ICCJ. Decizia nr. 227/2013. Penal
| Comentarii |
|
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpatul R.D. și de partea civilă F.M. împotriva deciziei penale nr. 54/A din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din 7 martie 2012, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul Parchetului, din infracțiunea de omor calificat, art. 174,art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, art. 178 alin. (1) C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen.
A condamnat inculpatul R.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174,art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în baza art. 65, 66 C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv al inculpatului, de la data de 10 martie 2011 la data de 13 iulie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F.M., în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. și a obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea acesteia și la plata sumei de 800 RON cu titlu de daune materiale, reactualizată, conform indicelui de inflație, începând cu data rămânerii definitive a prezentei, până la achitarea în fapt a sumei de 800 RON, respingând restul pretențiilor ca nefondate.
A admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Public prin reprezentant, conform art. 17, 18 alin. (2) C. proc. pen., față de partea vătămată minoră R.S. prin curator legal R.A.M., în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5) C. proc. pen. și art. 529 alin. (2) din noul C. civ. și a obligat inculpatul la plata sumei de 190,75 RON cu titlu de rentă lunară, respectiv daune materiale în favoarea minorului, începând cu data de 09 martie 2011, data survenirii decesului victimei, până la majoratul acestuia și la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale.
A respins ca tardivă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, în baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
A dispus confiscarea unui cuțit cu lungimea lamei de 20 cm și lățimea de 2 cm, cu mâner din plastic de culoarea neagră cu lungimea de 12 cm, folosit la comiterea infracțiunii, conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1.840 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș emis la data de 02 iunie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174,art. 175 lit. c) C. pen.
în expozitivul rechizitoriului s-a arătat că în seara de 09 martie 2011, ora 20:20, I.P.J. Mureș a fost sesizat cu privire la faptul că în comuna C.C. o persoană a fost găsită în stare gravă, în locuința sa, prezentând urmele unei agresiuni și fiind necesară intervenția SMURD.
La fața locului s-a deplasat o echipă operativă, condusă de procurorul criminalist, în vederea efectuării cercetării la fața locului. Din primele date obținute la fața locului a reieșit că în imobil locuia familia R., compusă din soții R.D. și R.V.M., precum și cei trei copii ai acestora: R.A.M. în vârstă de 19 ani, R.C. în vârstă de 19 ani și R.S. în vârstă de 7 ani. La ora 19:40, R.A.M. a sunat la 112, solicitând o Ambulanță, întrucât mama ei a fost lovită cu cuțitul.
Până la sosirea echipei operative, în locuință a intrat echipajul SMURD, stabilindu-se că pe timpul incidentului, pe lângă cei doi soți, în locuință s-au mai aflat R.A.M. și R.S. Echipajul SMURD a efectuat manevre de resuscitare, care au durat cca. o oră și 20 minute, după care au hotărât să transporte victima la spital. După plecarea medicilor, s-a procedat la cercetarea locuinței.
Pe chiuveta din bucătărie s-au observat un dog din lemn și mai multe vase spălate, iar în cuva chiuvetei a fost găsit un cuțit de bucătărie, care prezenta, pe lamă, înspre vârf, urme de culoare brun-roșcată. Cuțitul de la fața locului avea lungimea lamei de 20 cm și lățimea de 2 cm, un mâner din plastic de culoare neagră, cu lungimea de 12 cm. La vârful lamei, pe o suprafață de cca. 2 cm se observă urmele de culoare roșcată.
S-a procedat la examinarea celorlalte două încăperi. Casa este tip "vagon", din bucătărie se face accesul în camera din mijloc, iar din aceasta în camera dinspre drum. în camera din mijloc dormeau R.C. și R.A.M., nu au fost identificate urme de sânge sau obiecte ce ar putea interesa în cauză. S-a examinat cea de a treia încăpere, în aceasta dormind soții R. și minorul R.S. Raportat la ușa de acces, în partea dreaptă este o teracotă, iar de-a lungul peretelui din dreapta mai multe dulapuri, în colț o comodă cu un televizor. în fața dulapurilor, un fotoliu tip pat. în fața peretelui din stânga se afla un pat, acesta nefiind acoperit de vreo cuvertură. în mijlocul camerei era un covor de 1,5x2 m. Examinând această încăpere s-a constatat că pe suprafața patului, în zona de mijloc și spre marginea dinspre mijlocul camerei există două pete de sânge cu dimensiunile de 35x20 cm, îmbibate în țesătura patului. O altă pată de sânge cu dimensiunile de 5x3 cm a fost identificată pe covor, la cca 90 cm de marginea patului, înspre ușă, alte pete mai mici și stropi pe covor, paralel cu capătul dinspre geam al patului. Geamul se află vizavi de ușa de acces, în fața acesteia existând o măsuță. Urme ce par a fi de sânge se observau și pe plapuma găsită pe jos, în cameră.
Au fost examinate hainele pe care le purta numitul R.D., fără a se identifica urme de sânge, asemenea urme au fost găsite pe palmele lui, procedându-se la ridicarea prin tamponare cu bețișor steril a acestora.
S-a reținut din actele premergătoare efectuate, că în ultimele 3 ani, între soții R. apăreau des conflicte, în principal ca urmare a faptului că R.M.V. consuma aproape zilnic băuturi alcoolice. în acest context, nu se ocupa de gospodărie sau de copilul minor, fapt ce-l nemulțumea pe inculpat, care lucra la Tg.-Mureș și pleca în fiecare dimineață, revenind după-masa. Un alt punct critic al relației era faptul că R.C. și R.A.M. erau copii vitregi ai inculpatei, aceștia fiind dintr-o căsătorie anterioară a inculpatului. Pe acest fond, relațiile între victimă și cei doi copii erau tensionate, victima acuzându-l pe inculpat că-i ține fără ca ei să muncească.
S-a stabilit că în ziua de 09 martie 2011, inculpatul a plecat dimineața la serviciu, acasă rămânând doar victima și copilul minor. S-a întors acasă în jurul orelor 18-19,00, constatând că victima se afla în stare avansată de ebrietate, fiind culcată pe patul din camera dinspre drum, s-a dus la ea și i-a reproșat faptul că a băut din nou, între cei doi având loc o discuție care nu a degenerat în ceartă. Apoi inculpatul a revenit în bucătărie, unde, după puțin timp, a venit și victima; după acest moment discuția s-a transformat în ceartă. în acest context, inculpatul ar fi lovit victima cu un cuțit în zona pieptului, după care a dus-o înapoi în cameră, cerându-i fiicei lui, A.M., să sune după Ambulanță.
S-a reținut că R.A.M. a fost audiată în cursul actelor premergătoare, și a declarat că după momentul în care tatăl ei a revenit în bucătărie, ea aflându-se în camera din mijloc, i-a auzit că discută, iar apoi a sesizat că au început să se certe, după care a auzit țipătul femeii și imediat după aceea, tatăl ei a dus-o pe victima în camera dinspre drum, sprijinind-o cu mâinile pe brațe. R.A.M. a declarat că tatăl ei a spus "am lovit-o cu cuțitul" în momentul în care i-a cerut să cheme Ambulanța. Tot din declarația fetei, a reieșit că tatăl ei adusese acasă o bucată de carne crudă și că acesta obișnuia să cumpere carne și să o tranșeze acasă. După ce o tranșa, o punea în pungi, urmând să-și pregătească mâncare pentru serviciu, dar și pentru a fi mai ușor de gătit, carnea feliată fiind pusă în congelator. Când a chemat Salvarea a ieșit din casă și trecând prin bucătărie, a observat că pe masă era un dog cu carnea tăiată, iar pe colțar era un cuțit. A luat cuțitul și l-a pus în chiuvetă. S-a reținut că și din declarația acestei persoane, reiese că victima consuma aproape zilnic băuturi alcoolice, în principal spirt sanitar și de aceea, nu se ocupa de gospodărie sau de copilul ei minor. în acest context, inculpatul era foarte nemulțumit și o rugase de nenumărate ori să renunțe la băutură. S-a mai arătat că deși a avut scurte perioade în care s-a abținut și chiar a fost spitalizată, victima reîncepea apoi să consume alcool. Relația celor doi și comportamentul acestora a u fost descrise similar și de către R.C.
S-a reținut, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, în prezența avocatului, a inculpatului R.D., că a recunoscut faptul că a lovit victima cu cuțitul, menționând însă că nu a urmărit să-i suprime viața. Pe parcursul declarației, inculpatul a descris relația pe care o avea cu victima. A afirmat că înainte cu cca. 5 ani victima s-a apucat de băut, fără un motiv aparent, ajungând să bea aproape zilnic, mai puțin în zilele în care inculpatul era acasă. S-a mai arătat că pe lângă faptul că nu se ocupa de casă și gospodărie, nu avea grijă nici de copilul minor, la acestea adăugându-se și relația extrem de proastă cu copiii inculpatului din prima căsătorie. Deși i-a promis de mai multe ori că se va lăsa de băut, dar perioadele acelea erau foarte scurte, când inculpatul revenea de la Tg.-Mureș găsea victima în stare avansată de ebrietate. S-a arătat că în ziua de 09 martei 2011, a plecat de acasă dimineața, iar ulterior a început să fie sunat de mai multe ori de către victimă. în jurul orei 15:00, cu ocazia unei discuții telefonice, inculpatul a sesizat că victima era în stare de ebrietate, el spunându-i că nu va veni acasă în acea zi și că va dormi la locul de muncă, însă femeia a insistat să vină acasă, spunându-i că ea o să se culce și nu o să se certe. Inculpatul i-a spus că nu mai vrea să o vadă beată când vine acasă, dar, la insistențele ei, i-a spus totuși că va veni. A mai declarat că a cumpărat 5 kg pulpă de porc, pe care intenționa s-o tranșeze și s-o pună în congelator. A ajuns în comună în jurul orei 17:30 -18:00, unde a băut la un bar un țap de bere și 50 ml coniac, iar apoi s-a dus la bunicul victimei, unde a mai băut două păhărele de țuică de prune. A ajuns acasă în jurul orei 18:15, observând că A.M. și S. erau în camera din mijloc, băiatul a venit în bucătărie și inculpatul l-a întrebat unde este victima, copilul spunându-i că este beată. I-a pus copilului de mâncare și la scurt timp a apărut în bucătărie și victima, pe care inculpatul a întrebat-o de ce a băut iar, ea a replicat explicând "am eu motivele mele" și s-a reîntors în camera ei. După ce copilul a mâncat, inculpatul s-a dus în cameră și a început să discute cu victima, reamintindu-i că nu și-a ținut promisiunea de a nu mai bea. După o scurtă discuție, el s-a întors în bucătărie și s-a apucat să tranșeze carnea. A pus pe măsuța din bucătărie un doc de lemn și folosind un cuțit lung de cca. 25-30 cm a început să felieze carnea. A declarat că stătea în picioare în fața măsuței, după scurt timp victima a revenit în bucătărie și a început să-i reproșeze că o acuză că a băut și că le spune și altora; inculpatul a rugat-o să meargă să se culce și să-l lase să pregătească mâncarea. A mai arătat că victima a continuat însă să-i reproșeze tot felul de lucruri, cu privire la gemeni, pe tot parcursul acestor discuții, inculpatul insistând ca ea să plece din bucătărie, însă victima refuza. Victima stătea în dreapta inculpatului, undeva în fața aragazului, cu fața către partea dreaptă a corpului inculpatului. A mai relatat că, la un moment dat, enervat că nu pleacă, a împins-o cu mâna, ea a făcut 2 pași în spatele lui, dar a revenit în același loc, astfel că el a împins-o din nou. A arătat că în acele momente își întrerupsese activitatea, astfel că nu avea cuțitul în mână. După ce victima s-a îndepărtat puțin, a reînceput să tranșeze carnea, folosind cuțitul. Victima s-a apropiat din nou și a continuat să-l acuze de diverse lucruri, împrejurare în care inculpatul s-a enervat și mai tare și a declarat că a întins mâna dreaptă către ea, atingând-o cu cuțitul în zona pieptului. A mai menționat că victima era la cca. 1 m în dreapta lui, el fiind cu fața către măsuță, ea cu fața către el, și-a întins mâna dreaptă, ridicând-o până la nivelul umerilor, cu vârful cuțitului către victimă. Imediat ce a atins-o, victima a strigat "ce, vrei să mă omori?", după care a ieșit din bucătărie spre cameră, inculpatul a sesizat că are o pată de sânge în zona în care o atinsese. A mers imediat după ea și a ajutat-o să ajungă în camera lor, unde a pus-o în pat și, rupându-i bluza, a observat tăietura de pe sânul drept. I-a cerut fiicei sale să cheme Ambulanța. A declarat că nu a avut intenția s-o ucidă, apreciind că a fost un gest necontrolat, apărut ca urmare a nervilor acumulați în timp, iar cuțitul s-a aflat întâmplător în mâna lui, în contextul în care tăia carnea.
S-a reținut că a fost audiată în calitate de martor și R.A.M., aceasta a reiterat cele declarate în faza actelor premergătoare. A menționat că în ziua respectivă victima era în stare avansată de ebrietate, încă din jurul orei 15:00, s-a dus să se culce puțin înainte de ora 19:00. A mai arătat că tatăl ei a mers în camera în care era victima și a întrebat-o dacă doarme, ea dând o replică neinteligibilă. A mai arătat că inculpatul a sunat pe cineva, martora a realizat că e o prietenă o victimei, spunându-i aceleia că victima a băut din nou. Apoi i-a dat telefonul victimei, însă aceasta nu putea vorbi. Inculpatul s-a întors în bucătărie, iar la scurt timp, victima s-a trezit și a mers și ea în bucătărie. A sesizat întâi că începuse o ceartă între cei doi, dar nu a înțeles ce vorbeau, martora obișnuind de a da sonorul televizorului mai tare atunci când ei se certau. A mai arătat că la scurt timp a auzit însă țipătul puternic al victimei, apoi ușa de la bucătărie s-a deschis înspre cameră și inculpatul, sprijinind victima cu brațele, a dus-o în camera dinspre drum. După aceea a strigat-o pe martoră spunându-i să cheme Ambulanța. Martora a arătat că a observat în bucătărie, pe colțar, un cuțit de bucătărie, l-a luat și l-a pus în chiuvetă, fără să-l spele. A mai declarat că inculpatul nu a amenințat-o niciodată cu moartea pe victimă și nici cu violențe fizice, singura amenințare fiind că se va muta cu copiii separat de victimă.
S-a arătat că a fost audiat numitul G.Z.Z., vecin și coleg cu inculpatul, acesta a declarat că victima avea probleme grave cu alcoolul în ultimii ani, iar el a știut că relațiile în familia R. erau tensionate din această cauză. A mai arătat că nu știe dacă inculpatul a agresat vreodată victima. A declarat că în ziua de 09 martie 2011 a ajuns în jurul orei 18:00 în sat, împreună cu inculpatul, s-au oprit la bar și au băut câte 50 ml coniac și un țap de bere, iar apoi au intrat la numitul F.I., unde martorul a arătat că el a băut țuică, dar nu a știut dacă și inculpatul a băut. A mai declarat că în timp ce se întorcea cu inculpatul către sat, a sesizat că victima l-a sunat pe acesta, l-a auzit pe inculpat spunând "V., mi-ai stricat ziua!", martorul bănuind că victima este în stare de ebrietate.
S-a reținut din declarația martorului P.F., de asemenea, vecin cu victima, în esență, aceleași lucruri, respectiv existența unor conflicte în familia R., pricinuite de faptul că victima consuma frecvent băuturi alcoolice, din această cauză inculpatul era foarte supărat, ascundea băutura la vecini. Referitor la inculpat, a arătat că el personal a știut că acesta reacționa uneori și lovea victima cu palma. Despre o agresiune mai gravă a auzit doar, inculpatul ar fi lovit victima cu un scaun în zona capului.
Au fost audiate și rudele victimei, respectiv S.E.M. (soră) și S.A. (cumnat), cei doi au declarat că într-adevăr victima consuma în ultima vreme foarte mult alcool, dar au precizat că pe acest fond, inculpatul o bătea destul de des. Ambii au văzut-o vânătă la față, o dată arsă cu țigara în zona gurii, iar altă dată au aflat că victima fusese lovită cu scaunul în cap de către inculpat.
S-a reținut din audierea, în calitate de parte civilă, a numitei F.M., mama victimei, confirmarea faptului că victima era bătută frecvent în ultima perioadă de către inculpat, în principal, pe fondul faptului că femeia consuma frecvent băuturi alcoolice. S-a mai reținut din aceeași declarație, că, în momentele în care victima se îmbăta, inculpatul obișnuia s-o mai sune și să-i ceară să vină să-și ia fata, pentru că altfel o omoară, inculpatul spunându-i că atunci când se enervează, nu se mai poate controla, deoarece victima îl provoacă aproape tot timpul.
S-a reținut că la data de 10 martie 2011 a fost efectuată autopsia medico-legală, stabilindu-se că moartea victimei R.V.M., de 35 ani, a fost violentă; ea s-a datorat șocului hemoragic urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, parasternal, cu secționarea lobului superior al plămânului drept, hemotorace drept masiv, perforarea pericardului și a atriului drept. Leziunile s-au putut produce prin lovire directă cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Poziția verosimilă agresor-victimă a fost de față în față, legistul arătând că nu se poate exclude nici poziția în care victima să se fi aflat în partea lateral-dreapta a corpului agresorului, cu fața către acesta, din această poziție inculpatul ridicând mâna dreaptă în unghi drept și lovind victima. Alcoolemia victimei a fost de 1,20 gr %0.
La data de 31 martie 2011, la cererea inculpatului, a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care s-a reținut că inculpatul a descris pe momente poziția în care se aflau el și victima, de la începutul discuției din bucătărie și până la momentul în care a lovit-o cu cuțitul. Ceea ce s-a dedus din cele arătate de inculpat este faptul că, la un moment dat, acesta s-a întors către victimă, având mâna cu cuțitul întinsă către aceasta. Acela a fost momentul în care victima a fost atinsă, conformându-se că, practic, lovitura a venit din față, nu din lateral. S-a constatat, la reconstituire, că inculpatul a arătat că s-a întors din poziția inițială (cea cu fața către masă), practic și-a rotit corpul, cu mâna dreaptă întinsă către victimă, partea superioară a corpului fiindu-i îndreptată cu fașa către partea din față a corpului victimei. S-a menționat că inculpatul așa a declarat și pe parcursul anchetei. De asemenea, pe parcursul anchetei, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească mecanismul leziunii tanato-generatoare, probă respinsă, nefiind considerată utilă și concludentă.
Ținând cont și de cele de mai sus, în privința încadrării juridice a faptei s-a apreciat că se probează intenția inculpatului de a suprima viața victimei. Cu toate că a declarat că nu a intenționat s-o ucidă, chiar din declarația lui a reieșit că a fost un moment de enervare, în care nu s-a mai putut controla, moment în care a "atins-o" cu cuțitul în zona pieptului. Leziunea a fost una gravă, cuțitul pătrunzând prin haine și apoi în corp, lezând mai multe organe și cavități. S-a reținut că, în mod evident, lovirea victimei cu un cuțit cu lama de asemenea dimensiune, indică faptul că inculpatul a acționat cu intenție, în sensul suprimării vieții victimei, ținând cont și de zona vizată și lezată. S-a avut în vedere că leziunea tanato-generatoare a fost descrisă ca fiind una de adâncime profundă și că intensitatea loviturii a fost una mare. Aceste descrieri ale leziunii au pledat în mod evident către lovirea directă a victimei, iar nu către faptul că victima a căzut în cuțit.
Din analiza actelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penală, a materialului probator administrat în cursul cercetării judecătorești, și anume, declarația inculpatului, declarațiile martorilor G.Z.Z., P.F., S.A., S.E.M., înscrisuri, declarațiile martorilor D.I. și P.I., precum și alte înscrisuri, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul R.D. are doi copii majori, R.A.M. și R.C. din prima căsătorie. Acesta s-a recăsătorit cu victima R.V.M. și toți s-au stabilit în comuna C.C., strada L., din căsnicia lor rezultând minorul R.S. Deși inculpatul și martorii audiați au susținut că doar în ultimii trei ani care au precedat decesul victimei, au început să apară conflicte între inculpat și victimă, aceasta din urmă căzând în patima alcoolului pe care îl consuma aproape zilnic, răstimp în care își neglija total treburile gospodărești, motivând dependența sa de neînțelegerile avute cu copiii din prima căsătorie a inculpatului, instanța a ajuns la o concluzie contrară.
S-a reținut că din înscrisul extrajudiciar intitulat "cerere de divorț" a rezultat faptul că neînțelegerile dintre cei doi au debutat la scurt timp de la nașterea minorului R.S. și că dependența de alcool a victimei a fost determinată și de alte reproșuri existente între ea și inculpat, referitoare la infidelitatea unuia sau altuia. în acest sens, s-au avut în vedere declarațiile inculpatului, și martorei S.E.M., sora victimei. Cu toate acestea, cei doi nu au divorțat, problemele conjugale s-au adâncit, culminând cu certuri dese, pe fondul stării de ebrietate a victimei, uneori chiar a inculpatului, și degenerând în exercitarea de acte de violență asupra victimei de inculpat, alungarea acesteia de la domiciliul conjugal și căutarea refugiului la rude (sora sa) sau vecini. în acest sens, s-au amintit declarațiile martorilor S.E.M., S.A., sora și cumnatul victimei care au cunoscut cel mai bine aceste aspecte și cărora victima le-a cerut ajutorul în repetate rânduri, precum și ale martorilor P.F., G.Z.Z., P.I. S-a reținut că odată a fost necesară chiar intervenția poliției locale pentru a aplana un scandal iscat între cei doi, urmat de lovirea victimei cu un scaun în zona capului de către inculpat și producerea unor leziuni importante acesteia care au necesitat îngrijiri medicale. Cu toate acestea, victima se reîntorcea acasă, având un copil minor cu inculpatul.
Motivul principal pentru care victima a început să bea, nu s-a putut stabili în mod cert, însă aceasta se plângea, inclusiv inculpatului, că nu este ascultată de copiii acestuia sau că aceștia, deși majori și apți de muncă, nu lucrează nicăieri, inculpatul fiind unicul întreținător de familie. De câte ori inculpata ajungea în stare de ebrietate, îl apela pe inculpat la serviciu și i se plângea în legătură cu aspectele invocate, fapt confirmat de martorul G.Z.Z. Martorul P.F., vecin cu victima și inculpatul, a observat-o pe aceasta chiar la data producerii evenimentului tragic, fiind în stare avansată de ebrietate, însă a mai susținut că și victima se comporta urât cu copiii din prima căsătorie a inculpatului, nu-i chema la masă etc., de asemenea, a observat unul din scandalurile în care au fost implicați cei doi, faptul că se certau și se loveau reciproc pe terasa locuinței lor. De asemenea, a mai arătat că victima a încercat chiar să se sinucidă și ar fi fost internată la neuropsihiatrie, fapt confirmat de martora S.E.M., și chiar la dezalcoolizare, fără nici un efect.
în general, în afară de rudele victimei care au avut cunoștință directă de cele întâmplate în familia acestora, martorii audiați au confirmat că în comunitatea respectivă inculpatul nu era un scandalagiu, nu avea probleme cu vecinii, pleca la serviciu unde la fel era perceput ca o persoană conștiincioasă, de dimineața până seara, fapt care a rezultat și din relațiile comunicate de Poliția Rurală Râciu, Secția XX, din înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpat, precum și din concluziile parțiale ale referatului de evaluare.
Cu toate acestea, coroborând toate declarațiile martorilor audiați, a rezultat că între inculpat și victimă existau probleme notabile, acestea puteau fi create de dependența de alcool a victimei, însă la amploarea lor contribuia și inculpatul, care dezvoltase o labilitate psihică evidentă și o lipsă de autocontrol, pe fondul stării de furie, acesta apelând la acte de violență fizică, chiar în prezența copiilor săi și în special a fiului său minor. Această labilitate psihică a inculpatului a fost evidentă pe tot parcursul cercetării judecătorești când trecea ușor de la o stare de calm, la o atitudine umilă și plânsă, încercând să justifice cele întâmplate strict prin prisma comportamentului victimei, nu și prin atitudinea sa, insinuând chiar că acționat din culpă în privința survenirii decesului acesteia. Inculpatul, deși a observat că situațiile conflictuale persistă, nu a luat nicio măsură responsabilă pentru a-și proteja în special fiul minor care, mai mult ca sigur, a rămas afectat în urma acestor scandaluri conjugale, nu a intentat un nou divorț, preferând continuarea traiului în comun cu victima. Inclusiv rudele victimei și chiar și acesta au adoptat o atitudine pasivă, de acceptare a celor întâmplate.
S-a reținut că, la data de 09 martie 2011, inculpatul se afla la serviciu, a fost sunat insistent de victimă și, pe fondul stării de ebrietate a acesteia, i s-au reproșat diverse lucruri, aspecte confirmate de martorul G.Z., coleg de serviciu cu inculpatul, care l-a și văzut pe acesta din urmă supărat și l-a auzit spunând victimei: "V., iar mi-ai stricat ziua!". După ce și-a terminat programul, inculpatul s-a oprit, împreună cu martorul la un bar, unde au consumat câte 50 ml. de coniac și un țap de bere, apoi a mai discutat cu un vecin, F.I., care i-a servit pe cei doi cu țuică. Același martor a arătat că nu a sesizat ca inculpatul să nu-și păstreze calmul, în tot acest timp, chiar a cumpărat niște pulpă de porc și apoi s-a îndreptat spre casă. Ajuns acolo, din declarația acestuia a reieșit că, pe aragaz fierbea niște mâncare pe care victima intenționa să o prepare, însă o abandonase acolo, deoarece era în stare de ebrietate, fapt confirmat de raportul de autopsie medico-legală, alcoolemia victimei fiind de 1,20 gr. ‰ 0. Inculpatul, văzând că mâncarea nu era terminată, a început să se preocupe de pregătirea ei și să tranșeze pulpa abia cumpărată, însă a fost disturbat de victimă, care a venit în bucătărie și a început să-i reproșeze că fiica sa din prima căsătorie este lipsită de moralitate, că nu știe să gătească și că acesteia nu-i place mâncarea preparată de ea. Inculpatul a împins-o inițial pe un colțar și a trimis-o în camera de unde venise, însă aceasta a continuat să-i reproșeze că fiul său din prima căsătorie, în realitate, nu lucrează în Anglia. Același inculpat a arătat că, atunci când victima se afla la 1,5 m de el, cu un gest necontrolat, a ridicat mâna în care ținea cuțitul cu care tranșa carnea și a îndreptat-o spre victimă, care se afla în partea sa laterală dreaptă. Aceasta se sprijinea de chiuveta din bucătărie cu o mână, era întoarsă cu fața spre inculpat și acesta era semi-întors spre ea.
S-a mai reținut din declarația inculpatului că, de fapt voia să-i arate direcția în care să se îndrepte și să-l lase în pace, dar chiar și așa, acesta ar fi putut să prevadă că gestul său de îndreptare a mâinii în care ținea cuțitul înspre victimă, în condițiile în care aceasta se afla atât de aproape de el, putea să ducă la suprimarea vieții victimei, mai ales că a fost vizată o zonă vitală (pieptul victimei) și instrumentul folosit (un cuțit) era apt să producă decesul acesteia.
Prin urmare, apărarea inculpatului de a arăta că nu putea să prevadă în nici un fel consecințele tragice ale gestului său, nu a putut fi primită, cu atât mai mult faptul că victima, fiind în stare de ebrietate avansată, ar fi căzut singură în tăișul cuțitului, dezechilibrându-se, aspect pe care, de asemenea, fără vreun suport probator în afară de niște înscrisuri extrajudiciare generale cu caracter medical, inculpatul l-a invocat, prin avocat ales. De altfel, acest din urmă aspect nu a reieșit nici măcar din declarațiile inculpatului de pe parcursul procesului penal. S-a apreciat astfel, că nu au fost incidente dispozițiile art. 178 alin. (1) C. pen. care reglementează infracțiunea de ucidere din culpă, urmând să fie respinsă, ca nefondată cererea inculpatului prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen.
S-a mai reținut că, inculpatul, văzând că victima a început să se clatine și a încercat apoi să-l evite și să meargă înspre cameră, a prins-o de spate, ținând-o de subsuori și a așezat-o pe patul din dormitorul comun. Abia atunci ar fi observat că are o rană la piept și i-a rupt bluza, rugând-o pe fiica sa, care se afla în locuință, să anunțe salvarea. împreună cu fiica sa, R.A.M., la domiciliul conjugal era și fiul inculpatului și al victimei, R.S. Cearta dintre cei doi, a putut fi auzită și de copii, însă, dată fiind calitatea de curator a numitei R.A.M., acesta nu a putut fi audiată în calitate de martoră în prezenta cauză, însă, în cursul urmăririi penale a arătat că a auzit niște voci ridicate, apoi un țipăt puternic, al victimei și, imediat după aceea, nu a sesizat ce s-a întâmplat, doar l-a văzut pe inculpat ducând din spate victima către camera dinspre drum și spunându-i să cheme salvarea. în rest, aceasta a confirmat susținerile inculpatului și anume, faptul că victimei i-a fost desfăcută bluza și i s-a observat tăietura din zona pieptului. După sosirea ambulanței, victima a început să respire greu și, realizând ce s-a întâmplat, inculpatul s-a speriat foarte tare, fiind văzut de un vecin, P.F. care a sesizat că acesta era vizibil afectat, își strângea copilul la piept și i-a mărturisit că probabil a înțepat victima cu cuțitul cu care tăia carnea. Totodată, l-a auzit pe fiul victimei R.S., în timp ce făcea afirmația: "tati, tu nu ești un criminal, ce o să spună copiii de la școală și colegii?".
S-a întocmit și un proces-verbal de reconstituire la data de 31 martie 2011, însoțit de poze judiciare, inculpatul confirmând cele declarate și în fața instanței, cu aproximație, însă, cu acea ocazie, a arătat că a observat imediat că victimei îi curgea sânge din zona pieptului și nu ulterior, după ce a dus-o în cameră, pentru că altfel nu ar fi fost logic să-i desfacă bluza, astfel că susținerile acestuia din fața instanței, că nu și-a dat seama de cele întâmplate imediat, nu au fost plauzibile.
S-a reținut din concluziile provizorii medico-legale, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic ca urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, parasternal, cu secționarea lobului superior al plămânului drept, hemotorace drept masiv, perforarea pericardului și a atriului drept, aceste leziuni putându-se produce în varianta descrisă de inculpat, prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător (cuțit), și acestea au legătură directă cu decesul victimei. într-adevăr, s-a arătat inițial că poziția verosimilă agresor-victimă, ar fi fost față în față, însă, din coroborarea declarațiilor inculpatului, cu procesul-verbal de reconstituire, cu pozele judiciare, cu concluziile raportului de autopsie medico-legală, cel mai probabil poziția inculpat - victimă a fost cea în care inculpatul era semi-întors lateral dreapta înspre aceasta, iar victima se afla în partea sa laterală dreaptă, întoarsă cu fața înspre inculpat. Oricum, împrejurarea ce a ținut de poziția agresor - victimă, deși s-a considerat că poziția corectă e cea indicată, fiind mai puțin relevantă, cât timp lovitura letală s-a produs, efectul acesteia, aproape instantaneu, fiind decesul victimei, iar o eventuală culpă medicală ulterioară, invocată de inculpat prin apărător, nu a fost probată în niciun fel și nu subzistă, față de concluziile medicale expuse (raport de autopsie medico-legală, primele concluzii medico-legale, poze judiciare efectuate victimei, raport de expertiză biocriminalistică, pe cuțitul uzitat identificându-se urme de sânge aparținând victimei), decesul victimei survenind aproape imediat, așa cum s-a arătat. Mai mult, contrar susținerilor inculpatului că victima a fost doar "atinsă" cu cuțitul, leziunea cauzată a fost una gravă, fiind atinse mai multe organe interne și cavități, a fost de o adâncime profundă, care a relevat intensitatea mare a loviturii aplicate și acceptarea de către inculpat a rezultatului produs, decesul victimei.
Față de considerentele relevate anterior, s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de acuza adusă, acesta acționând cu intenție în suprimarea vieții victimei, soția sa la acel moment, lovitura aplicată acesteia, cu un cuțit, instrument apt de a produce moartea, în zona toracică, lezându-i organe vitale și cauzându-i decesul la scurt timp, în drept, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174,art. 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului, conform dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a ținut cont că acesta nu a avut antecedente penale, a regretat fapta comisă, deși a recunoscut-o doar parțial, cu rezerve, uzitând diverse justificări și insinuând că ar fi fost de fapt culpa victimei sau că gestul său nu ar fi fost previzibil, deși situația conflictuală dintre cei doi soți a fost de actualitate, divergențele existente fiind mai vechi de 3 ani. Din acest motiv, reținerea vreunei stări de provocare din partea victimei nu s-a impus, inclusiv comportamentul acesteia din acea zi fiind previzibil și înscriindu-se într-un tipar ce s-a repetat frecvent. Nu s-a ignorat nici atitudinea victimei, care a intrat în patima alcoolului de foarte multă vreme, ajungând să-și ignore treburile gospodărești și viața de familie normală, comportament care, într-un final, putea să ducă la comiterea acestui gest reprobabil, cu consecințe tragice, de către inculpat.
Prin urmare, s-a apreciat că se impunea reținerea de circumstanțe judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și de art. 74 alin. (2) C. pen., în favoarea inculpatului, având ca efect reducerea pedepsei aplicabile acestuia sub minimul special prevăzut de legea penală, însă cu executare în regim de detenție, altă modalitate de executare nefiind oricum posibilă.
Pe latura civilă a cauzei, partea civilă F.M., mama victimei, a formulat pretenții, conform cererii depuse la dosar, de 106.200 RON, actualizate cu indicele de inflație, din care 5.000 RON daune materiale, cheltuieli de înmormântare, 100.000 RON daune morale și 1.200 RON daune materiale, obligație lunară de întreținere alocată minorului R.S., nepotul său, timp de 3 luni, cât s-a ocupat de acesta, cu cheltuieli de judecată.
S-au apreciat fondate doar în parte pretențiile formulate, fiind indiscutabil că părții civile i s-a produs o suferință psihică intensă, odată cu pierderea irecuperabilă a fiicei sale, însă nu în foarte mare măsură, mai ales că nu a făcut vreun demers moral pentru a-și ajuta în vreun fel fiica și pentru a o scoate din climatul familial conflictual, astfel că acordarea unei sume de 50.000 RON cu titlu de daune morale s-a considerat a fi suficientă.
Cât privește daunele materiale solicitate, din declarația martorei D.I., coroborată cu adeverința emisă la data de 22 noiembrie 2011 și cu dovada din data de 10 martie 2011 a rezultat că s-au cheltuit circa 5.000 RON pentru înmormântarea victimei, însă, conform chitanței depuse la termenul de judecată din data de 24 februarie 2012 de inculpat, prin avocat ales, partea civilă a beneficiat de un ajutor de înmormântare de 4.200 RON, la data de 14 martie 2011, deci la scurt timp de la înmormântarea victimei, cu care s-a dedus că și-a acoperit parțial cheltuielile, restituind sumele împrumutate anterior. Prin urmare, nu s-a justificat acordarea integrală a sumei solicitate, ci doar a diferenței, până la concurența sumei de 5.000 RON, bani cheltuiți de familia părții civile și anume, suma de 800 RON daune materiale, la care a fost obligat inculpatul, reactualizată conform indicelui de inflație, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe, până la achitarea în fapt, conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen.
S-a reținut, referitor la susținerile părții civile, că această sumă de 4.200 RON primită cu titlu de ajutor de deces ar fi fost păstrată pentru a ridica un monument funerar fiicei sale, acestea s-au considerat că nu au niciun suport probator, în opinia instanței, motiv pentru care, au fost înlăturate.
Raportat la suma de 1.200 RON, obligație lunară de întreținere alocată minorului R.S., nepotul său, timp de 3 luni, cât s-a ocupat de acesta, s-a apreciat că între fapta inculpatului și prejudiciul pretins, nu a existat nicio legătură de cauzalitate directă, mai ales că partea civilă a avut această obligație legală de întreținere a minorului, și chiar morală, în calitate de bunică maternă, fiind remunerată cu alocația de stat pentru copii și cu alocația de susținere, astfel, această pretenție nefondată, a fost respinsă ca atare.
S-a reținut că la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2011, reprezentanta Ministerului Public, în condițiile art. 17,art. 18 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat, în susținerea intereselor minorului, obligarea inculpatului la plata în favoarea minorului R.S., a unei rente lunare, conform veniturilor obținute, până la majoratul acestuia și la plata sumei de 100.000 RON daune morale, având în vedere că noul curator al acestuia, sora vitregă R.A.M., nu a dorit să formuleze vreo pretenție civilă în numele acestuia.
Au fost apreciate justificate aceste aprecieri, având în vedere starea de minoritate a fiului victimei, faptul că acesta a avut nevoie de consiliere psihologică după decesul acesteia, fiind profund afectat, posibil ireversibil, motiv pentru care, față de veniturile pe ultimele 6 luni ale inculpatului, s-a stabilit o rentă lunară în favoarea minorului, conform art. 529 alin. (2) din noul C. civ. de 190,75 RON (1 din media veniturilor lunare), fiind considerată justificată și acordarea de daune morale, în cuantum de 100.000 RON acestuia.
Referitor la acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, așa cum s-a specificat la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2011, s-a reținut că aceasta este evident tardivă, fiind depusă ulterior citirii rechizitoriului, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă ca tardiv introdusă.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., au declarat apel inculpatul, partea civilă F.M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș.
Inculpatul, în motivarea apelului, a solicitat în principiu schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă, cu reținerea de circumstanțe atenuante, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului până spre minimul general, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare, reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată sau a dispozițiilor art. 861C. pen. privind suspendarea sub supraveghere, ori a dispozițiilor art. 867privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Acesta a susținut că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, întrucât din probele administrate nu a rezultat că nu a avut intenția de a suprima viața victimei și nici nu a urmărit acest lucru, victima se afla în stare de ebrietate, și-a pierdut echilibrul și a căzut în cuțit, putând exista în cauză și o culpă medicală, întrucât victima nu a fost transportată imediat la spital, ci i s-a acordat primul ajutor la fața locului.
Pe latură civilă a solicitat reducerea daunelor morale acordate părții civile F.M.
Partea civilă F.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fondul cauzei aplicarea unei pedepse mai substanțiale, întrucât pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanță este prea ușoară raportat la limitele pedepsei pentru această infracțiune, iar inculpatul a recunoscut doar parțial fapta comisă, insinuând că de fapt ar fi fost culpa victimei.
Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș a solicitat admiterea apelului, iar în rejudecare, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată, prima instanță respingând în mod greșit ca tardivă acțiunea civilă formulată în cauză.
Prin decizia penală nr. 54/A din 22 iunie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpatul R.D. și părțile civile F.M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.-Mureș împotriva sentinței penale nr. 31 din 7 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș.
A desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând cauza:
A majorat de la 10 ani la 12 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R.D. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174,art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.-Mureș și în consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 401,14 RON și dobânda legală aferentă acesteia, calculată până la data plății, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru victima R.V.M.
A redus de la 50.000 RON la 30.000 RON daunele morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile F.M.
A constatat că partea civilă F.M. a renunțat la despăgubirile materiale în sumă de 800 RON la care inculpatul a fost obligat în primă instanță.
A menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin prezentei decizii.
în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea a apreciat că toate apelurile au fost fondate, însă pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul inculpatului, instanța de control judiciar a reținut că primul motiv de apel a vizat cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă.
O astfel de cerere a fost formulată și în fața instanței de fond, care a respins-o în mod întemeiat ca nefondată.
Elementul de distincție între infracțiunea de omor și cea de ucidere din culpă a vizat latura subiectivă a celor două infracțiuni. în timp ce elementul subiectiv s-a exprimat la infracțiunea de omor exclusiv prin intenție, în ambele modalități, directă sau indirectă, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă elementul subiectiv al infracțiunii a fost constituit din culpă, în ambele modalități reglementate prin dispozițiile art. 19 pct. 2 C. pen., culpă simplă sau culpă cu prevedere.
în speță, din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că leziunile s-au putut produce prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), că între leziunile traumatice și deces a existat legătură de cauzalitate directă, iar intensitatea loviturii a fost mare și adâncimea profundă, obiectul vulnerant trecând prin peretele toracal parasternal drept, lobul superior al plămânului drept, partea dreaptă a pericardului și ajungând în atriul drept.
De asemenea, în cauză, la solicitarea inculpatului s-a efectuat o reconstituire, ocazie cu care inculpatul a descris, pe momente, poziția în care se afla el și victima, de la începutul discuției și până când a lovit-o cu cuțitul, astfel că s-a constatat că lovitura a venit din față și nu din lateral, din planșa fotografică rezultând în mod clar cum s-au petrecut lucrurile între inculpat și victimă, înainte și după comiterea faptei.
De altfel, în declarația pe care inculpatul a dat-o imediat după comiterea faptei a arătat că victima l-a enervat, întrucât nu-l lăsa în pace, deși i-a spus să plece din bucătărie și a lovit-o cu cuțitul pe care îl avea în mână și cu care tranșa carnea, în piept, descriind și mecanismul producerii acestei fapte.
Prin urmare, nu s-a putut reține că victima a căzut întâmplător în cuțitul inculpatului, ci faptul că acesta, fiind tracasat de victimă, s-a enervat, s-a întors de la masa unde tranșa carnea și i-a aplicat o lovitură puternică cu cuțitul în piept, care a condus la decesul victimei, acest lucru fiind pe deplin dovedit cu mijloacele de probă indicate mai sus.
Deci, în cauză, nu a putut fi vorba despre infracțiunea de ucidere din culpă, ci despre infracțiunea de omor, întrucât fapta a fost comisă cu intenție, și chiar dacă nu ar fi putut fi reținută intenția directă a inculpatului de a suprima viața victimei, în cauză a fost vorba cel puțin de intenție indirectă, întrucât chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, prin întoarcerea bruscă, având în mână un cuțit a acceptat că se putea întâmpla acest lucru, chiar dacă nu a urmărit producerea lui.
Așadar, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost nefondată și prin urmare nu a putut fi reținută de către instanța de control judiciar.
în cauză, nu a fost reținută nici culpa echipajului SMURD care a sosit la fața locului, întrucât aceștia au făcut tot ce se putea din punct de vedere medical pentru a salva viața victimei.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu a fost fondat.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și executarea acesteia la locul de muncă ori suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.
Față de gravitatea faptei comise, de faptul că inculpatul nu a recunoscut decât în parte comiterea acesteia, insinuând faptul că victima ar fi fost în culpă și că ea ar fi căzut în cuțit, lucru care nu s-a putut reține din probele administrate în cauză, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanța de fond nu s-a impus a fi redusă, ci dimpotrivă, ea ar fi trebuit majorată.
în aceste condiții, în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, de art. 861C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și nici cele prev. de art. 867C. pen. privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Apelul inculpatului a fost însă fondat sub aspectul laturii civile a cauzei.
Prima instanță a obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlu de daune materiale și în sumă de 50.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea părții civile F.M., mama victimei.
în cursul judecății apelului, partea civilă F.M. a renunțat la suma de 800 RON cu titlu de daune materiale, astfel că instanța a luat act de cerere.
în privința daunelor morale, Curtea a apreciat că acordarea sumei de 50.000 RON cu acest titlu părții civile F.M. a fost exagerată.
Este indiscutabil că părții civile i s-a produs o suferință psihică imensă odată cu pierderea fiicei sale, însă în mod corect a reținut și prima instanță că aceasta nu a făcut nici un demers pentru a-și ajuta fiica, mai ales că avea cunoștință că consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, astfel că se impune reducerea daunelor morale la 30.000 RON, pe care instanța de apel le-a apreciat ca fiind echitabile în raport de toate împrejurările cauzei.
în privința apelului părții civile F.M., Curtea a apreciat că acesta este fondat. Partea civilă a criticat hotărârea atacată doar pe latură penală, arătând că aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare nu a fost bine individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174,art. 175 lit. c) C. pen. este pedepsită de lege cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. în opinia Curții, aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat inculpatului R.D. nu a fost bine individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), mai ales că inculpatul nu a recunoscut în totalitate comiterea faptei, a fost nesincer, întrucât a încercat să insinueze că victima ar fi fost în culpă și că aceasta s-ar fi dezechilibrat și ar fi căzut în cuțitul său, cu toate că probele dosarului au demonstrat cu totul altceva, respectiv a fost vorba despre o lovitură aplicată cu intensitate și de adâncime profundă, astfel că s-a impus majorarea pedepsei la 12 ani închisoare, circumstanțele atenuante reținute de către instanța de fond urmând a fi păstrate, întrucât au fost reținute în mod corect.
în privința apelului Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, Curtea a apreciat că și acesta este fondat, întrucât inculpatul la termenul din 8 iunie 2012 a declarat în mod expres că este de acord să plătească spitalului suma de 401,14 RON și dobânzile legale aferente, sumă ce a reprezentat cheltuielile de spitalizare a victimei, astfel că această manifestare a reprezentat o aplicare a principiului disponibilității părții pe latura civilă a cauzei.
împotriva deciziei penale nr. 54/A din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs, în termenul legal, inculpatul R.D., la 26 iunie 2012 și partea civilă F.M., la 02 iulie 2012.
în recurs a fost audiat inculpatul și au fost administrate probe atât pentru inculpat cât și pentru partea civilă.
în recursul părții civile au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., considerând că în cauză greșit au fost aplicate circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, lipsa antecedentelor penale reprezentând o stare de normalitate, iar regretul faptei comise fiind pur declarativ, urmărind un scop personal, neputând duce la atenuarea consecințelor faptelor săvârșite.
în recursul inculpatului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice în ucidere din culpă și reindividualizarea pedepsei, avându-se în vedere persoana inculpatului cât și circumstanțele comiterii faptei cu modalitatea de executare prevăzută de art. 861C. pen.
Deliberând asupra deciziei penale nr. 54 din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Tg.-Mureș, instanța de recurs constată următoarele:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, este nefondat.
Apărarea a susținut că fapta a fost comisă din culpă având în vedere că deși între părți existau neînțelegeri, disensiunile erau provocate de către victimă. Mobilul și scopul comiterii faptei, evidențiate de apărare ca esențiale pentru stabilirea vinovăției cu care a acționat inculpatul, intenție sau culpă, nu sunt însă elemente de tipicitate ale conținutului de bază în cazul infracțiunii de omor. în cazul omorului simplu, mobilul și scopul scot în evidență doar pericolul social concret și se reflectă în sancțiunea aplicată. în cazul omorului calificat, mobilul și scopul se regăsesc în formele incriminate de art. 175 lit. a), b), g), h), fiind fără relevanță asupra încadrării juridice în cazul de față, în care elementul de calificare decurge din calitatea de soție a victimei infracțiunii [art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen].
în acord cu apărarea, instanța consideră că problema stabilirii formei de vinovăție este esențială pentru a delimita omorul de alte infracțiuni contra vieții unei persoane. Spre deosebire de apărare, instanța apreciază însă că în cauză este incidentă intenția ca element al laturii subiective și că forma de vinovăție se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că inculpatul a acționat în conformitate cu elementul său subiectiv.
Intenția de a ucide se deduce din următoarele împrejurări de fapt:
- folosirea unui instrument apt să producă decesul: un cuțit cu o lamă de 20 cm lungime și 2 cm.lățime;
- locul sau regiunea corporală în care s-au aplicat loviturile: inimă;
- numărul și intensitatea loviturilor: o singură lovitură cu intensitate mare și adâncimea profundă, lama cuțitului trecând prin peretele toracal parasternal drept, lobul superior al plămânului drept, partea dreaptă a pericardului și ajungând în atriul drept;
- alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente: consumul de băuturi alcoolice atât de către inculpat cât și de către victimă.
Caracteristic intenției este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei. Elementul subiectiv al infracțiunii se deduce din întreaga conduită a inculpatului, făcându-se o apreciere globală a tuturor circumstanțelor de comitere a faptei.
Atitudinea făptuitorului trebuie raportată la rezultatul real produs. Existența intenției indirecte, reținute de către instanța de fond și cea de apel, presupune săvârșirea unei fapte susceptibile să producă cel puțin două rezultate, dintre care unul este urmărit și altul este doar acceptat, în speță inculpatul a dorit să facă victima să plece din bucătărie făcând în acest scop un gest larg, cu mâna în care avea cuțitul, către victimă, lovit-o pe victimă în inimă. Făptuitorul acționează cu intenție nu numai atunci când prevederea rezultatului constituie însuși scopul acțiunii sale, dar și atunci când producerea rezultatului este privită ca un mijloc necesar sau însoțitor al rezultatului urmărit. în consecință, intenția indirectă există atunci când făptuitorul care prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale, deși nu urmărește producerea acelui rezultat, săvârșește fapta acceptând eventualitatea producerii lui.
Instanța de recurs apreciază că probele științifice contrazic declarația inculpatului, astfel că nu poate exista o altă concluzie asupra dinamicii loviturii și vinovăției inculpatului.
în speță, inculpatul, dorind să îndepărteze victima din bucătărie, a făcut în acest scop un gest larg, cu mâna în care avea cuțitul, către victimă, din mișcare lovind-o pe victimă în zona inimii, cu un cuțit, fiindu-i indiferent dacă victima își pierdea viața. Intensitatea loviturii și urmările produse au fost constatate de medicul legist. Partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, parasternal, cu secționarea lobului superior al plămânului drept, hemotorace drept masiv, secționarea pericardului și a atriului drept. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin lovire directă cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit). între leziunile traumatice descrise și deces există legătură de cauzalitate directă.
în ceea ce privește dinamica gestului, probele științifice infirmă apărarea inculpatului, în sensul că victima, în stare de ebrietate, s-a împiedicat și a căzut în cuțit. Poziția verosimilă agresor-victimă a fost de față în față, dar nu se poate exclude cu certitudine nici poziția în care victima să se fi aflat în partea lateral-dreapta a corpului agresorului cu fața către acesta din care agresorul lovind cu mâna dreaptă ridicată în unghiul drept la nivelul umărului său. Pentru ca victima să fie lovită cu cuțitul trebuia ca inculpatul să îndrepte cuțitul către aceasta, fiind fizic imposibil ca leziunea să se producă atunci când inculpatul tranșa carnea pe masă. Distanța mică dintre inculpat și victimă a făcut ca intensitatea loviturii să fie mare, iar adâncimea leziunii profundă.
împrejurările reținute de instanța de fond și cea de apel, conduita victimei, relații conflictuale anterioare, sunt elemente de natură a caracteriza pericolul social al faptei și conduc la reținerea de circumstanțe atenuante. Niciunul dintre aceste elemente nu poate justifica vinovăția sub forma culpei, astfel cum solicită apărarea, în locul intenției de a ucide. Dimpotrivă intensitatea loviturii, chiar în condițiile în care între părți nu ar fi existat relații conflictuale anterioare, justifică încadrarea juridică menționată în actul de sesizare, de omor.
Cazul de casare prevăzută de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea pedepsei, invocat de către inculpat și partea civilă..
Instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante determinate de conduita bună a infractorului anterior săvârșirii faptei, aplicând o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Instanța de apel a menținut circumstanța atenuantă, dar a majorat pedeapsa la 12 ani închisoare.
Partea civilă a solicitat aplicarea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. b), d), e) C. pen. Niciuna dintre aceste circumstanțe atenuante nu este incidentă în cauză.
Art. 75 lit. b) C. pen. prevede că reprezintă circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor de familie ori prin metode or mijloace care prezintă pericol public.
Săvârșirea infracțiunii prin violențe asupra membrilor de familie nu poate fi valorificată drept circumstanță agravantă având în vedere că este deja reținută ca element circumstanțial în conținutul infracțiunii pentru care a fost acuzat inculpatul, art. 175 lit. c) C. pen., omor asupra soțului.
Pentru a fi incidentă circumstanța agravantă a săvârșirii faptei prin cruzimi ar trebui ca inculpatul să fi folosit mijloace sau procedee nemiloase care să fi provocat victimei suferințe grele și prelungite prin modul în care a acționat. Din punct de vedere subiectiv, reținerea circumstanței agravante presupune ca inculpatul să-și fi reprezentat nu numai rezultatul caracteristic infracțiunii săvârșite, dar și faptul că folosindu-se de mijloace și procedee chinuitoare produce victimei grele suferințe. Aceste ipoteze sunt însă contrazise de situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel, care au reținut că victima fost ucisă printr-o singură lovitură de cuțit aplicată în inimă.
Mijloacele care produc pericol public sunt acele mijloace care prin folosire, sunt susceptibile să producă urmări grave pentru un număr nedeterminat de persoane, pentru bunurile acestora ori pentru alte valori sociale importante și de a crea astfel o stare de insecuritate socială. Situația de fapt exclude, de asemenea, incidența în speță a mijloacelor care prezintă pericol public, având în vedere că mijlocul care a cauzat decesul a fost o lovitură de cuțit îndreptată asupra victimei.
Art. 75 lit. d) C. pen. prevede că reprezintă circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii din motive josnice. Neînțelegerile curente și notorii dintre inculpat și victimă, care au condus la uciderea victimei, decurgeau din modul în care fiecare dintre părți înțelegea că trebuie să fie viața de familie (cine și cum trebuie să ajute în gospodărie, cum trebuie să se comporte copiii inculpatului din prima căsătorie, acuze cu privire la infidelitate). Ipoteza motivelor josnice este contrazisă de situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel, care au constatat că lovitura aplicată victimei a fost determinată de reproșurile cu privire la conduita copiilor inculpatului din prima căsătorie, astfel cum au fost descrise de către instanța de fond.
Art. 75 lit. e) C. pen. prevede că reprezintă circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei. Pentru a fi incidentă circumstanța agravantă ar trebui ca săvârșirea faptei să fi fost premeditată de către inculpat, iar consumul de băuturi alcoolice să se fi produs în vederea comiteri faptei. Aceste ipoteze sunt însă contrazise de situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel, și anume un conflict spontan, determinat de neînțelegeri cotidiene.
în condițiile faptei reținute în sarcina inculpatului, art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., limitele de pedeapsă, dat fiind efectul circumstanțelor atenuante sunt sub 15 ani până la 5 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța de recurs va lua în considerare referatul de evaluare, precum și declarațiile martorilor D.I., P.I., caracterizarea dată inculpatului de către comunitatea locală.
Astfel în referat se precizează că debutul infracțional tardiv (lipsa antecedentelor penale și a cercetării în alte dosare penale), recunoașterea și regretul profund pentru comiterea faptei, absența premeditării faptei, existența unei puternice empatii față de victimă, conștientizarea consecințelor faptei, asumarea responsabilității faptei și pedepsei, cooperare și deschidere în relația cu autoritățile, impactul psihic al faptei, inculpării și perioadei încarcerării, stilul de viață dominat de preocupări constructive legate de muncă și viața familială, absența comportamentului adictiv, acceptarea sprijinului de specialitate oferit de psihologi și psihiatru pe perioada arestului preventiv, precum și sprijinul moral și afectiv de care beneficiază din partea familiei și a mai multor persoane din comunitate, reprezintă factori de natură a influența conduita generală a inculpatului în sensul manifestării unui comportament pro-social.
Tot în referat se precizează carențele în gestionarea conflictelor familiale (manifestările agresive pe fondul unor stări de furie și frustrare acumulată ca efect al adicției de alcool a soției), capacitatea redusă de a genera soluții alternative la acțiuni agresive, abilitățile diminuate de adaptare la situații problematice și de stres (existența unei puternice ideații suicidare), care reprezintă factori de natură a influența conduita generală a inculpatului în sensul favorizării comportamentului infracțional. Aceste elemente conduc la înlăturarea solicitării inculpatului de individualizare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere.
Analiza ponderii și a măsurii impactului factorilor cu influență asupra conduitei inculpatului indică faptul că acesta va adopta un comportament de conformare la normele și valorile sociale, fiind necesară însă includerea în programe de consiliere psihologică care să vizeze: dezvoltarea abilităților de gestionare a conflictelor, îmbunătățirea abilităților de analiză a situațiilor care pot acționa ca factori de risc și pot duce la pierderea controlului de sine dezvoltarea aptitudinilor de gândire alternativă pentru a genera soluții non-agresive în situații conflictuale, creșterea nivelului rezistenței la frustrare și reducerea simptomatologiei depresive. în procesul de reintegrare socială inculpatul dispune de resurse interne (capacitate de asumare a responsabilității, preocupări pro-sociale, implicare în muncă, capacitate empatică, deschidere și sinceritate, recunoașterea problemelor legate de săvârșirea infracțiunii), care pot fi dezvoltate pentru a asigura reușita procesului de reintegrare.
Apreciind caracterul tipic al actelor comise de inculpat, caracterizarea menționată anterior, vârsta inculpatului, de 52 de ani, până la care nu a mai săvârșit infracțiuni, dar și relațiile conflictuale dintre inculpat și victimă, faptul că probele au indicat o conduită orientată spre violență a inculpatului, care își lovise anterior soția cu un scaun în zona capului, instanța de recurs va aplica o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Cu toate acestea, inculpatul are posibilitatea, conform legii, de a fi liberat înainte de executarea integrală a pedepselor ce i-au fost aplicate.
în condițiile pedepsei aplicate inculpatului, de 10 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum 5 ani. Inculpatul a fost arestat preventiv de la 10 martie 2011 la zi, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanță.
După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani.
în consecință, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 54/A din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa în parte decizia penală atacată și, rejudecând:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă F.M. împotriva aceleiași decizii.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 194/2013. Penal → |
|---|
