ICCJ. Decizia nr. 2272/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2272/2013
Dosar nr. 1360/1/2013
Şedinţa publică din 26 iunie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 februarie 2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţei, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.D. împotriva deciziei penale nr. 601 din 19 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1360/1/2013.
În drept s-au invocat disp. art. 386 lit. c) C. proc. pen., contestatorul, în memoriul formulat, a arătat că în mod greşit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., cât şi faptul că s-au înlăturat disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de susţinerile formulate, Înalta Curte constată că contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.D. este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează.
Fiind o cale de atac extraordinară, în cazul contestaţiei în anulare nu există posibilitatea invocării oricăror motive, care afectează corectitudinea hotărârii atacate, prestabilindu-se prin lege cazurile de folosire a acestei instituţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport şi de susţinerile contestatorului, Înalta Curte constată că nu este fondată contestaţie în anulare, nefiind întrunite cerinţele art. 386 şi următoarele C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
Din examinarea conţinutului cererii se constată că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin cererea formulată, condamnatul tinde la readministrarea probatoriului, cu consecinţa creării posibilităţii de înlăturare a efectelor hotărârii definitive, ceea ce contravine cu caracterul de cale de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul P.G.D.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.D. împotriva deciziei penale nr. 601 din 19 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 525/104/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2013. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 2325/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
