ICCJ. Decizia nr. 2740/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2740/2013
Dosar nr. 2087/103/2011
Şedinţa publică din 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, prin Sentinţa penală nr. 109/P din 8 noiembrie 2012, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care se dispusese trimiterea în judecată a inculpatului M.C.I. (pădurar la Ocolul Silvic H., jud. Neamţ, fără antecedente penale), din infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., pentru aceasta condamnându-l la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, inculpatul, în baza art. 136 din Legea nr. 295/2004 modificată, a mai fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 861 - 862 C. pen. şi a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- prezentarea, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ,
- anunţarea, în prealabil, a oricărei schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,
- comunicarea şi justificarea schimbării locului de muncă;
- comunicarea de informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2000 RON cheltuieli judiciare ocazionate la urmărirea penală şi judecarea fondului.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 18 aprilie 2011, Dosar nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. şi pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, ambele infracţiuni în condiţiile concursului prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, probele administrate la urmărirea penală au reţinut că inculpatul, la 25 ianuarie 2010, aflându-se în locuinţa lui V.Ş.C. din satul G., comuna S., jud. Neamţ, folosind nelegal arma de vânătoare din dotare, calibru 12 şi acţionând-o în direcţia victimei B.V., i-a cazat acestuia leziuni ce au condus la deces.
La cercetarea judecătorească a fondului cauzei, probatoriul de la urmărirea penală a fost completat cu declaraţia inculpatului, declaraţiile martorilor V.Ş.C., M.A., C.V.V., D.I., T.V., I.I., V.E., R.V., raport de expertiză criminalistică nr. 54 din 30 martie 2012 al INEC Bucureşti, adresa nr. 625 din 27 august 2012 privind răspunsul la obiecţiunile inculpatului.
Judecătorul fondului, ca situaţie de fapt, a reţinut că în 25 ianuarie 2010, spre amiază, inculpatul, pădurar la Ocolul Silvic H., jud. Neamţ, după rezolvarea problemelor de serviciu, însoţit fiind de V.Ş.C., cu maşina condusă de acesta, s-a deplasat în localitatea lui de domiciliu, ei oprind la un magazin. Aici, împreună cu M.L., fratele inculpatului, precum şi cu B.V., într-o anexă a magazinului, au băut vin. După acest moment, inculpatul s-a dus la domiciliul său, a mâncat şi s-a reîntors în zona de pădure pe care o avea în răspundere, asupra sa având arma de vânătoare calibrul 12 proprietate personală.
În timpul patrulării, inculpatul şi-a încărcat arma cu două cartuşe în ideea de a vâna.
Revenind în localitate, odată ajuns în faţa casei lui V.Ş.C., inculpatul şi-a amintit că acela îl invitase să bea împreună vin. Ca atare, a intrat în bucătăria anexă a locuinţei, aici aflându-se gazda şi B.V., după care, discutând, au consumat două-trei pahare cu vin. La un moment dat, în încăpere a venit şi M.A., nepot al inculpatului, el dorind să împrumute un încărcător pentru telefon.
Persoanele cu care se afla inculpatul au susţinut că atunci când a pătruns în bucătăria anexă, inculpatul şi-a scos arma de pe umăr, a frânt-o de la mijloc şi a pus-o pe un pat, iar atmosfera în care discutau şi consumau vin era destinsă, se râdea şi se glumea. În acelaşi mod a declarat şi C.V.V., angajat în gospodăria gazdei, acesta intrând şi el în încăpere de două ori. Toţi cei menţionaţi au mai relatat că nicio persoană nu era în stare de ebrietate sau influenţaţi, în mod vizibil, de consumul de alcool.
Privind momentul frângerii armei şi depozitării ei pe acel pat, inculpatul a susţinut că nu şi-a reprezentat că ar fi rămas încărcată şi că era orientată cu ţevile în jos, susţinere necontrazisă de alte probe.
După scurgerea unui interval de circa o oră, inculpatul s-a gândit că ar fi necesar să mai patruleze într-o zonă de pădure situată lângă un sat locuit de ţigani şi, ca atare, s-a ridicat, a pus arma pe umăr tot în poziţia frântă, a spus celor aflaţi de faţă că pleacă şi a părăsit locuinţa. Ajuns la poarta de ieşire, inculpatul sesizând că este frig şi că şi-a uitat căciula, s-a reîntors în bucătăria anexă. Aici, le-a spus celor prezenţi motivul revenirii, a rămas în picioare lângă uşă cu arma în aceeaşi poziţie, o avea pe umăr.
B.V., la acel moment era aşezat pe scaun în faţa inculpatului, V.Ş.C. era în dreptul primului, iar M.A. stătea pe un scaun lângă uşa de acces.
Victima era angajată într-o discuţie cu gazda, acesta i-a întins inculpatului căciula aflată pe pat şi l-a invitat să-şi termine vinul din pahar, discuţia cu B.V. continuând. În momentul în care inculpatul s-a aplecat pentru a lua paharul cu vin, masa pe care acesta se afla având înălţime joasă, iar inculpatul era îmbrăcat cu o haină acoperită cu material plastic (fâş), arma i-a alunecat de pe umăr, gestul reflex de a o prinde şi încercarea de a o asambla din poziţia frântă, atunci s-a auzit un zgomot de împuşcătură, B.V. a căzut jos şi a apărut sânge lângă capul lui. V.Ş.C. dându-şi seama că B.V. fusese împuşcat, s-a întors către inculpat, din direcţia acestuia el auzind zgomotul produs de împuşcătură şi l-a auzit spunând "vai de mine, ce-am făcut", arma aflându-se căzută la podea.
B.V. a decedat înainte de venirea ambulanţei şi a organelor de poliţie.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea a fost violentă, cauza medicală a morţii a fost explozia craniului, leziunile au putut fi produse prin împuşcare cu armă de foc cu alice de 0,3 şi 0,4 cm, tragerea s-a efectuat de la o distanţă cuprinsă între 0,5 şi 2,0 m.l., gravitatea leziunilor fiind sigur, direct şi imediat mortale. S-a mai înscris că orificiul de intrare a proiectilelor era localizat în zona fronto-temporal dreapta, tâmpla dreaptă deasupra lobului urechii.
Raportul de expertiză criminalistică şi completările lui, a menţinut concluziile rapoartelor de expertiză balistică efectuate la urmărirea penală în sensul că arma de vânătoare era în stare e funcţionare şi percuţia nu se putea realiza accidental, la lovirea armei de pământ.
Judecătorul fondului a motivat că încadrarea juridică în infracţiunea de omor nu se poate reţine exclusiv pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză balistică, ele nu sunt absolute, impunându-se coroborarea cu probele administrate.
Ca atare, fondul a reţinut că inculpatul nu a avut arma în poziţia de tragere în momentul premergător declanşării focului, aplecarea inculpatului deasupra mesei pe care se afla paharul cu vin nesemnificând conduita unei persoane care se pregăteşte să execute un foc de armă, niciun martor neobservând vreo schimbare a poziţiei inculpatului în care acesta să se fi aflat cu arma la umăr în poziţie de tragere.
Raportat la probatoriul amintit, judecătorul fondului a reţinut că era exclusă poziţia în picioare a inculpatului cu arma în stare de tragere, deci focul s-a declanşat accidental, pentru că inculpatul a acţionat accidental şi involuntar trăgacele armei de vânătoare atunci când a încercat să prindă arma care-i alunecase de pe umăr, el neputându-şi reprezenta conştient modul în care a realizat secvenţele de mişcări care au premers declanşării percuţiei armei, în cauză neexistând vreun mobil pentru săvârşirea intenţionată a uciderii victimei B.V.
Ca atare, în legătură cu elementele esenţiale ale laturii subiective, judecătorul fondului a reţinut că în sarcina inculpatului există culpă în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi ar fi trebuit şi putea să prevadă potrivit şi experienţei lui profesionale, că având asupra sa o armă de vânătoare cu cartuşe, într-un spaţiu închis, de mici dimensiuni, a expus riscului major de împuşcare persoanele prezente în acea încăpere, în drept, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004 modificată.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpatul şi numitul B.L., fratele victimei B.V.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, respectiv pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. şi pentru greşita modalitate de executare a pedepsei.
Inculpatul şi-a motivat apelul pe greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, impunându-se achitarea, temeiul constituindu-l art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
B.L. a criticat sentinţa penală pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., el cerând rejudecarea cauzei.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 30 din 19 februarie 2013 a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de B.L. şi a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat, a desfiinţat sentinţa cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice, nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare şi omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen.
În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a reţinut în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) şi cu referire şi la art. 76 lit. d) C. pen., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare în regim de detenţie şi 2 ani şi 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare calibrul 12.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate încadrându-le în pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., pct. 17 acelaşi articol, pct. 12 şi pct. 172, în subsidiar indicând şi greşita individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, deci pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Recurentul nu este fondat pentru considerentele ce se vor detalia.
În primul rând, recursul declarat de inculpat vizează o hotărâre pronunţată în apel, la 19 februarie 2013 în condiţiile în care, la 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 publicată în M. Of. Partea I, nr. 89/12.02.2013, actul normativ indicat cuprinzând măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, legea modificând şi completând Codul de procedură penală. Cu referire la art. 11 al legii, potrivit căruia art. 3859 alin. (1) se modifică, unele cazuri de casare fiind abrogate, cu referire la pct. 14, acesta vizează aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, pct. 17 şi 18 (greşita încadrare juridică şi eroarea gravă de fapt) acestea s-au abrogat, rămânând în vigoare ca temeiuri de recurs, pct. 172 - hotărârea este contrară legii, pct. 12 - instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prev. în art. 334 - 337 C. proc. pen. (enumerare pentru apărarea inculpatului).
Potrivit art. 17 al Legii nr. 2/2013, art. 3859 alin. (3) se modifică, din reglementare desprinzându-se că se iau în considerare, din oficiu, cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 ale art. 3859 alin. (1) pct. 172 analizându-se în contradictorialitate, oralitate, numai dacă este invocat.
În consecinţă, recursului declarat de inculpat i se aplică legea procesuală în vigoare de la 15 februarie 2013, dispoziţiile ei fiind de imediată aplicare. În spiritul acestei concluzii vin şi disp. art. II (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit acestui text cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, deci celor în care hotărârile supuse recursului s-au pronunţat anterior datei de 15 februarie 2013.
În cauză, avându-se în vedere apărarea inculpatului din recurs, aceasta se va analiza prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen.
Cazul de casare prevăzut de pct. 12 referitor la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, presupune ca instanţa să fi pronunţat o soluţie de condamnare pentru o faptă care, în materialitatea ei, nu a făcut obiectul trimiterii în judecată. În cauză, inculpatul, în apelul declarat de parchet împotriva hotărârii fondului, a fost condamnat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată constând în aceea că la 25 ianuarie 2010, a folosit, în mod nelegal, arma din dotare, trăgând cu aceasta în direcţia victimei B.V. şi cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Cercetarea judecătorească în faza judecării cauzei în fond, astfel cum s-a arătat, a determinat aplicarea art. 334 C. proc. pen. cu consecinţa schimbării încadrării juridice din infracţiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte cazul de casare ce vizează pct. 172, hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii, acesta nu este incident.
Dar, având în vedere apărarea inculpatului privind condamnarea dispusă în apelul declarat de parchet, hotărârea fiind legală, reliefăm următoarele:
Dispoziţiile art. 174 C. pen., prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ modalităţile de realizare a activităţii de ucidere, acţiunea sau inacţiunea putând fi nu numai directă, dar şi indirectă, esenţial fiind ca între acţiune sau inacţiune şi rezultat să existe raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă, această din urmă modalitate a intenţiei implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferenţă faţă de rezultat, care îl determină pe autor să nu curme acţiunea sau inacţiunea începută, acceptând posibilitatea producerii lui.
Aspectul de drept referitor la forma şi modalitatea de vinovăţie cu care inculpatul a săvârşit fapta de ucidere a fost examinat la urmărirea penală şi în apel, împrejurările şi modul concret în care inculpatul a acţionat (cum s-a prezentat şi cum a rezultat din probe) relevă precumpănitor vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, nu pe cea a culpei.
Sub aspectul laturii subiective infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (1) C. pen. se săvârşeşte cu vinovăţie, fie sub forma culpei cu prevedere (uşurinţă) fie sub aceea a culpei fără prevedere (neglijenţă).
Potrivit art. 19 alin. (1) pct. 2 C. pen., fapta este săvârşită din culpă când autorul prevede rezultatul faptei, dar nu-l acceptă, el socotind că nu se va produce, dar nu are temei pentru aceasta sau nu-l prevede, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Culpa, sub această formă, reclamă analiza criteriului obiectiv şi a celui subiectiv. Obiectiv, înseamnă stabilirea obligaţiei de a prevedea rezultatul din împrejurările în care s-a săvârşit fapta, pentru a se constata dacă orice om atent, din categoria autorului faptei, avea, în momentul acţiunii sau inacţiunii, posibilitatea să prevadă rezultatul. Aşa se stabileşte că rezultatul fie nu era previzibil, deci autorul nu trebuia să-l prevadă şi deci fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşită cu vinovăţie, iar dacă se stabileşte că rezultatul era previzibil, este necesar să se dovedească că autorul putea să-l prevadă.
Sub aspectul criteriului subiectiv, posibilitatea de a prevedea se analizează în raport cu însuşirile, capacitatea, experienţa de viaţă, starea psiho-fizică a făptuitorului în momentul săvârşirii faptei.
În cauză, inculpatul avea profesia de pădurar, la data săvârşirii faptei din 25 ianuarie 2010 având o vechime de peste 6 ani în aceasta, din anul 2006 el posedând permis de armă, permis de vânătoare şi carnet de membru vânător.
În declaraţia aflată la dosarul de urmărire penală, inculpatul olograf, înscrie "... După ce am consumat băuturile alcoolice, am luat arma în mâna dreaptă, am atins trăgaciul cu degetul arătător şi am încercat să o asamblez dintr-o mişcare folosindu-mă de mâna dreaptă, fără să ţin cont de faptul că B.V. se afla în faţa mea la aproximativ 2 metri.
În momentul în care arma s-a asamblat, am apăsat pe trăgaci şi l-am împuşcat pe numitul B.V. în partea stângă a capului. Mai precizez faptul că în momentul când am luat arma în poziţia desfăcută, am introdus două cartuşe pe ţevile armei şi am armat-o dintr-o singură mişcare, apăsând trăgaciul şi împuşcându-l pe numitul B.V. fără să vreau ... m-am dus şi am ridicat arma de jos, am frânt-o şi am observat că pe una din ţevi se mai afla un cartuş de vânătoare. Am scos cartuşul de pe ţeavă şi l-am aruncat jos".
Cele relevate în această declaraţie, dată de inculpat imediat după producerea evenimentului infracţional (25 ianuarie 2010) sunt dezvoltate în expertiza balistică, concluzionându-se că percutarea muniţiei cu arma supusă expertizei se poate realiza numai prin acţionarea subansamblurilor armei, în următoarea succesiune: armarea mecanismului de dare a focului, închiderea armei, deplasarea pârghiei de siguranţă în poziţia foc şi acţionarea trăgacelor, poziţia victimei în momentele premergătoare declanşării focului era cu faţa spre trăgător, cu capul rotit uşor spre stânga, iar raportul de nouă expertiză a înscris că arma este de foc, letală, face parte din categoria armelor de vânătoare, era în perfectă stare de funcţionare conform parametrilor de fabricaţie, declanşarea focului se produce numai după împingerea pârghiei de dezasigurare şi acţionare asupra trăgacelor, percutarea muniţiei neputându-se produce prin şoc sau lovire dacă arma este dezasigurată şi nici în poziţia asigurată. La fel, raportul de expertiză criminalistică nr. 54 din 30 martie 2012 al INEC Bucureşti a înscris că arma prezenta unele reparaţii, era veche, mecanismul prezenta uzuri care nu-i afectau funcţionarea, era în stare de funcţionare, percuţia nu se putea realiza accidental, la lovirea de pământ, acest din urmă raport fiind însuşit de emitent şi prin Adresa nr. 625 din 27 august 2012.
Astfel, probatoriul a relevat că executarea unor manevre periculoase cu arma, care au avut ca rezultat acţionarea trăgaciului armei şi declanşarea focului de armă în direcţia capului victimei, cauzându-i explozia craniului, fapta se încadrează în infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.
Totodată, în raport cu ocupaţia şi calitatea inculpatului, de pădurar şi posesor de armă de vânătoare, el fiind, cum s-a arătat, vânător în asociaţia vânătorilor şi pescarilor sportivi Neamţ, acestea îi impuneau reguli specifice, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului, la momentul faptei aflându-se în afara sarcinilor specifice ocupaţiei de pădurar, consumase alcool atât înainte de orele faptei cât şi aproape de momentul declanşării focului de armă neavând relevanţă că nu ar fi avut un mobil (dar chiar inculpatul declară că atunci când a intenţionat să părăsească bucătăria, cei prezenţi, inclusiv victima, au râs pe seama lui) sau că victima îi era prieten şi că era voioasă, avea o mimică veselă, degajată.
Împrejurările şi modul concret în care inculpatul a acţionat (aşa cum s-a prezentat şi a rezultat din probe) relevă vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, nu pe cea a culpei, neavând importanţă judiciară împrejurări de genul inexistenţei unor conflicte anterioare sau că, imediat inculpatul a cerut ca victima să fie salvată sau că nu a vrut să o împuşte or ceea ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit.
Pentru considerentele expuse, decizia pronunţată în apel fiind legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 septembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup... → |
|---|
