ICCJ. Decizia nr. 2025/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2025/2013
Dosar nr. 4292/30/2012
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 457 din 07 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4292/30/2012, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.D., fără ocupaţie, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea propriului consum.
În baza art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa substanţelor stupefiante.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861alin. (1) C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului Z.D. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii, cu o durată de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunităţii situat în Timişoara.
În baza art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 09 martie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul Z.D. o cantitate de 8,83 gr. cannabis.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpaţi, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul Z.D. suma de 480 lei bani dobândiţi prin săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra sumelor de 220 lei şi 15 euro, sume consemnate la dispoziţia Tribunalului Timiş la C.B. prin recipisele nr. 781780/1 şi 781777/1 din data de 14 martie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 142/D/P/2011, emis la data de 28 mai 2012 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 4292/30/2012 la data de 30 mai 2012, inculpatul Z.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, deţinere de droguri de risc în vederea consumului şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa substanţelor stupefiante, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că a pus în vânzare, în mod repetat, colaboratorului sub acoperire B.G. o cantitate totală de 6,75 gr.cannabis contra sumei totale de 480 lei.
Totodată, în sarcina inculpatului s-a reţinut că a deţinut în maşina personală şi la domiciliu o cantitate de circa 5,84 gr.cannabis în vederea propriului consum.
De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatului că la data de 09 martie 2012 a condus autoturismul său marca P. cu nr. x sub influenţa consumului de cannabis.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu şi de constatare, declaraţiile inculpatului, declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire, declaraţiile martorilor H.F. şi S.A., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi informatică, buletinul de analiză toxicologică, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La începutul lunii septembrie 2011, în timp ce se afla în zona centrală a municipiului Timişoara, colaboratorul sub acoperire B.G. s-a întâlnit cu inculpatul Z.D. pe care-l cunoştea de mai mult timp, locuind în acelaşi cartier; Cu această ocazie, inculpatul i-a oferit colaboratorului spre vânzare cannabis contra sumei de 50/60 lei/gram.
Iniţial colaboratorul a refuzat oferta din lipsă de bani, însă inculpatul a insistat stabilind ca ei să se reîntâlnească atunci când colaboratorul va dispune de bani.
În acest context, la data de 22 septembrie 2011 inculpatul l-a contactat pe B.G. cerându-i o întâlnire la locuinţa sa închiriată din Timişoara str. Martir C-tin Zăbulică, insistând pe lângă acesta şi promiţându-i oferirea unei probe cu titlu gratuit în scopul verificării calităţii drogului. Auzind oferta, colaboratorul B.G. a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul, însă nu înainte de a lua legătura cu investigatorul sub acoperire L.I., care l-a însoţit la întâlnire, alegând un loc retras pentru a putea urmări tranzacţia ce urma să aibă loc. Astfel, după ce a sunat la uşa apartamentului cu nr. 12, inculpatul Z.D. i-a oferit colaboratorului circa 1 gr. cannabis, stabilind cu acesta că următoarele tranzacţii se vor realiza contra cost.
Odată revenit în holul imobilului unde era aşteptat de L.I., colaboratorul şi-a continuat deplasarea împreună cu investigatorul înspre zona străzii Holdelor unde s-au întâlnit cu ofiţerii antidrog cărora le-au predat cannabisul primit cu titlu gratuit de la inculpat.
Supusă testelor de laborator cantitatea de 0,59 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Potrivit promisiunii făcute, la data de 10 octombrie 2011 inculpatul Z.D. l-a contactat din nou pe B.G. cerându-i o întâlnire în faţa imobilului unde locuieşte. Colaboratorul a luat legătura la rândul său cu investigatorul L.I., care 1-a însoţit la întâlnirea cu inculpatul, retrăgându-se într-un loc camuflat pentru a urmări tranzacţia. Cu această ocazie inculpatul i-a vândut colaboratorului circa 2 gr.cannabis pentru care acesta i-a achitat suma de 120 lei, banii fiind primiţi anterior de la investigatorul sub acoperire.
Ulterior, drogurile au fost predate ofiţerilor antidrog cu care cei doi s-au întâlnit în zona str. Lotusului din Timişoara, pentru a fi supuse testelor de laborator iar rezultatul acestora a confirmat faptul că cele 0,93 gr. rezultate în urma cântăririi au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Consecvent în dezvoltarea afacerii de comercializare a drogurilor, inculpatul Z.D. i-a solicitat colaboratorului acoperit B.G. o revedere la data de 14 noiembrie 2011, în aceeaşi locaţie, întâlnirea realizându-se în faţa imobilului unde inculpatul îşi are domiciliul. Cu acest prilej, inculpatul i-a vândut colaboratorului circa 2 gr. cannabis pentru care B. cu G. a achitat suma de 120 lei.
După realizarea schimbului dintre cei doi, aceştia s-au despărţit, iar B.G. a revenit la locul de camuflaj ales de L.I. pentru urmărirea tranzacţiei şi împreună cu acesta s-a deplasat la întâlnirea cu ofiţerii antidrog cărora le-au predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul Z.D. cu suma de 120 lei. Cantitatea de 1,96 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă analizelor de laborator care au confirmat prezenţa tetrahidrocannabinolului (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. în ceea ce priveşte cantitatea de 1,61 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. 26684 fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.
Aşa cum s-au înţeles la întâlnirea precedentă, inculpatul Z.D. l-a contactat din nou pe colaboratorul B.G. la data de 14 decembrie 2011, stabilind o întâlnire în faţa imobilului din Timişoara str. Martir C-tin Zăbulică. Şi de această dată inculpatul a vândut cantitatea de circa 2 gr.cannabis pentru suma de 120 lei, banii fiind primiţi anterior de B.G. de la investigatorul L.I.
După finalizarea tranzacţiei cei doi s-au despărţit iar B.G. a revenit la locul de observaţie ales de L.I. şi împreună cu acesta şi-a continuat deplasarea până la întâlnirea cu ofiţerii antidrog cărora le-au predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul Z.D. în schimbul sumei de 120 lei.
Supusă analizelor de laborator s-a stabilit faptul că acea cantitate de 1,27 gr. constatată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. în ceea ce priveşte cantitatea de 0,82 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.
La data de 20 februarie 2012 inculpatul şi-a aranjat o nouă întâlnire cu colaboratorul, de această dată în zona str. Sf. Apostoli Petru şi Pavel din Timişoara, unde a realizat o altă comercializare ilicită de cannabis contra sumei de 120 lei pe care colaboratorul acoperit a achitat-o pentru cele circa 2 gr.cannabis pe care inculpatul le-a vândut.
Ulterior, cantitatea de 2 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă analizelor de laborator care au confirmat prezenţa tetrahidrocannabinolului (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. în ceea ce priveşte cantitatea de 1,35 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.
Întrucât din ultimele informaţii s-a stabilit că inculpatul Z.D. obişnuieşte să consume frecvent şi să deţină cannabis în autoturismul său marca P., ofiţerii antidrog împreună cu agenţii de circulaţie au procedat, în data de 09 martie 2012, la oprirea în trafic a inculpatului aflat la volanul maşinii menţionate, prilej cu care informaţia s-a confirmat, în sensul că a fost găsită cantitatea de 0,30 gr. cannabis pe care inculpatul a depozitat-o în portiera dreaptă faţă a maşinii. Această constatare a determinat efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa închiriată de inculpat, ocazie cu care a fost găsită. cantitatea de 5,54 gr. cannabis păstrată într-un recipient din plastic.
În contextul în care în momentul opririi sale în trafic inculpatul era agitat şi confuz, el a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii substanţelor consumate. Conform concluziilor buletinului de analiză toxicologică întocmit de I.M.L. Timişoara inculpatul, în momentul în care a condus autoturismul marca P. cu nr. de înmatriculare, se afla sub influenţa cannabis-ului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2002 infracţiunea de trafic ilicit de droguri de risc are, din punct de vedere obiectiv, un conţinut alternativ, putându-se realiza prin oricare dintre acţiunile de cultivare, de producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului Z.D. de a vinde şi oferi, în mod repetat, mici cantităţi de cannabis, întruneşte, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În prezenta cauză este de subliniat faptul că prin ordonanţele nr. 47/A/2011 din datele de 22 septembrie 2011, 08 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 21 februarie 2011 ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara a fost autorizată, iar apoi prelungită, folosirea investigatorului sub acoperire L.I. şi a colaboratorului sub acoperire B.G.
În primul rând, se poate observa faptul că atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei de trafic de droguri. El a arătat că este consumator de droguri, însă a adăugat şi faptul că personal nu a vândut şi nici oferit stupefiante altor persoane.
S-a reţinut că declaraţiile inculpatului sunt în totalitate contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
În primul rând, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire B.G. şi L.I.
Colaboratorul B.G. a precizat că la începutul lunii septembrie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul pe care îl cunoştea de mai multă vreme întrucât sunt vecini de cartier. Cu această ocazie inculpatul i-a comunicat că este consumator de cannabis şi în ultima perioadă s-a preocupat şi de comercializarea de cannabis către consumatorii interesaţi cărora le oferea gramul la suma de 50/60 lei. Tot în aceleaşi împrejurări inculpatul i-a transmis că-i poate oferi şi lui cannabis, dar întrucât nu dispunea de bani la acel moment s-au înţeles să discute din nou peste câteva zile.
În continuare, B.G. a precizat că la data de 22 septembrie 2011 a fost contactat de inculpat stabilind o întâlnire cu acesta la locuinţa sa. După aceea colaboratorul a luat legătura cu investigatorul sub acoperire L.I. care îi înmâna sumele de bani necesare achiziţionării drogurilor. Martorul B.G. a confirmat varianta oferită de organele de urmărire penală, menţionând că a cumpărat şi primit de la Z.D., de mai multe ori, o cantitate totală de aproximativ 4,75 gr. de cannabis pentru care a plătit suma de 480 lei în datele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 20 februarie 2012.
Susţinerile colaboratorilor sub acoperire au fost confirmate şi de investigatorul sub acoperire L.I.. Acesta a învederat faptul că în cursul lunii septembrie 2011 a fost contactat de B.G., care i-a transmis că inculpatul i-a oferit spre vânzare cannabis la preţul de 50-60 lei/gr. în acest context, el a luat legătura cu procurorul, iar după ce a fost autorizată procurarea controlată de droguri, el personal a supravegheat întâlnirile dintre inculpat şi colaboratorul sub acoperire. Investigatorul a mai arătat că prima cantitate de cannabis, de aproximativ 1 gr, a fost oferită de către inculpat, la data de 22 septembrie 2011, cu titlu gratuit, dar la următoarele întâlniri în prealabil îi preda colaboratorului suma de bani necesară tranzacţiei, iar după întâlnirea cu inculpatul primea de la colaborator o cantitate de cannabis pe care acesta o cumpăra de la inculpat. în această modalitate, potrivit susţinerilor sale, investigatorul sub acoperire a primit de la colaboratorul B.G., pe lângă acea cantitate oferită cu titlu gratuit la data de 22 septembrie 2011, alte mici cantităţi de cannabis la datele de 10 octombrie 2011, 14. noiembrie 2011, 14 decembrie 2011, 20 februarie 2011, pentru care i-a predat, în prealabil, colaboratorului suma totală de 480 lei în vederea achiziţionării drogurilor de la inculpat.
Existenţa infracţiunii este dovedită şi prin intermediul proceselor-verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală în zilele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 20 februarie 2012. în cuprinsul acestor procese verbale organele de cercetare penală au consemnat faptul că toate întâlnirile desfăşurate între inculpat şi colaboratorul sub acoperire B.G. au fost supravegheate de organele de urmărire penală. Totodată, în cursul acestor întâlniri, organele de cercetare penală l-au observat pe inculpat predându-i, de fiecare dată, colaboratorului pacheţele de mici dimensiuni, contra unor sume de bani. Fiind verificate aceste pacheţele, s-a putut constata că ele conţineau mai multe fragmente vegetale de culoare verde-oliv, susceptibile de a fi cannabis. De fiecare dată, organele de cercetare penală au procedat şi la efectuarea unor teste preliminare asupra fragmentelor vegetale vândute de inculpat, testerul reacţionând pozitiv la prezenţa cannabis-ului.
La stabilirea vinovăţiei inculpatului s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000 unde se arată că prin noţiunea de „droguri de risc” se înţeleg drogurile înscrise în tabelul nr. III din aceeaşi lege, unde se regăseşte şi cannabisul.
Micile cantităţi de fragmente vegetale vândute de inculpat colaboratorului sub acoperire B.G., acestea au fost supuse analizelor de laborator. Astfel, potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 octombrie 2011, 19 octombrie 2011, 16 noiembrie 2011, 20 decembrie 2011 şi 23 februarie 2012, toate ale Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, după analizele de laborator, în conţinutul fragmentelor vegetale vândute şi oferite de inculpat s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis.
În consecinţă, în opinia instanţei de fond, simpla negare a faptelor de către inculpat, în lipsa altor mijloace de probă prin care să fie combătute dovezile prezentate de către procuror, nu este suficientă pentru a conduce la înlăturarea răspunderii penale.
Pe de altă parte, ţinând seama de condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activităţii sale viitoare pe care a realizat-o prin acte de executare separate, şi care. s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpatul a oferit şi vândut, în mod repetat, mici cantităţi de fragmente vegetale ce conţineau cannabis, fiecare dintre aceste acţiuni realizând conţinutul legal al infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, el având reprezentarea faptului că desfăşoară o activitate ilegală, el urmărind ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa de fond a reţinut că aceasta se poate realiza, printre alte modalităţi, şi prin deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu.
Sub acest aspect, se poate constata faptul că, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, inculpatul Z. a recunoscut că este consumator de droguri, sens în care a şi deţinut droguri de risc pentru propriul consum, droguri găsite atât în autoturismul său, cât şi la locuinţa sa la data de 09 martie 2012.
Declaraţiile inculpatului sunt confirmate şi prin procesul-verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală la data de 09 martie 2012. După cum rezultă din acest proces-verbal, la data amintită, înjurai orei 15,35, organele de cercetare penală au procedat la oprirea, în trafic, a autoturismului marca P., autoturism condus de inculpat. întrucât inculpatul avea un comportament suspect, fiind agitat şi confuz, s-a procedat la efectuarea unui control asupra autoturismului. în aceste condiţii, a fost identificată în buzunarul portierei stânga faţă a autoturismului o cutie din material plastic, transparent, ce conţine un fragment de substanţă vegetală de culoare verde-olive. Organele de cercetare penală au procedat şi la efectuarea unor teste preliminare asupra fragmentelor vegetale descoperite în autoturismul inculpatului, testerul reacţionând pozitiv la prezenţa cannabis-ului.
Martorul H.F., în calitate de martor asistent, a confirmat împrejurarea că toate actele procedurale legate de oprirea inculpatului în trafic, acte desfăşurate de organele de urmărire penală au avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale.
De asemenea, la data de 09 martie 2012 a fost efectuată şi o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului. După cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie, la locuinţa inculpatului, în bucătărie, a fost găsită o cutie de plastic ce conţinea mai multe fragmente vegetale si inflorescenţe de culoare verde, susceptibile a fi cannabis.
Fiind supuse analizelor de laborator, fragmentele vegetale ridicate din locuinţa şi autoturismul inculpatului au pus în evidenţă, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 martie 2012 al Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori, prezenţa tetrahidrocannabinol-ului, compus cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis.
Nu în ultimul rând, instanţa de. fond a constatat că, potrivit buletinului de analiză biocriminalistică din 12 martie 2012 al I.M.L. Timişoara, inculpatul Z.D. este consumator de droguri, testele imunometrice la care acesta a fost supus reacţionând pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul Z. a acţionat cu intenţie indirectă, el având reprezentarea faptului că nu este îndreptăţit să deţină substanţe stupefiante, activitatea sa reprezentând o acţiune ilicită, şi cu toate acestea a acceptat această situaţie în vederea satisfacerii propriilor nevoi.
În sfârşit, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta se poate realiza printr-o activitate de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care se află sub influenţa unor substanţe sau produse stupefiante.
După cum s-a arătat deja, inculpatul Z.D. a condus autoturismul marca P. pe drumurile publice, aspect care reiese din analiza procesului-verbal de constatare întocmit la data de 09 martie 2012. La momentul la care a fost oprit în trafic, inculpatul era agitat şi confuz, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii substanţelor consumate.
Conform concluziilor buletinului de analiză toxicologică întocmit de I.M.L. Timişoara inculpatul, în momentul în care a condus autoturismul marca P. inculpatul se afla sub influenţa cannabis-ului.
Ca atare, în opinia instanţei de fond, fapta inculpatului Z.D. de a conduce pe drumurile publice din Timişoara autoturismul marca P. sub influenţa cannabis-ului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul acţionând cu intenţie indirectă întrucât, chiar dacă prin actele sale nu a urmărit sa creeze o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, a acceptat totuşi posibilitatea apariţiei acestei stări de pericol.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate ţinându-se seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faptele inculpatului prezintă pericol social, prin acţiunile sale numitul Z.D. aducând o atingere importantă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii publice, precum şi celor referitoare la siguranţa circulaţiei rutiere.
La stabilirea pedepselor, instanţa de fond a luat în considerare şi persoana inculpatului, precum şi împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională. Numitul Z.D. se află la prima abatere de acest gen, el nefiind cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă a acestuia.
De asemenea, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, inculpatul şi-a arătat disponibilitatea în vederea colaborării cu organele judiciare pentru combaterea traficului de droguri, formulând două denunţuri adresate organelor de urmărire penală.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, inculpatul a renunţat în momentul de faţă la consumul de droguri, aspect de natură a contura regretul manifestat de acesta faţă de faptele săvârşite.
În consecinţă, raportându-se şi la vârsta inculpatului, acesta având doar 25 ani, la cantitatea foarte mică de droguri pe care acesta a vândut-o (4,75 gr. de cannabis în total), la împrejurarea că inculpatul a renunţat la consumul de droguri, instanţa, observând şi prevederile art. 42 şi 78 C. pen., în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancţiuni orientate spre minimul special, respectiv 3 ani închisoare pentru traficul de droguri, 6 luni închisoare pentru deţinerea de droguri şi 1 an închisoare pentru conducerea autoturismului sub influenţa stupefiantelor.
Faptele fiind comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
Pe de altă parte, luând în considerare persoana şi vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta urmează cursurile unei facultăţi, o eventuală executare în regim de detenţie a pedepsei putând avea consecinţe dezastruoase pentru viitorul inculpatului, ţinând seama şi de conduita procesuală a acestuia, precum şi cantitatea foarte mică de cannabis pe care a vândut-o, constatând că şi celelalte condiţii prevăzute de art. 861 C. pen. sunt îndeplinite, instanţa de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpat, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
Supravegherea inculpatului a fost încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, iar pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., precum şi obligaţia prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Arată că a recunoscut că este consumator de droguri şi că a condus autoturismul după ce a consumat astfel de substanţe, însă nu a pus niciodată în vânzare droguri. Apreciază că prima instanţă nu a făcut o analiză concretă a materialului probator administrat în cauză întrucât s-a pronunţat condamnarea sa pentru această infracţiune pe baza unor probe care nu se coroborează între ele. Mai arată că pentru ultimul act material de vânzare droguri reţinut în sarcina sa nu există ordonanţa de autorizare a investigatorului şi colaboratorului sub acoperire.
Inculpatul a precizat că declaraţiile colaboratorului şi investigatorului pot fi reţinute în mod legal doar în conformitate cu art. 861 alin. (6) şi (7) C. proc. pen., acestea putând servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar condamnarea sa în mod nelegal a fost întemeiată exclusiv pe declaraţia acestor martori, fiind necesar ca acestea să se coroboreze cu alte probe.
Inculpatul a mai susţinut că declaraţiile colaboratorului din faza de urmărire penală şi din faza de judecată sunt contradictorii, iar instanţa nu face nici o referire la declaraţia martorului S.A., că în cauză nu s-a organizat nici un flagrant, neexistând imagini sau înregistrări ambientale.
Prin Decizia penală nr. 15/A din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleaşi motive ca şi în apel, solicitând achitarea, însă pentru un temei în drept diferit de cel arătat în scris, respectiv pentru că fapta de trafic de droguri de risc în formă continuată nu există, raportat la dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. S-a susţinut că în dosar nu există probe concludente care să îl indice pe inculpat ca autor, condamnarea fiind dată doar pe baza declaraţiilor investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, care sunt contradictorii şi neconcludente pentru participarea inculpatului.
În ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, pentru care a primit 6 luni de închisoare, s-a solicitat reţinerea de atenuante şi reducerea pedepsei, fiind prima abatere, inculpatul este tânăr, în prezent a renunţat la consum, este înscris la facultate şi are o stare de sănătate precară. S-a solicitat, în raport cu aceleaşi aspecte, suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
Prima critică formulată a avut în vedere reţinerea unei situaţii de fapt care nu se întemeiază pe probe, în privinţa infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cazul de casare invocat implică pronunţarea unei hotărâri de condamnare, pe baza unei situaţii de fapt greşite. Inculpatul critică situaţia de fapt stabilită de către instanţe, arătând că aceasta nu are susţinere în probatoriul administrat, iar cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, este cel prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată. Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un înscris, de exemplu, ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.
Eroarea gravă de fapt presupune deci, reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de: împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
Pornind de la aceste explicaţii din considerentele Deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există vreo contradicţie între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probelor administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, cu rezultatul unei corecte încadrări juridice.
Prezenţa inculpatului la locurile descrise şi activităţile efectuate de acesta sunt probate nu numai de declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire B.G. şi L.I., ci şi de procesele-verbale de constatare întocmite de organele, de cercetare penală în zilele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 20 februarie 2011, cu privire la vinderea-cumpărarea unei cantităţi totale de aproximativ 4,75 grame de cannabis pentru care a primit suma de 480 lei, cantităţi care, alături de cele găsite la percheziţia domiciliară, denotă că drogurile nu erau doar pentru consum propriu.
Astfel, în mod corect şi în concordanţă cu probatoriul administrat, s-a stabilit că fapta inculpatului Z.D., de a vinde şi oferi, în mod repetat, mici cantităţi de cannabis de cinci ori, în perioada 10 octombrie 2011-20 februarie 2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi cea subiectivă.
Cu privire la solicitarea de reindividualizare a pedepsei pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, care a fost recunoscută şi pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare, precum şi cea de suspendare condiţionată e executării pedepsei rezultante, Înalta Curte constată că s-a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei aplicate şi s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., înalta Curte reţine că în cauză au fost avute în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în dispoziţiile legii speciale, în lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social al faptei comise - care este unul relativ ridicat, persoana inculpatului.
În referire la persoana inculpatului, s-au apreciat circumstanţele personale ale acestuia, care, fără a fi, necesarmente, subsumate juridic celor delimitate de lege ca atenuante, au fost reţinute în cauză, respectiv faptul că este tânăr şi prezintă potenţial de dezvoltare, potrivit referatului de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, rezultând legăturile cu familia şi preocuparea pentru continuarea studiilor, factori care pot contura evoluţia acestuia în plan comportamental ar putea fi una pozitivă în condiţiile în care acesta urmează un program de consiliere pentru consumatorii de droguri.
Înalta Curte apreciază că, pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, nu este necesară redozarea pedepsei aplicate, în sensul micşorării ei, cât şi executarea acesteia în altă modalitate decât prin modalitatea aleasă, prin raportare la menţinerea unui just echilibru cu gradul actual de pericol social al faptei.
În considerarea tuturor acestor aspecte, punând în balanţă circumstanţele reale ale cauzei cu cele personale ale recurentului inculpat, instanţa de control judiciar apreciază că sancţiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare aleasă - prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,. este adecvată, datele ce caracterizează persoana inculpatului impunând concluzia că acesta poate dispune de resorturi interioare suficiente pentru schimbarea comportamentului, sub supravegherea sa pe durata termenului de încercare, de către Serviciul de Probaţiune.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului este nefondat, astfel că, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.D. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2613/2013. Penal → |
|---|
