ICCJ. Decizia nr. 239/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 239/2013
Dosar nr. 782/205/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 196/R din 28 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de petiţionara Ş.O., împotriva sentinţei penale nr. 80/2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung.
Spre a hotărî astfel, în fapt, tribunalul a reţinut;
Prin sentinţa penală nr. 80/2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, s-a respins, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionara Ş.O., împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. 1318/P/2011.
Tribunalul a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă", recursul formulat este inadmisibil.
Împotriva deciziei tribunalului petiţionara Ş.O. a formulat recurs, susţinând nelegalitatea acesteia, în sensul greşitei respingeri a recursului, deoarece din probele administrate de către organele de urmărire penală rezulta vinovăţia intimatului S.V. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin decizia penală nr. 735/R din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de Ş.O., apreciindu-se că acesta este formulat împotriva unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei decizii, petenta Ş.O. a declarat recurs. Recursul declarat de petenta este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3851 pct. 1 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs, printre altele, deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militată de Apel.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că pot fi supuse recursurile deciziile pronunţate de curţile de apel, cu ocazia soluţionării căii de atac a apelului.
Or, în cauză, decizia recurată de petenta nu a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în faza procesuală a apelului, ci cu ocazia soluţionării recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 196/R din 28 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Aşa fiind, hotărârea atacată cu recurs de către petenta este una definitivă, nefiind supusă nici unei căi de atac ordinare, conform dispoziţiilor procesual penal.
În raport de aceste considerente, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Ş.O. împotriva deciziei penale nr. 735/R din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Ş.O. împotriva deciziei penale nr. 735/R din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 236/2013. Penal → |
|---|
