ICCJ. Decizia nr. 2621/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2621/2013
Dosar nr. 1754/63/2012
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 de la 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 1754/63/2012, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a uneia din faptele săvârşite de inculpatul O.G.L., din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b) şi c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 9 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b) şi c) C. pen. pe durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 - 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.G.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. (lit. c), constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale) pe o durată de 3 ani.
În baza disp. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani; în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistenţă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăţi comerciale, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale; s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului, pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a admis acţiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.128.129 lei reprezentând TVA - 433.494 lei, impozit pe profit - 50.205 lei şi TVA deductibil - 644.430 lei, la care s-a adăugat dobânzile legale şi penalităţile de întârziere aferente conform Codului fiscal, calculate de la data producerii prejudiciului faţă de bugetul consolidat al statului - 01 ianuarie 2007 şi până la recuperarea pagubei.
S-a respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile privind pe inculpat, constatând că acesta nu are în proprietate nici un fel de bunuri mobile sau imobile.
A fost obligat inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.350 lei contravaloarea traducerilor din faza de urmărire penală şi 2.800 lei onorariu expert - faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 522/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O.G.L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005).
În fapt, s-a constatat că în anul 2007, inculpatul O.G.L. a înfiinţat societatea SC L.A. SRL, cu sediul în Craiova, societate având ca obiect de activitate, printre altele, comerţul cu cereale.
În calitate de administrator al societăţii, inculpatul a efectuat acte de comerţ cu parteneri din Ungaria şi Slovacia, de la care a importat cereale, pe care ulterior le-a vândut către SC V.C. SRL Arad, cu care avea încheiat un contract în acest sens.
În baza informaţiilor furnizate de Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii, inspectorii fiscali din cadrul A.F.P.M. Craiova au verificat operaţiunile intracomunitare efectuate de SC L.A. SRL în trimestrele I, II, şi III ale anului 2007.
Din datele preluate din sistemul VIES (program informatic cu ajutorul căruia se realizează schimbul internaţional de informaţii privind livrările şi achiziţiile intracomunitare de bunuri), a rezultat că operatorii economici din Ungaria şi Slovacia au efectuat livrări de bunuri către SC L.A. SRL Craiova, operaţiuni care nu au fost declarate de această societate la organul fiscal teritorial.
În timpul activităţilor economice desfăşurate, operatorii economici din Ungaria şi Slovacia au efectuat livrarea bunurilor fără TVA, conform legislaţiei intracomunitare, aceştia deţinând codul de înregistrare TVA transmis de către societatea din România.
Pe lângă aceste aspecte, inspectorii fiscali au reţinut în procesul - verbal de control încheiat la 10 ianuarie 2008, faptul că SC L.A. SRL a dedus în mod eronat suma de 637.025 lei, care trebuia virată către bugetul de stat şi, de asemenea, că societatea a înregistrat suma de 2.839.263 lei reprezentând avansuri spre decontare ridicate din casierie de administratorul societăţii, pentru care nu au fost identificate documente justificative.
Pentru stabilirea exactă a prejudiciului adus bugetului de stat, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, care s-a concretizat în raportul întocmit la data de 21 octombrie 2011 de către expertul contabil B.F.
Conform acestui act, SC L.A. SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 23 facturi de achiziţie, în valoare totală de 1. 967. 765,19 lei.
Prin neînregistrarea acestor venituri, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 483. 699 lei reprezentând impozit pe profit (50.205 lei) şi TVA (433.494 lei).
De asemenea, expertiza contabilă a concluzionat că TVA în sumă de 644 430 lei a fost dedusă în mod eronat şi trebuia virată bugetului de stat.
Cu privire la avansul spre decontare în sumă de 2.839.263 lei, suplimentul la expertiza contabilă menţionată a stabilit că suma respectivă se justifică printr-o datorie către asociat şi restituire prin casă, din care s-au efectuat plăţi către furnizori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât şi partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a Judeţului Dolj - prin reprezentant legal E.C.C.
Ministerul Public a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de A.N.A.F.; de asemenea, s-a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită încadrare juridică pentru fapta de care este acuzat inculpatul, opinându-se că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea. nr. 241/2005.
Sentinţa a fost criticată şi sub aspectul netemeiniciei, susţinându-se că în mod greşit pedeapsa aplicată inculpatului s-a suspendat sub supraveghere, în raport de gravitatea faptei şi valoarea prejudiciului.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice a faptei şi dispunerea măsurii sechestrului asigurător, precum şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie.
Partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a susţinut în apel că s-a omis luarea măsurii asigurătorii - în speţă sechestru asigurător - asupra bunurilor inculpatului O.G.L.
Prin decizia penală nr. 344 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi al părţii civile D.G.F. P. Dolj, declarate împotriva sentinţei penale nr. 215 din 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, privind pe intimatul - inculpat O.G.L.
A desfiinţat sentinţa.
A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate.
În baza dispoziţiile art. 334 Cod pr. penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul O.G.L. din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) şi c) C. pen. pe durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul O.G.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) şi c) C. pen., lit. c) - în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale - pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
A admis cererea de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului O.G.L. formulată de partea civilă şi în baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2006 a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, aparţinând acestui inculpat, până la concurenţa sumei de 1.128.129 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prima instanţă a făcut o greşită încadrare juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, că această încadrare juridică trebuia schimbată, în raport de valoarea prejudiciului adus părţii civile, respectiv 100.000 euro, valoare care îşi găseşte reglementarea în dispoziţiile alin. (2) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Totodată prima instanţă de control judiciar a apreciat ca fiind întemeiată şi critica formulată atât de Ministerul Public cât şi de partea civilă A.N.A.F., prin care se susţine că s-a omis luarea măsurii asiguratorii - în speţă sechestru asigurator - deoarece această măsură este obligatoriu să fie dispusă în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât această măsură a fost cerută şi de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, iar luarea măsurilor asiguratorii nu este condiţionată de existenţa în patrimoniul inculpatului a unor bunuri sau sume de bani ori titluri de valoare identificate.
Curtea a mai opinat că nu este întemeiată critica ce vizează greşita individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul O.G.L.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului. În susţinere a arătat că inculpatului i s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Procurorul a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului nu este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ, la aplicarea acestei pedepse instanţa de apel neluând în considerare împrejurările şi condiţiile concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile de evaziune fiscală, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea în care au fost săvârşite infracţiunile, pe de o parte prin stabilirea cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului statului, iar pe de altă parte, prin neînregistrarea unui număr mare de facturi reflectând operaţiuni economice de achiziţii intracomunitare de bunuri.
Nu s-a avut în vedere totodată că, prin infracţiunile săvârşite de inculpat s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum foarte ridicat, în sumă de 1.128.129 lei, la care se adaugă, începând cu anul 2007, accesoriile calculate potrivit normelor procedurale fiscale, faptul că până în prezent acest prejudiciu sau o parte din acesta nu a fost achitat, societatea în numele căreia a acţionat inculpatul fiind radiată din evidenţe în urma închiderii procedurii falimentului - aşa cum rezultă din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerţului Dolj. De asemenea nu a fost luată în considerare nici împrejurarea că inculpatul nu a efectuat nici un demers pentru a achita acest prejudiciu şi nu dispune de bunuri mobile sau imobile care ar putea eventual să formeze obiectul executării în vederea recuperării sumei pe care o datorează bugetului statului.
Reprezentantul Ministerului Public a opinat că având în vedere limitele pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege pentru fiecare din infracţiunile deduse judecăţii (de la 3 la 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi de la 4 ani la 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005), chiar şi în condiţiile în care inculpatul a recunoscut infracțiunile săvârşite, beneficiind de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se impunea ca acestuia să i se aplice pedeapsa într-un cuantum mai ridicat, care să corespundă cerinţelor unei individualizări juste în raport cu criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, urmând ca instanţa de ultim control judiciar să stabilească pedepse orientate spre maximul special redus cu o treime, ca urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat executarea acesteia sub supraveghere condiţionată.
Totodată a mai solicitat instanţei să stabilească un termen de încercare orientat spre limita superioară a acestuia, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen., apreciind că numai o astfel de pedeapsă corespunde activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat.
Apărătorul, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen.
Astfel, s-a arătat că inculpatul a avut o conduită bună atât înainte de săvârşirea faptei cât şi după comiterea acesteia, a dat dovadă de sinceritate şi a colaborat cu organele judiciare pentru aflarea adevărului în cauză. De asemenea, inculpatul şi-a exprimat voinţa de a restitui în totalitate prejudiciul reţinut în sarcina sa, iar pentru a obţine sumele de bani necesare va desfăşura o activitate în domeniul psihologiei, înscrisurile depuse la dosar atestând că acesta a absolvit cursul de formare complementară de bază „Psihologie clinică, psihodiagnostic şi intervenţii terapeutice”, curs ce s-a desfăşurat în perioada 2012-2014, inculpatul urmând să-şi desfăşoare activitatea în acest domeniu.
Apărătorul a mai arătat că inculpatul este bine integrat în familie şi societate şi că acesta are suportul atât moral cât şi financiar al familiei sale.
În final, apărătorul a solicitat să se menţină modalitatea de executare a pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, acelaşi apărător a apreciat că a fost corect soluţionată de instanţa de fond.
Cu privire la recursul declarat de parchet, a pus concluzii de admitere a acestuia însă numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În acest sens, apărătorul a solicitat menţinerea cuantumului de 3 ani, executarea pedepsei urmând a fi suspendată.
Analiz ând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate urmând a fi admise însă în limita şi pentru următoarele considerente:
Examin ând actele şi lucrările dosarului se constată că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a analizat în mod complet şi judicios ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, faţă de împrejurarea că inculpatul, la termenul din 16 mai 2012, a declarat că recunoaşte în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, este de acord cu starea de fapt expusă în rechizitoriu şi achiesează la toate probatoriile administrate de organele de urmărire penală solicitând ca judecata să se facă în baza acestor probatorii.
Astfel, se reţine că, activitatea infrac ţională desfăşurată de inculpatul O.G.L. care, în calitate de administrator al SC L.A. SRL Craiova, (societate care a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului), în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată, nu a evidenţiat în contabilitate achiziţiile intracomunitare de cereale efectuate în anul 2007 cu operatorii economici din Slovacia şi Ungaria şi nici nu le-a declarat organelor de control, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 50.205 lei impozit pe profit şi 433.494 lei TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea fapta aceluia şi inculpat care în calitate de administrator al societăţii comerciale mai sus menţionate a înregistrat nejustificat ca taxă pe valoare adăugată deductibilă suma de 637. 025 lei aferentă achiziţiilor intracomunitare efectuate, având drept consecinţă compensarea nelegală a obligaţiei de plată datorată bugetului de stat cu titlul de TVA, producându-se un prejudiciu în cuantum de 644.430 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
Critica formulat ă de inculpat referitoare la nereţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi în consecinţă nereducerea cuantumului pedepsei de către instanţe într-o mai mare măsură, este neîntemeiată.
Recunoa şterea faptei în faţa instanţei de fond şi atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal de care a dat dovadă inculpatul, nu poate fi valorificată drept circumstanţă atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., de instanţa de recurs, întrucât prin recunoaşterea vinovăţiei şi aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. inculpatul a beneficiat deja de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă fiind totodată de menţionat că, în stabilirea situaţiei de fapt, împrejurarea că acesta a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa nu a avut un rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realităţi care a fost probată fără echivoc.
Nu exist ă temeiuri nici pentru reţinerea în favoarea inculpatului a altor circumstanţe atenuante şi nici a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. referitoare la conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea faptei.
Referitor la cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani, aplicat ă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 precum şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest cuantum a fost corect individualizat de instanţa de fond, fiind de altfel corect menţinut şi de către instanţa de apel, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen.
Vinov ăţia inculpatului fiind pe deplin stabilită şi dovedită, Înalta Curte constată că în mod corect, la individualizarea pedepsei,cele două instanţe au avut în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen. referitoare la recunoaşterea vinovăţiei şi art. 72 C. pen. relativ la gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care infracţiunile de evaziune fiscală au fost comise, modalitatea în care au fost săvârşite aceste infracţiuni, consecinţele produse dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
De şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a fost evaluat la suma de 1.128.129 lei, acesta şi-a manifestat voinţa de a-l achita şi a făcut demersuri în acest sens absolvind un curs pe care l-a urmat pe o perioadă de 2 ani, în perioada 2012-2014, în domeniul psihologiei, respectiv cursul de „Psihologie clinică, psihodiagnostic şi intervenţii terapeutice”, cu scopul ca prin activitatea ce o va desfăşura în acest domeniu să realizeze veniturile necesare achitării prejudiciului.
Potrivit dispozi ţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul săvârşirii de infracţiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare pedeapsa trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Av ându-se în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în totalitate activitatea infracţională dedusă judecăţii, inclusiv suma cu care a prejudiciat bugetul de stat precizând că nu a putut să o achite din lipsa posibilităţilor materiale, având în vedere şi împrejurarea că nu a primit la rândul său banii de la firmele cărora le-a valorificat cerealele, faptul că nu are antecedente penale, că este o persoană cu studii superioare, integrată familial şi social, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu privire la care se va dispune suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, va fi în măsură să realizeze scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen. şi să-l determine pe inculpat să conştientizeze că se impune respectarea pe viitor a prescripţiilor legii penale şi de asemenea respectarea tuturor valorilor sociale ocrotite de legea penală, pedeapsa aplicată reprezentând un avertisment pentru acesta.
Pentru aceste motive, Î nalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul O.G.L. împotriva deciziei penale nr. 344 din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului.
Va reţine cauza spre rejudecare şi în fond:
În temeiul art. 861 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare va dispune ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistenţă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul O.G.L. împotriva deciziei penale nr. 344 din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului.
Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:
În temeiul art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare dispune ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistenţă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2903/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3218/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
