ICCJ. Decizia nr. 2068/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2068/2013
Dosar nr. 2164/84/2011
Şedinţa publică din 12 iunie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 8 august 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2164/84/2011 în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V., fiul lui V. şi F., născut în Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj, domiciliat în loc. Aleuş, com. Hălmaşd, jud. Sălaj, la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea, în formă continuată, a infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rep., art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi să desfăşoare o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii: administrare a societăţilor comerciale.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.
În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., s-a admis acţiunea formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj şi s-a obligat inculpatul, în solidar cu SC P.A.I.S. SRL Aleuş, la plata sumei de 18.157 RON către partea civilă, precum şi la majorările şi penalităţile de întârziere aferente, calculate în continuare până la achitarea efectivă a prejudiciului, potrivit art. 119 şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 353 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 rep., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, s-a menţinut măsura asiguratorie asupra conturilor aparţinând inculpatului, deschise la R.B. SA - Agenţia Şimleu Silvaniei, măsură dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 17 decembrie 2010.
S-a admis cererea privind scutirea de amenda judiciară aplicată d-lui av. P.M. în data de 01 august 2012.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a obligat inculpatul, în solidar cu SC P.A.I.S. SRL Aleuş, la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. D.A., va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Sălaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, din întregul material probator administrat în cauză, că s-a dovedit fără putinţă de tăgadă comiterea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului. Instanţa a reţinut, astfel, următoarea stare de fapt: în perioada mai - iunie 2007, în calitate de administrator al SC P.A.I.S. SRL Aleuş (societate cu privire la care inculpatul a susţinut, fără a face dovada, că i-a sistat activitatea în perioada primăvara anului 2010 - primăvara anului 2012), S.V. a achiziţionat, prin intermediul lui M.E., mai multe cantităţi de porumb-boabe vândute de societăţi din Ungaria, valoarea totală a cerealelor fiind de 87.738 RON. Achiziţiile intracomunitare nu au fost declarate de inculpat şi nu au fost înregistrate în contabilitatea SC P.A.I.S. SRL Aleuş, prejudiciul creat astfel bugetului de stat fiind de 18.157 RON.
Inculpatul a declarat că a semnat şi a ştampilat una din scrisorile de transport a cerealelor, susţinând că nu ştia ce reprezintă, deoarece era în limba maghiară şi că i s-a comunicat faptul că era un bon de motorină ce trebuia decontat.
Studiind cele 6 scrisori de transport depuse la dosar, toate purtând ştampila SC P.A.I.S. SRL Aleuş la rubrica "semnătura destinatarului", s-a constatat că toate rubricile acestora au fost tipărite şi în limba română. Prin urmare, susţinerile inculpatului în acest sens au fost nereale.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 iunie 2009, întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj - Serviciul Criminalistic, semnătura de la rubrica "24 - Semnătura destinatarului" de pe scrisoarea de transport (CMR) datată 30 mai 2007 a fost executată de către S.V., iar impresiunile de la rubrica "24 - Semnătura destinatarului" de pe scrisorile de transport (CMR) datate 30 mai 2007, 31 mai 2007, 01 iunie 2007 şi 04 iunie 2007 au fost create ştampila aparţinând SC "P.A.I.S." SRL Aleuş. Nu s-a putut stabili persoana care a executat semnăturile de la rubrica "24 - Semnătura destinatarului" de pe scrisorile de transport, întrucât acestea au fost executate simplist, fiind compuse din trasee executate "la voia întâmplării" însă, din declaraţiile martorilor M.E., C.I.A. şi E.O. a rezultat că scrisorile de transport au fost semnate de inculpat, acesta fiind cel care a cumpărat de fiecare dată porumbul transportat la bazele de recepţie din Tăşnad sau Marghita. Din declaraţiile martorilor M.M., P.O. şi A.G. a mai rezultat faptul că inculpatul s-a ocupat, în primăvara anului 2007, de comercializarea cerealelor. Nu în ultimul rând, din verificările efectuate de organele fiscale a rezultat că doi operatori din Ungaria - U.T.S. Kft şi E.E.S. au declarat livrări intracomunitare de cereale către SC "P.A.I.S." SRL Aleuş.
În drept, fapta inculpatului S.V., care, în perioada mai - iunie 2007, în calitate de administrator al SC P.A.I.S. SRL Aleuş, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiuni de achiziţii intracomunitare de cereale efectuate, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a sumei de 18.157 RON reprezentând TVA, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii a constat în omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale intracomunitare efectuate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul S.V. a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Astfel, din probele administrate a reieşit că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul şi a urmărit producerea lui.
Reţinând vinovăţia inculpatului S.V., instanţa a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. (2) C. pen., urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpatul S.V., instanţa a avut în vedere faptul că infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie directă şi a avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.
Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 54 de ani, nu a recunoscut cele reţinute în sarcina sa şi nu se află la prima încălcare a legii penale. Astfel, prin Sentinţa penală nr. 253 din 03 februarie 1995 a Judecătoriei Oradea, S.V. a fost condamnat la 100.000 RON amendă penală pentru fals în declaraţii şi bigamie. Prin Sentinţa penală nr. 114 din 10 mai 2000 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, definitivă prin Decizia penală nr. 127/A din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Sălaj, S.V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, plus un spor de 2 luni, pentru infracţiunile de fals în declaraţii, uz de fals, contrabandă, fals intelectual, înşelăciune, pedeapsa fiind suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 4 ani şi 8 luni. S-a constatat că, pentru condamnările suferite de inculpat, a intervenit reabilitarea de drept.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 2 ani pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.
Instanţa a apreciat că, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptelor, la persoana inculpatului, la atitudinea acestuia după săvârşirea acestora, precum şi la atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, în favoarea lui S.V. nu s-a justificat reţinerea de circumstanţe atenuante.
În acelaşi timp, instanţa nu a dat eficienţă juridică art. 42 C. pen., forma continuată a infracţiunii fiind o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului S.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenţie, instanţa a apreciat că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exerciţiul acestui drept.
Instanţa a apreciat că, întrucât inculpatul s-a folosit la săvârşirea prezentei infracţiuni de calitatea de administrator al unei societăţi comerciale, s-a impus interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa a apreciat că nu s-a impus interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen.
Instanţa a avut în vedere Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I, lit. c) nu se va face automat şi va fi supusă aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen.
De asemenea, raportat la natura infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, la atitudinea inculpatului, la împrejurările ce caracterizează întreaga activitate desfăşurată de inculpat, instanţa, a reţinut şi dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) teza a III-a C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, toate cele arătate făcându-l pe inculpat incompatibil cu exercitarea acestor drepturi.
În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. pen., instanţa a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu s-ar justifica, întrucât rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că prin cererea depusă în instanţă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj, în nume propriu şi în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 18.157 RON, reprezentând TVA suplimentar, solicitând, totodată, plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente, calculate în continuare până la achitarea efectivă a prejudiciului.
Instanţa a apreciat că, în materie de obligaţii fiscale, partea civilă este îndreptăţită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, şi la achitarea majorărilor şi a penalităţilor de întârziere, stabilite în conformitate cu legislaţia fiscală.
Astfel, analizând actele dosarului, instanţa a apreciat ca întemeiate pretenţiile părţii civile, motiv pentru care a admis acţiunea civilă şi s-a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.A.I.S. SRL Aleuş, la plata sumei de 18.157 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă ce se va actualiza la data executării integrale a obligaţiei bugetare în conformitate cu prevederile art. 119 şi art. 120 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 353 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen., instanţa a admis cererea formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj şi, în vederea reparării pagubei, a dispus menţinerea măsurii asiguratorii asupra conturilor aparţinând inculpatului, până la concurenţe sumei de 18.157 RON, conturi deschise la R.B. SA - Agenţia Şimleu Silvaniei, măsură dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 17 decembrie 2010.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel în termen inculpatul S.V.
Acesta a criticat sentinţa pe motiv că se impunea achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece importurile de cereale nu au fost efectuate de către acesta.
A precizat că prin declaraţiile martorului M.E. rezultă că martorul s-a interesat în Ungaria şi a luat legătura cu firma de transport plătind atât furnizorii cât şi transportul, astfel încât semnătura inculpatului de pe documentul de transport nu poate produce nici un fel de consecinţă în planul răspunderii penale.
Prin Decizia penală nr. 187 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reţinându-se că acesta a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în mod justificat s-a înlăturat apărarea inculpatului că a semnat una dintre scrisorile de transport a cerealelor fără să ştie ce reprezintă, fiind scrisă în maghiară, pentru că s-a constatat că toate cele şase scrisori de transport poartă ştampila societăţii sale iar rubricile sunt tipărite şi în română.
În plus, s-a reţinut pe baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică că impresiunile de pe patru scrisori de transport au fost create cu ştampila societăţii inculpatului iar din declaraţiile a trei martori rezultă că au fost semnate de către inculpat.
Motivul de apel potrivit căruia nu inculpatul ar fi efectuat importurile de cereale ci martorul M.E. nu a putut fi primit, deoarece prima instanţă a reţinut în mod temeinic că importurile s-au efectuat prin intermediul acestei persoane în sensul că martorul a pus în legătură pe inculpat atât cu furnizorii din Ungaria, cât şi cu firma de transport însă beneficiarul a fost societatea inculpatului; din declaraţiile martorilor A.G., P.O. şi M.M. rezultă că în perioada anului 2007 inculpatul apelant s-a ocupat de comercializarea cerealelor.
Într-adevăr, Curtea a reţinut în special că din declaraţia martorei M.M., şefa Bazei de Recepţie Tăşnad, unitatea care se ocupa de cântărirea cerealelor, rezultă că inculpatul s-a interesat despre vânzătorii de porumb şi de la unul dintre şoferi care a dus de două ori cereale la bază a aflat că de fapt porumbul era al inculpatului iar şoferul a evitat să-i spună că porumbul este adus din Ungaria însă ea şi-a dat seama de originea cerealelor datorită aspectului murdar al acestora.
De asemenea, din declaraţia martorului M.E., reiese că într-adevăr a găsit o firmă în Ungaria de la care se putea achiziţiona cereale însă doar pe factură emisă de către o societate comercială şi deşi martorul susţine că el este cel care a investit banii cu care s-a cumpărat cereale în Ungaria acesta a precizat că de fiecare dată, după fiecare transport dintre cele patru sau cinci urma să primească de la inculpat sumele dinainte stabilite reprezentând 40 bani/kg, 2 bani/kg şi 3 bani/kg sume care reprezentau comisionul său şi nu preţul care i-a fost achitat în totalitate de către inculpat.
Aşadar, cu certitudine societatea inculpatului a efectuat atât scriptic cât şi faptic importurile de cereale.
Ca atare, nu a putut fi primită susţinerea apelantului că i s-a înscenat efectuarea unor importuri intracomunitare.
De această stare de fapt Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj s-a sesizat ca urmare a datelor luate din aplicaţia "VIES" în care s-a folosit codul de TVA al societăţii inculpatului pentru achiziţii intracomunitare, iar acestea nu au fost înregistrate în evidentele contabile şi nici nu au fost declarate la finanţe în trimestrul IV al anului 2007, aşa fiind în mod corespunzător a fost efectuată încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj în termen legal a declarat recurs inculpatul S.V., solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsind vinovăţia.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpatul arată că din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor M.E., C.I.A., M.M., nu se poate deduce cu certitudine că este cel care a fost implicat în mod direct prin firma pe care o deţine în operaţiunile de comerţ cu cereale.
De asemenea, cercetările au fost efectuate după cca doi ani din momentul realizării importurilor, bazându-se doar pe un proces-verbal emis la data de 4 iunie 2008 de către organele de control din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, pe factura fiscală şi chitanţa de plată a transportului, pe cele şase scrisori de transport, pe declaraţiile unor persoane interesate în cauză.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, inculpatul solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, respectiv cele şase scrisori de trăsură, factura privind transportul efectuat de către SC E. SRL, unde datele de identificare ale inculpatului sunt trecute în mod greşit, iar semnătura de pe factură nu-i aparţine.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi 12 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu că inculpatul, în calitate de administrator la SC P.A.I.S. SRL Aleuş, în perioada mai - iunie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiuni de achiziţii intracomunitare de cereale efectuate, sustrăgându-se în acest mod de la plata către bugetul de stat a sumei de 18.157 RON reprezentând TVA.
Săvârşirea infracţiunii de către inculpat rezultă din declaraţiile martorilor M.E., C.I.A., E.O., M.M., P.O., A.G., scrisorile de transport depuse la dosar, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 iunie 2009 întocmit de I.P.J. Sălaj, verificările efectuate de organele fiscale şi din care rezultă că doi operatori din Ungaria - U.T.S.E. Kft şi E.E.S. au declarat livrări intracomunitare de cereale către SC P.A.I.S. SRL Aleuş.
Astfel, din declaraţiile martorilor M.E., C.I.A. şi E.O. reiese că scrisorile de transport au fost semnate de inculpat, care a cumpărat de fiecare dată porumbul transportat la bazele de recepţie din Tăşnad sau Marghita, prin intermediul firmei SC E. SRL Botiz, împrejurarea că în perioada respectivă inculpatul s-a ocupat de comercializarea cerealelor rezultând din declaraţiile martorilor M.M., P.O. şi A.G..
De asemenea, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în faza urmăririi penale, toate cele patru scrisori de transport poartă ştampila societăţii inculpatului, rubricile fiind tipărite şi în limba română, iar scrisoarea de transport datată 30 mai 2007 a fost semnată de inculpat.
Martorul C.I.A. a relatat în amănunt cum inculpatul i-a solicitat să transporte cerealele din Ungaria, i-a indicat şi furnizorii la fiecare transport, precum şi locul din ţară unde trebuia să aducă cerealele, a asistat la o împrejurare în care inculpatul a vândut cerealele cu sacul unor persoane fizice, iar inculpatul semna şi ştampila scrisorile de trăsură aferente, banii pentru transport fiind achitaţi de către acesta.
Martorul E.O., şofer la SC E. SRL Botiz a declarat că a transportat pentru inculpat porumb boabe din Ungaria, acesta i-a spus că el este beneficiarul porumbului şi a semnat scrisoarea de trăsură aferentă transportului.
De asemenea, martorul a mai declarat că furnizorul din Ungaria cunoştea faptul că societatea inculpatului este cumpărătorul cerealelor.
Martorul M.E. a declarat că cerealele erau cumpărate de către inculpat, transportul a fost efectuat de către SC E. SRL Botiz, iar el trebuia să primească un comision pentru intermedierea acestor vânzări-cumpărări, comision pe care nu l-a mai primit deoarece inculpatul i-a spus că nu a avut încasări.
Şi acest martor confirmă semnarea de către inculpat în prezenţa sa şi a martorului C.I. a scrisorilor de trăsură.
Din declaraţiile acestor martori, precum şi din analiza celorlalte probe la care s-a făcut referire rezultă fără dubiu că inculpatul s-a implicat în mod direct în operaţiunile de comerţ cu cereale prin firma sa SC P.A.I.S. SRL Aleuş.
Contrar susţinerilor inculpatului, acesta a comis fapta cu vinovăţie, respectiv cu intenţie directă, a prevăzut rezultatul acesteia respectiv crearea unui prejudiciu asupra bugetului statului şi a urmărit producerea acelui rezultat.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către A.N.A.F. - D.G.F.P. Sălaj.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, prejudiciul cauzat şi care nu a fost acoperit, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Cea de a doua critică formulată în subsidiar de către inculpat este nefondată, dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nefiind incidente în speţă.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării, între altele, atunci când instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Din examinarea hotărârilor recurate rezultă că instanţele au analizat toate probele administrate şi care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, arătând totodată şi motivele pentru care au înlăturat apărările inculpatului.
Referitor la factura fiscală din 30 iunie 2007 emisă de către SC E. SRL către SC P.A.I.S. SRL aceasta conţine date corecte în ceea ce priveşte identitatea cumpărătorului, respectiv SC P.A.I.S. SRL, la numele delegatului fiind trecută într-adevăr o altă persoană decât inculpatul şi anume S.I.
Această împrejurare nu este însă de natură a duce la o altă concluzie privind infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, săvârşirea acesteia rezultând fără echivoc din probele administrate aşa cum s-a arătat anterior.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2013. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2092/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
