ICCJ. Decizia nr. 2325/2013. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2325/2013

Dosar nr. 16438/63/2011

Şedinţa publică din 2 iulie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 197 din 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj - secţia penală, în Dosarul nr. 16438/63/2011, s-a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatului M.I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.I.M., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul M.I.M. a fost arestat în lipsă pe o durată de 30 de zile, mandatul de arestare nefiind pus în executare.

În baza disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.M.R., subofiţer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dolj, necăsătorit, fără antecedente penale, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2011 până la 07 mai 2011 când a fost pus în libertate prin încheierea nr. 100 / din 7 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cablu de date ridicat de la domiciliul inculpatului M.I.M. cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate.

A fost obligat fiecare din inculpaţii M.I.M. şi B.M.R. la câte 6.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat următoarele:

Pe rolul Tribunalului Dolj a fost înregistrată cauza sub nr. 15014/63/2011, având ca obiect acţiunea penală pornită împotriva inculpaţilor P.M., C.T.C., Ş.M.A., Z.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum şi inculpaţii B.M.R., O.R., şi B.F.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, acţiunea penală a fost pornită şi împotriva inculpatului M.I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 355 din 13 iulie 2011 de către Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 269/2011 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii C.T.C., P.M., Z.L. zis P., Ş.M.A., B.F.D. zis S.,si n O.R., fiind condamnaţi la pedeapsa închisorii în condiţiile aplicării art. 86¹ C. pen.

De asemenea, se constată că pe parcursul soluţionării cauzei de mai sus, instanţa de fond a dispus disjungerea acţiunii penale pornită împotriva inculpaţilor M.I. şi B.M.R. la termenul din 15 iulie 2011, noua cauză fiind înregistrată sub nr. 16438/63/2011, aceştia fiind trimişi în judecată, inculpatul M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi inculpatul B.M.R. pentru art. 26 C. pen rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

În luna decembrie 2010 existau suficiente indicii, la nivelul organului de urmărire penală, că inculpatul M.I.M. este implicat în comiterea unor infracţiuni la regimul comerţului electronic, respectiv copierea datelor de pe carduri cu ajutorul unor dispozitive artizanale montate la ATM- urile unor bănci, clonarea respectivelor carduri şi efectuarea de tranzacţii frauduloase.

Treptat, a atras în această activitate mai multe persoane, fiecare având rolul său clar stabilit, scopul fiind acelaşi, respectiv retragerile frauduloase de numerar.

În acest sens, în ziua de 18 februarie 2011, M.I.M., împreună cu C.P. au părăsit România, cu destinaţia SUA (via Canada), unde urmau să desfăşoare activităţi infracţionale, circumscrise criminalităţii informatice, respectiv montarea de aparatură de captare a datelor de pe carduri.

Cei doi au fost conduşi la aeroport cu autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare XXX de inculpatul B.M.R., persoană care cunoştea activitatea infracţională desfăşurată şi intenţiona să se deplaseze în SUA în acelaşi scop, respectiv sprijinirea activităţii infracţionale având drept finalitate obţinerea unor beneficii materiale frauduloase.

După despărţirea de aceştia, inculpatul B.M.R. se întâlneşte în municipiul Bucureşti cu un anume „P.”, persoană cu care are mai multe convorbiri legate de efectuarea de tranzacţii frauduloase cu ajutorul unor carduri clonate.

Ulterior, M.I.M., în repetate rânduri, a luat legătura cu P.M. şi C.T.C. pentru a-i fi trimise în SUA, printr-un colet, mai multe dispozitive de skimming, pe care le procurase înaintea plecării din ţară, lăsându-le în păstrare numitului P.M.

În acelaşi sens, inculpatul C.T.C. are o serie de discuţii cu inculpatul P.M. şi inculpatul B.M.R. atestând faptul că toate aceste persoane cunoşteau existenţa dispozitivelor şi scopul acestora, respectiv trimiterea în SUA în vederea continuării activităţii infracţionale.

Alături de colet, inculpatul M.I.M. îi mai lăsase inculpatului P.M. alte două dispozitive pe care cel din urmă le-a înmânat inculpatului Z.L., zis „P.” pentru a le testa, acesta restituindu-i unul după ce a constatat că nu sunt compatibile cu aplicaţia informatică şi păstrându-l pe cel de-al doilea cu intenţia de a căuta o altă aplicaţie.

Datorită faptului că dispozitivele din colet nu erau funcţionale sau nu aveau soft-urile necesare exploatării, inculpatul P.M. a luat legătura cu inculpatul Z.L., zis „P.”, persoană ce a acţionat ca specialist în domeniu, respectiv montarea programelor necesare bunei funcţionări a echipamentelor. Nici acesta nu a reuşit conectarea dispozitivelor la unitate PC, driverele şi aplicaţia informatică fiind incompatibile cu dispozitivul.

În acelaşi sens, la solicitarea inculpatului M.I.M. inculpatul C.T.C. s-a deplasat la locuinţa acestuia în comuna B., primind de la M.I., mama acestuia, un stick ce conţinea o aplicaţie informatică, obiect ce a fost înmânat prin intermediul inculpatului P.M. inculpatului Z.L., zis „P.”.

Şi de această dată deplasarea a făcut-o cu autoturismul propriu inculpatul B.M.R., cunoscând informaţiile prezente pe stick.

Şi această încercare s-a soldat cu un eşec.

În aceste condiţii, inculpatul M.I.M. l-a contactat ulterior pe învinuitul D.I.L. pe care l-a pus în legătură cu inculpatul C.T.C. pentru a procura acumulatorii necesari echipamentului de skimming, tranzacţia nefiind dusă la sfârşit, întrucât D.I.L. nu a fost de acord cu primirea în schimbul acumulatorilor a unor echipamente de skimming, solicitând suma de 1.000 euro.

Tot la solicitarea inculpatului M.I.M., inculpatul B.F.D., zis „S.” a făcut legătura dintre inculpaţii Ş.M.A. şi C.T.C., primul trebuind să înmâneze celui de-al doilea soft-ul necesar. Pentru a verifica funcţionalitatea lui, inculpatul C.T.C. i-a înmânat inculpatului Ş.M.A. un dispozitiv de skimming şi un cablu de descărcare date.

Acest lucru inculpatul Ş.M.A., deşi era în relaţii tensionate cu inculpatul M.I.M., cerându-le în schimb o sumă mare de bani (1.000 euro).

În această activitate mai este cooptată o persoană neidentificată, scopul fiind identic, respectiv aducerea în stare de funcţionare a dispozitivelor.

Reuşind operaţiunea, inculpatul Ş.M.A. restituie inculpatului C.T.C., întâi aplicaţia informatică pe un stick, ulterior dispozitivele primite, după ce a confirmat faptul că echipamentele sunt compatibile cu aplicaţia informatică, lucru ce este comunicat imediat inculpaţilor M.I.M. şi P.M.

Întrucât nici de data asta inculpatul Z.L., zis „P.” nu a reuşit să lucreze cu respectivele dispozitive, se hotărăşte (de către inculpaţii M.I.M. şi Ş.M.A.) punerea acestuia în legătură cu inculpatul Ş.M.A.

Această întâlnire are loc la solicitarea inculpatului P.M. în ziua de 08 martie 2011, inculpatul Z.L., zis „P.” s-a întâlnindu-se cu inculpatul Ş.M.A., primul înmânându-i celui de-al doilea un laptop, pe care acesta a instalat driverele şi aplicaţia, necesare funcţionării dispozitivelor, restituindu-i laptop-ul în doar două ore şi indicându-i modul de utilizare.

Şi de data aceasta, inculpatul Ş.M.A. ia legătura cu aceeaşi persoană neidentificată. Dispozitivul fiind compatibil cu programul, imediat inculpatul Z.L., zis „P.” îi comunică inculpatului P.M. acest lucru.

În sprijinul grupului a acţionat şi inculpatul O.R., finul inculpatului M.I.M., care a făcut rost de un receiver tip D.T., cunoscând destinaţia acestuia, respectiv disimularea aparaturii pentru trimiterea unui colet şi trebuind să îl ajute pe inculpatul C.T.C. în acest sens. Ulterior, inculpatul O.R. urma să se deplaseze pe teritoriul SUA pentru continuarea activităţii infracţionale împreună cu ceilalţi membri ai grupului.

De asemenea, grupul este sprijinit şi de inculpatul B.M.R., care, cunoscând cu exactitate activitatea infracţională desfăşurată, i-a transportat pe O.R. şi C.T.C. în vederea punerii în stare de funcţionare a echipamentelor tip skimming, trebuind totodată să plătească contravaloarea cheltuielilor de expediere a coletelor, în contul unei datorii de 200 euro pe care o avea la inculpatul M.I.M. Mai mult, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii februarie 2011, i-a transportat la aeroport în vederea plecării în SUA şi pe M.I.M. şi C.P.

După trimiterea coletului cu echipamentul de skimming în SUA, inculpaţii C.T.C., O.R., B.M.R. şi o altă persoană din partea inculpatului P.M. urmează să se deplaseze în aceeaşi ţară pentru a desfăşura activitatea infracţională pregătită.

În faza de urmărire penală, ca urmare a datelor obţinute, în ziua de 09 martie 2011, au fost efectuate un număr de 11 percheziţii la domiciliile inculpaţilor sau imobilele în care existau date că deţin aparatură de skimming, în cursul cărora au fost ridicate mai multe hard-disk-uri şi suporturi optice, asupra cărora urmează a fi efectuate percheziţii informatice.

De asemenea, de la locuinţa inculpatului C.T.C. a fost ridicat un număr de 14 dispozitive de skimming şi 4 cabluri de descărcare, de la locuinţa inculpatului P.M. două dispozitive complete de skimming, iar de la locuinţa inculpatului Z.L., zis „P.” un dispozitiv de skimming pe care acesta îl aruncase pe fereastră în momentul descinderii, fiind găsit într-un arbust în spatele blocului.

Conform Raportului de constatare nr. 660100 din 06 aprilie 2011 al Institutului pentru Tehnologii Avansate, cele 14 dispozitive electronice artizanale ridicate de la inculpatul C.T.C. cuprind câte un montaj electronic realizat pe o plăcuţă de circuit imprimat, prin conectarea acestora la un cap magnetic şi alimentarea montajului cu un acumulator, obţinându-se un dispozitiv artizanal care permite citirea datelor de pe cardurile magnetice, deplasate în vecinătatea capului magnetic. Datele astfel achiziţionate se stochează pe memoriile interne, ulterior putând fi transferate pe calculator personal, prin intermediul unui cablu adaptor special şi cu ajutorul aplicaţiei software adaptată dedicat ce trebuie instalată pe acest calculator.

Cele patru dispozitive artizanale sunt dedicate conectării unui montaj electronic ce conţine o interfaţă serială tip UART la portul USB al unui calculator tip PC, foarte probabil un montaj de tipul celor prezentate anterior în scopul descărcării datelor stocate în memoria internă a montajului electronic.

Dispozitivele electronice ridicate de la inculpatul P.M. sunt un dispozitiv electronic destinat descărcării într-un calculator tip PC a datelor stocate în memoria internă a unui montaj electronic ce conţine o interfaţă serială tip UART care este conectat la portul USB al calculatorului, respectiv două măşti realizate artizanal prin îmbinarea unor bucăţi de cablaj imprimat, vopsite în culoare gri care poate fi ataşat în mod disimulat pe fanta de introducere a cardurilor bancare la un echipament tip ATM, în interiorul uneia din ele fiind introdus în mod disimulat un cablu magnetic de citire, un cablaj imprimat, plantat cu componente electronice şi un conector liniar tip „mamă” cu cinci pini, folosit pentru descărcarea datelor, acesta fiind un cititor de cartele magnetice, construit cu scopul citirii şi memorării datelor de pe pista a doua a benzii magnetice a cardurilor deplasate în vecinătatea câmpului magnetic.

Dispozitivul electronic ridicat de la inculpatul Z.L., zis „P.” este un montaj electronic realizat pe o plăcuţă de circuit imprimat pe care au fost plantate mai multe componente electronice, identic cu cele ridicate de la inculpatul C.T.C. şi fiind destinat conectării unui montaj electronic la un calculator tip PC în scopul descărcării datelor stocate în memoria internă, alături de acesta fiind găsită şi o gură de bancomat.

Având activată opţiunea de protecţie la citirea directă, datele din memoria internă a dispozitivelor nu au putut fi recuperate.

În urma efectuării percheziţiilor în mediul informatic a fost solicitată o nouă constatare asupra unor medii de stocare.

Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 mai 2011 pe unul din stick-urile ridicate de la inculpatul P.M., respectiv un CD, au fost găsite fişiere ce conţin aplicaţii necesare la citirea şi stocarea datelor de pe cardurile magnetice sau pot fi folosite ca şi convertor de comunicaţie USB la comunicaţie serială.

Acelaşi gen de aplicaţii au fost găsite şi pe laptop-ul ridicat de la inculpatul Z.L., zis „P.” alături de imaginile unor „guri de bancomat”, respectiv montaje electronice identice.

Totodată, cu prilejul percheziţiilor informatice au fost descoperite o serie de discuţii între membrii grupului infracţional, ce susţin starea de fapt reţinută mai sus.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiat în instanţă, inculpatul B.M.R. nu a recunoscut săvârşirea faptelor deduse judecăţii precizând că îl cunoştea pe inculpatul M.I. şi că l-a transportat pe acesta şi pe un alt inculpat - C.T.C. la diverse locaţii, inculpatul M.I.M. achitându-i transportul şi a mai menţionat că acesta mergea într-un club din Craiova unde îi întâlnea frecvent pe M.I.M., pe C.T.C., pe inculpatul P.M. şi pe Ş.M.A., însă în prezenţa acestuia nu se purtau discuţii privind desfăşurarea unor activităţi de contrafacere a mijloacelor de plată electronice sau activităţi de schimming, ba chiar a observat că ceilalţi se fereau să poarte discuţii în prezenta acestuia datorită funcţiei pe care o avea tatăl său. A mai precizat că îi datora lui M. suma de 200 euro şi acesta l-a contactat de mai multe ori pentru a-i solicita împrumutul.

În instanţă, s-au mai audiat în calitate de martorii numiţii C.P., D.L. care au figurat iniţial în calitate de învinuiţi în aceeaşi cauză, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, aceştia afirmând că îl cunosc pe inculpatul M. dar nu aveau cunoştinţă despre activitatea infracţională pe care a iniţiat-o şi coordonat-o.

Martorul C.P. a declarat că a plecat împreună cu M.I. în America fiind conduşi la aeroport de inculpatul B.M.R. şi că înainte de plecare se întâlnea frecvent cu M. într-un bar din Craiova pe care îl mai frecventau şi o parte din ceilalţi inculpaţi, respectiv P.M., Z.L., Ş.M.A. B.F.D. şi de asemenea a afirmat că în Craiova inculpatul M. era transportat în diverse locuri de B.M.R. cu autoturismul acestuia.

Inculpatul M.I. deşi a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut precum şi prin afişare, nu s-a prezentat în instanţă în vederea audierii, iar tatăl acestuia prezent la unele termene de judecată a învederat că fiul său locuieşte în SUA dar nu îi cunoaşte adresa, că au vorbit la telefon, înştiinţându-l despre acest dosar şi i-a spus că nu este vinovat.

În raport de materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât şi probele din faza de cercetare judecătorească, prima instanţă a arătat următoarele:

Deşi atât inculpatul B.M.R. cât şi inculpatul M.I. au solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni, deoarece nu există dovezi că s-au constituit într-un grup infracţional organizat, cu roluri prestabilite în vederea desfăşurării unor operaţiuni având drept scop deplasarea în străinătate a unor persoane şi a unor echipamente de skimming în vederea derulării unor tranzacţii frauduloase cu carduri contrafăcute, ori că ar fi sprijinit activitatea unui astfel de grup (in ceea ce-l priveşte pe inc B.)susţinerile şi apărările lor sunt contrazise de probatoriul administrat inclusiv de declaraţiile celorlalţi inculpaţi care au făcut parte din acest grup infracţional organizat şi care au fost deja condamnat pe baza recunoaşterii vinovăţiei.

Astfel a fost indubitabil dovedit că inculpatul M.I. care avea numeroase legături în mediul infracţional specializat în astfel de tranzacţii frauduloase cu carduri a fost cel care a iniţiat şi pregătit o operaţiune ce a avut drept scop deplasarea unor echipamente de skimming şi a unor persoane în SUA., în această activitate implicându-i şi pe ceilalţi inculpaţi, inclusiv pe inculpatul B.M.R., rolul inculpatului M. - de lider al grupului fiind reliefat de conţinutul convorbirilor telefonice redate în procesele-verbale anexate la dosar, celelalte probe materiale, concluziile rapoartelor de constatare tehnico ştiinţifică întocmite în cauză şi aşa cum s-a mai precizat declaraţii celorlalţi inculpaţi care au acţionat în cadrul grupului şi care şi-au recunoscut vinovăţia cu prilejul audierii in instanţă.

De altfel şi în faza de urmărire penală urmărire inculpatul C.T.C. a recunoscut că inculpatul M. care era cumnatul său şi care se afla în SUA i-a cerut să ia nişte echipamente electronice de la un prieten al acestuia pe nume P. şi să i le trimită în SUA şi astfel a luat de la inculpatul P.M. o cutiuţă ce conţinea mai multe subansamble electronice pe care le-a dus în domiciliul său din comuna P.I.

În continuare a precizat inculpatul C.T.C., că M.I. i-a comunicat că respectivele componente nu sunt funcţionale şi i-a dat indicaţii să-l contacteze pe un alt inculpat respectiv Ş.M.A. care poate face componentele funcţionale.

De asemenea tot la indicaţiile lui M. l-a contactat pe inculpatul B.M.R. care l-a transportat în comuna B. la bunica lui M. de unde a luat un stick pe care apoi l-a dat lui P. şi tot inculpatul M. i-a solicitat să-i ceară inculpatului B. suma de 200 euro pe care i-o datora, pentru a putea trimite în SUA coletul ce conţinea echipamente şi subansamble electronice necesare pentru desfăşurarea activităţii infracţionale pe care o iniţiase M.I.

În cuprinsul acelei declaraţii date în faza de urmărire penală, inculpatul C.T.C. a mai relatat că tot la indicaţiile lui M.I. l-a contact pe un alt inculpat - respectiv pe D.L. căruia trebuia să-i dea unele componente şi să primească altele în schimb, însă D.L. i-a cerut pentru acest serviciu o suma mare de bani şi a renunţat să-l mai caute şi de asemenea i-a mai contact la cererea lui M. pe Ş.M.R. şi pe Z.L. pentru a-l ajuta în procurarea unui receiver tip D.T. în care să fie ascunsă aparatura şi componentele electronice ce trebuiau trimise în SUA inculpatului M.I.

Cu prilejul percheziţiei domiciliare în domiciliu inculpatului C.T.C. s-au şi găsit echipamente electronice la care a făcut referire în declaraţie, respectiv două receivere, 14 componente electronice şi 4 cabluri de descărcare.

Un alt membru al grupului infracţional iniţiat şi condus de inculpatul M.I., respectiv P.M., tot în declaraţia dată în faza de urmărire penală în mod detaliat a recunoscut că a primit de la M.I. un pachet conţinând componente electronice pe care trebuia să i le înmâneze inc. C.T.C. - cumnatul lui M. precum şi un alt pachet conţinând două echipamente electronice având ataşate cabluri ce trebuiau înmânate inculpatului Z.L. zis P.

A mai relatat că din discuţiile purtate cu ceilalţi doi inculpaţi C.T.C. şi Z.L. a aflat că respectivele echipamente nu funcţionau şi pentru a le face funcţionale, la indicaţia lui M. a luat un stick de la inculpatul C.T.C. pe care i l-a remis inculpatului Z.L., însă acesta i l-a restituit după două zile spunându-i că „nu merge” şi în cele din urmă i-a pus în legătură pe inculpaţii Ş.M.R. şi Z.L. pentru a rezolva problema funcţionalităţii acelor componente şi echipamente electronice.

Un alt inculpat implicat în activitatea grupului iniţiat de M.I., respectiv Z.L. în declaraţia dată în faza de urmărire penală a relatat că a primit de la inculpatul P. două subansamble electronice despre care i-a spus că-i aparţin lui M.I. şi un stick pe care se aflau programe, pentru a le verifica dacă sunt funcţionale şi chiar şi-a dat seama că aceste echipamente erau destinate citirii datelor de pe cardurile bancare.

Constatând că nu sunt funcţionale şi spunându-i acest lucru inculpatului P.M., acesta i-a cerut unul din dispozitive, lăsându-i-l pe celălalt şi i-a cerut să-l facă funcţional şi să instaleze programul de pe un stick pe care i l-a înmânat dar nu a reuşit să-l facă funcţional nici cu acel program de pe stick.

De asemenea, a mai relatat că fost contactat la câteva zile de P.M. care i-a solicitat să se întâlnească cu un alt inculpat - Ş.M.R. căruia să-i dea laptopul pentru a-i instala programele necesare funcţionării echipamentelor electronice, a urmat indicaţiile date şi după ce Stirbu i-a restituit laptopul cu programele instalate a reuşit să facă echipamentele înmânate de P. să funcţioneze.

Şi în domiciliul acestui inculpat cu prilejul percheziţiei domiciliare s-au descoperit dispozitivele la care a făcut referire în declaraţie.

Alt membru al grupului infracţional, respectiv O.R., finul inculpatului M.I., a declarat că a fost rugat de M.I., prin intermediul lui C.T.C. să procure un receiver tip D.T. şi a realizat că acest dispozitiv era necesar pentru disimularea unor echipamente necesare copierii datelor de pe carduri şi că urma să-i fie trimis lui M.I. care se afla în SUA.

În declaraţia unui alt inculpat, dată tot în faza de urmărire penală respectiv B.F.D. acesta a afirmat că a fost contactat de M.I. pentru a-i face rost de nişte drivere şi că urma să fie la rândul lui contactat de cumnatul lui M. adică de inculpatul C.T.C. În cele din urmă C.T.C. s-a întâlnit cu asociatul lui B., respectiv cu inculpatul Ş.M.A. pentru a discuta despre acele drivere, iar ulterior Ş.M.R. i-a relatat că a primit de la C.T.C. un dispozitiv şi a dedus că discuţiile refereau la programe pentru copierea şi clonarea cardurilor.

Aceste declaraţii date de ceilalţi inculpaţi care au aderat la grupul infracţional iniţiat şi coordonat de inculpatul M.I. şi au acţionat la indicaţiile acestuia în vederea procurării şi confecţionării de aparatură de skimming ce urma să fie utilizată pentru clonarea cardurilor şi efectuarea de tranzacţii frauduloase în vederea obţinerii de beneficii materiale se coroborează şi cu alte probe materiale, respectiv convorbirile telefonice purtate de membrii grupului infracţional cu inculpatul M.I. sau între ei precum şi convorbirile purtate de unii din inculpaţi, în special de C.T.C. cu mama lui M.I. în care se făcea referire la preocupările ce le avea M. în străinătate şi la dispozitivele ce trebuiau trimise din ţară.

Astfel de la postul telefonic nr. 1 localizat în I. SUA şi care îi aparţinea lui M.I., acesta l-a sunat în repetate rânduri pe P.M. (convorbirile din 25 februarie 2011, 26 februarie 2011, 5 martie 2011 4 martie 2011) discuţiile purtându-se în legătură cu procurarea de dispozitive electronice şi punerea lor în funcţiune şi apoi trimiterea în SUA. Chiar dacă se folosea un limbaj cifrat, examinându-se conţinutul acestor convorbiri este reliefată în mod evident activitatea pe care o iniţiase şi o coordona inculpatul M.I. cu contribuţia şi sprijinul celorlalţi inculpaţi pe care îi cooptase în cadrul grupului.

Tot de la acelaşi post telefonic, M.I. l-a contactat pe inculpatul C.T.C. - cumnatul său, acesta din urmă fiind persoana care exercita în tară îndrumările date de M.I. referitor la modul în care trebuiau puse în funcţiune echipamente deja procurate de M., la modalitatea de expediere în SUA , tot el fiind cel care îi contacta pe ceilalţi membri ai grupului indicaţi de M.I. şi le transmitea sarcinile ce trebuiau îndeplinite la indicaţiile lui M.

În acest sens au fost menţionate convorbirile purtate de cei doi la datele de 23 februarie 2011, 24 februarie 2011, 27 februarie 2011, 28 februarie 2011, 1 martie 2011, 3 martie 2011, 4 martie 2011 şi 8 martie 2011 din cuprinsul cărora - deşi se foloseşte acelaşi limbaj cifrat, rezultă că inculpatul M.I. era iniţiatorul şi coordonatorul grupului, că acesta a iniţiat activitatea infracţională, deplasându-se în străinătate unde urma să pregătească terenul pentru montarea aparaturii de skimming pe care o procurase şi care era pregătiră în vederea funcţionării de ceilalţi inculpaţi pe care îi cooptase.

Tot din conţinutul convorbirilor telefonice a mai rezultat că inculpatul M. l-a implicat şi pe inculpatul B.M.R. în acest grup infracţional, în urma unor promisiuni că îl va lua cu el în America, acest din urmă inculpat acordând ajutor unora din ceilalţi membrii ai grupului, în sensul că îi deplasa cu autoturismul în diverse locaţii atunci când se transportau echipamentele de skimming de la un inculpat la altul pentru verificarea funcţionării lor.

Astfel, inculpatul B.M.R. a fost contactat telefonic la data de 22 februarie 2011 de inculpatul C.T.C. în timpul convorbirii, C.T.C. exprimându-şi îngrijorarea că nu a mai fost contactat de inc M. care se afla deja în America şi care face referire că nu are pregătite acele dispozitive care urmau să fie trimise în America.

Aceste discuţii au relevat clar că şi inculpatul B. cunoştea activităţile frauduloase desfăşurate în ţară sub îndrumarea lui M. şi că acceptase să-i ajute şi el la derularea în bune condiţii a acestor activităţi.

În acest sens la solicitarea lui M.I., B.M.R. l-a transportat pe inculpatul C.T.C. în comuna B. pentru a lua de la mama lui M. un stick ce conţinea un program necesar pentru funcţionarea aparaturii de skimming, B. cunoscând scopul acestui transport.

De asemenea, din declaraţia celorlalţi inculpaţi, inclusiv a lui C.T.C. şi a martorilor D.L. şi C.P. a rezultat că inculpatul B. a fost cel care l-a transportat pe M. la aeroport atunci când a plecat în America, că în ţară îl transporta pe C.T.C. atunci când se întâlnea cu ceilalţi membrii ai grupului.

A fost avută în vedere şi declaraţia dată de B.M.R. în faza de urmărire penală, acesta relatând că îl cunoştea pe M.I. de mai mulţi ani şi ulterior i-a cunoscut şi pe unii din ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, respectiv pe C.T.C., P.M., Ş.M.A., B.F.D., O.R., C.P. cu care se întâlnea practic zilnic în barul M. din Craiova.

De asemenea a recunoscut că inculpatul C.T.C. îi solicita să îl deplaseze cu autoturismul în diverse locaţii şi o dată l-a transportat în comuna B. la locuinţa părinţilor lui M.I. de unde a luat o plasă susţinându-se că nu ştia ce conţine.

De asemenea, în cuprinsul aceleaşi declaraţii a afirmat că uneori asista la discuţiile telefonice purtate cu C.T.C. cu M.I. şi din aceste convorbiri a dedus că inculpatul C.T.C. trebuia să îi trimită nişte colete în SUA unde plecase M. şi a bănuit că era vorba despre echipamente de skimming ştiind că M. are astfel de preocupări şi totodată în vederea expedierii acelui colet a fost sunat de M. care i-a solicitat să-i dea inculpatului C.T.C. suma de 200 euro pe care el i-o datora lui M. pentru a rezolva trimiterea coletului.

Tot în cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul B. a afirmat că în cursul lunii ianuarie 2011, M. i-a propus să meargă cu el în SUA „pentru a face bani” dar nu i-adat nici un răspuns clar.

Deşi apărătorul inculpatului M.I. a solicitat să fie audiaţi în această cauză disjunsă, în calitate de martori ceilalţi inculpaţi care au fost deja condamnaţi în urma procedurii recunoaşterii vinovăţiei, o astfel de cerere a fost apreciată de instanţă ca nefondată, fiind respinsă deoarece nu pot avea calitatea de martori, persoane care sunt părţi în aceeaşi cauză.

În cauză, s-au efectuat în faza de urmărire penală percheziţii în mediu informatic asupra bunurilor ridicate de la inculpaţii P., C.T.C., O.R., M.I. precum şi constatări tehnico - ştiinţifice privind dispozitivele ridicate de la inculpatul P. şi C.T.C.

Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din 20 mai 2011 referitor la dispozitivele ridicate de la P.M., a concluzionat că pe unul din stick-uri şi pe un CD au fost găsite fişiere ce conţin aplicaţii necesare la citirea şi stocarea datelor de pe cardurile magnetice sau pot fi folosite ca şi convertori de comunicaţie USB la o comunicaţie serială.

De asemenea raportul de constatare din 06 aprilie 2011 privind dispozitivele electronice artizanale ridicate de la C.T.C., care cuprind câte un montaj electronic realizat pe o plăcuţă de circuit imprimat, a concluzionat că prin conectarea acestora la un cap magnetic şi alimentarea montajului cu un acumulator se obţine un dispozitiv artizanal ce permite citirea a datelor de pe cardurile magnetice deplasate în vecinătatea capului magnetic.

Coroborându-se deci declaraţiile date de inculpaţi, atât din cauza iniţială cât şi din cauza disjunsă cu celelalte probatorii administrate, respectiv procesele - verbale de sesizare din oficiu şi cele privind investigaţiile efectuate în cauză de lucrătorii B.C.C.O. Craiova, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale privind percheziţiile efectuate în domiciliile inculpaţilor; percheziţiile în mediu informatic asupra bunurilor ridicate de la unii din inculpaţi, rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică din 20 mai 2011 şi respectiv din 06 aprilie 2011 întocmite de Institutul pentru Tehnologii Avansate, instanţa a constatat că inculpatul M.I. a fost cel care a pregătit operaţiunea ce avea drept scop deplasarea de echipamente de skimming în străinătate, unde urmau să fie montate la terminalele bancare, apoi să se procedeze la clonarea de carduri şi la efectuarea de retrageri frauduloase, scop în care inculpatul M.I. a procurat o parte din dispozitive lăsându-le spre păstrare în ţară şi în vederea desfăşurării activităţii planificate a cooptat şi pe ceilalţi inculpaţi constituind astfel un grup infracţional organizat, grup pe care îl coordona din SUA, unde a plecat în luna februarie 2011.

Prin urmare, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I., starea de fapt reţinută în rechizitoriu este corectă şi va fi reţinută ca atare şi de instanţă constatându-se că activitatea infracţională mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi respectiv ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Apărătorul inculpatului M.I., a invocat prin notele scrise depuse la dosar că din concluziile raportului de expertiză informatică efectuată în cauză a rezultat că pentru a fi funcţionale, dispozitivele ridicate din domiciliul părinţilor inculpatului M.I. şi al celorlalţi inculpaţi trebuiau să fie adaptate la un program special, ori nu a fost găsit un astfel de program în posesia inculpaţilor şi ca atare echipamente deţinute de „aşa zisul grup infracţional organizat” nu ar fi fost apte să copieze datele de pe instrumentele de plată electronice.

Această susţinere nu a putut conduce la concluzia că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente electronice necesare copierii datelor de pe instrumentele de plată electronice prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece pentru existenta acestei infracţiuni este necesar ca echipamentele deţinute inclusiv hardaware ori software să fie de natură a putea fi folosite la săvârşirea unei acţiuni de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

Ori, în cauză, prin rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică s-a concluzionat că dispozitivele ridicate de inculpaţi, incluziv de la domiciliul din ţară al inculpatului M.I. puteau fi transformate în dispozitive artizanale pentru citirea datelor de pe carduri, operaţiune care ar fi fost urmată evident de clonarea cardurilor şi apoi derularea unor tranzacţii frauduloase în vederea obţinerii de beneficiu materiale, acesta fiind de fapt finalitatea urmărită de grupul coordonat de M.I.

De asemenea, faptele inculpatului B.M.R. care i-a sprijinit pe ceilalţi inculpaţi, cunoscând că aceştia deţin şi încearcă să pună în funcţiune echipamente de skimming ce urmau să fie expediate inculpatului M.I. aflat în SUA, de unde coordona activitatea grupului infracţional şi unde intenţiona de altfel să ajungă şi inculpatul B. care primise o propunere în acest sens de la M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi respectiv complicitate la deţinerea de echipamente necesare copierii datelor de pe instrumentele de plată electronice, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 fapte aflate în concurs.

Vinovăţia celor doi inculpaţi fiind pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor, consecinţele produse, caracterul lor transfrontalier, amploarea acestui fenomen infracţional precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Avându-se în vedere că inculpatul M.I. s-a sustras de la urmărirea penală şi judecată, deşi avea cunoştinţă de acest dosar aşa cum a învederat tatăl acestuia prezent în instanţă, rolul pe care l-a avut în activitatea infracţională dedusă judecăţii, de coordonator şi lider al grupului infracţional organizat, aspectul că acesta avea legături cu alte cercuri de persoane care au desfăşurat activităţi frauduloase similare, fiind trimişi în judecată în alte dosare, chiar dacă este infractor primar, instanţa a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate va fi în măsură să realizeze scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.M.R., avându-se în vedere participarea mai redusă a acestuia la activitatea grupului la care a aderat, aspectul că este o persoană integrată social, încadrat în muncă, că face parte dintr-o familie cu modele pozitive de comportament aşa cum rezultă din referatul de evaluare, că a frecventat şi cursurile facultăţii de agronomie, că nu a mai săvârşit până în prezent alte infracţiuni, fiind deci infractor primar s-a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 30 din 30 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 16348/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul M.I.M. împotriva sentinţei penale nr. 197 din 11 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011.

A respins apelul inculpatului B.M.R., ca nefondat.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată, pe latură penală.

a) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.I.M.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1), (7) C. proc. pen. a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.I.M. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a IIa, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus detenţia preventivă de la 29 octombrie 2012 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

b) A înlăturat aplicarea art. 81 - 83 C. pen. pentru inculpatul B.M.R.

În baza art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 C. pen.

A menţinut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

c) A înlăturat aplicarea disp. art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea de la inculpatul M.I. a unui cablu de date.

A menţinut aplicarea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A obligat apelantul inculpat B.M.R. la plata a 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu.

Curtea a reţinut că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, identică cu starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instanţei, a fost judicios apreciată şi lămurită pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, răspunzând exigenţelor art. 62 şi următoarele C. proc. pen.

Aceasta şi în condiţiile în care, alături de probele enumerate şi analizate pe larg de prima instanţă a fost şi declaraţia inculpatului M., ce a confirmat faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei.

Declaraţiile inculpaţilor, faţă de care s-a disjuns prezenta cauză, acţiunea penală pornită împotriva acestora fiind soluţionată în Dosarul nr. 15014/63/2011 al Tribunalului Dolj (aşa cum s-a arătat), declaraţii date în faza de urmărire penală, ce detaliază contribuţia inculpatului M.I. şi menţinute în faza de cercetare judecătorească, toţi aceşti inculpaţi beneficiind de cauza de atenuare a pedepsei ca urmare a aplicării procedurii simplificate, notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul M., pe de o parte şi inculpaţii P.M. şi C.T.C., probele materiale strânse de lucrătorii B.C.C.O., procesele-verbale privind percheziţiile efectuate la domiciliile inculpaţilor, percheziţiile în mediul informatic cât şi mijloacele probatorii constând în expertizele informatice efectuate în cauză precum şi depoziţiile martorilor C.P. şi D.L. audiaţi cu prilejul efectuării cercetării judecătoreşti, şi nu în ultimul rând declaraţia de recunoaştere a inculpatului, s-au constituit în probe ce au făcut dovada săvârşirii de către inculpatul M.I., atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, a faptelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât şi a infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M.R., instanţa de apel a constatat că faptele penale astfel cum au fost reţinute în sarcina acestuia au fost judicios reţinute, ele fiind dovedite de probele administrate în cauză.

Recunoscând el însuşi, că activitatea inculpatului M.I. în domeniul infracţiunilor informatice a fost de domeniul notorietăţii, precum şi relaţiile de prietenie dintre aceştia, efectuarea de transporturi cu propriul autoturism la solicitarea inculpaţilor din cauza disjunsă, cunoscând locurile de întâlnirile acestora, barul unde inculpatul a dus plasa uitată de inculpatul C.T.C., în autoturismul său, discuţiile telefonice purtate între acesta şi inculpatul M.I., precum şi participarea sa la discuţiile telefonice purtate între inculpatul C.T.C. şi M., discuţii ce au vizat transportul coletelor cu echipamente de skimming, îndeplinirea sarcinilor date de inculpatul M. celorlalţi inculpaţi, prin intermediul său, au fost dovezi ale actelor materiale săvârşite de inculpatul B., acte materiale ce au format conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, declaraţia inculpatului M. cu prilejul soluţionării apelului, l-a plasat pe inculpatul B.M.R. în câmpul infracţional, acesta din urmă cunoscând activitatea infracţională a grupului, ajutând pe membrii grupului prin efectuarea transportului acestora în diverse locaţii.

În raport de cele arătate s-a constatat că starea de fapt reţinută de prima instanţă, este rezultatul interpretării raţionale şi judicioase a probelor administrate în cauză, corect fiind aplicate şi dispoziţiile legale ce vizează încadrarea în drept a faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi.

De aceea au fost înlăturate criticile apelantului B.M.R. în ceea ce priveşte greşita sa condamnare, deşi se impunea achitarea, inculpatul nesăvârşind faptele imputate, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat, probele cauzei au făcut dovada săvârşirii faptelor penale de acest inculpat.

Simpla relaţie de prietenie cu inculpatul M., nu s-a putut explica, ea singură, serviciile executate de inculpat faţă de membrii grupului - transportul inculpatului M. la aeroport cu prilejul plecării în SUA; transportul inculpatului C.T.C. în diverse locaţii pentru întâlnirile cu ceilalţi membri ai grupului, inclusiv deplasare în localitatea B. la locuinţa părinţilor lui M., bunurile ridicate de aici, uitate în autovehiculul său şi duse la bar, locul de întâlnire al grupului, serviciul executat la cerere inculpatului M. de a da inculpatului C.T.C. suma de 200 euro pentru trimiterea coletului, - atâta timp cât aceste activităţi materiale au la bază cunoaşterea de către inculpatul B.M.R. a activităţii desfăşurată de celălalt inculpat, infracţionalitatea informatică şi s-a situat în timp, pe parcursul unei perioade relativ mare de timp, inculpatul intrând în relaţii cu ceilalţi membri ai grupului, în mare parte legate de activităţi ce se circumscriu activităţilor de natură penală, analizate în cauză. Toate acestea s-au constituit în criterii ce au plasat activitatea inculpatului B.M.R. în activitatea infracţională astfel cum corect a reţinut prima instanţă şi neîntemeiat a susţinut inculpatul B. Romeo în apelul formulat.

Arătând cele de mai sus cu privire la încadrarea în drept şi în fapt a activităţilor infracţionale, desfăşurate ce cei doi inculpaţi, mai departe s-a analizat dacă în cazul inculpatului M.I. sunt aplicabile dispoziţiile legale ce au vizat procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., cerere formulată de inculpat cu prilejul soluţionării apelului.

În condiţiile în care s-a recunoscut ca admisibilă, din punct de vedere legal, aplicarea procedurii simplificate după admiterea rejudecării cauzei în condiţiile art. 522¹ C. proc. pen., inculpatul M.I. a arătat că pentru aceleaşi raţiuni s-a putut recurge la procedura simplificată şi în cauza de faţă, în condiţiile în care judecata şi condamnarea sa de către prima instanţă a survenit în lipsă, iar inculpatul s-a prezentat pentru prima dată cu prilejul soluţionării apelului, în instanţă.

În raport de susţinerea inculpatului s-a menţionat, cu titlu prealabil, că deşi art. 522¹ C. proc. pen., nu condiţionează în mod expres rejudecarea cauzei de poziţia procesuală a celui judecat şi condamnat în lipsă, persoană ce se sustrage sau persoană care efectiv nu are cunoştinţă de procesul penal pornit împotriva sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 624/2012, a stabilit că cererea de rejudecare formulată de persoana judecată şi condamnată în lipsă, care a avut cunoştinţă de existenţa procedurilor penale împotriva sa, a avut dreptul de a-şi exercita dreptul la apărare şi a fost reprezentată de un apărător în tot cursul procesului penal însă nu s-a prezentat în faţa instanţelor judecătoreşti, este inadmisibilă.

S-a observat astfel că, rejudecarea după extrădare nu este admisibilă în orice condiţii, cum greşit susţine apelantul.

S-a constatat că şi în situaţia de faţă se pune practic aceeaşi problemă: dacă inculpatul a avut cunoştinţă de existenţa procedurilor penale pornite împotriva sa, a avut posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, însă de această dată, prin prisma disp. art. 320¹ C. proc. pen., ce a vizat termenul de judecată anterior începerii cercetării judecătoreşti, termen la care inculpatul a fost legal citat, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Observând cerinţele impuse de aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., s-a constatat că legea condiţionează aplicarea procedurii simplificate de momentul anterior începerii cercetării judecătoreşti, moment, descris, de asemenea, de lege, prin art. 291 C. proc. pen., ca termen la care părţile au fost legal citate şi procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ori, în cauza de faţă, s-a observat că inculpatul nu a fost prezent nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de cercetare judecătorească.

Citat la domiciliul cunoscut, pe parcursul urmăririi penale, în condiţiile art. 179 C. proc. pen., instanţa de judecată a dispus şi citarea acestuia prin mandat de aducere, potrivit disp. art. 183 C. proc. pen., pentru ca la termenul de judecată, pe fond, să se realizeze procedura de citare prin publicitate.

Aşa cum a rezultat din referatul întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, precum şi din încheierile de şedinţă ale primei instanţe, inculpatul M.I., în cele două faze procesuale nu s-a aflat în România, acesta fiind plecat în SUA, fără a putea fi precizată reşedinţa.

În referatul întocmit a fost menţionat şi domiciliul din Italia, unde inculpatul este căsătorit, dar fără ca autorităţile române sau familia acestuia să aibă cunoştinţă de locul unde domiciliază, în realitate inculpatul.

Totodată, s-a constatat că familia inculpatului i-a angajat acestuia apărător ales, atât cu prilejul soluţionării fondului cauzei cât şi în apel.

Observând dispoziţiile art. 291 C. proc. pen., potrivit cărora judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, înfăţişarea părţii în instanţă în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare, se constată că în prezenta cauză nu a fost îndeplinită condiţia pozitivă în ceea ce priveşte luarea legăturii avocatului ales cu inculpatul.

Existenţa delegaţiei avocaţiale, ce face dovada contractului de mandat, prin care sunt angajate serviciile apărătorului ales, în condiţiile în care actul doveditor, delegaţia avocaţială, nu poartă semnătura inculpatului şi nici a vreunei persoane mandatate de inculpat în scopul angajării unui apărător şi în absenţa oricăror alte dovezi contrare, nu a dus la concluzia luării legăturii apărătorului ales cu inculpatul, atâta timp cât nu există acordul inculpatului în încheierea contractului de mandat.

Au fost avute în vedere inclusiv concluziile apărătorului ales depuse la instanţa de fond în ceea ce priveşte inexistenţa legăturii cu inculpatul, concluzie ce s-a desprins şi din actele de procedură efectuate în cauză, descrise mai sus.

De aceea s-a apreciat că în prezenta cauză îşi pot găsi aplicare disp. art. 320¹ C. proc. pen., termenul la care inculpatul M.I. a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe de o parte, iar pe de altă parte, şi faţă de caracterul devolutiv, integral al căii de atac formulate, având caracterele juridice ale termenului prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Faţă de cele de mai sus precum şi faţă de disp. art. 72 şi 52 C. pen., circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gravitatea deosebită a acestora rezultată din numărul persoanelor implicate, caracterul organizat, elaborat al faptelor, relaţiile sociale atinse, ce depăşesc graniţele naţiunii, este vizat circuitul bancar, precum şi siguranţa economică a cetăţenilor, angrenaţi şi ei în procesul de globalizare, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului - gradul de instruire, familia acestuia, instanţa de apel a procedat la o reindividualizare a pedepselor, altfel decât cea aplicată de prima instanţă.

Inculpatul M.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 320¹ alin. (1) şi 7 C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., ca urmare a recontopirii pedepselor aplicate inculpatului M.I., acesta a executat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia preventivă de la 29 octombrie 2012 şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că în cauză subzistă pe mai departe temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive.

În ceea ce priveşte criticile aduse de parchet asupra operaţiunii de individualizare judiciară realizată faţă de inculpatul B.M.R., s-a apreciat că acestea au fost întemeiate numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de apel apreciind că numai aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. faţă de acesta inculpat, a fost în măsură să satisfacă exigenţele şi scopul pedepsei aplicate inculpatului.

Aşa cum s-a arătat faptele au fost de o gravitate deosebită, numărul participanţilor precum şi al relaţiilor sociale vizate prin caracterul organizat al activităţii desfăşurate dar şi persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de pregătire, ce nu s-au constituit în bariere faţă de săvârşirea faptelor penale ci, dimpotrivă, au fost menite de a încuraja preocupările infracţionale.

De aceea, s-a înlăturat aplicarea art. 81-83 C. pen. pentru inculpatul B.M.R., iar în baza art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., s-a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 C. pen. şi s-a menţinut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea de la inculpatul M.I. a unui cablu de date, în condiţiile în care bunul respectiv a fost deja confiscat în dosarul disjuns, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.I.M. şi B.M.R.

Parchetul a criticat hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie, respectiv pentru greşita reţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la inculpatul M.I.M. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 17¹ C. proc. pen.

Inculpatul M.I.M. a solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, cu aplicarea suspendării executării pedepsei rezultante.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 17¹ C. proc. pen.

Inculpatul B.M.R. a solicitat achitarea pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi, în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar, ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate, pin prisma motivelor invocate, cât şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate invocat în recursul parchetului privind greşita greşita reţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la inculpatul M.I.M., Înalta Curte îl apreciază ca fiind întemeiat.

Astfel, instanţa de apel a constatat admisibilitatea aplicării procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., făcând o paralelă cu instituţia rejudecării în caz de extrădare sau predare pe baza unui mandat european de arestare prev. de art. 522¹ C. proc. pen.

Pornind de la ipoteza, greşită în opinia Înaltei Curţi, că inculpatul M.I.M. nu a avut cunoştinţă de existenţa procedurilor pornite împotriva sa, neexistând dovada că apărătorul ales a luat legătura cu acesta, iar termenul limită la care se putea solicita aplicarea procedurii simplificate presupune îndeplinirea procedurii de citare (fapt ce nu s-a realizat în opinia Curţii) şi raportat la caracterul devolutiv al căii de atac, instanţa de apel a apreciat că pot fi aplicate, direct în apel, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte consideră, însă, că aprecierile instanţei de apel exced dispoziţiilor legale incidente în speţă.

În primul rând, nu se poate face o paralelă între instituţia rejudecării prev. de art. 522¹ C. proc. pen., care presupune reluarea procesului penal din faza judecăţii în faţa instanţei de fond) şi situaţia din prezenta cauză, care se afla în faza procesuală a apelului, nefiind vorba de situaţii juridice identice, ci de faze diferite ale procesului penal.

De asemenea, este inexactă şi aprecierea instanţei de apel privitoare a încălcarea dispoziţiilor art. 291 C. proc. pen., în condiţiile în care procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită în faţa instanţei de fond. Inculpatul M.I.M. a fost citat la domiciliul cunoscut şi prin afişare la Consiliul local în a cărei rază teritorială s-au săvârşit infracţiunile deduse judecăţii.

Totodată, din menţiunile procesului verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat că inculpatul a părăsit teritoriul ţării, aflându-se în Canada la o adresă necunoscută.

Din concluziile consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj a rezultat că inculpatul avea cunoştinţă de procesul penal care se derula în România, aspect ce a reieşit din discuţiile purtate cu tatăl inculpatului.

Din menţiunile din încheierea de la termenul din data de 12 iulie 2011 cu privire la susţinerile apărătorul ales al inculpatului rezultă că inculpatul avea cunoştinţă de procesul din România.

Mai mult, interesele inculpatului au fost susţinute de un apărător ales, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiilor art. 291 C. proc. pen., s-a considerat, în mod corect, că procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită.

Cerinţa luării legăturii cu partea reprezentată îl vizează doar pe apărătorul din oficiu, nu şi pe cel ales, aserţiunea instanţei de apel pe acest aspect fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 291 alin. (1) teza finală C. proc. pen.

Ori, faptul că inculpatul M.I.M. s-a sustras procesului penal, fiind prezentat instanţei de apel, ca urmare a executării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă pe numele său, moment la care a solicitat aplicarea procedurii simplificate - nu justifică prelungirea termenului prevăzut de lege pentru a beneficia de dispoziţiile favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă prev. de 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Revenirea la o etapă procesuală anterioară este posibilă doar în cazul în care legea prevede expres acest lucru, fapt ce nu este realizat în speţă.

În concluzie, fiind depăşit momentul procesual la care inculpatul M.I.M. putea solicita aplicarea procedurii simplificate, Înalta Curte urmează a casa decizia penală pe acest aspect, critica parchetului vizând greşita reţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., este întemeiată.

Referitor la solicitarea recurentului inculpat B.M.R. de achitare, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

Deşi recurentul inculpat nu a negat activităţile de transport pe care le-a efectuat în sprijinul celorlalţi membri ai grupului infracţional, acesta a afirmat, constant, inclusiv cu ocazia soluţionării recursului, că nu a cunoscut faptul că aceştia deţin şi încearcă să pună în funcţiune echipamente de skimming ce urmau a fi expediate inculpatului M.I.M. Totodată, recurentul a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus condamnarea sa pe baza declaraţiilor inculpaţilor care au înţeles să recunoască faptele în procedura simplificată, pentru a beneficia de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte constată că recurentul inculpat nu contestă situaţia de fapt reţinută de către instanţe, ci apreciază că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, lipsind latura subiectivă.

Însă, susţinerile recurentului sunt contrazise de probele administrate în cauză, conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză şi transcrise în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, convorbiri purtate de către inculpat la datele de 22 februarie 2011, 23 februarie 2011, 24 februarie 2011, 28 februarie 2011, 01 martie 2011, 02 martie 2011, 06 martie 2011, 08 martie 2011, relevând împrejurarea că recurentul inculpat B.M.R. cunoştea activităţile desfăşurate de membrii grupului sub îndrumarea coinculpatului M.I.M. şi acceptase să-i ajute la derularea în bune condiţii a activităţii infracţionale.

Totodată, din declaraţia dată de inculpatul M.I.M. la data de 14 decembrie 2012 în faţa instanţei de apel rezultă că recurentul inculpat B.M.R. cunoştea natura faptelor pe care intenţionau să le desfăşoare în SUA, acesta din urmă intenţionând să se deplaseze şi el în străinătate în acelaşi scop.

Chiar în propriile declaraţii, recurentul B.M.R. a arătat că activitatea inculpatului M.I.M. în domeniul infracţiunilor informatice era de domeniul notorietăţii (declaraţie din data de 25 ianuarie 2013) şi bănuia cu ce se ocupă acesta în America (declaraţia din data de 12 iulie 2011).

În consecinţă, solicitarea recurentului B.M.R. de achitare nu are corespondent în probele dosarului.

Pe de altă parte, criticile acestuia vizând trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea audierii nemijlocite a inculpaţilor cu privire la care s-a aplicat procedura simplificată nu sunt întemeiate.

Înalta Curte constată că dintre coinculpaţii care au beneficiat de procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul C.T.C. este singurul care a făcut afirmaţii, în cursul urmăririi penale, privind implicarea directă a recurentului B.M.R., arătând că acesta din urmă era la curent cu toată operaţiunea intenţionând să meargă şi el în SUA. Ulterior, inculpatul C.T.C. a revenit asupra cestei declaraţii la data de 10 martie 2011, în faţa tribunalului. Pentru ca, la data de 12 iulie 2011 să solicite, în faţa instanţei de fond, aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., fiind de acord cu starea de fapt, astfel cum a fost expusă în rechizitoriu.

Având în vedere cele relatate anterior, respectiv faptul că declaraţiile coinculpaţilor nu relevă date privind participarea recurentului inculpat B.M.R., la nivel subiectiv, în cadrul activităţii infracţionale, singurul aspect contestat de către recurent, dar şi împrejurarea că recurentul inculpat B.M.R. a fost prezent la audierea tuturor coinculpaţilor având posibilitate adresării de întrebări acestora, nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea audierii acestora în calitate de martori. Totodată, casarea hotărârilor în vederea audierii doar a inculpatului C.T.C., în condiţiile poziţiei fluctuante a acestuia pe parcursul întregului proces penal nu se justifică. Mai mult, la stabilirea participaţiei concrete a recurentului şi a vinovăţiei acestuia, nu au fost avute în vedere exclusiv doar declaraţiile coinculpaţilor şi alte mijloace de probă menţionate anterior în considerentele deciziei.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază că solicitarea recurentului de achitare nu este întemeiată.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor celor doi recurenţi inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului M.I.M., Înalta Curte constată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au stabilit că minimul special al infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este de 5 ani închisoare.

În acest sens, este de constatat că limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt cuprinse între 5 şi 20 de închisoare.

Însă, aplicarea prevederilor statuate în alin. (1) al art. 7 nu poate fi independentă ci în strânsă corelaţie cu cele prevăzute în alin. (2) care limitează pedeapsa aplicată în concret pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prin raportare la regimul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Acest tratament sancţionator vizează ambele limite ale textului de lege incriminator a infracţiunii scop şi nu numai limita maximă a pedepsei, în condiţiile în care legiuitorul foloseşte termenul de „sancţiune prevăzută de lege”, ceea ce implică atât limita maximă, dar şi limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să limiteze doar maximul pedepsei ce poate fi aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ar fi precizat în mod expres acest lucru. În lipsa unei dispoziţii exprese a legii, o interpretare contrară ar excede dispoziţiilor legale menţionate. Ori, „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

Având în vedere că scopul grupului infracţional al cărui lider era inculpatul M.I.M. era de a deplasa echipamente de skimming în străinătate pentru a fi montate la terminalele bancare, pentru ca apoi să se procedeze la clonarea de carduri şi la efectuarea de retrageri frauduloase, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat este închisoare de la 3 ani la 12 ani (art. 24 din Legea nr. 365/2002), Înalta Curte apreciază că limita minimă de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este 3 ani închisoare şi nu 5 ani închisoare, cum au stabilit instanţele de fond şi de apel.

Chiar dacă inculpaţii au fost condamnaţi doar pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, consumarea celelalte infracţiuni pentru care s-a constituit grupul infracţional (falsificarea instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 din Legea nr. 365/2002 şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 din aceeaşi lege) fiind împiedicată de intervenţia organelor de urmărire penală, acest aspect nu are relevanţă cu privire la limitele de pedeapsă ce trebuie aplicate în cauză pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor, prin prisma operaţiunii de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi al modalităţii de executare a acestora, Înalta Curte apreciază că se impune reindividualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I.M.

Având în vedere, pe de o parte, rolul avut de inculpatul M.I.M. în activitatea infracţională, de coordonator şi lider al grupului infracţional organizat, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările ce se puteau produce, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie sinceră de recunoaştere a faptelor la momentul la care a fost audiat, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea unor pedepse egale sau orientate spre minimul special prevăzut de lege. Atitudinea procesuală a inculpatului, deşi nu poate conduce la reţinerea prevederilor favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pot fi valorificate în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor prin stabilirea unui cuantum just şi echitabil, apt să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de ar. 52 C. pen.

Solicitarea recurentului de aplicarea unui tratament juridic egal cu al inculpatului B.M.R. sub aspectul modalităţii de executare a pedepsie rezultante nu poate fi primită de instanţă, în condiţiile în care există diferenţe evidente între cei doi inculpaţi, atât sub aspectul contribuţiei şi rolului avut în cadrul activităţii infracţionale, dar şi al comportamentului procesual al celor doi, inculpatul M.I.M. sustrăgându-se urmăririi penale şi judecăţii în faţa instanţei de fond, prezenţa sa la judecarea apelului datorându-se punerii în executare a mandatului de arestare emis pe numele său.

Cu privire la solicitarea recurentului inculpat B.M.R. de reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată. Reţinerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. nu se justifică raportat la atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, acesta negând constant comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. Totodată, nu se justifică nici acordarea unei eficienţe sporite circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., reţinute deja de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, recurentul neaducând elemente suplimentare faţă de cele reţinute deja.

În ceea ce priveşte înlăturarea dispoziţiilor legale privind suspendarea sub supraveghere şi aplicarea suspendării condiţionate, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de apel, că instituirea unor obligaţii de natura celor prev. în art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare este în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice în mod statornic comportamentul, recurentul neoferind garanţii că acest fapt se poate realiza doar prin fixarea unui termen de încercare, ca în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei. Prezentarea sa periodică la Serviciul de Probaţiune, comunicarea unor date privitoare la domiciliul său sau locul de muncă sunt de natură a-l face să conştientizeze gravitatea faptelor comise şi să-l împiedice pe viitor să încalce normele juridice, prin crearea unei atitudini corecte şi în acord cu normele de convieţuire socială.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului B.M.R. şi nici schimbarea modalităţii de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Craiova şi recurentul intimat inculpat M.I.M. împotriva deciziei penale nr. 30 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 197 din 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011 şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.I.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 şi 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate,urmând ca inculpatul M.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentintei penale nr. 197 din 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011 şi deciziei penale nr. 30 din 29 ianuarie 2013 a a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.M.R. împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce detenţia preventivă a inculpatului M.I.M. de la 29 octombrie 2012 la 02 iulie 2013.

Obligă recurentul inculpat B.M.R. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a acestui inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Craiova şi de către inculpatul M.I.M. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 02 iulie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2272/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 25/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2248/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2257/2013. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2272/2013. Penal