ICCJ. Decizia nr. 2763/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2763/2013
Dosar nr. 6844/121/2012
Şedinţa publică din 18 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 75/CC din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6844/121/2012, în baza dispoziţiilor art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.M.A., îndreptată împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 06 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 270/121/2008, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 80 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa în acest sens Tribunalul Galaţi a avut în vedere următoarele:
La data de 22 august 2012, pe rolul instanţei de fond a fost înregistrat, sub numărul 6844/121/2012, referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, privitor la cererea de revizuire, formulată de condamnatul P.M.A. faţă de Sentinţa penală nr. 139 din 06 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Parchetul a solicitat instanţei respingerea cererii de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind inadmisibilă.
A susţinut parchetul că revizuentul, deşi a precizat că au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data condamnării, motiv care aparent se încadrează printre motivele de revizuire prevăzute de lege, în fapt, în detalierea motivelor de revizuire acesta a precizat că încadrarea juridică, ce rezultă din interpretarea probelor administrate în cauză, este alta decât cea reţinută de instanţă şi că, în noua încadrare juridică, trebuie redozată pedeapsa aplicată.
Faţă de aceste susţineri ale revizuentului, parchetul a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Din cererea de revizuire depusă la dosar, prima instanţă a reţinut că revizuentul a mai susţinut că există probe noi, respectiv martorii G.S. şi T.N.C., care pot dovedi nevinovăţia sa. De asemenea, a mai arătat revizuentul că instanţa nu a interpretat corect concluziile raportului de constatare medico-legală şi că, din întregul material probator administrat în cauză, ar rezulta o altă încadrare juridică a faptei, ceea ce ar putea duce la o redozare a pedepsei aplicate.
Instanţa a dispus, din oficiu, ataşarea dosarului cauzei, respectiv a Dosarului nr. 270/121/2008.
Tribunalul Galaţi a constatat că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că martorii precizaţi de revizuent în cererea sa de revizuire nu se regăsesc printre cei propuşi în citativul rechizitoriului şi nici nu au fost precizaţi în vreo eventuală cerere de probatorii în faţa instanţei de judecată. Prin urmare, a apreciat că revizuentul solicită ca, în calea extraordinară de atac a revizuirii, să se prelungească probatoriul, neprecizând de ce nu ar fi putut fi administrată această probă când s-a judecat cauza. În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a unei reaprecieri a probelor administrate deja în cauză, instanţa a constatat că acest motiv nu se regăseşte printre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru a duce la revizuirea sentinţei.
Tribunalul Galaţi a reţinut că, potrivit art. 394 C. proc. pen., "sunt cazuri de revizuire când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice."
În cauza de faţă, revizuentul a solicitat rejudecarea dosarului, administrarea unor noi probe, reaprecierea probelor deja administrate în cauză, schimbarea încadrării juridice dată faptei şi reindividualizarea pedepsei.
Or, cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. În această cale de atac nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia, o reapreciere a probelor deja administrate în cauză, acest lucru nefiind permis de lege.
Deşi revizuentul a precizat că au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data condamnării, motiv care aparent se încadrează printre motivele de revizuire prevăzute de lege, în fapt, în detalierea motivelor de revizuire acesta a propus audierea unor noi martori, deci administrarea unor noi probe, care ar fi putut fi administrate şi cu ocazia judecării cauzei.
Din aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că motivele de revizuire invocate de revizuent nu se încadrează printre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin urmare, acestea nu pot duce la admiterea în principiu a cererii sale de revizuire, cererea fiind inadmisibilă, conform Deciziei nr. LX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii.
Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.M.A., îndreptată împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 06 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 6844/121/2012, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., constatând că revizuentul se află în culpă procesuală, Tribunalul a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 75/CC din 23 noiembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6844/121/2012, în termen legal, a declarat apel revizuentul P.M.A., invocând, prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a susţinut, în esenţă, că cererea este admisibilă în principiu, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei şi redozarea pedepsei aplicate inculpatului prin sentinţa penală supusă revizuirii.
Apelul s-a apreciat că nu este fondat, fiind respins ca atare pentru considerentele ce s-au arătat în continuare:
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Din prevederile art. 394 C. proc. pen. rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia".
Din interpretarea dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situaţie, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Aşa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte şi împrejurări", deci la fapte probatorii şi nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice aplicabil şi în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate "probe noi" în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială.
S-a mai menţionat că, este adevărat că necunoaşterea faptelor sau împrejurărilor de către instanţă nu trebuie înţeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele şi lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
În speţă, atât instanţa de fond, cât şi instanţele de control judiciar au examinat în concret şi detaliat fiecare din împrejurările invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire astfel că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
S-a constatat, aşadar, că, verificând cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, în mod corect Tribunalul a reţinut că motivele invocate de cel condamnat nu se regăsesc între cazurile limitativ şi expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen., astfel că în mod legal şi temeinic a respins ca inadmisibilă cererea, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, dată într-un recurs în interesul legii.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul a fost respins ca nefondat, cu consecinţa obligării apelantului-revizuent la plata către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea apelului.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la reevaluarea probatoriului, audierea celor doi martori, schimbarea încadrării juridice dată faptei şi redozarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală supusă revizuirii, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, aspectele invocate ce ţin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Şi cum nici în calea de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, fiind reluate aceleaşi aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale recurate, instanţa urmează să respingă recursul formulat de condamnat.
Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat P.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup... | ICCJ. Decizia nr. 2764/2013. Penal → |
|---|
