ICCJ. Decizia nr. 1873/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1873/2013
Dosar nr. 191/35/2013
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 3/PI din 22 mai 2013 Curtea de Apel Oradea, în baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 1491 alin. (9) - (11) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.G.Ş.C., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv şi P.E.K., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă conform art. 1491 alin. (12), cu ref. la art. 146 alin. (10) şi art. 151,152 C. proc. pen., pe o durată de 20 de zile cu începere de la data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv faţă de inculpatul M.G.Ş.C. şi de la 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv faţă de inculpata P.E.K.
S-a reţinut că prin referatul din 20 mai 2013, în Dosarul nr. 652/P/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor M.G.Ş.C. - fiul lui G. şi R., născut în Aleşd, jud. Bihor, CNP aaa, stagiul militar satisfăcut, rezervist grad soldat, studii superioare, avocat al Baroului Bihor, căsătorit din 5 iulie 2008, cu domiciliul în strada I., Oradea, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. şi P.E.K., fiica lui P.I. şi V.P., CNP bbb, căsătorită din 05 iulie 2008, studii superioare, profesor la Liceul M.V., cu domiciliul în Oradea, str. I., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. pe o durată de 20 de zile de la expirarea mandatelor de arestare preventivă de învinuiţi, respectiv a mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 531/35/2012 pentru învinuita P.E.K., a început la data de 16 mai 2013 şi încetează în data de 25 mai 2013 şi mandatul de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 531/35/2012 pentru învinuitul M.G.Ş.C., care a început la data de 17 mai 2013 şi încetează în data de 26 mai 2013.
În motivarea propunerii s-a arătă că faţă de M.G.Ş.C. şi P.E.K. s-a început urmărirea penală la data de 6 decembrie 2012 ora 11:15, pentru faptul că în data de 3 decembrie 2012, în intervalul orar 07.40 - 08.00, în locuinţa lor de domiciliu, au ucis-o pe V.P., aflată în raport de rudenie apropiată în înţelesul textului de lege al art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind soacra inculpatului M.G.Ş.C. şi mama inculpatei P.E.K.
Această faptă realizează conţinutul infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., pentru care pedeapsa legală este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că aceştia în dimineaţa de 3 decembrie 2012 au primit-o în apartamentul de domiciliu situat în Oradea str. I., pe victima V.P., în vârstă de 53 de ani, mama inculpatei P.E.K. şi soacra inculpatului M.G.Ş.C. şi în intervalul orar cuprins între ora 07:40 - 08:00 au avut loc acte de extremă violenţă în urma cărora a rezultat decesul victimei V.P.
În data de 25 decembrie 2012, pe raza localităţii Nădar, a fost descoperit cadavrul unei persoane de sex feminin care s-a stabilit că aparţine victimei V.P. şi care în mod vădit a avut parte de o moarte violentă.
Conform raportului de constatare medico-legală V.P. a avut parte de o moarte violentă datorată hemoragiei externe consecutivă unor plăgi tăiate profunde ale gâtului cu interesarea pachetului vasculo-nervos al gâtului (arteră carotid internă, arteră carotid externă, venă jugulară internă, nerv vag), moartea poate data din 3 decembrie 2012, constatându-se că între aceste leziuni şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
Prin încheierea pronunţată instanţa a apreciat că în cauză există indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi comis fapta ce li se impută privind suprimarea vieţii mamei respectiv soacrei lor, V.P., fiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.
S-a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prev de disp. art. 148 lit. a) C. proc. pen., probele administrate făcând dovada faptului că cei doi inculpaţi au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, aşa cum s-a arătat mai sus, aceştia părăsind teritoriul României şi fiind localizaţi pe teritoriul Elveţiei, de unde au fost extrădaţi.
De asemenea, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. b) C. proc. pen., sens în care s-a făcut referire la declaraţiile martorilor K.F., P.A., K.M.M., M.I.E. şi V.D.P., precum şi la procesul-verbal de cercetare la domiciliul inculpaţilor, probe din care rezultă că inculpata P.E.K. a încercat să cureţe locul faptei, iar inculpatul M.G.Ş.C. a dus toate covoarele din apartament la spălătorie şi, mai mult de atât, i-a cerut martorului P.A. să scoată gresia şi parchetul din locuinţă şi să înlăture tencuiala de pe pereţi.
S-a mai reţinut că sunt îndeplinite şi cele două condiţii cumulative cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. art. 174 - 175 lit. c) C. pen., de comiterea căreia sunt acuzaţi cei doi inculpaţi fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanţa de fond În baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 1491 alin. (9) - (11) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o durată de 20 de zile.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea care a solicitat admiterea recursului şi dispunerea arestării preventive a inculpaţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K. pe durată de 23, respectiv 24 de zile ce au rămas după scăderea din perioada de arestare a inculpaţilor, ce nu poate depăşi 30 de zile şi inculpata P.E.K. care a invocat cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., arătând ca încheierea recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea încheierii şi respingerea propunerii de arestare preventivă.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpata P.E.K. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Încheierea atacată este legală şi temeinică, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpata P.E.K. sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are în vedere următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 4/PI din 7 decembrie 2012, în Dosarul nr. 531/P/2012 al Curţii de Apel Oradea, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a învinuiţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K., deoarece cei doi învinuiţi s-au sustras de la urmărire.
Pe baza mandatelor naţionale de arestare din 7 decembrie 2012 emise în lipsă, pe numele celor doi învinuiţi s-a emis mandatul de urmărire internaţională din 8 decembrie 2012, mandatul european de arestare din 8 decembrie 2012, privind pe învinuita P.E.K., mandatul de urmărire internaţională din 8 decembrie 2012, mandatul european de arestare din 8 decembrie 2012 şi 8 decembrie 2012 şi mandatul european de arestare din 8 decembrie 2012, privind pe învinuitul M.G.Ş.C.
După extrădare, cei doi învinuiţi au fost prezentaţi Curţii de Apel Oradea care, prin încheierea din 17 mai 2013, în temeiul art. 152 alin. (4) C. proc. pen., a constatat îndeplinită procedura audierii învinuitei P.E.K., cu privire la care s-a dispus prin încheierea de arestare preventivă din 7 decembrie 2012, pronunţată în Dosar nr. 531/35/2012 al Curţii de Apel Oradea, definitivă prin Încheierea nr. 4100 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia penală, arestarea preventivă pe o durată de 10 zile de la data prinderii şi executării mandatului şi s-a dispus confirmarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea pe numele învinuitei P.E.K. în Dosarul nr. 531/35/2012. S-a constatat că executarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea a început la data de 16 mai 2013, durata arestării preventive expirând în data de 25 mai 2013.
De asemenea, prin încheierea din 18 mai 2013, s-a constatat îndeplinită procedura audierii învinuitului M.G.Ş.C. cu privire la care s-a dispus prin încheierea de arestare preventivă din 7 decembrie 2012, pronunţată în Dosar nr. 531/35/2012 al Curţii de Apel Oradea, definitivă prin Încheierea nr. 4100 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia penală, arestarea preventivă pe o durată de 10 zile de la data prinderii şi executării mandatului şi s-a dispus confirmarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea pe numele învinuitului M.G.Ş.C. în Dosarul nr. 531/35/2012. S-a constatat că executarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea a început la data de 17 mai 2013, durata arestării preventive expirând în data de 26 mai 2013.
În data de 20 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K. până la expirarea mandatelor de arestare preventivă în calitate de învinuiţi.
Prin Încheierea nr. 3/PI din 22 mai 2013 Curtea de Apel Oradea în baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 1491 alin. (9) - (11) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.G.Ş.C., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv şi P.E.K., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv. S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă conform art. 1491 alin. (12), cu ref. la art. 146 alin. (10) şi art. 151,152 C. proc. pen., pe o durată de 20 de zile cu începere de la data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv faţă de inculpatul M.G.Ş.C. şi de la 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv faţă de inculpata P.E.K.
Dispoziţiile art. 1491 alin. (14) C. proc. pen., prevăd că dispoziţiile privind arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale se aplică şi în cazul în care procurorul pune în mişcare acţiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului şi că mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.
Astfel, instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile enunţate şi a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă a inculpaţilor să aibă loc la data expirării duratei arestării preventive. În cauză emiterea mandatelor de arestare preventivă a avut loc pentru 20 zile cu începere de la data de 27 mai 2013 pentru inculpatul M.G.Ş.C. şi respectiv 26 mai 2013 pentru inculpata P.E.K.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt întemeiate criticile formulate, încheierea atacată fiind legală şi temeinică. Referitor la recursul inculpatei P.E.K., Înalta Curte constată, de asemenea, că încheierea atacată este legală şi temeinică şi în mod corect instanţa de fond a admis în baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 1491 alin. (9) - (11) C. proc. pen. propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.G.Ş.C., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv şi P.E.K., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv.
Din actele de urmărire penală rezultă că inculpaţii s-au sustras de la urmărire penală deoarece au fugit din România în Italia şi apoi în Elveţia, unde au fost arestaţi în baza mandatelor naţionale de arestare preventivă emise în lipsă din 7 decembrie 2012 pe o durată de 10 zile de la prindere, conform Încheierii nr. 4/I/P/2012 din 7 decembrie 2012 în Dosarul nr. 531/35/2012 al Curţii de Apel Oradea.
În cadrul procedurii de audiere la instanţă şi confirmării mandatului de arestare preventivă, inculpata P.E.K. nu a invocat obiecţiuni de natură a înlătura sau a răsturna temeiurile reţinute de către instanţă în momentul alegerii şi luării măsurii arestului preventiv şi nici obiecţii sau chestiuni prealabile, formale sau de fond care să necesite o rezolvare urgentă.
În mod corect a constatat instanţa de fond că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. şi art 148 lit. a), b), f) C. proc. pen. rap. la art. 1491 C. proc. pen.
S-a constatat că este realizată condiţia prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., precum şi cea prevăzută de art. 143 C. proc. pen., sens în care s-a arătat că în cauză există probe, în înţelesul art. 63 - 64 C. proc. pen. şi indicii temeinice (bănuieli mai mult decât juste sau legitime) că, între decesul violent al victimei din dimineaţa de 3 decembrie 2012 şi violenţele extreme exercitate de către inculpaţi nemijlocit în locuinţa conjugală există o legătură cauzală.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c).
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în fata autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenţia acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 parag. 1.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.
În raport de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a arătat că gravitatea infracţiunii presupus a fi săvârşită de inculpaţi este pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 10 la 20 ani, iar în forma sa calificată este închisoarea de la 15 la 25 ani.
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei, cât şi din comportamentul inculpaţilor în timpul şi după comiterea infracţiunii de omor calificat, care s-a consumat în data de 3 decembrie 2012.
La data de 4 decembrie 2012 ora 11:00 inculpaţii au avut o intensă activitate, constând în plecări şi reveniri la domiciliu pentru pregătirea părăsirii domiciliului, inclusiv şi transportul unui colet voluminos din material de polietilenă pe care învinuitul M.G.Ş.C., singur şi cu multă dificultate l-a transportat de la apartament până în autoturismul său. Ulterior, au făcut pregătiri pentru demolarea şi renovarea finisajelor apartamentului şi au părăsit ţara.
Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen., întrucât din probele administrate până în prezent în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpaţi au comis infracţiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
În ceea ce priveşte apărarea inculpatei P.E.K. în sensul că nu cunoaşte infracţiunea de care este acuzată, se constată că aceste apărări sunt apărări de fond nu pot fi analizate la acest moment procesual.
Se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 lit. a) C. proc. pen., întrucât probele administrate au făcut dovada faptului că cei doi inculpaţi au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, părăsind teritoriul României şi fiind localizaţi pe teritoriul Elveţiei, de unde au fost extrădaţi.
Condiţiile prevăzute de art. 148 lit. b) C. proc. pen., sunt de asemenea îndeplinite în cauză, având în vedere probele administrate - declaraţiile martorilor K.F., P.A., K.M.M., M.I.E. şi V.D.P., precum şi în procesul-verbal de cercetare la domiciliul inculpaţilor - din care rezultă că inculpata P.E.K. a încercat să cureţe locul faptei, iar inculpatul M.G.Ş.C. a dus toate covoarele din apartament la spălătorie şi, mai mult de atât, i-a cerut martorului P.A. să scoată gresia şi parchetul din locuinţă şi să înlăture tencuiala de pe pereţi.
Sunt îndeplinite şi cele două condiţii cumulative cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. art. 174 - 175 lit. c) C. pen., de comiterea căreia sunt acuzaţi cei doi inculpaţi fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în mod corect apreciindu-se că pentru buna desfăşurare a urmăririi penale, este necesar luarea faţă de cei doi inculpaţi măsura arestării preventive, celelalte măsuri restrictive de libertate fiind în acest moment insuficiente.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunii de care sunt învinuiţi inculpaţii, din reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei presupuşi ca autori ai faptelor respective.
Referitor la critica apărării privind data emiterii mandatelor de arestare preventivă, Înalta Curte are în vedere că la data de 20 mai 2013 propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost înaintată Curţii de Apel Oradea, dezbaterile au avut loc la data de 21 mai 2013, iar pronunţarea soluţiei a fost amânată la 22 mai 2012. Faptul că mandatele de arestare poartă data de 21 mai 2013, reprezintă o simplă eroare materială, având în vedere şi înscrisurile aflate la dosar, ce reprezintă adrese către IPJ Bihor şi parchet, ce poartă data de 22 mai 2013, fiind evidentă eroarea materială strecurată în cuprinsul mandatelor de arestare.
Înalta Curte conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpata P.E.K. împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 3/PI din data de 22 mai 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 191/35/2013.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpata P.E.K. împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 3/PI din data de 22 mai 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 191/35/2013.
Obligă recurenta inculpată P.E.K. la plata sumei de 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.G.Ş.C., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1868/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1875/2013. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
