ICCJ. Decizia nr. 241/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 241/2013
Dosar nr. 6341/1/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 octombrie 2012 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.S. împotriva deciziei penale nr. 3062 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 1585/2/2010, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul susţine că instanţa nu a ţinut seama de probele aflate la dosar şi nu a analizat în recurs o cauză care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv opreşte exerciţiul acesteia cu referire la dispoziţiile Legii nr. 51/1995, art. 37 alin. (6) în conformitate cu care trebuia admis recursul şi casată sentinţa penală atacată, urmat de încetarea procesului penal.
Pentru susţinerea cererii a fost ataşat dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 51 din 31 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în baza art. 257 raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul T.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 3062 din 28 septembrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca fiind nefondat recursul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 51 din 31 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare conform dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că aceasta este inadmisibilă, urmând a respinge ca atare pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe la dosar.
Obiectul judecăţii în cauza supusă cererii de contestaţie în anulare l-a constituit recursul împotriva unei sentinţe penale prin care inculpatul T.S. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Cum contestatorul nu a fost condamnat în condiţiile în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor cauze de încetare a procesului penal, contestaţia în anulare nu poate fi primită.
Înalta Curte reţine că simpla invocare a unor cazuri de contestaţie în anulare, ca temeiuri de drept nu este suficient, căci într-o asemenea ipoteză orice contestaţie ar fi admisibilă în principiu, lipsind de conţinut şi eficienţă cenzura pe care instanţa este chemată să o exercite în această fază procesuală.
Pe de altă parte, toate cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de lege au în vedere situaţii existente la data soluţionării recursului, astfel încât motivarea contestaţiei este independentă de considerentele deciziei instanţei de recurs.
Aşa fiind, contestaţia în anulare de faţă este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.S. împotriva deciziei penale nr. 3062 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 1585/2/2010.
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de contestatorul T.S.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 239/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
