ICCJ. Decizia nr. 2023/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2023/2013
Dosar nr. 2538/112/2012
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 28 noiembrie 2012, Tribunalul Bistriţa Năsăud l-a condamnat pe inculpatul D.T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 3201C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii.
În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1), alin. (2) alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1372 C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T., să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa-Năsăud suma de 2.862 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bistriţa-Năsăud nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1391 alin. (2) C. civ., art. 1372 alin. (1) C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T., la plata daunelor morale în cuantum de câte 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către părţile civile N.A.M., N.E.T. şi N.L.M..
În conformitate cu art. 14 alin. (1), alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1392 şi art. 1372 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T., la plata sumei de 6.300 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare ale defunctului N.A. către soţia supravieţuitoare parte civilă N.A.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1390 C. civ., rap. la art. 499 alin. (1) şi (3) C. civ., art. 529 C. civ., art. 1372 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T., la plata unei rente lunare în cuantum de câte 130 lei în favoarea minorelor N.E.T., născută la 18 iunie 2007 şi N.L.M., născută la 7 octombrie 2011, începând cu 30 martie 2012 şi până la majoratul fiecărei minore.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 440 de lei, din care 400 lei la urmărirea penală şi 40 lei la fond.
În conformitate cu art. 193 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul şi părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T., în solidar, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă N.A.M. în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 23 martie 2012, în jurul orei 23,00, inculpatul D.T.C. (elev, în vârstă de 16 ani şi 8 luni) a avut o altercaţie cu victima N.A., într-un bar din comuna Matei. A intervenit martorul D.A.A., barman, care i-a scos pe cei doi afară din local.
Incidentul a continuat în faţa barului, martorul D.L. surprinzând momentul în care inculpatul îşi lovea victima cu piciorul, după care amândoi au reintrat în bar. Aici, inculpatul l-a lovit pe N.A. cu pumnul, acesta căzând în mijlocul localului. Barmanul a intervenit din nou şi l-a scos afară pe inculpat, victima rămânând în local până la ora închiderii.
Inculpatul a aşteptat ca victima să părăsească localul, cei doi lovindu-se reciproc cu pumnii şi picioarele, până ce victima a căzut la pământ. N.A. s-a ridicat şi a încercat să scape de agresor prin fugă, dar acesta l-a prins din urmă şi l-a lovit cu pumnul în ceafă, victima căzând din nou; în timp ce victima încerca. sa se ridice, inculpatul a lovit-o din nou cu piciorul în cap.
Victima nu s-a mai ridicat de la pământ, fiind găsită în locul în care a căzut în dimineaţa zilei de 24 martie 2012 de către martorul D.I.
Victima a decedat pe data de 30 martie 2012, la Spitalul Judeţean de Urgentă Bistriţa.
Potrivit raportului de constatare medico - legală, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hematomului masiv epidural şi subdural şi hemoragiei leptomeningiene difuze, cu compresiune şi dilacerare cerebrală consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă craniană.
Leziunile s-au putut produce, în cursul nopţii de 23-24 martie 2011 prin mecanismul de lovire-cădere şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: procesul - verbal de sesizare din oficiu, acte medico - legale, proces - verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, proces - verbal de conducere în teren, declaraţiile martorilor, declaraţiile părţii civile, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa - Năsăud, declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul D.T.C. şi părţile responsabile civilmente D.I. şi D.T., solicitând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reducerea daunelor morale la nivelul de câte 10.000 euro pentru fiecare parte civilă, reducerea daunelor materiale la suma de 3000 lei şi reducerea onorariului avocaţial, având în vedere faptul că inculpatul a fost de acord cu admiterea în parte a pretenţiilor civile.
Prin decizia penală nr. 30/A din 11 februarie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile minore N.E.T. şi N.L.M.
În rejudecare, a redus cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile de la câte 20.000 euro la câte 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
A fost respinsă cererea părţilor civile de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului - în sumă de 50 lei - se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a considerat că în cauză nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că instanţa de fond a analizat corect probele administrate pentru dovedirea daunelor materiale, stabilind în mod rezonabil suma de 6.300 lei.
Chiar inculpatul şi părţile responsabile civilmente au acceptat că meniul pentru masa de înmormântare putea costa 21 lei/ persoană (oferta firmei de catering) şi că la înmormântare au participat 150 persoane, ceea ce semnifică o cheltuială de 3.150 lei. însă în această sumă nu este inclus" şi costul băuturilor alcoolice, al sucurilor, al apei servite la înmormântare, al cozonacilor, al cheltuielilor cu groparii, cu plata contribuţiei la preot, nici cele legate de costul sicriului, al hainelor de înmormântare.
Toate cheltuielile mai sus menţionate au fost dovedite ca fiind efectuate, iar costul lor se putea ridica la suma medie de 6.300 lei.
În ce priveşte daunele morale, curtea a constatat că în mod judicios a fost acordată soţiei supravieţuitoare a victimei suma de 20.000 euro, aceasta fiind cea care a resimţit în ceea mai mare măsură şocul pierderii la o vârstă tânără a unui soţ muncitor, iubitor, tatăl celor doi copii.
În ce priveşte sumele acordate minorelor N.E.T., născută la data de 18 iunie 2007, în vârstă aşadar de aproape 5 ani la data decesului şi N.L.M., născută la data de 7 octombrie 2011, în vârstă de 5 luni la data decesului, curtea a apreciat că faţă de vârsta fragedă a acestora, suferinţa resimţită nu este comparabilă cu cea a unui adult şi că sumele de câte 10.000 euro pentru flecare daune morale sunt suficiente pentru a compensa trauma ce le-a fost cauzată. Curtea a avut în vedere şi faptul că inculpatul a acceptat un astfel de cuantum cu titlu de daune morale.
Referitor la onorariul avocaţial în sumă de 2.000 lei acordat de instanţa de fond, curtea a reţinut că în mod corect a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata integrală a acestor cheltuieli de judecată, ţinând seama de specificul procesului penal, în care apărarea părţilor civile priveşte atât latura civilă, cât şi latura penală a cauzei.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă N.A.M. în nume propriu şi in calitate de reprezentant al minorilor N.L.M. şi N.E.T., precum şi inculpatul D.T.C.
Partea civilă nu a motivat recursul şi nu a invocat niciun caz de casare.
Inculpatul şi-a susţinut recursul prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit disp. art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, pe baza criticilor formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică, astfel că va respinge recursurile declarate ca nefondate.
Cu privire la partea civilă, Înalta Curte constată că aceasta nu a declarat apel, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., recursul său nu poate privi decât modificările aduse sentinţei prin hotărârea de apel, respectiv reducerea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile minore de la câte 20.000 euro pentru fiecare sau echivalentul în lei, la câte 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
Din punct de vedere al laturii civile, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. sunt incidente numai în cazul în care hotărârea este contrară legii civile sau în care prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii civile. Este ceea ce rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. al României, nr. 404 din 15 iunie 2009, prin care abrogarea cazului de casare prevăzut de fostul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. a fost declarată neconstituţională, întrucât crease „un vid de reglementare în ceea ce priveşte desfiinţarea hotărârii nelegale în situaţia încălcării legii civile ” .
Cu privire la daunele morale, ţinând seama de formularea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi de considerentele deciziei menţionate, Înalta Curte constată că cuantumul acestora, stabilit de instanţa de apel, nu poate fi cenzurat prin cazul de casare arătat, întrucât nu afectează legalitatea hotărârii.
Cu privire la inculpat, Înalta Curte constată că recursul acestuia este circumscris exclusiv schimbării modalităţii de executare a pedepsei, respectiv, aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând pedeapsa aplicată recurentului inculpat prin prisma criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cât şi prin prisma scopului pedepsei, astfel cum este el statuat de dispoziţiile art. 52 C. pen., consideră că aceasta este just stabilită, fiind suficientă şi necesară reinserţiei sociale a inculpatului şi prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
În cauză a fost întocmit un referat de evaluare a inculpatului de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud din care rezultă că inculpatul minor are abilitate scăzută de evitare/ gestionare a unor situaţii de risc, cu potenţial criminogen (fila 49 dosar fond).
Inculpatul a acţionat în stare de beţie voită, a stăruit în valorificarea oricărei împrejurări care l-a adus în prezenţa victimei, mai mult, a căutat anume astfel de situaţii şi, în final, şi-a abandonat victima, rănită, pe timp de noapte, privând-o de orice ajutor şi îngrijire calificată.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte consideră nejustificată schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului şi va respinge ca nefondat şi acest motiv de recurs.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat pentru apărarea din oficiu a inculpatului fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă N.A.M. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor N.L.M. şi N.E.T., precum şi de inculpatul D.T.C. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1911/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2025/2013. Penal → |
|---|
