ICCJ. Decizia nr. 2257/2013. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2257/2013
Dosar nr. 3637/1/2013
Şedinţa publică din 25 iunie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 647/59/2013, constată următoarele:
Prin încheierea penală menţionată, în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Timişoara a dispus arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanei urmărite internaţional K.M.D., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2013, până la data de 21 iulie 2013, inclusiv.
De asemenea, a fixat termen pentru data de 5 iulie 2013, pentru ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să facă dovada cererii de extrădare adresată statului român, însoţită de documentele la care se referă art. 36 din Legea nr. 302/2004.
Pentru a hotărî astfel, analizând propunerea de arestare provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării în Turcia a urmăritului internaţional K.M.D., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare”, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice, printre alte cerinţe prevăzute de lege, existenţa unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite.
Instanţa de fond a apreciat că propunerea de arestare provizorie a persoanei urmărite internaţional K.M.D. este admisibilă, având în vedere că există informaţii că pe numele acestuia s-a emis un mandat de executare a pedepsei de 6 ani şi 3 luni închisoare pentru acte de terorism în Turcia, având limita de prescripţie 17 ianuarie 2015.
Astfel, se precizează că în cursul lunii mai 1992, persoana urmărită internaţional a primit 3 grenade, un pistol marca „V.” şi cartuşe de la un membru al organizaţiei teroriste P.K.K., iar una dintre aceste grenade a explodat în toaleta cinematografului A., celelalte fiind destinate unui atac asupra Ministerului Afacerilor Interne şi asupra Staţiei de Televiziune turce.
În declaraţia dată în faţa instanţei, persoana urmărită internaţional a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Turcia pentru a executa mandatul de executare emis de autorităţile judiciare din această ţară, întrucât încă din anul 1993 locuieşte în Germania, are familie, are o societate comercială specializată în construcţii civile, iar o astfel de propunere a mai fost judecată de către Curtea de Apel Bucureşti, fiind respinsă, aşa cum rezultă din dovezile depuse la dosar de către apărătorul său.
Instanţa a constatat existenţa unei alerte în vederea extrădării persoanei urmărite internaţional, transmisă prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, parchetului competent, astfel că, raportat la întregul material probator existent în cauză, a apreciat că nu sunt impedimente în ceea ce priveşte arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanei urmărite internaţional K.M.D., având în vedere şi dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care „punerea în libertate provizorie nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării şi nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior”.
În consecinţă, aprecind că există temeiuri pentru admiterea propunerii formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, instanţa a luat măsura arestării provizorii pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2013 până la data de 21 iulie 2013 inclusiv, iar în conformitate cu art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a stabilit termen la data de 5 iulie 2013 pentru când parchetul urma să facă dovada cererii de extrădare adresată statului român, însoţită de documentele la care se referă art. 36 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs condamnatul persoană urmărită K.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A susţinut că este cetăţean german, are familia în Germania, iar în ultimii 20 de ani a desfăşurat activităţi comerciale în această ţară. De asemenea, a menţionat că se consideră nevinovat în ceea ce priveşte fapta pentru care a fost condamnat, iar o cerere anterioară similară a fost respinsă de către Curtea de Apel Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Recursul declarat în cauză de condamnatul K.M.D. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice existenţa unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data şi locul unde au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării acestei persoane.
De asemenea, art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, prevede că „punerea în libertate provizorie nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării şi nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior”.
Prin sesizarea din 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei urmărite internaţional K.M.D., cererea fiind motivată de existenţa unei semnalări emise de autorităţile din Turcia, din care rezultă că această persoană a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de terorism printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pe numele recurentului existând mandatul din 22 martie 2006 emis de Procuratura din Ankara, Turcia pentru executarea unei pedepse de 6 ani şi 3 luni închisoare, cu limita de prescripţie a executării 17 ianuarie 2015.
Din documentele anexate sesizării formulate de către parchet mai rezultă că în cursul lunii mai 1992, persoana urmărită internaţional a primit 3 grenade, un pistol marca „V.” şi cartuşe de la un membru al organizaţiei teroriste P.K.K., iar una dintre aceste grenade a explodat în toaleta cinematografului A., celelalte fiind destinate unui atac asupra Ministerului Afacerilor Interne şi asupra Staţiei de Televiziune turce.
Din alerta emisă de autorităţile din Turcia reiese că dispoziţiile legale aplicabile sunt art. 1682, 31, 40, 59/2, 112/3 C. pen. al Turciei, precum şi art. 68D şi 71 din Legea nr. 5237 şi art. 5 din Legea nr. 3713 privind lupra împotriva terorismului, fiind precizate şi datele privind identitatea, cetăţenia şi localizarea recurentului, date în baza cărora, de altfel, acesta a fost depistat şi reţinut de autorităţile competente din România.
Analizând cauza în raport de întreg materialul probator, rezultă cu evidenţă că cererea de arestare provizorie de urgenţă a recurentului-persoană urmărită întruneşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că aceasta a fost formulată de către autorităţile competente din Turcia prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale Interpol, indică existenţa unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, conţine o expunere sumară a faptelor săvârşite incluzând data şi locul unde acestea au fost comise şi menţionează dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele privind identitatea, cetăţenia şi localizarea acestei persoane.
În consecinţă, se constată că instanţa de fond a procedat în mod corespunzător atunci când, prin încheierea din 22 iunie 2013, a apreciat că solicitarea parchetului îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, neexistând impedimente în ceea ce priveşte arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanei urmărite internaţional K.M.D.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 647/59/2013.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul translatorului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 647/59/2013.
Obligă recurentul persoană urmărită la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul translatorului de limbă germană, aferent unui interval de 2 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2272/2013. Penal → |
|---|
