ICCJ. Decizia nr. 2/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 2/2013
Dosar nr. 39565/299/2010
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 3 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 10694/299/2012, s-a dispus trimiterea dosarului Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea recursului declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 709 din 24 iunie 2011 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 1939 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 39565/299/2010 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de rejudecare, formulată de condamnatul V.N.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a constatat ca fiind întrerupt cursul justiţiei şi, în temeiul art. 29 C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea instanţei competente a se pronunţa asupra cererii formulate de condamnatul V.N.M.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că prin Sentinţa penală nr. 704 din 24 iunie 2011, Judecătoria sector 1 Bucureşti în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul V.N.M. (fiul lui V. şi M.), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea dreptul de a conduce autovehicule în România, faptă din data de 1 august 2009.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a constatat că fapta care a făcut obiectul cauzei este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010.
S-a descontopit pedeapsa de 8 ani stabilită prin Sentinţa penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 în pedepsele componente:
- 786 zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi;
- 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen s-au contopit pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 786 zile închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Rep. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 şi pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a menţinut pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa fiind aplicată prin Sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa stabilită perioada de la 25 februarie 2007 la 14 februarie 2008 (perioadă executată în baza în baza M.A.P. nr. 124/UP/25 februarie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2008 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
S-a anulat MEPI nr. 296/2010 din data de 24 martie 2010 emis de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în baza Sentinţei penale nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 şi a dispus emiterea unui alt mandat potrivit prezentei sentinţe.
După rămânerea definitivă a hotărârii s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 8 ani închisoare, iar ulterior, prin hotărârea nr. 6 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Salonic - Grecia s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 18 februarie 2011, emis de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Condamnatul V.N.M. a fost reţinut, conform mandatului din 27 mai 2011, emis de Procurorul Curţii de Apel Salonic, fiind predat autorităţilor judiciare române la 23 iunie 2011.
Prezent fiind, la termenul din 17 ianuarie 2012, în faţa Judecătoriei sector 1 Bucureşti, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei după extrădare, conform procedurii stabilite de art. 5221 C. proc. pen., arătând că nu a cunoscut că este cercetat, trimis în judecată şi condamnat conform Sentinţei penale nr. 709/2011 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
În atare condiţii, faţă de manifestarea de voinţă a condamnatului, în sensul că solicită rejudecarea cauzei după extrădare, fiind lipsă la toate termenele de judecată, în mod greşit Judecătoria sector 1 Bucureşti a calificat cererea ca fiind un recurs de competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare, este de competenţa instanţei care a judecat în primă instanţă, astfel că, Înalta Curte - în raport de manifestarea de voinţă a condamnatului la termenul din 17 ianuarie 2012 - va trimite dosarul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru a se pronunţa cererea formulată de condamnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul V.N.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 168/2013. Penal → |
|---|
