul că acesta a folosit un obiect apt să producă moartea părţii vătămate, respectiv un cuţit, aplicând o lovitură de o mare intensitate în zona toracică, care este o zonă vitală, lovitură care s-a concretizat în leziuni de profunzime cauzate inculpatului-parte vătămată C.P., aşa cum rezultă din raportul de expertiză menţionat mai sus, situaţie în care sunt realizate toate elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, în raport de împrejurările menţionate mai sus, fiind evident faptul că agresorul a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă, în sensul că a acceptat posibilitatea producerii unui rezultat letal.
Acest mod de interpretare a faptelor a fost apreciat ca fiind în concordanţă cu literatura de specialitate şi practica judiciară în domeniu care au stabilit că aplicarea unei lovituri de mare intensitate, într-o zonă vitală, cu un obiect apt să provoace decesul persoanei vătămate, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor, în forma consumată sau în faza tentativei, în funcţie de rezultatul efectiv care s-a produs.
În acest sens s-a reţinut că din raportul de expertiză sus menţionat rezultă că leziunea cauzată inculpatului - parte vătămată C.P. a fost de profunzime, punându-i viaţa în primejdie, acesta fiind salvat datorită intervenţiei organelor sanitare.
În privinţa intenţiei de a ucide pe care a avut-o inculpatul V.A.A. s-au apreciat ca fiind relevante şi declaraţiile din faza de urmărire penală ale martorilor C.P., C.V. şi Z.R.D., care au arătat că în momentul în care a ieşit din bloc înarmat cu un cuţit, inculpatul a afirmat că îl va ucide pe inculpatul - parte vătămată C.P. (f. 20-24 din dosarul de urmărire penală)
Cu referire la fapta inculpatului - parte vătămată C.P., instanţa de apel a considerat că şi în privinţa acestuia sunt realizate elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat deoarece sus numitul s-a înarmat cu două cuţite pe care le-a folosit în cadrul altercaţiei cu celălalt inculpat, reuşind să-l lovească pe acesta din urmă, în zona bărbiei, cu unul dintre aceste cuţite.
S-a mai reţinut că, deşi potrivit raportului de expertiză aflat la fila 107 din dosarul de urmărire penală, coinculpatul - parte vătămată V.A.A. a fost tăiat doar în zona bărbiei, fără ca această leziune să fie primejdioasă pentru viaţă, intenţia indirectă de a ucide pe care a avut-o inculpatul - parte vătămată C.P. rezultă din faptul că acesta s-a antrenat într-o altercaţie directă cu celălalt inculpat, folosindu-se de cele două cuţite, reuşind să-I rănească pe coinculpatul V.A.A. în zona bărbiei, iar faptul că nu i-a provocat leziuni mai grave se datorează modului în care a ripostat cel atacat, fiind vorba despre o împrejurare independentă de voinţa inculpatului-parte vătămată C.P.
S-a reţinut în acest sens că, aşa cum rezultă din practica judiciară, există tentativa la infracţiunea de omor chiar dacă leziunile produse nu au pus în primejdie viaţa victimei, dar a fost folosit un obiect vulnerant apt să producă un rezultat letal, fiind vizată o zonă vitală a corpului, în speţă capul şi gâtul inculpatului - parte vătămată V.A.A.
În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor şi, procedând apoi la reindividualizarea pedepselor aplicate, raportat la noua încadrare juridică dată faptelor, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat, a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în raport de împrejurarea că aceştia se află la prima confruntare cu legea penală.
Ca urmare, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse în cuantumul prezentat în dispozitivul deciziei, cu executarea în regim de detenţie, apreciind că, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptelor, scopul reeducativ al acestora nu va putea fi atins fără a se dispune executarea acestora în modalitatea sus menţionată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii-părţi vătămate V.A.A. şi C.P.
Inculpatul V.A.A. şi-a motivat calea de atac în chiar cuprinsul cererii de recurs, invocând, în principal, în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., greşita încadrare juridică dată faptei în apel, în tentativă la omor calificat, în condiţiile în care s-a făcut dovada că nu a avut niciun moment intenţia de a suprima viaţa inculpatului - parte vătămată C.P., reacţia sa fiind una firească, de apărare, care îmbracă în conţinut elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
În subsidiar, în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a invocat netemeinicia pedepsei ce i-a fost aplicate în apel, susţinând că prin cuantumul ei şi modalitatea de executare, aceasta nu reflectă în mod adecvat criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, inculpatul V.A.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe.
Aceste motive de recurs au fost susţinute întocmai de către apărătorul recurentului inculpat - parte vătămată, la termenul de dezbateri din 28 mai 2013, unicul element de diferenţiere fiind dat de temeiul de drept al criticii privind greşita încadrare juridică dată faptei în apel care, în opinia apărării, îl constituie art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Inculpatul C.P. nu şi-a motivat în scris calea de atac, iar la termenul de dezbateri din 28 mai 2013, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu a invocat, în principal, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în sfera căruia a criticat greşita încadrare juridică dată faptei săvârşite de inculpat, în apel, în tentativă la omor calificat, deşi s-a făcut dovada că, prin regiunea anatomică vizată de lovituri, inculpatul nu a avut intenţia de a suprima viaţa inculpatului V.A.A., astfel încât fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
În subsidiar, în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărătorul a invocat netemeinicia pedepsei aplicate în apel inculpatului C.P., susţinând că prin cuantumul ei şi modalitatea de executare, aceasta nu reflectă în mod adecvat criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, apărătorul recurentului inculpat - parte vătămată C.P. a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 27 noiembrie 2012, şi de data înregistrării cauzei în recurs, 17 decembrie 2012, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioara intrării in vigoare a Legii nr. 2/2013.
Trecând în continuare la analizarea criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată următoarele:
1. Greşita încadrare juridică dată faptelor inculpaţilor în apel a constituit o critică comună invocată în recursurile ambilor inculpaţi, critică ce va fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.; în argumentarea acesteia, ambii inculpaţi au susţinut că încadrarea juridică dată faptelor în apel, respectiv tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. nu este corectă, întrucât nici unul nu a avut intenţia de a-şi ucide adversarul, inculpatul V.A.A. arătând că a acţionat doar pentru a se apăra, iar inculpatul C.P. - că prin regiunea anatomică vizată de lovitura aplicată adversarului său, nu a avut intenţia de a suprima viaţa acestuia.
În consecinţă, ambii inculpaţii au solicitat ca, urmare admiterii recursurilor, să se dispună menţinerea încadrării juridice dată faptelor în fond, respectiv infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului V.A.A. şi cea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului C.P., ambele în concurs real cu infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Critica este nefondată, argumentele expuse de curtea de apel în acest sens fiind pe deplin valabile.
Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor V.A.A. şi C.P., astfel cum au fost descrise de instanţa de apel, corespund normei de incriminare a tentativei la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., modul în care inculpaţii au acţionat (după primul conflict, s-au înarmat cu cuţite) obiectele vulnerante pe care le-au folosit (un cuţit - inculpatul V., respectiv două cuţite - inculpatul C.), zona pe care au vizat-o prin aplicarea loviturilor - zona toracică în cazul inculpatului V., respectiv zona feţei - bărbia în cazul inculpatului C., ca şi urmarea produsă - plagă înjunghiată para-sternal drept penetrantă cu pneumotorax compresiv, insuficienţă respiratorie acută, leziune care s-a produs prin lovire cu corp tăietor - înţepător şi care a fost primejdioasă pentru viaţa inculpatului C., necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri medicale, respectiv leziuni în zona bărbii inculpatului V. care nu i-au pus în primejdie viaţa şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile de îngrijiri medicale, îmbrăcând, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, forma tentativei la infracţiunea de omor calificat, iar nu infracţiunile de vătămare corporală simplă şi gravă, fiind dovedită împrejurarea că inculpaţii au acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a produce moartea adversarului, şi nu cu intenţia de a lovi.
Sub acest aspect se reţine că dacă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală, simplă sau gravă, făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor, acesta acţionează cu intenţia de ucidere.
În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.
Astfel, există tentativă de omor, şi nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.
Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, s-a arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită, în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete şi îndeosebi, instrumentul folosit de făptuitor (apt sau nu de a produce moartea), cu regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), cu numărul şi intensitatea loviturilor (o singură lovitură sau mai multe, aplicate cu mare intensitate), cu raporturile dintre infractor şi victimă anterioare săvârşirii faptei (de duşmănie sau de prietenie), atitudinea infractorului după săvârşirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).
Or, raportând criteriile mai sus enunţate la situaţia de fapt din prezentul dosar, se relevă că loviturile pe care şi le-au aplicat reciproc inculpaţii V. şi C., în zona toracelui, respectiv a bărbiei, obiectele vulnerante folosite - cuţit, apt de a produce moartea, zonele vizate - toracele şi bărbia - şi leziunile traumatice suferite de ambii inculpaţi urmare acţiunii lor violente, demonstrează intenţia acestora de a ucide (iar nu de a aplica o simplă corecţie), independent de concluziile medicilor legişti.
Ga urmare, în raport de considerentele expuse se constată ca neîntemeiate criticile inculpaţilor privind greşita încadrare juridică dată faptei.
2. Greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate în apel, atât sub aspectul cuantumului, cât şi modalităţii de executore,a constituit, deopotrivă, o critică comună invocată de ambii inculpaţi cu titlu subsidiar, critică ce va fi - analizată în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.;
Critica este neîntemeiată, pedepsele aplicate inculpaţilor în apel, urmare reţinerii în beneficiul acestora a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., fiind corect individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi apte să asigure scopul pedepsei.
În acest sens, se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor în apel, de 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în cazul inculpatului V.A.A., respectiv de 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în cazul inculpatului C.P., răspund criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., asigurând o aplicare adecvată a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu gravitatea faptei şi periculozitatea acuzatului.
Astfel, pedepsele aplicate inculpaţilor în apel reflectă în mod corect gradul de pericol social al faptelor săvârşite, prin raportare la contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la desfăşurarea activităţii infracţionale, datele privind persoana inculpaţilor - persoane cu un nivel minimal de instrucţie şcolară, dar şi împrejurările care atenuează, respectiv agravează răspunderea penală, reflectând efectul reţinerii în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. care a condus la coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, calculată conform art. 21 C. pen. în cazul tentativei la omor calificat (7 ani şi 6 luni), respectiv sub limita de 1 an închisoare prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în cazul infracţiunii de ultraj.
Ca urmare, pedepsele aplicate inculpaţilor în apel fiind just individualizate, nu se justifică reducerea acestora, aşa cum solicită apărarea, după cum nu se justifică nici schimbarea modalităţii de executare a acestora, într-una neprivativă de libertate (posibilă numai în cazul inculpatului C.P.), în raport de gravitatea faptelor şi persoana inculpaţilor apreciindu-se în mod just că numai executarea în regim penitenciar este aptă să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna dintre situaţiile încadrate în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, potrivit art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi - părţi vătămate la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii-părţi vătămate V.A.A. şi C.P. împotriva Deciziei penale nr. 206/A/2012 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii inculpaţi-părţi vătămate la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2013. Penal. Falsul intelectual (art. 289... | ICCJ. Decizia nr. 1800/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
