ICCJ. Decizia nr. 2137/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2137/2013

Dosar nr. 1043/1/2013

Şedinţa publică din 18 iunie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală 324 din data de 20 noiembrie 2009, Tribunalul Tulcea a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor P.I. şi P.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, de contrabandă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii P.I. şi P.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe inculpatul G.M.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul G.M.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86 /2006 a condamnat pe inculpatul R.S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul R.S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea. ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului S.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe inculpatul A.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul A.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 33 lit. a) în referire la art 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului A.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.I.

A constatat că inculpatul P.I. a fost arestat preventiv de la 3 februarie 2007 până la 3 aprilie 2007.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata arestului preventiv al inculpaţilor R.S.G. şi G.M.R. de la 3 februarie 2007 până la 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială a celor 13.553 pachete ţigări (11.120 pachete timbrate Republica Ucraina depistate în barca inculpaţilor G.M.R. şi R.S.G. şi 2.433 pachete depistate asupra sau la reşedinţa din Galaţi a inculpaţilor P.I. şi P.E., timbrate R. Moldova) aflate în custodia Biroului Vamal Tulcea.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a bărcii de aluminiu de culoare verde, un rezervor metalic de 20 litri şi 2 rame care aparţin inculpatului G.M.R., aflate în custodia I.J.P.F.N. Tulcea, S.P.F. Pardina.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumelor de bani ridicate de la reşedinţa inculpatului A.P. cu ocazia percheziţiei, respectiv 60 euro şi 320 RON sume consemnate pe numele inculpatului la Bnaca C.E.C., Sucursala T. şi 10 grivne ucrainiene şi 415 lei moldoveneşti, sume aflate în custodia S.C.C.O. Tulcea.

În baza art. 255 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea de la fiecare din inculpaţii A.P. şi S.F. a sumei de 1.000 euro oferită mită funcţionarului T.R.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul P.I. a autoturismului marca O.O. înmatriculat în Republica Moldova, indisponibilizat în cursul urmăririi penale în vederea confiscării şi aflat în custodia S.C.G.O. Tulcea.

A luat act că D.G.F.J.P. Tulcea nu a solicitat constituirea de parte civilă în cauză.

În baza art 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii A.P., S.F., R.S.G. şi G.M.R. la plata sumei de 1.500 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut că prin actul de sesizare al instanţei, inculpaţii S.F., A.P., R.S.G., P.I., P.E. şi G.M.R., după data de 12 octombrie 2006 s-au constituit într-un grup organizat, acţionând în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de contrabandă cu caracter transnaţional, pentru obţinerea de beneficii financiare. Aceeaşi inculpaţi au iniţiat introducerea prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, din Republica Moldova şi Republica Ucraina în România cele 13.553 de pachete de ţigări, întrunesc în sarcina fiecăruia elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 274 cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006.

S-a mai reţinut că inculpaţii R.S.G. şi G.M.R., au traversat cu o barcă Dunărea, peste frontiera de stat ucraineano-română, la data de 2 februarie 2007, săvârşind infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001.

Totodată inculpaţii S.F. şi A.P., au promis suma de 1.000 euro numitului T.R., funcţionar public, ofiţer superior cu grad de comisar în cadrul I.J.P.F.N. Tulcea şi funcţie de răspundere pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii trans-frontaliere în zona de responsabilitate a acestei instituţii, la frontiere de est a României, în scopul asigurării traficului cu ţigări din Republica Ucraina în România.

La data de 12 ianuarie 2007 D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Tulcea a dispus începerea urmăririi penale faţa de inculpatul S.F., ulterior cercetările fiind extinse şi faţă de inculpaţii P.I., A.P., R.S.G., G.M.R. şi P.E., despre care s-a stabilit că fac parte din acelaşi grup infracţional organizat în vederea contrabandei cu ţigări din Republica Ucraina şi Republica Moldova în România.

Prin ordonanţele din aceeaşi dată a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a propus arestarea preventivă a inculpaţilor R.S.G., G.M.R., P.I., P.E., dintre care primii trei aii fost arestaţi preventiv, iniţial pe o durată de 30 de zile şi ulterior prelungită până la data de 3 aprilie 2007, inclusiv (a se vedea în acest sens încheierile Tribunalului Tulcea nr. 4 din 2 februarie 2007 şi nr. 13 din 26 februarie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 339/88/2007 şi, respectiv, nr. 482/88/2007).

Prin ordonanţele din 16 februarie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi s-a solicitat arestarea preventivă (în lipsă) a inculpaţilor S.F. şi A.P., sustraşi de la urmărirea penală, conform dovezilor existente la dosar. Inculpaţii R.S.G. şi G.M.R. au fost arestaţi de la 3 februarie 2007 până la 28 mai 2007, când au fost puşi în libertate de prin decizia nr. 269 din 28 mai a Curţii de Apel Constanţa.

De asemenea inculpatul P.I. a fost arestat preventiv de la 3 februarie 2007 până la 3 aprilie 2007, după care faţă de acesta s-a luat de către Curtea de Apel Constanţa măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Bunurile găsite (ţigările şi banii), barca folosită de către inculpaţii R.S.G. şi G.M.R., ca şi maşina cu care inculpaţii P.I. şi P.E. au adus ţigările din Republica Moldova în România, au fost indisponibilizate în cursul urmăririi penale.

În faţa instanţei s-au prezentat regulat inculpaţii P.I. şi P.E. care au fost audiaţi la termenul din 27 ianuarie 2009.

La primele termene, în perioada arestului preventiv, dar şi la 29 mai 2007 când se aflau deja în stare de libertate au fost prezenţi şi inculpaţii R.S.G. şi G.M.R. Deoarece a fost lipsă de procedură cu alţi inculpaţi cei doi nu au putut fi audiaţi, după care nu s-au mai prezentat în faţa tribunalului.

Inculpaţii S.F. şi A.P. nu s-au prezentat în cursul cercetării judecătoreşti, deşi au fost constant citaţi cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în Republica Ucraina şi Republica Moldova, iar ulterior şi prin afişare la sediul Consiliului local şi la uşa instanţei.

La data de 27 ianuarie 2009 a fost audiat martorul T.R., iar ulterior şi martora A.A.

Analizând actele şi lucrările dosarului respectiv actele de sesizare, fişa postului şi declaraţiile martorului T.R., înscrisurile olografe ale inculpatului S.F., listele cu cantităţile şi preţurile ţigărilor de contrabandă, listing-urile convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul S.F.; procesul-verbal de identificare a locului faptei, înregistrările audio-video şi suporturile magnetice (CD-urile), notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi suporturile magnetice (CD-urile), procesele-verbale de prindere în flagrant, planşele foto, procesele-verbale de indisponibilizare, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, adresa Biroului vamal Tulcea şi procesul-verbal de calculare a prejudiciului, pentru stabilirea datoriei vamale; actele Autorităţii Naţionale pentru Străini; procesele-verbale întocmite de investigatorii şi colaboratorul sub acoperire; dovezile de sustragere ale inculpaţilor S.F. şi A.P., declaraţia martorei A.A., declaraţiile co-inculpaţilor, tribunalul a reţinut următoarele:

1. Inculpaţii sunt cetăţeni moldoveni (A.P.) şi ucrainieni (S.F., R.S.G. şi G.M.R.) şi se cunosc de o perioadă lungă de timp, fiind consăteni, ori legaţi prin relaţii de familie şi rudenie.

Astfel inculpatul A.P. şi-a achiziţionat o locuinţă pe raza municipiului Galaţi şi s-a deplasat în ţara noastră în nenumărate rânduri. Acesta şi inculpatul S.F. i-au spus lui T.R., că au relaţii în mediul grăniceresc şi poliţienesc moldovenesc şi/sau ucrainean, fiind de amintit aici că inculpatul A.P. a fost pe rând poliţist în oraşul R. din Republica Ucraina şi vameş la punctul de trecere a frontierei G. din Republica Moldova în România.

T.R., este ofiţer superior cu grad de comisar şi funcţie de răspundere pe linia prevenirii şi combaterii infracţionalităţii trans-frontaliere în zona de competenţă de la graniţa de est a României cu Republica Ucraina a I.J.P.F.N. Tulcea, aşa cum reiese din adresa din 2 februarie 2007, a acestei instituţii.

Din anul 2002 T.R., în calitate de comandant al S.P.F. Sulina din cadrul I.J.P.F.N. Tulcea, l-a cunoscut pe inculpatul S.F., în raport de anumite atribuţiile pe linia evidenţei cetăţenilor străini aflaţi în zona de responsabilitate a instituţiei deservite de către primul.

Începând cu data de 12 octombrie 2006, sus-numitul a fost contactat în mod repetat de către cetăţeanul ucrainean, inculpatul S.F., care i-a propus insistent ofiţerului de frontieră să caute un distribuitor de ţigări, pe care doreşte să le aducă din Republica Ucraina.

Iniţial, a fost declinată oferta, însă ulterior acelaşi ofiţer a fost contactat telefonic în mod repetat, de la numerele X1 (telefon fix din Republica Ucraina) şi X2, când inculpatul S.F. i-a propus să asigure trecerea de ţigări peste Dunăre, în zona I., mai ales că este în relaţii bune cu grănicerii ucrainieni din această zonă.

Din declaraţiile lui T.R., audiat ca martor, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză mai reiese că fiecare transport de ţigări de contrabandă ar fi trebuit să cuprindă înjur de 50 de bax-uri a câte 50 de cartoane cu câte 10 pachete ţigări fiecare şi că ofiţerului îi va reveni ca parte 1.000 euro la fiecare transport, bani pe care inculpatul S.F. i-a promis în contul asigurării traficului cu ţigări ce vor fi aduse în mod fraudulos din Republica Ucraina în România.

Aceste discuţii telefonice au avut loc la datele de 3 şi 6 noiembrie 2006. La data de 8 noiembrie 2006 inculpatul S.F. s-a întâlnit personal, pe raza municipiului Tulcea, cu T.R. cu care a discutat în detaliu preţul ţigărilor ca şi locul pe unde acestea urmează a fi trecute peste braţul C. al Dunării. Cu ocazia acestor noi întâlniri, inculpatul S.F. i-a înmânat numitului T.R. o listă de ţigări ce pot fi aduse din Republica Ucraina în România, tipurile acestora fiind consemnate cu caractere slavone de către primul.

Ulterior datei de 8 noiembrie 2006, între cei doi au avut loc mai multe convorbiri telefonice, în care, după ce inculpatul S.F. îl suna pe numitul T.R., aceştia au discutat detalii, stabilind ca trecerea ţigărilor de contrabandă din Republica Ucraina în România să se realizeze în zona localităţii „M.”, aflată la circa 4-5 km de oraşul I. din Republica Ucraina, având semnul de frontieră „1370” ca şi corespondent pe malul românesc al Braţului C.

Din acelaşi discuţii a mai rezultat că, după ce ţigările vor fi trecute din Republica Ucraina în România, acestea urmează a fi vândute pe piaţa din municipiul Galaţi, unde inculpatul S.F. a arătat că totul este organizat.

Instanţa de fond a constatat că pe rolul D.I.I.C.O.T au fost înregistrate numai în cursul anului 2007 şi se află în diferite stadii de soluţionare, dosarele înregistrate sub nr. unice 6D/P/2007 şi 7D/P/2007, privind pe C.V. ş.a. şi V.C., ambele având ca obiect inclusiv comiterea de către cei cercetaţi a infracţiunii de contrabandă, prevăzută în art. 270 din Legea nr. 86/2006.

În primul numitul C.V., fost vice-primar al localităţii G. din judeţul Tulcea, împreună cu alţii, a fost depistat în noaptea de 29 din 30 decembrie 2005 de către un echipaj al I.J.P.F.N. Tulcea, cu circa 1600 pachete de ţigări, timbrate în Republica Ucraina, despre care există indicii că i-au fost aduse de la R. de către inculpatul R.S.G. şi urmau a fi transportate pe piaţa municipiului Galaţi. În cel de-al doilea dosar, la data de 22 decembrie 2006, numitului V.C. i-au fost găsite în societatea sa, din localitatea F., judeţul Tulcea, circa 100 cartoane ţigări timbrate în Republica Moldova, pe care a declarat că le-a cumpărat de pe „Piaţa ruşilor”, din municipiul Galaţi.

Întrucât inculpatul S.F. nu cunoştea foarte bine limba română, atunci când era sunat din Republica Ucraina, o persoană care se prezenta „M.” (ce s-a dovedit ulterior a fi chiar inculpatul A.P.), persoană cunoscătoare a limbii române, îi transmitea anumite condiţii ale grupului de ucrainieni, cu care ofiţerul român a stabilit în final ca el să vină cu o maşină la malul românesc, pentru a prelua transportul de ţigări ce va fi efectuat peste Braţul C., cu anumite ambarcaţiuni pescăreşti din Republica Ucraina.

La data de 14 noiembrie 2006, T.R., la solicitarea telefonică a inculpatului S.F., s-a întâlnit din nou cu acesta pe faleza din municipiul Tulcea, iar în discuţiile purtate, cel de-al doilea l-a asigurat că va primi în mod cerat banii promişi, cei 1.000 de euro pentru fiecare transport, dacă va asigura luarea de la Dunăre şi predarea către distribuitorii din Galaţi a ţigărilor de contrabandă.

La data de 15 noiembrie 2006, inculpatul S.F., într-o altă discuţie telefonică a arătat că va trebui ca numitul T.R. să găsească un distribuitor (cumpărător) al ţigărilor, rămânând în continuare să se stabilească preţul de cumpărare.

În declaraţiile date T.R. a arătat că inculpatul S.F. a urmărit prin coruperea sa, să-l atragă complicitatea în contrabandă cu ţigări din Republica Ucraina în România.

La data de 11 ianuarie 2007, la solicitarea telefonică a inculpatului S.F., cei doi s-au reîntâlnit pe faleza municipiului Tulcea, ocazie cu care acesta din urmă i-a dictat o listă cu cantităţile şi preţurile ţigărilor ce pot fi aduse din Republica Ucraina.

Totodată, inculpatul S.F. i-a mai spus numitului T.R. că persoana de legătură din Republica Ucraina, se numeşte „S.” şi, pe o foaie de hârtie ruptă dintr-o agendă, i-a scris datele personale de stare civilă ale acestuia, ulterior identificat în persoana inculpatului R.S.G., cetăţean ucrainean, domiciliat pe raza oraşului R. şi cu privire la care i-a solicitat să-i facă o invitaţie oficială prin notariat, pentru a-i facilita intrarea legală în România.

În declaraţiile sale, numitul T.R., a precizat că a mai purtat discuţii telefonice cu cel care urma să îl invite în România prin intermediu unui translator (probabil profesor ori cunoscător cel puţin al limbii române), de pe un număr de telefon mobil dintr-o reţea ucraineană, aparţinând lui S.F.

La finalul acestor discuţii cei doi au convenit că la următoarea întâlnire din Tulcea, numitul T.R. va trebui să-i facă legătura cu persoana de contact („eventualul cumpărător al ţigărilor”).

Pentru identificarea tuturor participanţilor şi probarea activităţii acestora, în cauză a fost autorizaţi doi investigatori şi un colaborator sub acoperire.

Listing-urile convorbirilor telefonice purtate de la/către telefonul apelabil la nr. X2 al inculpatului S.F., confirmă legătura telefonică permanentă între acesta şi numitul T.R., aflat la telefonul apelabil sub nr. X3, aceasta în toate perioadele intermediare întâlnirilor lor personale.

Urmare emiterii autorizaţiilor de către Tribunalului Tulcea, în cursul urmăririi penale s-au efectuat înregistrări de imagini cu activităţile materiale desfăşurate de către participanţi, interceptări de convorbiri telefonice, localizarea şi urmărirea a participanţilor şi percheziţii domiciliare la locuinţelor acestora.

Astfel s-a desfăşurat supravegherea şi urmărirea operativă a participanţilor grupului infracţional organizat, format în jurul inculpatului S.F., până la data de 2 februarie 2007, dată la care s-a realizat prinderea în flagrant a 4 membri ai grupării, de la care s-a capturat o cantitate de peste 13.500 de pachete de ţigări de contrabandă, aduse în mod fraudulos din Republica Ucraina şi Republica Moldova în România.

La data de 21 ianuarie 2007, T.R., la cererea inculpatului S.F., i-a intermediat acestuia din urmă o întâlnire cu numitul H.S. (colaborator sub acoperire), prezentat ca şi cumpărător, interesat de achiziţionarea ţigărilor de contrabandă. În cursul acestei întâlniri, care s-a desfăşurat pe faleza municipiului Tulcea, inculpatul S.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul R.S.G. Totodată, numitul T.R. i-a cerut inculpatului S.F. („ F.”) să-i dea cel puţin jumătate din cei 1.000 euro promişi, însă ultimul i-a spus că aceşti bani vor fi obţinuţi din mărirea preţului faţă de cumpărătorul adus.

În continuare, în baza instrucţiunilor telefonice primite de la R.S.G., inculpatul S.F. i-a dat telefonul cumpărătorului, căruia i-a spus care sunt preţurile pentru fiecare tip de ţigări. Aşa cum este consemnat în procesul-verbal din 21 ianuarie 2007 între cei trei bărbaţi (S.F., H.S. şi T.R.), s-au stabilit detalii cu privire la cantităţile şi tipurile de ţigări, preţurile acestora, modul de acţiune al fiecăruia, precum şi despre „datoria” de 1.000 euro ce trebuia să-i parvină numitului T.R.

Conform discuţiei purtate între S.F. şi R.S.G., primul trebuia să aducă din Republica Ucraina mostre de ţigări ce ar fi putut face obiectul proximului transport (fixat iniţial pentru data de miercuri 24 ianuarie 2007) şi, din scăderea de preţ acceptată ca urmare a unor negocieri directe, H.S. să-i dea cei 1.000 euro promişi anterior lui T.R.

La data de 22 ianuarie 2007, inculpatul S.F. s-a reîntâlnit pe raza municipiului Tulcea cu numiţii H.S. şi T.R.

Cu această ocazie, primul a avut din nou discuţii telefonice cu inculpatul R.S.G., care discuţii au confirmat şi legătura şi implicarea inculpatului P.I. ce trebuia să vină la R. cu mostre de ţigări pe care să i le dea cumpărătorului (H.S.) la Galaţi. La aceeaşi întâlnire, inculpatul P.I. i-a comunicat cumpărătorului numărul său de telefon - X4, interceptat ulterior.

La data de 23 ianuarie 2007, transportul de ţigări preconizat a fost contramandat (a se vedea procesul verbal conform). La aceeaşi dată însă H.S. s-a întâlnit cu inculpatul P.I., care i-a înmânat mostrele promise. Aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal întocmit.

La data de 24 ianuarie 2007, T.R. a fost contactat pe numărul de telefon X5 al inculpatului A.P. (supus ulterior interceptării) care s-a recomandat a fi cumătrul inculpatului R.S.G. (s-a stabilit ulterior că al doilea i-a botezat acestuia din urmă un copil, în timp ce era poliţist la R.) şi care i-a solicitat o întâlnire la Tulcea. Este de menţionat că la data de 23 ianuarie 2007, numitul T.R. a fost sunat pe acelaşi telefon, însă inculpatul A.P. s-a recomandat a fi „ M.”, translatorul de limba română a lui S.

La data de 24 ianuarie 2007, T.R. s-a întâlnit cu inculpatul A.P. pe raza municipiului Tulcea, conţinutul discuţiilor dintre aceştia fiind consemnat în procesul-verbal întocmit cu această ocazie. În cursul respectivelor discuţii, „P.” i-a comunicat ofiţerului că a fost şi el ofiţer la vama ucraineană, că are mai multe afaceri în România şi că şi-a cumpărat un apartament în Galaţi, unde locuieşte împreună cu familia, soţia şi cei doi copii, aspecte care s-au confimat ulterior. Inculpatul A.P. i-a mai comunicat numitului T.R. că este preferabil să excludă alţi intermediari, că „S.”, cumătrul lui, va aduce personal ţigările din Republica Ucraina, descriindu-i în detaliu, de la locul de trecere şi până la tipul bărcii cu care vor fi tranzitate ţigările de contrabandă pe malul românesc.

Între cei doi s-a mai convenit ca ţigările să fie luate de numitul T.R. şi să fie aduse lângă mănăstirea „D.” de pe raza localităţii G., judeţul Tulcea, în apropiere de Galaţi, unde „P.” va veni cu un cumpărător găsit de el şi că dacă totul va merge bine, în momentul predării ţigărilor va primi suma de 1.000 euro pentru toate aceste servicii prestate, vădindu-se şi din aceasta cunoaşterea exactă şi a inculpatului A.P. a discuţiilor purtate anterior de către inculpatul S.F. cu numitul T.R. ca şi între H.S. şi inculpatul R.S.G.

Inculpatul A.P. i-a sugerat martorului T.R. să-l scoată pe „S.” din această afacere şi totodată să-i comunice inculpatului S.F. că transportul nu va mai avea Ioc. Lui T.R. i s-a propus o colaborare de lungă durată, atât pentru contrabanda cu ţigări, cât şi pentru trecerea peste frontieră în acelaşi mod şi a unor cantităţi de icre negre.

La data de 24 ianuarie 2007, orele 21:30, inculpatul A.P. l-a sunat pe T.R., comunicându-i că transportul va avea loc duminică, la data de 28 ianuarie 2007.

La data de 29 ianuarie 2007, cei doi s-au reîntâlnit pe raza municipiului Tulcea, şi s-au axat pe detalii privitoare la locul trecerii ţigărilor, oră, persoane implicate şi altele, ce aveau să confirme în cadrul activităţilor premergătoare şi concomitente cu prinderea în flagrant a membrilor grupului infracţional organizat.

Lui T.R. i s-au înmânat de către inculpat A.P. o cartelă telefonică aparţinând societăţii de telefonie mobilă ucraineană „ K.”, pentru numărul X6, pentru a fi folosită în discuţiile telefonice pe care le va purta cu„ S.” precum şi o brichetă cu led de culoare albă, ce va urma să fie folosită pentru emiterea de semnale luminoase de pe malul românesc către malul ucrainean. Cartela telefonică predată a fost verificată, iar ulterior, până la plecarea sa spre municipiul Galaţi, inculpatul A.P. i-a spus numitului T.R. să-l contacteze telefonic pe „S.”, pentru a-i comunica dacă este pregătit pentru desfăşurarea transportului.

La data de 1 februarie 2007, T.R. a fost contactat de către inculpatul A.P., pentru a-i confirma faptul că transportul va avea loc în ziua de vineri, 2 februarie 2007, ora 5:30 am, la stâlpul de frontieră „1370”, indiferent de starea vremii.

La aceeaşi dată, H.S. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul P.I., care îi oferise voluntar, cu ocazia prezentării mostrelor, posibilitatea cumpărării unei cantităţii mai mari de ţigări de lael şi pe care nu le avea încă la acel moment. Aceştia doi au convenit să se întâlnească la data de 2 februarie 2007, pe raza municipiului Galaţi pentru ca inculpatul P.I. să-i vândă primului un anumit număr de cartoane de ţigări, precum se înţeleseseră.

În după-amiaza zilei de 1 februarie 2007, inculpatul A.P. a părăsit teritoriul României, încercând să intre în România la data de 2 februarie 2007, când a fost probabil anunţat despre prinderea în flagrant a co-inculpaţilor R.S.G., G.M.R., P.I. şi P.E. şi s-a răzgândit.

Ultima interceptare telefonică în România a inculpatului S.F. a avut loc la data de 25 ianuarie 2007, orele 10:54.

În dimineaţa zilei de 2 februarie 2007, în dreptul bornei kilometrice „1370” au fost prinşi în flagrant cetăţenii ucrainieni R.S.G. şi G.M.R.; aceştia au traversat braţul C. al Dunării de pe malul ucrainean,, din dreptul localităţii „M.”, pe malul românesc cu o barcă din aluminiu (corespunzătoare descrierii făcute anterior numitului T.R. de către inculpatul A.P.) în care se aflau 9 genţi mari, din rafie în care s-au găsit 798 de cartuşe a câte 10 pachete de ţigări, fiecare marca „Y1” şi un număr de 324 de cartuşe a câte 10 pachete marca „Y2”, în total deci un număr de 1112 cartoane, echivalentul a 22 de bax-uri a câte 50 de cartuşe fiecare, toate timbrate în Republica Ucraina.

Înregistrările operative efectuate în cauză arată că activitatea de trecere frauduloasă a ţigărilor peste Dunăre s-a realizat în cele mai mici detalii conform celor convenite anterior direct de către inculpaţii S.F. şi A.P. cu numitul T.R. şi, indirect ok (telefonic), între acesta şi inculpatul R.S.G. De asemenea, pe malul ucrainean au putut fi observate un număr de 5 siluete umane, care au ajutat la încărcarea genţilor cu ţigări în barcă, nefiind exclus ca vreunul dintre inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză să fi rămas pe malul ucrainean (A.P. sau/şi S.F.). În plus, aceleaşi înregistrări de imagini arată că pe malul ucrainean au mai rămas un număr cel puţin egal de genţi ce ar fi trebuit aduse pe malul românesc cu al doilea transport, ce s-ar fi efectuat la aceeaşi dată, pentru a- completa cele 50 de bax-uri cu ţigări ce ar fi putut face obiectul fiecărei acţiuni de acest tip, precum conveniseră anterior inculpaţii cu numitul T.R.

Inculpaţii cetăţeni ucraineni, R.S.G. şi G.M.R., nu aveau documentele necesare (paşapoarte) şi nici vize conforme pentru a-şi exercita dreptul la libera circulaţie, trecerea lor din Republica Ucraina în România realizându-se astfel în mod fraudulos, cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 105/2001.

Probele administrate confirma încercarea de corupere a ofiţerului I.J.P.F.N în vederea facilitării săvârşirii infracţiunii de contrabandă, precum şi organizarea grupului infracţional pentru preluarea, transportul şi distribuirea ţigărilor provenite din această activitate, ca şi pentru vânzarea lor, în principal pe piaţa din municipiul Galaţi.

2. La data de 2 februarie 2007, conform înţelegerii anterioare, inculpatul P.I., împreună cu soţia sa, inculpata P.E. s-au întâlnit pe raza municipiului Galaţi cu numitul H.S., oferindu-i acestuia contra sumei de 2.800 RON, 632 de pachete (63 cartoane) de ţigări „ Y2”, 503 pachete (50 cartoane) cu ţigări „Y3” şi 251 pachete (25 cartoane) „Y1”.

Aceste ţigări au fost oferite investigatorului sub acoperire din autoturismul O.O.

Imediat după realizarea acestui al doilea flagrant, în baza declaraţiilor verbale şi a consimţământului inculpatei P.E., lucrătorii operativi au descins într-o încăpere a locuinţei, situată în municipiul Galaţi, pe str. S., închiriată de către soţii P.I. şi P.E., unde au mai fost identificate 947 pachete (peste 94 cartoane) de ţigări marca „Y4”, toate timbrate în Republica Moldova.

Anterior, în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Tulcea, Ia locuinţa din municipiul Galaţi, str. S.S., a inculpatului A.P. s-a efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care au fost identificate un număr de 50 de pachete de ţigări, marca „Y1”, timbrate în Republica Moldova şi mai multe sume de bani în RON, lei moldoveneşti şi euro, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal din 2 februarie 2007.

Din adresa din 13 martie 2007 a A.N.A.F., după ce întreaga cantitate de ţigări ridicată în cauză a fost trimisă Biroului Vamal Tulcea, conform reglementărilor legale în vigoare, rezultă că datoria vamală totală pentru cele 13.553 de pachete de ţigări introduse fraudulos în România de către grupul infracţional organizat cercetat, se cifrează la suma totală de 6.448,838 euro, apreciind faţă de cursul oficial al Băncii Naţionale a României, la data de 2 februarie 2007, de 3,3877 RON pentru un euro s-a constatat că prejudiciul creat în speţă de către participanţi, se cifrează la suma totală de 21.982,2365 RON reprezentând echivalentul în RON a datoriei vamale creată prin introducerea în România a ţigărilor ce le-au fost ridicate. D.G.F.P. Tulcea nu s-a constituit parte civilă în cauză. Instanţa de fond a reţinut că datele şi informaţiile obţinute în urma autorizaţiilor de interceptare telefonică, confirmă caracterul organizat, în vederea comiterii infracţiunilor grave, precum cea de contrabandă, prevăzute de art. 2 lit. a) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, a grupului de cetăţeni străini, format din inculpaţii S.F., A.P., R.S.G., şi G.M.R. cercetaţi în prezenta cauză, rolul şi contribuţia pe fiecare dintre participaţi au avut la desfăşurarea faptelor prezentate.

A constatat că faptele inculpaţilor S.F., A.P., R.S.G., şi G.M.R., care, după data de 12 octombrie 2006 s-au constituit într-un grup structurat, acţionând în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de contrabandă cu caracter transnaţional, pentru obţinerea de beneficii financiare, întrunesc în sarcina fiecăruia elementele constitutive ale infracţiunii de constituire în grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceloraşi inculpaţi, de a introduce prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, din Republica Ucraina în România ţigări, întrunesc în sarcina fiecăruia elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 274 cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Faptele inculpaţilor R.S.G. şi G.M.R., de a trece în mod fraudulos, la data de 2 februarie 2007, frontiera de stat ucraineano-română, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001.

Faptelor inculpaţilor S.F. şi A.P., de a promite suma de 1.000 euro numitului T.R., ofiţer superior cu grad de comisar în cadrul I.J.P.F.N. Tulcea şi funcţie de răspundere pe linia prevenirii şi combaterii ciminalităţii trans-frontaliere, în scopul asigurării traficului cu ţigări din Republica Ucraina în România, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută în art. 255 C. pen.

Instanţa de fond a reţinut referitor la persoana inculpaţilor că inculpatul S.F., are vârsta de 50 de ani, este iniţiatorul tuturor faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, figurează în baza de date a Biroului Judeţean pentru străini Tulcea, cu două paşapoarte ucrainene. Prezenţa sa pe teritoriul României nu a mai fost consemnată după de data de 25 ianuarie 2007. Conform declaraţiilor inculpatului R.S.G., la data de 30 ianuarie 2007, inculpatul S.F. i-a trimis transportul de ţigări, pe care l-a traficat în România.

De asemenea, inculpatul A.P., în vârstă de 41 de ani era iniţiatorul, organizatorul şi coordonatorul întregului grup infracţional cercetat. Acesta s-a ocupat nemijlocit de coruperea ofiţerului român şi stabilirea tuturor detaliilor traficului de ţigări de contrabandă, sustrăgându-se cercetărilor şi prezentând prin apărătorul ales documente medicale nereale. La data de 13 martie 2007, după ce s-a propus Tribunalului Tulcea, arestarea sa în lipsă, inculpatul a fost identificat cu intrare în Republica Moldova.

Inculpatul R.S.G., de 45 de ani, cu studii medii, comerciant, fără antecedente-penale cunoscute, depistat la momentul transportului peste Dunăre a ţigărilor de contrabandă, a refuzat iniţial să dea orice declaraţie în faţă organelor de cercetare şi urmărire penală. Cu ocazia audierii la Tribunalul Tulcea, instanţa sesizată cu arestarea sa preventivă, inculpatul a declarat că a fost rugat de un „(...) moldovean (...)” puţin cunoscut să transporte gentile de ţigări până la jumătatea Dunării şi să le dea unui prieten de-al moldoveanului, deoarece avea nevoie de bani. În aceeaşi declaraţie arată că respectivul moldovean îl cheamă „P.” (inculpatul A.P.) şi că inculpatul G.M.R., pescar, contactat pentru transportul peste braţul C. al ţigărilor avea cunoştinţă de conţinutul genţilor, deoarece acestea fuseseră descărcate la el acasă cu două zile înainte de trecerea lor peste braţul C. al Dunării.

La finalul cercetărilor însă, inculpatul R.S.G. a revenit şi a precizat că de fapt inculpatul S.F., pe care îl numeşte „F.”, este cel care l-a obligat să transporte ţigări de contrabandă în România, în contul unei datorii, că pe inculpatul A.P. este posibil să-l cunoască, din vedere, că la observat de câteva ori prin R. şi că, în ciuda tuturor celorlalte evidenţe probatorii examinate mai sus, nu a avut niciodată relaţii personale cu acesta.

Astfel a reţinut că în declaraţia dată în fata instanţei ultimul a arătat o altă stare de fapt, în această ultimă declaraţie, nu recunoaşte nici măcar că a făcut şi că i s-a răspuns prin semnale luminoase cu lanterne. Fără să recunoască decât ce a declarat, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul R.S.G. a regretat faptele de constituire în grup infracţional organizat şi de contrabandă, pentru care a fost cercetat şi pe care le-a omis aşa cum rezultă şi din actele dosarului ce i-au fost aduse la cunoştinţă şi examinate împreună cu apărătorii săi aleşi.

Inculpatul G.M.R., de 44 de ani, de ocupaţie pescar, fără antecedente penale cunoscute, care a aderat la grupul infracţional organizat în calitate de depozitar şi mai apoi de transportator a ţigărilor de contrabandă, a făcut de asemenea declaraţii nereale, arătând că malul ucrainean nu au mai fost ajutaţi de nimeni, că trebuia să aducă ţigările doar până la mijlocul Dunării, fără trecerea frauduloasă a frontierei; recunoaşte însă că au făcut şi li s-a răspuns prin semnale luminoase cu lanterna de pe malul românesc şi că doar la rugămintea lui S. a acceptat să înainteze până la malul românesc al braţului C.

Ulterior inculpatul G.M.R. a arătat că este prima dată când este implicat într-o afacere de contrabandă cu ţigări, precizând că totodată îşi asumă responsabilitatea pentru comiterea infracţiunii de contrabandă şi de trecerea frauduloasă a frontierei de stat. În ultima sa declaraţie, înainte de a i se prezenta materialul de urmărire penală, inc. G.M.R. a arătat că nu mai are de făcut completări, iar despre persoanele de pe malul ucrainean care l-au ajutat (i s-a arătat în acest sens înregistrarea video) a declarat că sunt pescari necunoscuţi, explicând contradicţiile dintre declaraţiile sale, printr-o stare specială. Inculpatul a mai precizat că nu îl cunoaşte nici pe „F.” (inculpatul S.F.), nici pe inculpatul A.P., deşi ţigările i-au fost aduse de primul la domiciliu cu două zile înainte de prinderea sa în flagrant, iar al doilea i-a descris în detaliu barca cu care au fost transportate ţigările cu cel puţin o săptămână înainte de a se executa acest lucru.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea şi inculpatul A.P., prin apărătorul ales.

Apelul declarat de inculpat nu a fost motive în scris fiind susţinut oral de către apărător, sub aspectul greşitei reţineri a situaţiei de fapt de către prima instanţă, în sensul că din probele administrate în cauză nu rezultă elemente de fapt şi de drept suficiente şi dincolo de orice dubiu rezonabil pentru a se pronunţa o hotărâre de condamnare a acestuia.

Apelul declarat de procuror a criticat în parte sentinţa apelată sub aspectul achitării inculpaţilor P.I. şi P.E., apreciindu-se de asemenea că prima instanţă a comis o gravă eroare de fapt reţinând greşit situaţia de fapt rezultată din probe fapt ce a condus la o greşită şi nelegală hotărâre de achitare a acestora.

Prin decizia penală nr. 119/P din 30 noiembrie 2010 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea şi inculpatul A.P., împotriva sentinţei penale nr. 324 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 732/88/2007, ca nefondate.

A reţinut că din probele administrate în cauză în ce-i priveşte pe inculpaţii P.I. şi P.E., nu s-a dovedit decât faptul că asupra acestora au fost găsite la domiciliul lor din municipiul Galaţi şi cu ocazia întâlnirii cu numitul H.S. în autoturismul O.O., o cantitate apreciabilă de ţigări: timbrate în Republica Moldova, fără însă a se dovedi în mod direct că această cantitate de ţigări a fost introdusă în ţară prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, mai ales că acuzaţiile formulate împotriva lor vizează contrabanda cu ţigări din Republica Ucraina şi nu din Moldova, cele două ţări limitrofe având puncte vamale şi de trecere a frontierei distincte la graniţa cu România.

Simpla deţinere pe teritoriul României a unor bunuri suspuse accizării şi neaccizate constituie contravenţie şi nu infracţiunea de contrabandă, la care elementul esenţial îl constituie introducerea frauduloasă sau prin alte locuri decât cele în care este organizată vămuirea, a respectivelor bunuri.

Astfel, şi-a însuşit situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de prima instanţă şi argumentele de drept pe care aceasta din urmă şi-a întemeiat hotărârea de achitare, constatând în plus că faţă de data consumării faptei ilicite contravenţionale nu se mai impune sesizarea organului administrativ pentru aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, fiind împlinit termenul de prescripţie al răspunderii contravenţionale.

A reţinut că lipsa unor elemente probatorii de fapt concrete cu privire la introducerea în ţară a ţigărilor timbrate în Republica Moldova în condiţiile în care fapta ar constitui infracţiunea de contrabandă face ca hotărârea de achitare să apară ca fiind legală, condamnarea neputându-se pronunţa întemeiată pe supoziţii şi pe lipsa oferirii de către inculpaţi a unor date concrete privind provenienţa ţigărilor, în contextul în care sarcina dovedirii săvârşirii infracţiunilor revine organului judiciar.

A constatat că apelul declarat de procuror este nefondat, întrucât motivele invocate nu conduc la constatarea unor neregularităti evidente ale sentinţei apelate de natură să impună constatarea comiterii de către prima instanţă a unei grave erori de fapt şi pe cale de consecinţă să impună reformarea sentinţei apelate.

În ce priveşte apelul declarat de inculpatul A.P. a constatat că motivele invocate nu au caracter substanţial, ci constituie doar critici generice privind valoarea probatorie a actelor efectuate de investigatorul sub acoperire, în sensul punerii la îndoială a credibilităţii acestuia fără însă a oferi în concret motive pertinente din care să rezulte că actele efectuate vizând strângerea de infirrnaţii şi constatarea unor situaţii de fapt, a avut caracter ilegal sau mincinos.

Astfel, instanţa de apel şi-a însuşit situaţia de fapt şi argumentele de drept expuse de prima instanţă prin sentinţa apelată, apreciind că acestea au caracter suficient şi pertinent pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, nefiind invocate elemente relevante, apte să impună reformarea sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii la data de 11 ianuarie 2013 a formulat recurs inculpatul A.P., prin apărător, precizând că depune în termen legal motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1043/1/2013, cu termen de judecată la data de 18 iunie 2013.

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii recursului, arătând ca a fost declarat recursul la data de 11 ianuarie 2013, iar decizia atacată a fost pronunţată la 30 noiembrie 2012, fiind comunicata la data de 9 decembrie 2012.

Apărătorul ales al inculpatului A.P. a solicitat respingerea excepţiei invocate şi a solicitat repunerea în termenul de recurs, arătând că hotărârea nu a fost pusă în executare şi inculpatul are domiciliul în Moldova, procedura de citare nefiind îndeplinita conform dispoziţiilor legale.

Examinând decizia recurată, în raport de dispoziţiile art. 385³ C. proc. pen. raportat la art. 363-art. 365 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul A.P. este tardiv pentru următoarele considerente:

Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs formulată de apărătorul inculpatului A.P., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în cauză, cele două condiţii cumulative impuse de legiuitor prin art. 385³ alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., şi anume întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului şi cererea de recurs să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile, nu sunt îndeplinite.

Prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen, existenţa unei cauze temeinice de împiedicare, în speţă nu este îndeplinită, întrucât aspectele reliefate de inculpat nu pot fi apreciate, ca fiind cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termen, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să uzeze de calea de atac legală a recursului. Împrejurările învederate de inculpat, respectiv că are domiciliul în Moldova şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită nu pot fi avute în vedere, deoarece, inculpatul nu a făcut dovada că întârzierea în declararea recursului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, neaflându-se nici în situaţia cazului fortuit şi nici a forţei majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus în situaţia de a nu putea acţiona aşa cum îi cereau interesele şi ar fi făcut-o în absenţa lor.

Dovada comunicării deciziei din apel se află la Consiliul Local Constanţa, la adresa din Galaţi S.S., la Consiliul Local Tulcea, în Republica Moldova comuna R.C., acestea fiind adresele cunoscute de instanţă. Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat, iar în caz de schimbare a adresei arătată în declaraţie, acesta este citat la noua adresă numai dacă a încunoştinţat instanţa de judecată de schimbarea intervenită. Astfel, inculpatul pe parcursul procesului penal a fost citat la adresele cunoscute de instanţă şi, de altfel, apelul inculpatului a fost formulat de apărători aleşi, care nu au indicat o altă adresă la care să fie citat inculpatul.

Cea de-a doua condiţie a textului de lege menţionat nu se impune a mai fi analizată întrucât nu este îndeplinită prima condiţie referitoare la cauza temeinică de împiedicare, iar faptul că nu a fost pusă în executarea hotărârea instanţei de apel s-a datorat culpei inculpatului, întrucât la dosarul Tribunalului Tulcea se află cererea Curţii de Apel Constanţa prin care se solicită închiderea poziţiei în registrul de executări, menţionându-se că decizia a rămas definitivă, iar la acelaşi dosar se află confirmarea Tribunalului Tulcea în sensul că a fost operată în registrul de executări.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul A.P., întrucât nu a fost dovedită o cauză temeinică de împiedicare, astfel că recursul formulat este tardiv.

Dispoziţiile art. 185 C. proc. pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”.

Aşa cum s-a menţionat mai sus dovada de comunicare a hotărârii din apel s-a făcut la datele de 9 decembrie 2010 şi 6 decembrie 2010, iar recursul a fost formulat la data de 11 ianuarie 2013, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Faţă de dispoziţiile art. 186 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., referitor la calculul termenelor procedurale, având în vedere dispoziţiile art. 385³ C. proc. pen. raportate la art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, termenul de 10 zile în care inculpatul putea să declare recurs potrivit legii a început să curgă de la data comunicării copie după dispozitiv, pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare, respectiv la data de 9 decembrie 2010.

Astfel, cum inculpatul, prin apărător a declarat recurs la data de 11 ianuarie 2013, peste termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca fiind tardiv în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 119/P din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 601/36/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2083/2013. Penal. Contestaţie la executare...		ICCJ. Decizia nr. 2141/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2137/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs