ICCJ. Decizia nr. 2238/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), infractiuni la legea contabilităţii (Legea nr.82/1991). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2238/2013
Dosar nr. 13374/62/2011
Şedinţa publică din 25 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274/S din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Braşov, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul H.O.E. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de desfăşurare, fără licenţă sau autorizaţie, a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare, precum şi al neachitării cu rea credinţă a despăgubirilor civile, respectiv revocarea suspendării condiţionate potrivit art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.C. SRL să plătească părţii civile A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Braşov, suma de 69.886 RON cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă majorări şi penalităţi începând cu data 18 ianuarie 2012 şi până la data achitării efective a prejudiciului.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 29 august 2011, asupra autoturismului marca X1, an fabricaţie 2002 şi asupra autoturismului marca X2, an fabricaţie 1984, culoare galbenă, bunuri aflate în proprietatea inculpatului H.O.E.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la registrul comerţului şi efectuarea menţiunilor la cazierul fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul H.O.E., asociat al SC O.C. SRL, a formulat la data de 16 martie 2007 cerere de menţiuni privind autorizarea activităţii secundare jocuri de noroc şi pariuri. Societatea a obţinut licenţă pentru exploatarea jocurilor de noroc pentru categoria „tipul maşinii video-electronică, cu elemente mecanice în mişcare”. Licenţele au fost obţinute pentru 5 maşini, cu valabilitate 1 aprilie 2008-30 martie 2009.
La controlul efectuat de organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. S.I.F. Braşov din data de 20 august 2009, la punctul de lucru al SC A.D. SRL Braşov, din Braşov str. H., au fost identificate toate cele cinci maşini de jocuri de noroc, patru dintre ele fiind în funcţiune. Cu ocazia aceluiaşi control a fost ridicat de la punctul de lucru al societăţii menţionate un caiet de matematică ale cărui file sunt împărţite de o linie verticală în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de a doua, „ieşiri”, caietul fiind astfel completat pentru perioada 13 iulie 2009-20 august 2009.
Din coroborarea probelor administrate, instanţa a reţinut că, deşi inculpatul neagă, în urma unei convenţii cu G.O., fără a exista o asociere în participaţiune între cele două societăţi comerciale, a instalat cele 5 maşini de jocuri de noroc în spaţiul în care se afla SC A.D. SRL Braşov din Braşov str. H.
Statul Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 69.886 RON, sumă reprezentând impozitul pe profit datorat de societate, impozitul pe venituri din jocurile de noroc, taxele de autorizare jocuri de noroc, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere.
Reţinând vinovăţia inculpatului, în baza actelor şi probelor administrate în cauză, instanţa de fond l-a condamnat la pedepsele susmenţionate, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut că acţiunea civilă alăturată procesului penal este întemeiată şi dovedită de actele dosarului şi l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Braşov, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.C. SRL a sumei de 69.886 RON cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală începând cu data 18 ianuarie 2012 şi până la data achitării efective a prejudiciului. S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 29 august 2011 asupra autoturismului marca X1, an fabricaţie 2002 şi asupra autoturismului marca X2, an fabricaţie 1984, culoare galbenă, bunuri aflate în proprietatea inculpatului H.O.E.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri:
1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, să se înlăture circumstanţele atenuante, lipsa antecedentelor penale neputând constitui o motivaţie pentru reţinerea dispoziţiilor art 74 lit. a) C. pen., iar în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., trebuie avută în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului, care deşi iniţial a recunoscut faptele comise, ulterior a negat comiterea lor, astfel că inculpatul este o persoană care nu doreşte să conştientizeze efectele acţiunilor sale, iar ca modalitate de executare să se aplice dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen. Faţă de motivele de apel formulate în scris, cu ocazia dezbaterilor cauzei, parchetul şi-a suplimentat motivele de apel cu precizarea ca, în cadrul aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. să fie nominalizată interdicţia dreptului inculpatului de a mai fi comerciant, pe perioada executării pedepsei principale şi
2. Inculpatul care, a solicitat desfiinţarea sentinţei şi rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât din exploatarea cele patru aparate nu a fost încasată nici o sumă de bani. Aparatele neavând licenţă, nici nu puteau fi înregistrate sumele de bani în contabilitate, iar în cadrul procesului nu s-a dovedit că el avea cunoştinţă că aparatele au funcţionat. Totodată, potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2009, pentru a obţine autorizaţie de funcţionare era necesar ca inculpatul să deţină minim 50 de aparate, iar ordonanţa prevede că se impozitează orice câştig individual care depăşeşte suma de 600 RON, astfel că suma stabilită de partea civilă nu este corectă.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., dar în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de parchet este întemeiat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 14/AP din 5 februarie 2013 a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa sub aspectul nominalizării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. şi rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului H.O.E. dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale pe durata executării pedepsei, potrivit dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.
Neconstatând alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei, a menţinut restul dispoziţiilor acesteia.
Prin aceeaşi decizie, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.O.E. împotriva aceleiaşi sentinţe şi l-a obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul H.O.E. care, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a exploatat sau că a avut intenţia de a exploata aparatele în discuţie, activitate în urma căreia ar fi obţinut venituri şi înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile în cuantum de 69.886 RON la care se adaugă majorări şi penalităţi, către Administraţia Finanţelor Publice Braşov.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpatul H.O.E. care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, în urma analizării probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, au reţinut în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a infracţiunilor şi vinovăţia recurentului inculpat.
Apărarea recurentului inculpat în sensul că nu există probe din care să rezulte că a exploatat sau că a avut intenţia să exploateze patru din cele cinci aparate electronice cu câştiguri tip slot-machine şi, în consecinţă, că nu a obţinut venituri nu este fondată.
Din probele administrate în cauză rezultă contrariul celor susţinute de recurent şi anume, faptul că, în calitatea sa de administrator al SC O.C. SRL, în perioada 13 iulie 2009- 20 august 2009 a exploatat la punctul de lucru al SC A.D. SRL din municipiul Braşov, str. H., aparţinând lui G.O., aparatele electronice cu câştiguri, tip slot-machine, an fabricaţie 2007, care îi aparţineau, fără ca, în prealabil să-şi îndeplinească obligaţiile fiscale, respectiv, fără a achita taxele pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, a omis cu ştiinţă să înregistreze în evidenţele contabile ale societăţii încasările în sumă de 31.131 RON şi plăţile în cuantum de 16.900 RON, omisiune ce a avut drept consecinţă, denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv. Mai rezultă din materialul probator administrat în cauză faptul că, urmare exploatării celor patru aparate electronice cu câştiguri tip slot-machine, recurentul inculpat a acordat în datele de 18 iulie 2009, 29 iulie 2009, 3 august 2009, 4 august 2009, 5 august 2009, 6 august 2009, 7 august 2009, 10 august 2009, 12 august 2009, 17 august 2009 şi 18 august 2009 premii, fără a reţine prin stopaj la sursă şi fără a vira la bugetul consolidat al statului, impozitul pe venit datorat potrivit art. 77 C. fisc.
Relevante în sensul reţinerii vinovăţiei recurentului inculpat în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată sunt declaraţiile martorei S.M., angajată fără forme legale la data efectuării controlului de către comisarii Gărzii Financiare Braşov (20 august 2009) la SC A.D. SRL Braşov, din care rezultă că instructajul privind folosirea aparatelor a fost făcut de către recurent, situaţia intrărilor şi ieşirilor sumelor de bani era ţinută într-un caiet, că banii obţinuţi din exploatarea aparatelor erau ţinuţi separat de încasările din bar, că aparatele erau funcţionale şi erau folosire de clienţii barului, ale martorului G.O. care a menţionat că „în barul său au funcţionat cinci maşini de jocuri electronice aparţinând inculpatului H.O.E., pe o perioadă de o lună, de probă. După această perioadă, maşinile au fost sigilate şi au rămas în bar”. A mai precizat martorul că nu ştia că pentru funcţionarea aparatelor avea nevoie de licenţă, că nu a încheiat nici un contract cu inculpatul, că s-a ţinut o evidenţă intrări-ieşiri în ceea ce priveşte funcţionarea aparatelor respective de către B.E., că niciodată cele cinci maşini nu au funcţionat împreună, întotdeauna funcţionau trei, că este posibil ca S.M., care nu era angajată ca barman, să se fi ocupat de introducerea impulsurilor în aparate, acestea fiind sigilate de către reprezentanţii Gărzii Financiare în urma constatării lipsei licenţelor de funcţionare. De asemenea, martorul B.E. a declarat că martora S.M. era cea care se ocupa de introducerea şi scoaterea impulsurilor din aparatele care aparţineau recurentului inculpat şi tot ea încasa banii, martorul A.M. confirmă folosirea aparatelor de către clienţii barului.
În faza actelor premergătoare, recurentul inculpat a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere a faptului că a exploatat aparatele electronice cu câştiguri, fără îndeplinirea formalităţilor legale, recunoaştere asupra căreia a revenit cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii, precizând că, în fapt, cele 5 aparate au fost doar depozitate la punctul de lucru al SC A.D. SRL. În faza cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, recurentul inculpat a uzat de dreptul la tăcere. De asemenea, întrebat fiind de către instanţa de recurs dacă dă declaraţie în cauză, recurentul inculpat a precizat că uzează de dreptul la tăcere prevăzut în art. 70 C. proc. pen.
Recurentul a acţionat cu intenţie directă, a prevăzut că prin desfăşurarea activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, în mod ocult, fără respectarea prevederilor legale se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv de la plata impozitului pe venit cu stopaj la bursă şi a urmărit producerea urmării socialmente periculoasă.
În sprijinul concluziei potrivit căreia faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat există în materialitatea lor şi au fost comise de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege este şi faptul că reprezentanţii Gărzii Financiare au identificat cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al SC A.D. SRL un caiet tip „matematică” ale cărui file sunt împărţite de o linie verticală, în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de-a doua „ieşiri” şi în care se regăseşte situaţia centralizată a sumelor introduse şi scoase din aparate.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia dată de tribunal, de obligare a recurentului inculpat la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Braşov, inclusiv a majorărilor şi penalităţi începând cu data de 18 ianuarie 2012 şi până la data achitării efective a prejudiciului.
Într-adevăr, potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 77/2009, recurentul inculpat avea obligaţia să achite taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc în cuantum de 25.000 RON, precum şi taxa de exploatare pentru fiecare aparat individual, astfel cum este stabilită prin actul normativ susmenţionat.
De asemenea, art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2009 prevede că taxele aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc se plătesc de către operatorii economici organizatori, după cum urmează:
a) taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc:
i) pentru primul an, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentaţia a fost aprobată;
ii) pentru anii următori, cu 10 zile înainte de expirarea anului precedent;
b) taxa anuală aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc;
i) pentru jocurile de noroc caracteristice activităţii cazinourilor şi jocurile tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare mijloc de joc şi se plăteşte în 4 rate trimestriale egale astfel:
A. pentru primul trimestru, până Ia data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentaţia a fost aprobată;
B. pentru celelalte trimestre, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din trimestru (respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie) pentru trimestrul următor.
De asemenea, recurentul inculpat avea obligaţia legală de a ţine un registru de evidenţă a încasărilor zilnice rezultate din exploatarea aparatelor, obligaţie pe care nu a respectat-o, situaţia intrărilor şi ieşirilor fiind ţinută de angajaţii SC A.D. SRL Braşov.
Pentru argumentele mai sus expuse, Înalta Curte reţinând că recursul declarat de inculpatul H.O.E. este nefondat, îl va respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.O.E. împotriva deciziei penale nr. 14/AP din 05 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2146/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2738/2013. Penal → |
|---|
