ICCJ. Decizia nr. 2765/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2765/2013
Dosar nr. 48678/3/2012
Şedinţa publică din 18 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 6 din 09 ianuarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul B.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Apelul s-a apreciat că este nefondat.
Curtea a reţinut că revizuentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 729 din 17 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 48 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi definitivă prin Decizia penală nr. 3284 din 27 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. şi tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) şi f) C. pen.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar legiuitorul a limitat situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual, revizuirea poate fi cerută conform art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
Conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen., cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Din analiza disp. art. 394 s-a reţinut că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, respectiv:
- trebuie să fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Pentru a exista cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii şi mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi considerate ca noi şi mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei, deşi aceasta cunoştea faptele probatorii. Nu pot fi însă considerate probe noi în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, respectiv propunerea unor martori noi.
De altfel, poziţia procesuală de nerecunoaştere a faptei a fost avută în vedere de către instanţa de fond cu ocazia soluţionării fondului cauzei, apărările formulate de către petent au fost analizate de instanţa de fond şi combătute de celelalte mijloace de probă.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la audierea unui martor şi reaudierea părţii vătămate, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, aspectele invocate ce ţin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Şi cum nici în calea de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, fiind reluate aceleaşi aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale recurate, instanţa urmează să respingă recursul formulat de condamnat.
Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat B.C. împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2789/2013. Penal → |
|---|
