ICCJ. Decizia nr. 2322/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2322/2013

Dosar nr. 5058/111/2008

Şedinţa publică din 1 iulie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentin ţa penală nr. 191/P din 20 octombrie 2010, Tribunalul Bihor a procedat după cum urmează:

I. Î n baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.S.P., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane la pedeapsa principala de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condi ţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin decizia penala nr. 222/A/2002 a Curţii de Apel Oradea şi a contopit restul de 359 de zile cu pedeapsa de 7 ani stabilind pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificat ă şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev ăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condi ţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 222/A/2002 a Curţii de Apel Oradea şi a contopit restul de 359 de zile cu pedeapsa de 7 ani stabilind pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a condamnat pe inculpatul S.M.A., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane la pedeapsa principala de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev ăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

III. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată l-a condamnat pe inculpatul I.S., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane la pedeapsa principala de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.S.P. a sumei de 6.000 euro, de la inculpatul S.M.A. a sumei de 108.000 euro şi de la inculpatul I.S. a sumei de 400.000 euro.

Pentru a pronun ţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism - Biroul Teritorial Bihor au fost trimişi în judecată inculpaţii M.S.P. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, S.M.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane şi I.S. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

S-a re ţinut în fapt, în sarcina inculpatului M.S. că a recrutat prin fraudă şi înşelăciune pe minora P.T.N., pe care a transportat-o în Italia, a cazat-o dup ă care supus-o exploatării sexuale.

De asemenea, a recrutat prin frauda şi înşelăciune pe D.M.M. şi pe o alta persoana audiată sub identitate protejată - indicată ca fiind martora nr. 1, pe aceasta din urmă transportând-o în Italia în scopul exploatării sexuale, iar acolo împreună cu inculpatul S.M.A. au exercitat supravegherea în perioada exploatării sexuale.

În sarcina inculpatului S. M.A. s-a reţinut în fapt că, a transportat şi primit de la inculpatul I.S. o persoană, indicată ca fiind martora nr. 2 şi a recrutat-o prin fraudă şi înşelăciune pe martora nr. 1, pe care le-au supus exploatării sexuale.

În sarcina inculpatului I.S. s-a re ţinut că a recrutat prin fraudă şi înşelăciune pe martora nr. 2, pe care a trimis-o în Italia în vederea exploatării sexuale de către inculpatul S.M.

Împotriva sentinţei penale nr. 191/P/2010 a Tribunalului Bihor, au declarat apel inculpaţii M.S.P., S.M.A. şi I.S., apreciind-o ca netemeinică şi nelegală.

Prin apelul declarat, inculpatul M.S.P. a solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane în formă continuată, iar în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a invocat nelegala condamnare a inculpatului M.S.P. în baza actelor premergătoare, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) şi art. 224 alin. (3) C. proc. pen., precizându-se că toate actele premergătoare au fost, de altfel, efectuate înainte de 31 octombrie 2006, dată la care s-a început urmărirea penală faţă de inculpat.

S-a mai solicitat înlăturarea declaraţiilor date de martora V. (fostă P.) T.N., din 7 ianuarie 2005 şi 7 martie 2005, care a fost audiată în aceste date în calitate de parte vătămată, deşi prima fază a procesului penal s-a declanşat în data de 31 octombrie 2006.

S-a sus ţinut apoi, cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului apelant la punctul 1 din rechizitoriu, cu privire la martora nr. 2, c ă fapta nu a fost comisă de către acesta. S-a arătat în acest sens că din nicio probă nu rezultă că inculpatul apelant a supravegheat-o pe martora nr. 2.

A mai fost pus ă în discuţie şi credibilitatea acestei martore care, la rândul său le-a transportat în Italia pe numitele M.L.A. şi G.M., reținându-le paşapoarte şi dându-le indicaţii cu privire la modul de lucru.

Prin apelul declarat, inculpatul S. M.A. a solicitat desfiinţarea sentinţei, în principal în sensul de a se dispune achitarea sa sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin apelul declarat, inculpatul I.S. a solicitat, în principal ca, în urma admiterii apelului să se desfiinţeze sentinţa în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi să se înlăture dispoziţia de confiscare a sumei de 400.000 euro, iar în subsidiar, să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere durate de timp care s-a scurs de la data comiterii faptei, în raport de care pericolul social s-a estompat şi tot sub acest aspect s-a mai cerut să se ţină seama de aşa-zisele victime care puteau să circule liber, ba mai mult, unele au venit în ţară, de unde apoi s-au întors în Italia, unde au continuat activitatea de practicare a prostituţiei.

S-a ar ătat că probatoriul administrat în cauză se rezumă, pe de o parte, la declaraţiile inculpaţilor şi ale martorelor practicante ale prostituţie. S-a susţinut că, probabil, fetele care practicau prostituţia s-au înţeles cu cea care se ocupa de ele, respectiv U.F., să deturneze activitatea infracţională pe spatele inculpaţilor.

Prin decizia penal ă nr. 60/A/2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile inculpaţilor M.S.P., S.M.A. şi I.S., procedând după cum urmează:

1. A înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului M.S.P. la pedeapsa rezultant ă de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-aşi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlul de pedeapsă complementară, rezultată în urma contopirii celor două pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.S.P. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Î n baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului S.M.A. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 687/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 687/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul S. M.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a execut ării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

A f ăcut aplicarea prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen. în privinţa pedepselor accesorii.

3. A redus pedeapsa aplicat ă inculpatului I.S. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.

4. A înlăturat dispoziţia de confiscare în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a sumelor de 6000 euro de la inculpatul M.S.P., de 108.000 euro de la inculpatul S.M.A. şi de 400.000 euro de la inculpatul I.S.

A men ţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a pronun ţa această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

În ceea ce prive şte fapta de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.S.P., constând în recrutarea prin fraudă şi înşelăciune a victimei „martora nr. 1", într-adevăr, declaraţia martorei nr. 1, în sensul că inculpatul apelant M.S.P. împreună cu inculpatul apelant S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă, stă exclusiv la baza condamnării inculpatului apelant M.S.P.

Declara ţia martorului S.A.R. şi împrejurarea că inculpatul apelant M.S.P. a părăsit ţara, în aceeaşi zi cu martora nr. 1, aceasta din urmă împreună cu martorul S.A.R. şi F.N.A., nu demonstrează decât faptul că inculpatul apelant a ajutat-o pe aceasta să treacă frontiera.

Relevat a fost apreciat şi faptul că martorul S.A.R. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de fond că inculpatul apelant efectua curse la negru, fără licenţă şi că nici din declaraţia dată de aceasta în faza de urmărire penală nu rezultă că inculpatul apelant M.S.P. ar fi constrâns vreuna dintre persoanele transportate de martor la cererea inculpatului apelant.

În aceste condi ţii, Curtea a apreciat că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul apelant M.S.P. nu se poate reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în speţă nefiind dovedit cert şi dincolo de orice dubiu că inculpatul apelant, alături de inculpatul apelant S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă ori înşelăciune pe martora nr. 1, sub acest aspect lipsind atât latura obiectivă cât şi cea subiectiv ă a infracţiunii.

În ceea ce priveşte transportul martorei nr. 1 din România în Italia, în raport de probele administrate în cauză Curtea a apreciat că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, câtă vreme nu s-a dovedit că inculpatul apelant M.S.P. ar fi transportat-o pe martora nr. 1 în Italia ştiind că aceasta urmează să se prostitueze sau că ar fi transportat-o tocmai în acest scop.

C ât priveşte modalitatea alternativă a recrutării, Curtea a reţinut că singura probă care susţine această acuzaţie este declaraţia martorei nr. 1, audiată doar în faza de urmărire penală, declaraţie care nu se coroborează cu nicio altă declaraţie a inculpaţilor ori a martorilor audiaţi în cauză şi cu nicio altă probă administrată în cauză.

Apreciind c ă hotărârea de condamnare nu poate fi fondată în mod exclusiv pe o declaraţie, în urma admiterii apelului declarat de inculpatul M.S.P., Curtea, în baza art. 11 pct. 2 lit. r) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Instan ţa de apel a reţinut că susţinerile martorei nr. 2 referitoare la inculpatul apelant M.S.P. vizează mai mult obţinerea paşapoartelor, respectiv transportul, iar celelalte susţineri, în sensul că ar fi cunoscut o fată, C., care afirmativ se prostitua pentru inculpatul apelant, nu se coroborează cu vreo altă probă şi, de altminteri, în raport de acuzaţiile aduse de parchet prin actul de sesizare nu au relevanţă în contextul probator.

Referitor la cea de-a doua fapt ă reţinută în sarcina inculpatului apelant M. S.P., respectiv cea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificat ă şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în recrutarea prin fraud ă şi înşelăciune a minorei P.T.N. pe care ar fi transportat-o în Italia, ar fi cazat-o, iar apoi ar fi supus-o exploat ării sexuale, Curtea a reţinut că, într-adevăr, în faza de urm ărire penală, martora P.T.N. a declarat că inculpatul apelant, care ini ţial s-a prezentat sub o identitate falsă, a recrutat-o prin fraudă şi înşelăciune, promiţându-i că o va duce în Italia pentru a munci. Relatează apoi că inculpatul apelant a constr âns-o moral să se prostitueze, pentru a-şi putea achita datoriile reprezent ând obţinerea paşaportului şi contravaloarea transportului din România în Italia şi că a practicat prostituţia în perioada 15 iulie 2004-11 septembrie 2004, timp în care în primele dou ă săptămâni toţi banii obţinuţi i-a dat prietenei inculpatului apelant, numita C. Mai arat ă martora că după câte zile inculpatul apelant i-a restituit paşaportul pe care iniţial i-l reţinuse şi că, după două săptămâni, a împărţit banii obţinuţi pe din două cu inculpatul apelant.

Martora a mai susţinut că se prostitua împreună cu prietena inculpatului apelant, numita C. şi cu M. şi că ulterior, în 12 septembrie 2004, s-a întors în ţară cu numitul L., care i-a fost recomandat de către inculpatul apelant.

Audiat ă fiind în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, martora a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, susţinând că inculpatul apelant doar a ajutat-o să ajungă în Italia, unde i-a şi asigurat cazare pe o durată de timp în care urma să-şi caute un loc de muncă şi, cu această ocazia l-ar fi cunoscut pe numitul Ş., care i-a propus să se prostitueze, propunere pe care a acceptat-o, mutându-se de la prietena lui M.P., la care locuia, într-o altă locuinţă pusă la dispoziţie de acest Ş.

Martora şi-a justificat declaraţiile date iniţial în faza de urmărire penală prin care îl incrimina pe inculpatul apelant prin aceea că la parchet a fost însoţită de tatăl său şi nu dorea ca acesta să ştie cu ce se ocupase în Italia.

Instan ţa de apel a arătat că, faţă de declaraţia dată de partea vătămată V. (fostă P.) T.N., precum şi de împrejurarea că în declaraţiile olografe ale martorei D.M.M. din faza de urmărire penală, aceasta nu face susţineri sau referire concrete legate de perioada în care partea vătămată s-a aflat in Italia, acestea fiind menţionate abia în declaraţia tehnoredactată, curtea a apreciat că în speţă nici cu privire la această faptă nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpatului apelant.

În ceea ce-l prive şte pe inculpatul apelant S.M.A., instanţa de fond a re ţinut în sarcina acestuia comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuat ă, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., const ând în transportul, cazarea şi transferul victimei martora nr. 2 pe teritoriul Italiei, prin exercitarea de amenin ţări şi respectiv în recrutarea prin fraud ă, împreună cu inculpatul M.S.P., a martorei nr. 1 şi a transportării şi cazării acesteia în Italia în scopul exploatării sexuale.

Cu privire la transportul, cazarea şi transferul victimei martorei nr. 2 pe teritoriul Italiei, prin exercitarea de amenin ţări, Curtea a reţinut că în declaraţiile acestei martore, date atât în faza de urmărire penală şi consemnată în procesul-verbal de redare a declaraţiei aflat la dosar, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, aceasta a susţinut constant că, după ce a fost transportată în Olanda şi constrânsă să practice prostituţia timp de o săptămână, o persoană, care la rândul ei se prostitua, i-a făcut cunoştinţă cu numitul S., în fapt inculpatul I.S., care după ce a cazat-o timp de o săptămână în Amsterdam şi i-a promis că o va sprijini pentru a-şi găsi în Italia un loc de muncă în calitate de bonă sau menajeră, i-a asigurat transportul în Italia, unde a fost aşteptată de către inculpatul apelant S.M.A., care a transportat-o în localitatea Peschiera di Garda şi a cazat-o într-un imobil în care se mai aflau alte aproximativ 20 de tinere românce. Aici i s-a pus în vedere de către inculpatul S.M.A. că va trebui să practice prostituţia în stradă, pe timp de noapte.

Cum martora şi-a manifestat dezacordul, a fost ameninţată telefonic de către inculpatul apelant I.S. că va fi bătută de către inculpatul apelant S.M.A. sau de alţi prieteni ai săi, până va accepta.

În aceste condi ţii, martora nr. 2 a fost obligată să se prostitueze în perioada septembrie 2003 - august 2005, banii obţinuţi atât de ea cât şi de celelalte fete fiind daţi numitei U.F., care ţinea legătura cu inculpatul apelant I.S. Potrivit susţinerilor martorei U.F. retina sau inculpatul apelant S.M.A. se deplasau periodic în Olanda pentru a-i livra inculpatului apelant I.S., care avea interdicţie de intrare în Italia, sume de bani.

Martora a precizat c ă inculpatul apelant S.M.A. este cel care se ocupa şi de supravegherea prostituatelor în perioada în care acestea se aflau în stradă, le livra telefoane şi cartele pentru a putea ţine în permanenţă legătura cu ele, le asigura cazarea şi, mai mult de atât, exercita presiuni asupra acestora pentru a mări numărul de clienţi.

Tot inculpatul apelant S. M.A. se ocupa şi de transportul periodic al fetelor în România, asigurându-se ca în cazul în care acestea depăşeau termenul maxim de 3 luni de şedere în Uniunea Europeană să nu fie incluse în baza de date a politiei de frontieră.

Declara ţiile martorei nr. 2 au fost confirmate parţial de declaraţiile martorelor M.L.A. şi G.M., iar martora nr. 2 a recunoscut-o din albumul foto pe victima martora nr. 1, ar ătând că şi aceasta a fost cazată în acelaşi imobil din Peschiera.

Cu privire la martora nr. 1, spre deosebire de cele re ţinute referitor la inculpatul apelant M.S.P., declaraţia acesteia se coroborează cu cea a martorei nr. 2 care a recunoscut-o din albumul foto, arătând că şi aceasta a fost cazată în acelaşi imobil din Peschiera şi supusă exploatării prin prostituţie.

Toate aceste probe au fost în opinia instanţe de apel de natură a contura împrejurarea că într-adevăr, inculpatul apelant, chiar dacă nu era cel care coordona activitatea de prostituţie, acest rol avându-l inculpatul apelant I.S., este cel care a transportat-o, cazat-o şi transferat-o pe victima martora nr. 2 din Olanda pe teritoriul Italiei unde aceasta s-a prostituat şi a recrutat-o prin fraudă pe victima martora nr. 1, pe care a cazat-o în Italia în scopul exploatării sale sexuale.

Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 687/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport de noua încadrare a faptei, de rolul efectiv avut de către inculpatul apelant în activitatea infracţională, de comportamentul concret al acestuia pe durata desfăşurării acestei activităţii, dar şi de comportamentul anterior, cât şi cel ulterior, precum şi de atitudinea procesuală a acestuia, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 9 ani, va fi în măsură să asigure realizarea în ceea ce-l priveşte a scopului pedepsei.

În ceea ce-l prive şte pe inculpatul apelant I.S., în sarcina acestuia s-a reţinut comiterea infrac ţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, const ând în recrutarea, cazarea şi transportul în scopul exploatării sexuale a martorei nr. 2, ini ţial prin fraudă şi înşelăciune şi apoi prin ameninţări, Curtea a re ţinut că în ceea ce-l priveşte hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Cu toate acestea, c âtă vreme, în speţă, inculpatul apelant a fost trimis în judecat ă doar pentru comiterea faptei mai sus arătate, Curtea a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată de prima instanţă, de 9 ani închisoare cu executare prin privare de libertate, este mult prea mare astfel că, în urma admiterii apelului, a dispus reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată la 7 ani închisoare, apreciindu-se că această pedeapsă corespunde, sub aspectul naturii şi duratei sale, gravităţii deosebite a faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

C ât priveşte dispoziţia instanţei de fond de confiscare a sumelor de 6000 euro de la inculpatul M.S.P., de 108.000 euro de la inculpatul S.M.A. şi de 400.000 euro de la inculpatul I.S., în temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., Curtea a reţinut că atâta vreme cât susţinerile martorelor nr. 1 şi 2 cu privire la sumele de bani pe care le-ar fi obţinut în urma practicării prostituţiei şi pe care le-ar fi dat inculpaţilor apelanţi nu se coroborează cu alte probe relevante în context probator, neexistând nici elemente care să permită identificarea certă a acestora şi nici a valorii lor, în ceea ce le priveşte trebuie făcută aplicarea principiului in dubio pro reo, evident cu excepţia inculpatului apelant M.S.P., în privinţa căruia s-a dispus achitarea.

Astfel c ă s-a dispus înlăturarea dispoziţiei de confiscare a acestor sume.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii S.M.A. şi I.S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Oradea a criticat:

1.-greşita achitare a inculpatului M.S.P., în contradicţie cu probele administrate şi rezultatul unei greşite interpretări a stării de fapt;

2.-greşita reducere a pedepselor aplicate inculpaţilor S.M.A. şi I.S.;

3.-nelegala înlăturare a dispoziţiei privind confiscarea sumelor de bani obţinute de inculpaţi din comiterea infracţiunilor de trafic de persoane.

Inculpatul S.M.A. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, care nu s-a pronunţat asupra a două probe esenţiale în dovedirea nevinovăţiei sale. De asemenea, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. Cu caracter subsidiar a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul I.S. a invocat, în principal, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., raportat la care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta. În subsidiar a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte, analizând hotărârile recurate, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiată doar critica recurentului inculpat I.S. privind individualizarea pedepsei, celelalte critici fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

1. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Oradea

a) Prima critică vizează greşita achitare a inculpatului M.S.P., care s-a dispus în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi nu este fondată.

În raport de temeiul soluţiei de achitare, critica parchetului (care nu a circumscris-o niciunui caz de casare) poate fi raportată la motivul de recurs prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în mod corect instanţa de apel a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte fapta de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.S.P., constând în recrutarea prin fraudă şi înşelăciune a victimei „martora nr. 1”, într-adevăr, declaraţia martorei nr. 1, în sensul că inculpatul M.S.P. împreună cu inculpatul S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă, stă exclusiv la baza condamnării inculpatului M.S.P.

Declaraţia martorului S.A.R. şi împrejurarea că inculpatul M.S.P. a părăsit ţara, în aceeaşi zi cu martora nr. 1, aceasta din urmă împreună cu martorul S.A.R. şi F.N.A., nu demonstrează decât faptul că inculpatul a ajutat-o pe aceasta să treacă din frontiera.

Relevat este şi faptul că martorul S.A.R. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de fond că inculpatul efectua curse la negru, fără licenţă şi că nici din declaraţia dată de aceasta în faza de urmărire penală nu rezultă că inculpatul M.S.P. ar fi constrâns vreuna dintre persoanele transportate de martor la cererea inculpatului.

În aceste condiţii, curtea apreciază că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S.P. nu se poate reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în speţă nefiind dovedit cert şi dincolo de orice dubiu că inculpatul, alături de coinculpatul S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă ori înşelăciune pe martora nr. 1, sub acest aspect lipsind atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a infracţiunii.

În ceea ce priveşte transportul martorei nr. 1 din România în Italia, în raport de probele administrate în cauză curtea apreciază că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, câtă vreme nu s-a dovedit că inculpatul M.S.P. ar fi transportat-o pe martora nr. 1 în Italia ştiind că aceasta urmează să se prostitueze sau că ar fi transportat-o tocmai în acest scop.

Cât priveşte modalitatea alternativă a recrutării, curtea va reţine că singura probă care susţine această acuzaţie este declaraţia martorei nr. 1, audiată doar în faza de urmărire penală, declaraţie care nu se coroborează cu nicio altă declaraţie a inculpaţilor ori a martorilor audiaţi în cauză şi cu nicio altă probă administrată în cauză.

Potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în deplină concordanţă cu principiile fundamentale ale dreptului naţional o condamnare nu poate fi fondată în mod exclusiv pe o declaraţia anonimă.

Referitor la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina inculpatului M.S.P., respectiv cea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în recrutarea prin fraudă şi înşelăciune a minorei P.T.N. pe care ar fi transportat-o în Italia, ar fi cazat-o, iar apoi ar fi supus-o exploatării sexuale, curtea a reţinut că, într-adevăr, în faza de urmărire penală, martora P.T.N. a declarat că inculpatul, care iniţial s-a prezentat sub o identitate falsă, a recrutat-o prin fraudă şi înşelăciune, promiţându-i că o va duce în Italia pentru a munci. Arată apoi martora că în Italia a fost cazată la locuinţa prietenei inculpatului, numita S.T.C., împreună cu 3 tinere pe nume N., S.P. şi M., locuinţă unde a stat o singură noapte. Tot martora susţine că din discuţiile purtate cu C. a înţeles că inculpatul locuieşte într-un alt apartament, împreună cu un tânăr, pe nume „T.”, despre care a înţeles ulterior că era peştele celor 3 tinere care locuiau împreună cu Cristina.

Arată martora apoi că după o noapte s-a mutat, împreună cu C. într-un alt apartament, unde locuia o altă tânără, pe nume M., din Tulcea.

Relatează apoi că inculpatul a constrâns-o moral să se prostitueze, pentru a-şi putea achita datoriile reprezentând obţinerea paşaportului şi contravaloarea transportului din România în Italia şi că a practicat prostituţia în perioada 15 iulie 2004-11 septembrie 2004, timp în care în primele două săptămâni toţi banii obţinuţi i-a dat prietenei inculpatului, numita C. Mai arată martora că după câte zile inculpatul i-a restituit paşaportul pe care iniţial i-l reţinuse şi că, după două săptămâni, a împărţit banii obţinuţi pe din două cu inculpatul.

Mai susţine martora că se prostitua împreună cu prietena inculpatului, numita C. şi cu M. şi că ulterior, în 12 septembrie 2004, s-a întors în ţară cu numitul L., care i-a fost recomandat de către inculpat.

Audiată fiind în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, martora a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, susţinând că inculpatul doar a ajutat-o să ajungă în Italia, unde i-a şi asigurat cazare pe o durată de timp în care urma să-şi caute un loc de muncă şi, cu această ocazie l-ar fi cunoscut pe numitul Ş., care i-a propus să se prostitueze, propunere pe care a acceptat-o, mutându-se de la prietena lui M.P., la care locuia într-o altă locuinţă, pusă la dispoziţie de acest Ş.

Martora îşi justifică declaraţiile date iniţial în faza de urmărire penală prin care îl incrimina pe inculpat prin aceea că la parchet a fost însoţită de tatăl său şi nu dorea ca acesta să ştie cu ce se ocupase în Italia.

Este de precizat că prima instanţă, deşi declaraţia dată de martoră în faza de cercetare judecătorească se corobora cu declaraţiile inculpatului, cu cele ale martorilor D. (fostă D.) M.M., T.C.I., P.I., P.A.C., S.T.C., D.G.M., a înlăturat această declaraţie, considerând că motivul invocat de martoră pentru a-şi justifica modalitatea substanţială a declaraţiei sale nu poate fi reţinut ca întemeiat. În acest sens principalul argument a fost concordanţa declaraţiei dată de partea vătămată P.T.N. în faza de urmărire penală cu cea a martorei D.M.M., dată în aceeaşi fază procesuală, precizându-se totodată că împrejurarea că şi această martoră a revenit în declaraţia dată în faţa instanţei asupra declaraţiilor anterioare, aceste reveniri sunt nejustificate, câtă vreme primele declaraţii se coroborează cu restul ansamblului probator administrat în cauză.

În raport de cele mai sus arătate, având în vedere şi declaraţia dată de partea vătămată V. (fostă P.) T.N. precum şi de împrejurarea că în declaraţiile olografe ale martorei D.M.M. din faza de urmărire penală, aceasta nu face susţineri sau referire concrete legate de perioada în care partea vătămată s-a aflat în Italia, acestea fiind menţionate abia în declaraţia tehnoredactată, curtea apreciază că în speţă nici cu privire la această faptă nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpatului.

b) Cea de-a doua critică a parchetului se referă la greşita reducere a pedepselor aplicate inculpaţilor S.M.A. şi I.S. în apel, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., şi este, de asemenea, nefondată.

Instanţa de apel a avut corect în vedere, pentru inculpatul S.M.A., rolul efectiv avut de acesta în activitatea infracţională, atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, apreciind că suspendarea sub supraveghere a unei pedepse stabilite în cuantum de 4 ani, pe durata maximă a termenului de încercare de 9 ani, asigură prevenţia şi reeducarea inculpatului, obligat să se supună unor stricte măsuri de supraveghere.

Pentru inculpatul I.S. s-a avut în vedere că acesta a traficat o singură persoană.

c) Critica privind înlăturarea măsurii confiscării sumelor de bani obţinute de inculpaţi din comiterea infracţiunilor este nefondată, Înalta Curte constatând ca şi instanţa de apel, că nu există nici un probatoriu care să permită identificarea certă a acestora.

2. Recursul declarat de inculpatul S.M.A.

a) Primul motiv de recurs, raportat la dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., prin care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat pe două probe esenţiale în dovedirea nevinovăţiei sale, nu este fondat.

Instanţa de apel, chiar dacă nu a făcut referire expresă la proba cu înscrisuri, administrată, de altfel, în cauză, respectiv paşaportul cu care inculpatul tinde a dovedi că la data la care martora pretinde că a fost luată de la aeroport inculpatul nu părăsise încă România, a arătat că sunt probe certe care atestă vinovăţia inculpatului, iar anumite inadvertenţe ce apar în depoziţia martorilor (cum ar fi şi indicarea greşită a unei date la care a fost luată de la aeroport) se datorează duratei de timp scursă de la data comiterii faptelor.

b) Nici solicitarea inculpatului de achitare, formulată în principal, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.) şi în subsidiar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.) nu este întemeiată.

Existenţa faptei este pe deplin probată de martorii audiaţi în cauză, declaraţiile acestora coroborându-se chiar cu declaraţiile inculpatului.

Cu privire la transportul, cazarea şi transferul victimei martorei nr. 2 pe teritoriul Italiei, prin exercitarea de ameninţări, curtea a reţinut că în declaraţiile acestei martore, date atât în faza de urmărire penală şi consemnată în procesul-verbal de redare a declaraţiei aflat la dosar, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, aceasta a susţinut constant că, după ce a fost transportată în Olanda şi constrânsă să practice prostituţia timp de o săptămână, o persoană ca la rândul său se prostitua i-a făcut cunoştinţă cu numitul S., în fapt inculpatul I.S., care după ce a cazat-o timp de o săptămână în Amsterdam şi i-a promis că o va sprijini pentru a-şi găsi în Italia un loc de muncă în calitate de bonă sau menajeră, i-a asigurat transportul în Italia, unde a fost aşteptată de către inculpatul S.M.A., care a transportat-o în localitatea Peschiera di Garda şi a cazat-o într-un imobil în care se mai aflau alte aproximativ 20 de tinere românce. Aici i s-a pus în vedere de către inculpatul S.M.A. că va trebui să practice prostituţia în stradă, pe timp de noapte.

Cum martora şi-a manifestat dezacordul, a fost ameninţată telefonic de către inculpatul I.S. că va fi bătută de către inculpatul S.M.A. sau de alţi prieteni ai săi, până va accepta.

În aceste condiţii, martora nr. 2 a fost obligată să se prostitueze în perioada septembrie 2003 – august 2005, banii obţinuţi atât de ea cât şi de celelalte fete fiind daţi numitei U.F., care ţinea legătura cu inculpatul I.S. Potrivit susţinerilor martorei U.F. sau inculpatul S.M.A. se deplasau periodic în Olanda pentru a-i livra inculpatului I.S., care avea interdicţie de intrare în Italia, sume de bani.

Martora a precizat că inculpatul S.M.A. este cel care se ocupa şi de supravegherea prostituatelor în perioada în care acestea se aflau în stradă, le livra telefoane şi cartele pentru a putea ţine în permanenţă legătura cu ele, le asigura cazarea şi, mai mult de atât, exercita presiuni asupra acestora pentru a mări numărul de clienţi.

Tot inculpatul S.M.A. se ocupa şi de transportul periodic al fetelor în România, asigurându-se ca în cazul în care acestea depăşeau termenul maxim de 3 luni de şedere în Uniunea Europeană să nu fie incluse în baza de date a poliţiei de frontieră.

Declaraţiile martorei nr. 2 au fost confirmate parţial de declaraţiile martorelor M.L.A. şi G.M., iar martora nr. 2 a recunoscut-o din albumul foto pe victima martora nr. 1, arătând că şi aceasta a fost cazată în acelaşi imobil din Peschiera.

Împrejurarea că martora nr. 2 ar fi avut, la rândul său, un anumit rol în cadrul grupului de persoane cazate în imobilul din localitatea mai sus arătată şi exploatate, beneficiind la un moment dat de încrederea inculpaţilor I.S. şi S.M.A., nu este de natură să ducă la concluzia că martora nu ar spune adevărul, câtă vreme nici chiar consimţământul victimei nu înlătură răspunderea penală.

Cu privire la martora nr. 1, spre deosebire de cele reţinute cu privire la inculpatul M.S.P., declaraţia acesteia se coroborează cu cea a martorei nr. 2 care, aşa cum s-a arătat mai sus, a recunoscut-o din albumul foto, arătând că şi aceasta a fost cazată în acelaşi imobil din Peschiera şi supusă exploatării prin prostituţie.

Mai mult de atât, chiar inculpatul a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de apel că ştie cine este martora nr. 1, fiind de asemenea conştient de consecinţele juridice ale dezvăluirii în prezent a activităţii acesteia, că a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale iniţial plătite şi că apoi l-a rugat pe inculpatul M.P.S. să o transporte în Italia. A mai arătat inculpatul, în declaraţia dată, că o perioadă a locuit cu martora care practica prostituţia, susţinând că banii pe care aceasta îi obţinea îi cheltuiau împreună, pe distracţii, pentru că era vorba despre sume relativ mici. A mai recunoscut inculpatul că a protejat-o atunci când avea probleme în stradă.

Toate aceste probe sunt de natură a contura împrejurarea că într-adevăr, inculpatul chiar dacă nu era cel care coordona activitatea de prostituţie, acest rol avându-l inculpatul I.S., este cel care a transportat-o, cazat-o şi transferat-o pe victima martora nr. 2 din Olanda pe teritoriul Italiei unde aceasta s-a prostituat şi a recrutat-o prin fraudă pe victima martora nr. 1, pe care a cazat-o în Italia în scopul exploatării sale sexuale.

3. Recursul declarat de inculpatul I.S.

a) Solicitarea acestuia de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.) nu este fondată.

În sarcina acestuia s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, cazarea şi transportul în scopul exploatării sexuale a martorei nr. 2, iniţial prin fraudă şi înşelăciune, apoi prin ameninţări.

Fără a mai relua analiza probelor, care s-a efectuat mai sus, în recursul inculpatului S.M.A., Înalta Curte constată că s-a dovedit că inculpatul a obligat-o pe martora nr. 2 să se prostitueze, acesta fiind, în fapt, cel care coordona din Olanda, prin intermediul inculpatului S. şi a numitei U.F., activitatea fetelor.

b) Critica privind individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) este, în schimb, întemeiată.

Chiar dacă din probele dosarului transpare rolul principal pe care inculpatul I.S. l-a avut în traficarea victimelor, câtă vreme acesta a fost trimis în judecată doar pentru traficarea unei singure victime, cuantumul pedepsei aplicate acestuia apare disproporţionat faţă de pedeapsa celuilalt coinculpat, care a traficat două victime, astfel că se impune reducerea acesteia, urmând ca gravitatea faptei să se reflecte în modalitatea de executare, respectiv prin privare de libertate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul I.S. şi va casa în parte decizia recurată.

Rejudecând, se va reduce de la 7 ani la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei apelate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpatul S.M.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.M.A. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul M.S.P. şi onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul I.S. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 60/A din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi reduce de la 7 ani la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000.

Face aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpatul S.M.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat S.M.A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.S.P., în sumă de 100 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat I.S., în sumă de 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2300/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 2369/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2281/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2300/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2369/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2440/2013. Penal