ICCJ. Decizia nr. 2814/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2814/2013

Dosar nr. 4387/118/2010

Şedinţa publică din 23 septembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul T.E. constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 157, pronunţată la data de 28 noiembrie 2012. Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de inculpaţii C.L.I. şi T.E. împotriva sentinţei penale nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achită pe inculpatul C.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009 ).

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.E. din infracţiunea prev. de art. 13" din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009), respectiv art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 23 februarie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009).

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din data de 23 februarie 2009).

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului T.E. pe durata unui termen de încercare de 3 ani. stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1)și (2) C. pen. a interzis inculpatului T.E. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., precum şi interzicerea dreptului de a exercita profesia de poliţist. conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a b) C. pen., precum şi interzicerea dreptului de a exercita profesia de poliţist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în măsura în care nu contravin deciziei Curţii de Apel şi s-a făcut aplicarea art. 192 C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.

Pentru a decide astfel, Curte de apel a avut în vedere următoarele:

1.1. Prin sentinţa penală nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.L.l. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007). deorece fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009) a condamnat pe inculpatul C.L.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. In baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat. în baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani, termen compus din pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul s-a stabilit că se va supune măsurilor de supraveghere prev de art. 86¹ alin. (1) lit. a)-d) C. pen. respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. în baza art. 86^J alin. (4) C. pen. a încredinţat supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.E. pentru săvrşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev.de dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

În baza art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 23 februarie 2009 şi 01 martie 2009 ) a condamnat pe inculpatul T.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat.

În baza art. 86² alin. (1) C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani. termen compus din pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prev de art. 86¹ alin. (1) lit. a)-d0 C. pen. respectiv: să se prezinte la datele iîxate la Serviciul de probaţiune: să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă: să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86¹ alin. (4) C. pen. a încredinţat supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespeetării dispoziţiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a suspat şi executarea pedepselor accesorii.

Tribunalul a reţinut că inculpatul C.L.I. este agent şef de poliţie la S.P.R. din cadrul I.P.J. Constanţa şi face parte din structurile poliţiei judiciare potrivit avizului din 2007.

Inculpatul T.E. este agent principal de poliţie la S.P.R.-B.S.C.M.U. din cadrul I.P.J. Constanţa şi face parte din structurile poliţiei judiciare potrivit avizului din 2008, după cum rezultă din procesul verbal din data de 02 aprilie 2010 (fila 81.)

În fapt, in sarcina inculpaţilor Tribunalul a reţinut următoarele:

Pentru inculpatul C.L.I.:

La data de 04 martie 2009, numitul B.S.C. a formulat un denunţ penal la Biroul Anticorupţie pentru Judeţul Constanţa împotriva agentului de poliţie C.L.I. sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită, faptă constând în aceea că la data de 11 august 2007 a pretins şi a primit de la denunţător suma de 100 euro, în schimbul promisiunii de încălcare a atribuţiilor de serviciu privind anularea a trei amenzi de circulaţie, în valoare totală de 1092 lei, întocmite pe numele tatălui denunţătorului.

Din denunţul penal şi declaraţia numitului B.S.C. rezultă următoarele: în ziua de 25 aprilie 2007, tatăl denunţătorului, pe nume B.G. a fost implicat într-un accident de circulaţie în timp ce conducea autoturismul, pe str.C. din mun. Constanţa, în sensul că, neadaptând viteza de deplasare a lovit în partea din spate autoturismul, condus de martorul B.G.

În urma coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la B.T.U. al S.P.R. Constanţa. Nu a fost întocmit proces verbal de constatare întrucât conducătorul auto B.G. fiind bolnav cardiac şi cu un comportament impulsiv nu a avut răbdarea necesară pentru a aştepta agentul de poliţie, în scopul de a indica persoana care a condus autoturismul implicat în coliziune. în aceste împrejurări, potrivit declaraţiei denunţătorului, în luna august 2007, acesta s-a prezentat la inculpatul C.L.I., care îşi desfăşura activitatea la B.T.U. al S.P.R. Constanţa pentru a-i cere lămuriri cu privire la accidentul de circulaţie în care a fost implicat tatăl său. Cu acest prilej, inculpatul i-a prezentat denunţătorului un dosar din care lipsea procesul verbal cu privire la accidentul de circulaţie, lipsa fiind motivată de inculpat pe considerentul că nu a avut toate elementele necesare de la tatăl denunţătorului care se considera nevinovat. Denunţătorul i-a prezentat inculpatului două procese verbale de sancţionare contravenţională după cum sunt ataşate la dosar şi i-a cerut lămuriri inculpatului cu privire la modalitatea în care urmează a se proceda pentru instrumentarea accidentului de circulaţie.

La data de 11 august 2007, denunţătorul B.S.C. s-a prezentat din nou la inculpatul C.L.I. cu actele indicate de acesta, prilej cu care a fost întocmit procesul verbal, fără a fi de faţă şi martorul C.F.D. şi a fost completată declaraţia privind împrejurările accidentului.

În cadrul discuţiei cu inculpatul C.L.I., denunţătorul l-a întrebat pe acesta cum să procedeze cu procesele verbale de sancţionare contravenţională. Inculpatul i-a răspuns: "Vrei să închidem dosarul?. Vii cu o atenţie.", împrejurare faţă de care denunţătorul l-a întrebat pe inculpat „Cât reprezintă atenţia?", acesta răspunzându-i „100 euro". Cu acelaşi prilej, inculpatul i-a pretins denunţătorului potrivit declaraţiei acestuia. Îmi aduci atenţia, plăteşti doar amenda de circulaţie" consemnată în procesul verbal de constatare a accidentului de circulaţie, respectiv 195 lei noi. În 48 ore. Iar celelalte amenzi contravenţionale de câte 351 lei le voi anula."

A doua zi. denunţătorul s-a prezentat la inculpat în biroul acestuia, unde i-a oferit suma de 100 euro pretinsă şi i-a pus la dispoziţie actele tatălui său. Ulterior, denunţătorul a achitat amenda de 195 lei, stabilită prin procesul verbal din data de 11 august 2007 şi i-a remis inculpatului permisul de conducere al tatălui care era suspendat pe o perioadă de 3 luni. potrivit aceluiaşi proces verbal.

În luna ianuarie 2009. denunţătorul a aflat telefonic de la mama sa că părinţii săi figurează la organul fiscal cu trei amenzi de circulaţie neplătite, cu toate că tatăl său formulase contestaţii împotriva proceselor verbale de sancţionare contravenţională. După revenirea sa clin voiaj. în ziua de 03 aprilie 2009. denunţătorul B.S.C. s-a deplasat la biroul inculpatului C.L.I. şi i-a reamintit că. în vara anului 2007 i-a oferit suma de 100 euro, ca urmare a pretinderii sale. de faţă fiind şi martorul A.F.

Din redarea în formă scrisă a conţinutului convorbirii ambientale purtate la data de 03 martie 2009 de denunţătorul B.S.C. cu inculpatul C.L.I., ce constituie mijloc de probă conform dispoziţiile art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen., care precizează că „înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege", rezultă că inculpatul se cunoaşte cu martorul A.F., care l-a însoţit pe denunţător la biroul său, în ziua în care 11 august 2007.

Denunţătorul i-a solicitat inculpatului restituirea banilor pe care i-a dat, întrucât a plătit amenzile despre care l-a asigurat că nu le va plăti. La insistenţa denunţătorului de a i se restitui suma de 100 euro, inculpatul a recunoscut că, „Cu cine am vorbit la rândul meu. I-am zis băi. Ia de aicea, sărut-mâna şi vezi ce rezolvi cu treaba asta. Gata mă, s-a rezolvat."

De asemenea, inculpatul a precizat că şi-a amintit că a vorbit cu o persoană căreia i-a zis,.Ia, mă, de aici jumătate şi tu, şi astea, la revedere", urmând ca. colegul de la implementare să .rezolve treaba". Relevantă este recunoaşterea inculpatului că „şi astăzi" procedează la fel, în sensul „Băi nea V.. Ia şi tu ăsta şi rezolvă-l"; „ Ia d-aicea un covrig, mănâncă un covrig elegant". În cele din urmă, inculpatul C.L.I. i-a restituit denunţătorului suma de 100 euro în două bancnote de câte 50 euro. pentru care denunţătorul i-a mulţumit.

La dosarul s-a ataşat C.D., pus la dispoziţie de denunţător cu înregistrarea discuţiei purtate cu inculpat în ziua de 03 martie 2009.

Pentru inculpaţii C.L.I. şi T.E. Tribunalul a reţinui următoarea faptă comisă împreună :

Potrivit planului de acţiune tip "B" pentru noaptea de 28/29 februarie 2009 şi anexei sale de la filele 35-38 voi.II, rezultă că inculpaţii C.L.I. şi T.E.. împreună cu agenţii de poliţie C.E. şi M.D., au format echipa nr. 6. în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009. între erele 03.00-06.00. care a acţionat pe b-dul Tomis zona centrală, inculpatul C.L.I. conducând autoturismul M.A.I.

Potrivit planului de acţiune, inculpaţii aveau ca îndatoriri:

- prevenirea şi combaterea încălcării normelor rutiere care generează accidente;

- depistarea persoanelor care conduc autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate;

- depistarea autovehiculelor înmatriculate în străinătate şi care circulau ilegal pe raza de competenţă:

- descoperirea în trafic a autovehiculelor furate, etc.

La ora 04.54 din dimineaţa zilei de 01 martie 2009. martorul B.G.. .-a sunat pe agentul de poliţie R.G.C., care nu făcea parte din nici o echipă din planul de acţiune, post telefonic interceptat în conformitate cu dispoziţiile legale şi în cadrul discuţiei i-a precizat că a lovit omul (unul) când dădea cu spatele, menţionându-i, şi mi-a murit omul".

Agentul de poliţie R.G.C. care este cercetat pentru fapte de corupţie în Dosarul nr. 2203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, disjuns din Dosarul penal nr. 368/P/2009. i-a indicat martorului B.G., cercetat şi acesta alături de R.G.C. în acelaşi dosar, să plece de la locul accidentului .şi ce dacă. pleacă de acolo" întrebându-l dacă l-a văzut cineva.

B.G. i-a precizat agentului de poliţie R.G.C. că la locul accidentului este un poliţist, indicându-i numele de T. Fapt pentru care R.G.C. i-a cerut martorului să i-l dea la telefon pe inculpatul T.E. căruia să-i transmită că urmează sâ discute cu R.

Formând echipă cu acesta şi aflându-se în apropierea inculpatului T.E.. continuarea discuţiei telefonice cu R.G.C. a fost făcută de inculpatul C.L.l. căruia R.G.C. îi cere să-şi încalce atribuţiile de serviciu cu privire la constatarea accidentului pentru că .vine băiatul după aia.lasă-l dracu că." Urmare traficului de influenţă exercitat de R.G.C., inculpaţii C.L.l. şi T.E. nu au întocmit nici un document cu privire la evenimentul rutier în care a fost implicat martorul, potrivit procesului verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice.

În cursul urmăririi penale au fost verificate toate evenimentele înregistrate în noaptea de 28 februarie 2009 ora 07.00 - 01 martie 2009 ora 07.00. însă nu se regăseşte nici un eveniment rutier în care să fi fost implicat martorul B.G.

Au fost efectuate verificări şi la S.C.J.U. Constanţa pentru identificarea unei eventuale victime ca urmare a accidentului comis de către B.G.. însă nu a fost identificată nici o persoană.

Din procesul verbal de investigare din data de 17 martie 2010. rezultă că în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009, când s-au aflat în echipa nr. 6. inculpatul C.L.l. nu a întocmit nici un proces verbal de sancţionare, iar T.E. a întocmit 2 procese verbale.

În declaraţia martorului B.G. s-a precizat că în dimineaţa de 01 martie 2009. ora 04,54 nu a purtat convorbiri telefonice cu agentul de poliţie R.G.C.. întrucât telefonul său mobil, era suspendat pentru neplata abonamentului. Declaraţia martorului este contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv listingul convorbirilor telefonice prezentat de SC T.R. SA ca urmare a autorizării de către Tribunalul Constanţa, din care rezultă cu certitudine că acesta a comunicat telefonic, în sensul arătat mai sus cu R.G.C.

La data de 06 aprilie 2010 potrivit procesului verbal i-a fost prezentată martorului B.G. înregistrarea audio a convorbirilor purtate în dimineaţa zilei 01 martie 2009, împrejurare faţă de care a declarat că îşi recunoaşte vocea, iar transcrierea convorbirilor este efectuată în mod corect, mai puţin afirmaţia „am lovit omul" în loc de „am lovit unul", neavând de formulat alte obiecţiuni.

Faţă de modul concret de comitere a faptei, se constată că. în sarcina celor doi inculpaţi se reţine comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de dispoziţiile art. 13" din Legea nr. 78/2000. întrucât prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, aceştia i-au creat avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale numitului B.G., persoană implicată în accidentul rutier. în sensul neconstatării faptei şi nesancţionării sale.

La data de 23 februarie 2009 martorul L.L. a fost oprit în trafic de către inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. împreună cu reprezentantul R.A.R. D.D. în timp ce conducea autoturismul pe şoseaua Mangaliei, la ieşirea din mun.Constanţa. în vederea efectuării de verificări.

Cu acest prilej, reprezentantul R.A.R., martorul D.D. a procedat la efectuarea controlului tehnic al autoturismului, timp în care conducătorul auto. L.L. l-a sunat de pe telefonul său mobil pe agentul de poliţie R.G.C. şi i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. şi reprezentantul R.A.R. D.D. în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pentru nereguli la autoturismul său. potrivit procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Drept urmare inculpatul T.E. nu i-a mai verificat documentele conducătorului auto L.L. respectiv certificatul de înmatriculare din care rezulta că era expirată inspecţia tehnică, din data de 13 decembrie 2008, iar reprezentantul R.A.R. D.D. nu a mai procedat la întocmirea raportului de control tehnic în trafic, aşa cum s-a mai întâmplat şi în data de 02 iulie 2009.

Încălcându-şi atribuţiile de serviciu ca urmare a traficului de influenţă exercitat de R.G.C., inculpatul T.H. nu a procedat la sancţionarea contravenţională a conducătorului auto L.L. în conf. cu dispoziţiile art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.care prevede că certificatul de înmatriculare se reţine de către Poliţia Rutieră în cazul când vehiculul nu are inspecţia tehnică valabilă. cu o dovadă înlocuitore cu drept de circulaţie pentru 15 zile. săvârşind astfel infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în ref la art. 248 C. pen.

Din procesul verbal de investigaţie din 17 martie 2010 rezultă că în ziua de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind circulaţi pe drumurile publice, a întocmit 13 procese verbale de sancţionare contravenţională. însă nici unul pe numele conducătorului auto L.L.

în sarcina inculpaţilor C.L.I. şi T.E. s-a mai reţinut că în perioada 2006-2009. primul şi în perioada 2008-2009. al doilea, au sustras din cadrul S.P.R. al I.P.J. Constanţa, documente şi înscrisuri în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care au fost descoperite la domiciliile lor cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009.

Astfel, la domiciliul inculpatului C.L.I. au fost descoperite următoarele documente:

- Raport al ag. şef. C.L. din data de 20 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef. C.L. din data de 20 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă a auto.

- Declaraţie de tamponare a numitului C.C.M. din 30 aprilie 2009.

- Alcotest Drager pentru C.C. cu rezultat 0.00mg/l .

- Certificat înmatriculare auto, poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. CI. şi P.C. aparţinând numitului C.C.M.

- Plic adresat SC A.C. SRL cu confirmare de primire.

- Adresă S.P.R. .C-ta, către SC A.C. SRL din 07 mai 2009.

- Declaraţie tamponare a numitului I.A.F. din 19 noiembrie 2008 .

- Adresă S.P.R. C-ţa, către SC A.C. SRL, din 18 iunie 2 009.

- Raport al ag. şef. C.L. din data de 15 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag.şef C.L. din data de 15 mai 2 009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă a auto.

- Declaraţie de tamponare a numitului C.V.C. din data de 25 aprilie 2009 .

- Certificat înmatriculare, poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.CA. şi autorizaţie de reparaţii.

- Autorizaţie de reparaţii şi a unui înscris olograf.

- Plic adresat SC E.F.R. SA şi confirmare de primire.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către SC E.F.R. SA din 30 aprilie 2009 .

- Adresa S.P.R. C-ţa, către SC E.F.R. SA din 18 iunie 2009.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 iunie 2 009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă pentru auto.

- Declaraţie tamponare a numitului S.I. din 03 februarie 2009 .

- Copie P.C. şi C.I. aparţinând numitului S.I., copie certificat înmatriculare pentru auto şi copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către SC T.C. SA din 10 iunie 2009 .

- Raport al ag. şef C.L. din data de 21 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă pentru auto.

- Declaraţie tamponarea numitei l.S.G. din 01 iunie 2009 .

- Certificat de înmatriculare pentru auto şi copie P.C. l.S.G., copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Adresă S.P.R. C-ţa, către S.A. din 16 iunie 2009.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 18 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă evidenţă auto.

- Declaraţie tamponare a numitei P.M. din 29 mai 2009.

- Copie C.I. şi P.C. aparţinând numitei P.M., copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. şi copie certificat de înmatriculare pentru auto.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către SC D.T. SRL din 05 iunie 2009.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 18 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării - fişă de evidenţă auto.

- Declaraţie de tamponare a numitului C.M. din 29 mai 2009.

- Continuare declaraţie de tamponare a numitului C.M. din 29 mai 2009.

- Copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. și copie certificat de înmatriculare pentru auto, adresa S.P.R. C-ţa, către A.C. din 05 iunie 2009.

- Raport al ag. şef C.L.din data de 19 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării, fişă de evidenţă.

- Declaraţie tamponare a numitului R.D. din 30 mai 2009.

- Copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A., copie certificat de înmatriculare pentru auto, copii P.C. şi C.I. aparţinând numitului R.D.M.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către S.D. din 05 iunie 2009.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 26 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă pentru auto.

- Declaraţie de tamponare a numitului A.T.D. din 05 iunie 2009.

- Continuare declaraţie de tamponare a numitului A.T.D. din 05 iunie 2009.

- Copie certificat de înmatriculare pentru auto, copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto şi copie P.C. aparţinând numitului A.T.D.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către M. din 0 iunie 2009.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 25 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării, fişă de evidenţă auto.

- Declaraţie de tamponare a numitei P.G. din 04 iunie 2009.

- Copie CI şi PC aparţinând numitei P.G.. copie certificat de înmatriculare pentru auto şi copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Adresă S.P.R. C-ţa, C.C.T. din 10 iunie 2009.

- Confirmare de primire S.F.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 aprilie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă pentru auto.

- Declaraţie tamponare a numitului D.D. din 03 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ţa către S.P.R. I.L. din 06 aprilie 2009.

- Confirmare de primire SC T.D.I. SRL - plic adresat SC T.D.I. SRL.

- P.V. întocmit de ag. şef C.L. pentru S.F.

- Adresa S.P.R. I.L. către S.P.R. C-ţa, din 08 mai 2009 - proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare a numitului S.F. - plic adresat S.P.R. C-ţa.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către S.F. din 27 mai 2009.

- Confirmare de primire SC F.C. SRL, - raport al ag. şef C.L. din data de 14 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 14 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef C.L. Din data de 14 aprilie 2 009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării - fişă de evidenţă auto.

- Declaraţie tamponare a numitului A.L. din 25 martie 2009.

- Copie certificat de înmatriculare pentru auto şi copie P.C. aparţinând numitului A.L.

- Copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Confirmare de primire SC F.C. SRL.

- P.V. întocmit de ag. Şef C.L. pentru SC F.C. SRL.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către SC F.C. SRL din 03 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către Poliția Comunală Agigea din 06 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către SC F.C. SRL din 22 mai 2009.

- Confirmare de primire D.P.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrările.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrările.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 24 aprilie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrările - fişă de evidenţă auto.

- Declaraţie tamponare a numitei P.G.G. din 03 aprilie 2009 .

- Copie certificat înmatriculare pentru auto şi copie CI aparţinând numitei P.G.G.

- Declaraţie tamponare a numitului L.C. din 03 aprilie 2009 .

- Copie certificat de înmatriculare pentru auto copie C.I. aparţinând numitului L.C.

- Adresa S.R.P. C-ţa, către Post Poliție Petroşani jud. C-ţa., din 06 aprilie 2009 .

- Confirmare de primire D.P., P.V. întocmit de ag. şef C.L. pentru D.P., adresa S.P.R. C-ţa. către D.P. din 06 aprilie 2009, adresa S.P.R. C-ţa, către D.P. din 21 mai 2009.

- Bilet înscrisuri olografe cu C.N.P.-urile a două persoane .

- Raport al ag. şef C.L. din data de 26 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 26 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă pentru auto.

Declaraţie tamponare a numitei D.M. din 05 aprilie 2009, Alcotest Drager D.M. cu rezultat 0,0 0mg/l, Copie certificat de înmatriculare pentru auto, copie poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. și copii C.I. şi P.C. aparţinând numitei D.M., - plic adresat SC M.C. SRL.

- Confirmare de primire adresa S.P.R. C-ţa, către M.C. din 07 mai 2009.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 25 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Raport al ag. şef C.L. din data de 25 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluţionare a lucrării.

- Fişă de evidenţă auto, Declaraţie tamponare a numitului C.C.S. din 04 mai 2009, Drager pentru C.C. cu rezultat întocmit de ag. şef M.G. Alcotest 0,0 0mg/l.

- P.V. seria C.C. pentru C.C., copie certificat de înmatriculare pentru auto şi copie C.I. aparţinând lui C.C.S.

- Copie C.I. aparţinând numitului V.R.

- Plic adresat SC C.A. SRL şi copie confirmare de primire .

- Copie adresa S.P.R. C-ţa. din 07 mai 2009.

- Adresa S.P.R. C-ţa, către S.P.R. D.J., Alcotest Drager pentru D.G. 11 martie 04/01:47/rezultat 0.00mg/l.

- Alcotest Drager pentru I.D. 11 martie 04/01:58/rezultat 0.00mg/l.

- Alcotest Drager pentru Ş.C. 11 martie 04/02:1 O/rezultat 0.45mg/l.

- Alcotest Drager pentru A.M. 21 octombrie 04/00:40/rezultat 1.42mg/l.

- Alcotest Drager pentru S.C. 11 martie 04/00:32/rezultat 0.00mg/l.

- înscris olograf pe coală de menţiunea B.T.N. - înscris olograf pe coală de menţiuni din anul 2004.

- Agendă planuri de muncă C.L. din 03 ianuarie 1997.

- Agendă planuri de muncă 1998 plt. C.L. din 08 ianuarie 1998.

- Agendă planuri de muncă 1999 plt. C.L. din 07 ianuarie 1999.

- Agendă planuri de muncă 2000 plt. C.L. din 03 ianuarie 2000.

- Agendă pregătire profesională 2000 plt.maj. C. L. din 03 ianuarie 2000.

- Agendă planuri de muncă 2001 C.L. din 16 ianuarie 2001.

- Agendă planuri de muncă 2002 plt. maj. C.L. din 03 ianuarie 2002.

- Agendă planuri de muncă 2003 ag. Şef adj. C.L. din 03 ianuarie 2003.

- Agendă planuri de muncă 2004 ag. Şef adj. C.L. din 05 ianuarie 2004.

La domiciliul inculpatului T.E. au fost descoperite următoarele documente, care se aflau arhivate electronic pe stik-ul de la dosarul cauzei vol. II., după cum urmează:

- carnet dovezi.

- carnet autorizaţii de reparaţii.

- carnet înştiinţări staţionare neregulamentară.

- carnet înştiinţări staţionare neregulamentară, necompletat.

- carnetul operatorului radar, înregistrat din 29 mai 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ţa, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ţa, din 19 februarie 2009.

- raport de control termic în trafic R.A.R.-S.R. C-ţa, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ţa, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ţa, din 23 februarie 2009.

- raport de control termic din 23 februarie 2 009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- 13 file A4 şi 3 file A5 conţinând opis-uri ale proceselor verbale de contravenţie - 2 file A4 conţinând imagini alb/negru ale auto din 14 ianuarie 2009

- 3 file A4 reprezentând copii C.I. şi permis de conducere ale numitului S.I. şi un alcotest Drager din 28 februarie 2009/01:04/rezultat 0.97mg/l în original.

- Proces verbal întocmit de ag. şef Z.I. ag. şef adj. C.P. şi ag. Şef adj. E.S. în data de 02 februarie 2008 privind depistarea în trafic a numitului V.N.A. în timp ce conducea sub influenţa băuturilor alcoolice.

- Poliţă de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. eliberată numitului M.D.

- Alcotest Drager din 29 martie 2009/00:54/rezultat 0.56mg/l pentru numitul V.A.

- Alcotest Drager din 13 februarie 2009/20:37/rezultat 0.00mg/l pentru numitul T.T.V. - Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 21 februarie 2009/16:54/rezultat 1.34mg/l pentru numitul M.F.

- Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 15 ianuarie 2009/22:53/rezultat 0.39mg/l pentru numitul B.M .

- Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 16 ianuarie 2009/20:31/rezultat 0.19mg/l pentru numitul C.I.

- Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 11. 01.2009/03:24/rezultat 0,23mg/l pentru numitul C.G .

- Agendă plan de muncă înregistrată din 05 ianuarie 2009 - 160 file .

- Agendă informaţii înregistrată din 05 ianuarie 2009 - 160 file .

- Agendă pregătire profesională T.E. înregistrată din 05 ianuarie 2009 - 160 file.

- Agendă plan de muncă T.E. neînregistrată, completată parţial în anul 2008 - 160 file. Documente în format electronic:

- "Anexa 1 îndatoriri generale fila 191, doc." îndatoriri generale ale elementelor de dispozitiv - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 2 Atribucii generale ale echipelor de siguranc public (1199). Doc." - Atribuţiile echipelor de siuguranţă publică - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 3 îndatoririle şefului echipei de siguranţa publica (947) doc." - îndatoririle şefului echipei de siguranţă publică - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 4 consemne Năvodari (955) doc." - Dispunerea şi zonele de acţiune ale echipelor de siguranţă publică din zona turistică Năvodari - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 5 consemne Costinești (963) doc." Dispunerea şi zonele de acţiune ale echipelor de siguranţă publică din staţiunea Costineşti-clasificat secret de serviciu .

- "Anexa 6 Consemn plaja Costinești (971). Doc." Dispunerea şi zonele de acţiune ale echipelor de ^x- siguranţă publică de pe plaja din staţiunea Costinesti- clasificat secret de serviciu - "Comunicări Operative (4410) doc." - Extras din CR-06/J expresii specifice - clasificat secret de serviciu.

- "Fișa postului subof. principal 1 (9090. Doc." - Fişa postuluipentru plt.adj. Bunea Iulian -clasificat secret de serviciu.

- "P.V. furt tabăra Năvodari 25 iulie 2006 telefoane (548). Doc. - Object Pool - J218961457 (553)" Proces verbal întocmit de sg. maj. C. I. ş.a. la data de 05 septembrie 2006.

- "stabilirea identităţii (1376) .shs- Itemooo (1377)" - Proces verbal întocmit de lt. N.D. la data de 25 octombrie 2006

- "05 septembrie furt telefoane Vama Veche (1476) .doc." adresa Gr.J.Mob. Cţa. Către 1G.I.R - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 05 septembrie 2006 -"13 iulie 2006 (1483) doc." Adresa Gr. J. Mob. Cţa. Către I.G.P.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 13 iulie 2006.

- "13 august 2006 telefoane Vama Veche (1490) doc." Adresa Gr. J .Mob. Cţa. Către I.G.P.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 14 august 2006 -"21 august 2006 telefoane Năvodari (1497).doc".

- Adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.P.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 21 august 2006.

- "Abuz de încredere 17.11 (1504) doc." - Adresa Gr. J. Mob. C-ţa. Către I G P. R. - Serv.Prev. şi Comb. Criminalităţii din 17 noiembrie 2006.

- "Abuz de incredere și furt calificat (1511) doc." - Adresa Gr. J. Mob. C-ţa. Către I.G.P.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 08 august 2006 - "adresa înaintare la parchet 21 mai 2006 (686) doc." - Adresa U.M. X Către Poliția Staţiunii Costinesti din 08 august 2006.

- "B.E.. lnfracțiune (4575) doc." - Adresa S.R.P.C.T. către I.P.J.C-ța din 21 mai 2009 .

- "Copie a P.V. furt tabăra Năvodari 25 iulie 2006 telefoane (243) doc."

- Proces verbal întocmit de sg. maj. T.F. ş.a. în data de 14 noiembrie 2006 din 14 noiembrie 2006.

- "Copie a P.V. furt tabăra Năvodari 25 iulie 2006 telefoane (251).doc."

- Proces verbal întocmit de sg. maj. C.I. ş.a. în data de 05 septembrie 2006 din 05 septembrie 2006.

- "depistare 30 iunie 2006 (1518) doc." - Adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.P.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 30 iunie 2006 .

- "Distrugere Costinești 08 august 2006 (1525) doc." adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.P.R.-Serv..Prev. şi Comb. Criminalităţii din 08 august 2006 .

- "Fier portul Tomis 28 august 2006 (1532) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.P.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 28 august 2006 .

- "Fier portul Tomis 28 august 2006 (1532) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. -Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 30 august 2006 .

- "fișa infracțiunii (4582) doc." - fişa infracţiunii sesizate privind pe D.R. din 21 mai 2009 .

- "furt f f 10 iulie 2006 (1546) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 10 iulie 2006.

- "Furt fier 900 kg din triaj palas 27 august (1553) doc."

- Adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 27 august 2006.

- "Furt fier din triaj palas 25 octombrie 2010 (1560), doc." adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 26 octombrie 2006.

- "Furt fier din triaj palas 27 august (1567), doc." adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. -Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 27 august 2 006.

- "Mapa pt. dosar (4590) doc." - Coperta dosar penal privind pe D.R.

- "P.V. peste 31 martie 2007 (262) doc." - proces verbal întocmit de plt. J.G. ş.a. în data de 31 martie 2 007 cu din 31 martie 2007.

- "P.V. fals identitate (270), doc." - proces verbal întocmit de sg. maj. C.A. ş.a. în data de 01 iunie 2006 din 01 iunie 2006.

- "P.V. furt fier vechi comat (277), doc." - proces verbal întocmit de sg. maj. G.S. ş.a. în data de 11 iunie 2006 din 11 iunie 2006.

- "P.V. furt fier vechi depou Palas (284), doc." - proces verbal întocmit de plt. T.C. ş.a. în data de 13 iunie 2006 din 11 iunie 2006.

- "P.V. furt fier vechi port 1 făptuitor (291) .doc" - proces verbal întocmit de sg. maj. O.F. ş.a. în data de 18 iunie 2006 din 18 iunie 2006 - "P.V. tentativa furt Palazu Mare 09 decembrie 2012 (3675) doc." - proces verbal întocmit de sg. maj. C.A. ş.a. în data de 09 decembrie 2006 din 09 decembrie 2006 - "pese. ilicit și plase 06 septembrie 2006 (1574), doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 12 septembrie 2006.

- "piscicol 01 august 2006 (1668) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 01 august 2006.

- "piscicolal3 iulie 2006 (1653), doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ţa, către I.G.J.R. - Serv. Prev. şi Comb. Criminalităţii din 13 iulie 2006.

- "Proces verbal infracţiune R.B. (4597), doc."

- Proces verbal întocmit de ag. prin. R.C. şi ag. prin. B.G. în data de 08 mai 2008 .

- "proces verbal de refuz recoltare (4490), doc." proces verbal întocmit de ag. șef adj. Z.C.şi ag. I.L. în data de 02 noiembrie 2008.

- "P.V. 2 braconaj peste și plase 17 martie 2007 (3682) doc." - proces verbal întocmit de plt. C. A. ş.a. în data de 17 martie 2007 din 17 martie 2007.

- "P.V. abuz încredere 16 noiembrie (3689) doc."

- Proces verbal întocmit de sg. maj. Z.C. şi sg. H.M. în data de 16 noiembrie 2006 din 17 noiembrie 2006 - "P.V. braconaj peste 19 mai 2006 (298) cioc".

- Proces verbal întocmit de lt. N.D. ş.a. în data de 19 mai 2006 din 19 mai 2006.

S-a reţinut că faţă de această împrejurare, cu adresa din 19 martie 2010 a fost sesizat I.P.J. Constanţa, D.G.I.P.I. cărora le-au fost trimise documentele în original, mai puţin cele 9 rapoarte de control tehnic în trafic. R.A.R.-S.R. Constanţa din 23 februarie 2009 al Alcotestului Drager pentru Ş.C. 11 martie 2004/02:10/rezultat 0.45 mg/l şi a documentelor în format electronic care sunt ataşate la dosarul cauzei.în vederea luării măsurilor ce se impun în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Prin adresa din 24 martie 2010. I.P.J. Constanţa. Serviciul Cabinet, a comunicat că inculpaţii C.L.l. şi T.E.. angajaţi ai I.P.J. Constanţa, au scos din incinta unităţii documentele menţionate mai sus, rară aprobarea conducerii I.P.J. Constanţa, încălcând astfel prevederile legale privind protecţia informaţiilor clasificate precum şi a Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor şi a datelor cu caracter personal pentru care a solicitat restituirea acestora, în original, inclusiv a celor ridicate în format electronic - pentru declasilicarea şi distrugerea lor de către emitent, în conf. cu art. 8 coroborat cu art. 23 şi 24 din H.G. nr. 525/2002. întrucât documentele au fost compromise prin scoaterea lor din unitate.

Prin adresa din 29 octombrie 2009 I.P.J. Constanţa a comunicat că din categoria documentelor clasificate fac parte şi agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine şi dispoziţii ale lucrătorilor de poliţie cerc etăţi, fapt pentru care este necesară declasilicarea şi distrugerea lor, deoarece informaţiile existente în agendele respective au fost compromise, încălcându-se prevederile din art. 4 din H.G. nr. 781 din 25 iulie 2002 privind Protecţia Informaţiilor Secrete de Serviciu.

Procedând contrar obligaţiilor de serviciu şi fără acordul emitentului, inculpaţii au sustras documente şi înscrisuri clasificate, în interes personal, iar apărarea potrivit căreia nu beneficiau la birouri de fişete ori spaţii de depozitare, nu poate fi reţinută în economia probatoriului, având în vedere cele două adrese menţionate mai sus.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată expertiza informatică asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpaţii C.L.l. şi T.E. cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în data de 25 iunie 2009.

Din raportul întocmit de Institutul pentru Tehnologii avansate, rezultă că în Hard disk-ul, al laptop-ului, ridicat de la inculpatul C.L.l. nu au fost identificate fişiere, care să conţină informaţii aflate sub incidenţa Legilor nr. 182/2002 şi nr. 677/2001. Nu au fost identificate fişiere cu documente adresate instanţelor de judecată şi nici dosare de urmărire penală.

Din raportul de expertiză efectuat asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpatul T.E., rezultă că acesta a deţinut în memoria lor documente cu caracter secret de serviciu.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de dispoziţiileart. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007) pentru inculpatul C.L.l. tribunalul a reţinut următoarele aspecte:

La data de 04 martie 2009, numitul B.S.C. a formulat un denunţ penal la Biroul Anticorupţie pentru Judeţul Constanţa împotriva agentului de poliţie C.L.l. sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită, faptă constând în aceea că la data de 11 august 2007 a pretins şi a primit de la denunţător suma de 100 euro. în schimbul promisiunii de încălcare a atribuţiilor de serviciu privind anularea a trei amenzi de circulaţie, în valoare totală de 1.092 lei. întocmite pe numele tatălui denunţătorului.

Denunţătorul B.S.C. susţine în denunţul penal şi declaraţia sa. că în ziua de 25 aprilie 2007, tatăl denunţătorului, pe nume B.G. a fost implicat într-un accident de circulaţie în timp ce conducea autoturismul, pe str. C. din mun. Constanţa. în sensul că. neadaptând viteza de deplasare a lovit în partea din spate autoturismul, condus de martorul C.F.D.

În aceste împrejurări, potrivit declaraţiei denunţătorului. în luna august 2007, acesta s-a prezentat la inculpatul C.L.l., care îşi desfăşura activitatea la B.T.U. al S.P.R. Constanţa pentru a-i cere lămuriri cu privire la accidentul de circulaţie în care a fost implicat tatăl său.

Cu acest prilej, inculpatul i-a prezentat denunţătorului un dosar din care lipsea procesul verbal cu privire la accidentul de circulaţie, lipsa fiind motivată de inculpat pe considerentul că nu a avut toate elementele necesare de la tatăl denunţătorului care se considera nevinovat. Denunţătorul i-a prezentat inculpatului două procese verbale de sancţionare contravenţională şi i-a cerut lămuriri inculpatului cu privire la modalitatea în care urmează a se proceda pentru instrumentarea accidentului de circulaţie.

La data de 11 august 2007. denunţătorul B.S.C. s-a prezentat din nou la inculpatul C.L.I. cu actele indicate de acesta, prilej cu care a fost întocmit procesul verbal, fără a fi de faţă şi martorul C.F.D. şi a fost completată declaraţia privind împrejurările accidentului.

Se susţine că în cadrul discuţiei cu inculpatul C.L.I. denunţătorul l-a întrebat pe acesta cum să procedeze cu procesele verbale de sancţionare contravenţională. Inculpatul i-ar fi răspuns: "Vrei să închidem dosarul?. Vii cu o atenţie.". împrejurare faţă de care denunţătorul l-a întrebat pe inculpat „Cât reprezintă atenţia?", acesta răspunzându-i .100 euro". Cu acelaşi prilej, inculpatul i-a pretins denunţătorului potrivit declaraţiei acestuia. .îmi aduci atenţia, plăteşti doar amenda de circulaţie", consemnată în procesul verbal de constatare a accidentului de circulaţie. .respectiv 195 lei noi. în 48 ore. iar celelalte amenzi contravenţionale de câte 351 lei le voi anula."

A doua zi. denunţătorul s-a prezentat la inculpat în biroul acestuia, unde i-a oferit suma de 100 euro pretinsă şi i-a pus la dispoziţie actele tatălui său. Ulterior, denunţătorul a achitat amenda de 195 lei stabilită prin procesul verbal din data de 11 august 2007 şi i-a remis inculpatului permisul de conducere al tatălui care era suspendat pe o perioadă de 3 luni. potrivit aceluiaşi proces verbal.

În luna ianuarie 2009. denunţătorul a aflat telefonic de la mama sa că părinţii săi figurează la organul fiscal cu trei amenzi de circulaţie neplătite, cu toate că tatăl său formulase contestaţii împotriva proceselor verbale de sancţionare contravenţională. După revenirea sa din voiaj. în ziua de 03 aprilie 2009. denunţătorul B.S.C. s-a deplasat la biroul inculpatului C.L.I. şi i-a reamintit că. în vara anului 2007 i-a oferit suma de 100 euro. ca urmare a pretinderii sale, de faţă fiind şi martorul A.F.

Convorbirea cu inculpatul C.L.I. a fost înregistrată de denunţătorul B.S.C. pe telefonul mobil, iar conţinutul acesteia a fost prezentat în ziua de 04 martie 2009 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa. Instanţa a reţinut că din redarea în formă scrisă a conţinutului convorbirii ambientale purtate la data de 03 martie 2009 de denunţătorul B.S.C. cu inculpatul C.L.I. ce constituie mijloc de probă conform dispoziţiile art. 91" alin. (2) C. proc. pen., care precizează că .înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege", rezultă că inculpatul se cunoaşte cu martorul A.F., care l-a însoţit pe denunţător la biroul său în ziua în care 11 august 2007 - aspect care de altfel nu este negat de nici una dintre părţile audiate.

Denunţătorul i-a solicitat inculpatului restituirea banilor pe care a pretins că i-a dat. întrucât susţine că a plătit amenzile despre care l-a asigurat că nu le va plăti.

Tribunalul a apreciat că nu se pot scoate din context anumite afirmaţii din care să se tragă concluzia conform căreia inculpatul a recunoscut . invocându-se fraze de maniera. Cu cine am vorbit la rândul meu. I-am zis băi. Ia de aicea, sărut-mâna şi vezi ce rezolvi cu treaba asta. Gata mă. s-a rezolvat." sau că inculpatul şi-a amintit că a vorbit cu o persoană căreia i-a zis .Ia, mă, de aici jumătate şi tu. Şi astea, la revedere", urmând ca, colegul de la implementare să rezolve treaba".

Audierea de către instanţă a conţinutului acestui suport multimedia cât şi vizualizarea redării în formă scrisă a conţinutului convorbirii ambientale purtate la data de 03 martie 2009 de denunţătorul B.S.C. cu inculpatul C.L.I. relevă o insistenţă nefirească a denunţătorului în a aprecia că i-a dat cândva, cu doi ani în urmă . inculpatului o anumită sumă de bani . în raport de faptul că inculpatul nu recunoaşte nici un moment pe parcursul întregii convorbiri cu denunţătorul că ar fi primit vreo sumă de bani de la acesta, mai mult inculpatul a încercat pe tor parcursul convorbirii să-i explice denunţătorului că nici nu avea posibilitatea să intervină în favoarea acestuia şi astfel nu există nicio justificare a denunţătorului pentru a da vreo sumă de bani.

Din această perspectivă înregistrarea convorbirii dintre denunţător şi inculpat nu susţine afirmaţiile denunţătorului sub nicio formă.

Un prim dubiu al Tribunalului a fost faptul că B.S.C. înţelege să formuleze denunţ împotriva inculpatului la circa doi după ce susţine că s-ar fi petrecut fapta.

Un al doilea dubiu în favoarea inculpatului a fost faptul că martorul A.F. propus chiar de denunţător care îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent. în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului nu susţine sub nicio formă declaraţia şi denunţul acestuia atât la urmărire penală cât şi în faţa instanţei.

Martorul îl cunoaşte atât pe B.S. cât şi pe C. ştie că au avut nişte discuţii despre o autorizaţie de reparaţie a unei maşini, însă nu a auzit niciodată despre pretinderea de către Conduleţ a unei sume de bani de la Bulgaria, respectiv 100 euro. aşa cum reţine în declaraţie . şi nici nu a văzut ca B. să-i dea vreo sumă de bani lui C. A asistat la discuţiile dintre C. şi B. însă în sensul că B. tăcea scandal la poliţie pentru că i se opriseră actele, şi martorul s-a dus să-l calmeze.

Declaraţiile inculpatului C.L.I. din ambele faze ale procesului penal, urmărire penală şi cercetare judecătorească sunt corelative şi se coroborează cu probele administrate respectiv declaraţia dată martorul A.F. propus chiar de denunţător şi conţinutul convorbirii pe care a ._s avut-o cu denunţătorul.

În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina sa la data de 11 august 2007, inculpatul face precizarea că a verificat în arhivă deoarece reţinuse permisul unui anume B., aşa cum îşi aducea aminte, şi atunci a constatat că reţinuse permisul lui B.G. pentru două fapte, respectiv prima pentru neacordare de prioritate şi a doua oară pentru neprezentare în termen de 48 de ore la poliţie să declare accidentul.

Nu este adevărat că ar fi primit suma de 100 euro de la denunţătorul B.S.C., nu neagă că există posibilitatea ca acesta să fi venit la inculpat cu vreun fel de problemă, însă nu ţine minte deoarece ridica în jur de 500 permise de conducere pe an, şi în asemenea situaţii, oamenii veneau cu diferite ameninţări sau provocări în ceea ce îl priveşte.

În ceea ce-l priveşte pe B.G., procesele verbale de contravenţie pe care le întocmise pentru acesta le comunicase şi deja urmau procedura normală, fiind date în debit, astfel că la data de 11 august 2007 nu avea vreo posibilitate să-l exonereze de la plata amenzii, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Mai mult, face precizarea că avea posibilitatea tehnică să-i aplice acestuia iniţial, când a luat măsuri, chiar avertisment, însă a recurs la sancţiuni mult mai mari.în aceste condiţii nu se poate reţine că inculpatul recunoaşte faptele aşa cum s-a sesizat în rechizitoriu.

Declaraţia şi denunţul lui B.S.C. nu se susţin prin probele administrate în cauză.

Din perspectiva dubiilor sesizate de instanţă privind existenţa faptei, favorabile conform principiului îi dubio pro reo, inculpatului în cauză devin incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi în acest context Tribunalul l-a achitat pe inculpatul C.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007), deoarece fapta nu există.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina celor doi inculpaţi C.L.I. şi T.E., Tribunalul a reţinut următoarele aspecte:

În rechizitoriu s-a reţinut că în perioada 2006-2009, primul şi în perioada 2008-2009,al doilea, au sustras din cadrul S.P.R. al I.P.J. Constanţa, documente şi înscrisuri în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care au fost descoperite la domiciliile lor cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009.

Cu adresa din 19 martie 2010 a fost sesizat I.P.J.Constanţa D.G.I.P.I., cărora le-au fost trimise documentele în original, mai puţin cele 9 rapoarte de control tehnic în trafic, R.A.R.-S.R. Constanţa din 23 februarie 2009 al Alcotestului Drager pentru Ş.C. 11 martie 04/02:10/rezultat 0,45 mg/l şi a documentelor în format electronic care sunt ataşate la dosarul cauzei.în vederea luării măsurilor ce se impun în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Prin adresa din 24 martie 2010 I.P.J. Constanţa, Serviciul Cabinet, a comunicat că inculpaţii C.L.I. şi T.E., angajaţi ai I.P.J. Constanţa, au scos din incinta unităţii documentele menţionate mai sus, fără aprobarea conducerii I.P.J. Constanţa, încălcând astfel prevederile legale privind protecţia informaţiilor clasificate" precum şi a Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor şi a datelor cu caracter personal pentru care a solicitat restituirea acestora. în original, inclusiv a celor ridicate în format electronic, pentru declasificarea şi distrugerea lor de către emitent. în conf. cu art. 8 coroborat cu art. 23 şi 24 din H.G. nr. 525/2002. întrucât documentele au fost compromise prin scoaterea lor din unitate.

Prin adresa din 29 octombrie 2009 I.P.J. Constanţa a comunicat că din categoria documentelor clasificate fac parte şi agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine şi dispoziţii ale lucrătorilor de poliţie cercetaţi, fapt pentru care este necesară declasificarea şi distrugerea lor, deoarece informaţiile existente în agendele respective au fost compromise. încălcându-se prevederile din art. 4 din H.G. nr. 781 din 25 iulie 2002 privind P.I.S.S.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată expertiza informatică asupra sistemelor informatice ridicate de Ia inculpaţii C.L.I. şi T.E. cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în data de 25 iunie 2009.

Din raportul întocmit de Institutul pentru Tehnologii avansate, rezultă că în Hard disk-ul, al Iaptop-ului, ridicat de la inculpatul C.L.I. nu au fost identificate fişiere, care să conţină informaţii aflate sub incidenţa Legilor nr. 182/2002 şi nr. 677/2001.

Nu au fost identificate fişiere cu documente adresate instanţelor de judecată şi nici dosare de urmărire penală şi din această perspectivă nu se poate antanta o altă încadrare juridică a faptelor cum este infracţiunea prev. de art. 272 C. pen., aspect sesizat de rechizitoriu.

Pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, Tribunalul a apreciat că se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu există intenţia de sustragere a unor astfel de documente.

La fila 25 verso din rechizitoriu se susţine că inculpaţii au sustras documentele în interes personal. ori s-a făcut dovada că documentele nu a fost sustrase, nu au fost însuşite şi nu au fost luate în interes personal . ci în interes profesional.

Trebuie evidenţiat din studierea actelor şi lucrărilor dosarului cu titlu de exemplu, numai rapoartele de prelungire menţionate în rechizitoriu, sunt nişte formulate tipizate.

Trebuie să se aibă în vedere că, în legătură cu intenţia de a sustrage documentele, S.R.U. i-a comunicat inculpatului C.L.I. că a fost luată în calcul şi o circumstanţă atenuantă, respectiv faptul că a păstrat la domiciliu aceste documente deoarece la sediu nu existau condiţii pentru păstrarea documentelor clasificate instanţa având în vedere procesul verbal din 12 mai 2010 al M.A.I. - D.G.I.P.I. prin care inculpatul este sancţionat pentru fapta prevăzută de H.G. nr. 781/2002. întrucât a scos din instituţie documente clasificate fără avizul şefului de serviciu.

Pentru cei doi inculpaţi trebuie avute în vedere din această perspectivă adresa din 11 octombrie 2011 al I.P.J. Constanţa, adresa din 24 martie 2010 a I.P.J. Constanţa către inculpatul C.L.I., Raportul de cercetare prealabilă din 01 martie 2010 a inculpatului C.L.I. din care rezultă că a fost luată în calcul şi o circumstanţă atenuantă, respectiv faptul că a păstrat la domiciliu aceste documente deoarece la sediu nu existau condiţii pentru păstrarea documentelor clasificate, Raportul de cercetare prealabilă din 17 februarie 2010 a inculpatului T.E. din care rezultă ca nu există probe în baza cărora să se reţină fapta prev. de art. 4 din H.G. nr. 781/2002 pentru acest din unnă inculpat.

Va fi avut în vedere pentru inculpatul T.E. şi procesul verbal din 12 mai 2010 al M.A.I. - D.G.I.P.I. prin care inculpatul este sancţionat pentru fapta prevăzută de H.G. nr. 781/2002. doar cu avertisment.

Reţinându-se din probatoriul administrat aspectul conform căruia inculpaţii au păstrat la domiciliu aceste documente deoarece la sediu nu existau condiţii pentru păstrarea documentelor clasificate conform cu Raportul de cercetare prealabilă din 01 martie 2010 a inculpatului C.L.I. şi cu Raportul de cercetare prealabilă din 17 februarie 2010 a inculpatului T.E. devin veridice apărările celor doi inculpaţi conform cărora nu au avut intenţia de a sustrage nici un document. Astfel, inculpatul T.E. declară că în dimineaţa zilei de 25 iunie 2009, se afla la serviciu, având asupra sa o servietă în care avea mai multe documente de serviciu cu regim special, respectiv agende înseriate. carnete de procese verbale, dovezi de reţinere, şi astfel, cu acea servietă asupra lui, a fost preluat de o echipă de jandarmi, dus la sediul I.P.J. unde a predat armamentul, şi apoi la D.G.A. unde a aşteptat mandatul de percheziţie.

La locul de muncă nu are asigurat un spaţiu adecvat, măcar un lîşet destinat păstrării acestor documente, pe care le are în primire pe bază de semnătură şi de care răspunde. Frecvent lua aceste documente acasă, ca de altfel şi ceilalţi colegi ai săi. însă pentru siguranţa acestora, deoarece aşa cum a precizat nu avea un spaţiu adecvat.

Nu mai ţine minte când a semnat fişa postului care sunt cu exactitate obligaţiile. însă în ce priveşte documentele de serviciu ştia că în situaţia în care le lua din unitate riscă sancţiune disciplinară sau contravenţională, însă aceleaşi sancţiuni risca şi în situaţia pierderii sau deteriorării acestora, şi a ales aşa cum a crezut această variantă pentru a nu-şi crea probleme. Pentru scoaterea din unitate a documentelor a fost de altfel cercetat de două ori şi sancţionat contravenţional numai o singură dată.

Inculpatul C.L.I. declară că în ceea ce priveşte fapta de sustragere în mod repetat în interes personal de documente şi înscrisuri aflate în păstrarea S.P.R. ştia că nu are voie să scoată documente legate de serviciu din unitate, şi că sancţiunea împotriva acestuia era una contravenţională.

Cu toate acestea, a scos din unitate agende personale care erau înregistrate la secretariatul Poliţiei Municipiului, cât şi acte privind tamponârile. care nu avea regimul de secret de serviciu. A procedat astfel deoarece nu avea dotarea materială necesară, respectiv fi sete personale, pentru a ţine actele şi lucrările acestora.

Într-un fişet îşi ţineau mai mulţi colegi actele de serviciu. Un alt motiv pentru care a scos din unitate aceste înscrisuri, este acela că avea peste 200 de lucrări în derulare şi nu avea timpul fizic necesar la serviciu pentru a se ocupa de ele, astfel că s-a ocupat şi acasă de aceste lucrări, în condiţiile în care era tot timpul cu geanta plină de documente pe drumuri.

Aceste aspecte fiind susţinute de Raportul de cercetare prealabilă din 01 martie 2010 a inculpatului C.L.I. şi cu Raportul de cercetare prealabilă din 17 februarie 2010 a inculpatului T.E., instanţa a reţinut apărarea fiecărui inculpat, şi nefiind în cauză dovedită intenţia de sustragere a vreunui document, respectiv unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. vor deveni aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sens în care a achitat pe cei doi inculpaţi C.L.I. şi T.E. pentru săvrşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii respectiv intenţia deoarece nu s-a dovedit sub nicio formă că în perioada 2006-2009, primul şi în perioada 2008-2009, al doilea, ar fi sustras din cadrul S.P.R. al I.P.J. Constanţa, documente şi înscrisuri în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009) de către inculpatul C.L.I. şi prev. de art. 13, din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 23 februarie 2009 şi 01 martie 2009) de către inculpatul T.E. Tribunalul a reţinut următoarele aspecte:

Potrivit planului de acţiune tip "B" pentru noaptea de 28/29 februarie 2009 şi anexei sale rezultă că inculpaţii C.L.I. şi T.E., împreună cu agenţii de poliţie C.E. şi M.D., au format echipa nr. 6, în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009, între orele 03,00-06,00, care a acţionat pe b-dul T. zona centrală, inculpatul C.L.I. conducând autoturismul M.A.I.

Potrivit planului de acţiune, inculpaţii aveau ca îndatoriri prevenirea şi combaterea încălcării normelor rutiere care generează accidente; depistarea persoanelor care conduc autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate; depistarea autovehiculelor înmatriculate în străinătate şi care circulau ilegal pe raza de competenţă ; descoperirea în trafic a autovehiculelor furate, etc.

La ora 04,54 din dimineaţa zilei de 01 martie 2009, martorul B.G. l-a sunat de pe telefonul său mobil pe agentul de poliţie R.G.C., care nu făcea parte din nici o echipă din planul de acţiune, şi în cadrul discuţiei i-a precizat că a lovit omul (unul) când dădea cu spatele, menţionându-i „şi mi-a murit omul".

Martorul B.G. audiat în şedinţa publică din data de 01 iunie 2011 declară că îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent în integralitatea lor, întrucât corespund întru totul adevărului. Nu-şi aminteşte să fi avut vreo convorbire telefonică cu T.E. şi C.L. acest aspect nelîind reţinut în sarcina, iar în ce-l priveşte pe R.G.C. nu neagă că este posibil să fi avut vreo convorbire la data de 1 martie 2009. însă nu-şi aduce aminte acest aspect deoarece este mult timp de atunci.

Este evident pro cauza faptul că precizează că nu a săvârşit niciun accident mortal în raport de ceea ce a declarat la urmărirea penală.

Nu este lipsit de relevanţă că agentul de poliţie R.G.C. care este cercetat pentru fapte de corupţie în Dosarul nr. 2203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, disjuns din Dosarul penal nr. 368/P/2009. i-a indicat martorului B.G., cercetat şi acesta alături de R.G.C. în acelaşi dosar, să plece de la locul accidentului .şi ce dacă. pleacă de acolo" întrebându-l dacă l-a văzut cineva.

B.G. i-a precizat agentului de poliţie R.G.C. că la locul accidentului este un poliţist . indicându-i numele de T. fapt pentru care R.G.C. i-a cerut martorului să i-l dea la telefon pe inculpatul T.E. căruia să-i transmită că urmează să discute cu R.

Formând echipă cu acesta şi aflându-se în apropierea inculpatului T.E.. continuarea discuţiei telefonice cu R.G.C. a fost tăcută de inculpatul C.L.I. căruia R.G.C. îi cere să-şi încalce atribuţiile de serviciu cu privire la constatarea accidentului pentru că .vine băiatul după aia.lasă-l dracu că."

Urmare traficului de influenţă exercitat de R.G.C., inculpaţii C.L.I. şi T.E. nu au întocmit nici un document cu privire la evenimentul rutier în care a fost implicat martorul, potrivit procesului verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice.

În cursul urmăririi penale au fost verificate toate evenimentele înregistrate în noaptea de 28 februarie 2009 ora 07.00 până la 01 martie 2009 ora 07.00. însă nu se regăseşte nici un eveniment rutier în care să fi fost implicat martorul B.G. potrivit sintezelor de la dosar.

Au fost efectuate verificări şi la S.C.J.U. Constanţa pentru identificarea unei eventuale victime ca urmare a accidentului comis de către B.G. însă nu a fost identificată nici o persoană accidentată.

Din procesul verbal de investigare din data de 17 martie 2010 rezultă că în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009. când s-au aflat în echipa nr. 6. inculpatul C.L.I. nu a întocmit nici un proces verbal de sancţionare, iar T.E. a întocmit 2 procese verbale.

Prin declaraţia de martor B.G. a precizat că în dimineaţa de 01 martie 2009, ora 04.54 nu a purtat convorbiri telefonice cu agentul de poliţie R.G.C.. întrucât telefonul său mobil era suspendat pentru neplata abonamentului. Declaraţia martorului este contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv listingul convorbirilor telefonice prezentat de SC T.O.R. SA ca urmare a autorizării de către Tribunalul Constanţa din care rezultă cu certitudine că acesta a comunicat telefonic, în sensul arătat mai sus cu R.G.C. şi din această perspectivă urmează a fi înlăturată sub acest aspect.

Cert este că în timpul audierii la cercetarea judecătorească acesta în referire la R.G.C. nu neagă că este posibil să fi avut vreo convorbire la data de 1 martie 2009. însă nu-şi aduce aminte acest aspect deoarece este mult timp de atunci.

La data de 06 aprilie 2010, potrivit procesului verbal de la dosar, i-a fost prezentată martorului B.G., înregistrarea audio a convorbirilor purtate în dimineaţa zilei 01 martie 2009. împrejurare faţă de care a declarat că îşi recunoaşte vocea, iar transcrierea convorbirilor este efectuată în mod corect, mai puţin afirmaţia .am lovit omul "în loc de .am lovit unul", neavând de formulat alte obiecţiuni.

Faţă de modul concret de comitere a faptei, se constată că. în sarcina celor doi inculpaţi se reţine comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000. Întrucât prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, aceştia i-au creat avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale numitului B.G., persoană implicată în accidentul rutier. în sensul neconstatării faptei şi nesancţionării sale.

La data de 23 februarie 2009 martorul L.L. a fost oprit în trafic de către inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. împreună cu reprezentantul R.A.R. D.D. în timp ce conducea autoturismul pe şoseaua Mangaliei, la KM 4-5. la ieşirea din mun.Constanţa. în vederea efectuării de verificări.

Cu acest prilej, reprezentantul R.A.R., martorul D.D. a procedat la efectuarea controlului tehnic al autoturismului, timp în care conducătorul auto. L.L. l-a sunat de pe telefonul său mobil, pe agentul de poliţie R.G.C. şi i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. şi reprezentantul R.A.R., D.D. în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pentru nereguli la autoturismul său, potrivit procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Drept urmare inculpatul T.E. nu i-a mai verificat documentele conducătorului auto L.L. respectiv certificatul de înmatriculare din care rezulta că era expirată inspecţia tehnică, din data de 13 decembrie 2008 iar reprezentantul R.A.R. D.D. nu a mai procedat la întocmirea raportului de control tehnic în trafic, aşa cum s-a mai întâmplat şi în data de 02 iulie 2009.

În şedinţa publică din data de 20 aprilie 2011 a fost audiat martorul D.D. care îşi menţine declaraţiile date până în prezent în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului şi este adevărat că efectuează controale ale autovehiculelor oprite în trafic din punct de vedere tehnic, însă împreună cu poliţia rutieră, care are posibilitatea să le oprească. Nu mai reţine cu exactitate incidentul care s-a petrecut în ceea ce-l priveşte pe L.L. la data de 23 februarie 2009. Ceea ce precizează este că în calitatea pe care o avea, de lucrător R.A.R., discuta foarte des la telefon cu agentul de poliţie R.G.C., astfel încât există posibilitatea să fi vorbit şi la 23 februarie 2009. în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2011 martorul L.L. precizează că nu-l cunoaşte pe inculpatul T.E. prezent în sală.

Este adevărat că în 23 februarie 2009 a fost oprit de un echipaj de poliţie care era împreună cu cei de la R.A.R., însă erau foarte multe maşini oprite şi nu îşi mai aduce aminte.Cu acea ocazie nu i s-a făcut un control tehnic al maşinii.

Astfel îneălcându-şi atribuţiile de erviciu ca urmare a traficului de influenţă exercitat de R.G.C., inculpatul T.E. nu a procedat la sancţionarea contravenţională a conducătorului auto L.L., în conf. cu dispoziţiile art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede că certificatul de înmatriculare se reţine de către Poliţia Rutieră în cazul când vehiculul nu are inspecţia tehnică valabilă, cu o dovadă înlocuitore cu drept de circulaţie pentru 15 zile, săvârşind astfel infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13" din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 248 C. pen.

Din procesul verbal de investigaţie din 17 martie 2010 rezultă că în ziua de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind circulaţi pe drumurile publice, a întocmit 13 procese verbale de sancţionare contravenţională, însă nici unul pe numele conducătorului auto L.L.

În drept. Tribunalul a reţinut că:

Fapta comisă de inculpatul C.L.I., care în dimineaţa zilei de 01 martie 2009, în timp ce se afla în dispozitivul stabilit prin planul de acţiune, tip ,,B", întocmit de I.P.J. Constanţa - S.P.R., şi-a încălcat atribuţiilor de serviciu, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie R.G.C., neluând măsuri legale faţă de conducătorul auto B.G., implicat într-un accident de circulaţie, obţinând pentru acesta avantaje patrimoniale şi nepatrimonial, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen.

Fapta comisă de inculpatul T.E., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la datele de 23 februarie 2009 şi 01 martie 2009, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie R.G.C. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, nesancţionându-l contravenţional în conformitate cu art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pe conducătorul auto L.L.. care conducea autoturismul, având expirată inspecţia tehnică periodică şi neluând măsuri legale faţă de conducătorul auto B.G. implicat într-un accident de circulaţie, obţinând pentru aceştia avantaje patrimoniale şi nepatrimonial, constituie infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpatul instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen.

1.2. Împotriva sentinţei penale nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii C.L.I. şi T.E.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat greşita achitare a inculpatului C.L.I. pentru infracţiunea de luare de mită, întrucât probele administrate demonstrează existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului; se mai susţine că fapta ar putea fi recalificată în infracţiunea prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen.: s-a mai criticat greşita achitare a ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1) (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Inculpatul C. (L.I. a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 - din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009). întrucât fapta nu există.

Inculpatul T.E. a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât. în principal. fapta nu există sau. în subsidiar, pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Din oficiu. Curtea de Apel a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009). respectiv art. 13, din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 23 februarie 2009) pentru inculpatul T.E.

În faţa Curţii de Apel au fost audiaţi inculpaţii C.L.I. şi T.E.. martorii M.D.A., C.E., I.V., M.C. şi au fost depuse înscrisuri de inculpaţi. 1.3. Curtea de Apel a constatat următoarele:

1. Infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C.L.I.

Martorul B.S.C. a formulat la data de 04 martie 2009 un denunţ prin care susţinea că la data de 11 august 2007 inculpatul C.L.I. a pretins şi a primit de la denunţător suma de 100 euro. în schimbul promisiunii de încălcare a atribuţiilor de serviciu privind anularea a trei amenzi de circulaţie. în valoare totală de 1092 lei. întocmite pe numele tatălui denunţătorului.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală martorul B.S.C. a susţinut că inculpatul C.L.I. a pretins suma de 100 euro pentru a anula două din cele trei procese verbale de contravenţie întocmite pe numele B.G., tatăl martorului B.S.C., urmând ca acesta din urmă să mai achite doar jumătate din minimul special al amenzii aplicate prin cel de-al treilea proces verbal de contravenţie.

Deşi în denunţul iniţial martorul B.S.C. a susţinut că a dat suma de 100 euro pentru anularea tuturor celor trei procese verbal de contravenţie, în declaraţia dată în faţa procurorului să susţină ca prin remiterea sumei de 100 euro urmau să fie anulate două din cele trei procese verbal de contravenţie.

Numitul B.G. a fost implicat într-un accident de circulaţie în timp ce conducea autoturismul pe str. C. din mun. Constanţa. în sensul că. neadaptând viteza de deplasare a lovit în partea din spate autoturismul condus de martorul C.F.D.

În urma coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la S.P.R. Constanţa. Nu a fost întocmit proces verbal de constatare. întrucât numitul B.G. nu a aşteptat sosirea agentul de poliţie.

Urmare acestui eveniment rutier, inculpatul C.L.I. a întocmit procesului verbal de contravenţie din 30 iulie 2007 prin care 1-a sancţionat contravenţional pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002. La data de 07 august 2007 inculpatul a întocmit procesul verbal prin care l-a sancţionat contravenţional din nou pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

După discuţia din data de 11 august 2007 dintre inculpat şi martorul B.S.C. în condiţiile descrise de prima instanţă, inculpatul C.L.I. a încheiat un alt proces verbal de contravenţie 11 august 2007 numitul B.G. a fost sancţionat contravenţional cu suma de 390 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 57 alin. (2) şi art. 79 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Acuzaţia adusă inculpatului se întemeiază de declaraţiile martorului B.S.C. şi procesul verbal de transcriere a convorbirii purtate în data de 03 martie 2009 între inculpat şi martorul B.S.C.

Curtea de Apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatului C.L.I. pentru această infracţiune. întrucât mijloacele de probă administrate nu dovedesc cu certitudine existenţa faptei.

A reţinut că pentru a se putea ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea persoanei şi să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei şi vinovăţia acestuia.

Nevinovăţia este prezumatâ. inculpatul ne fiind dator să-şi probeze nevinovăţia atâta timp cât nu s-a dovedit în contra sa. acest principiu regăsindu-se înscris în art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 14.2 din Pactul Internaţional asupra Drepturilor Civile şi Politice şi art. 23 din Constituţia României.

În Codul de procedură penală, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5, statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă"".

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

- vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes";

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanţa dispune condamnarea când fapta există. constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, însă existenţa faptei trebuie dovedită dincolo de orice îndoială, condiţie care nu este realizată în cauză, dat fiind că mijloacele de probă administrate în cauză nu atestă în mod neechivoc săvârşirea faptei.

Prima instanţă a indicat motivele pentru care acuzaţia adusă inculpatului C.L.I. nu este dovedită cert, în condiţiile în parte din susţinerile martorului B.S.C. sunt contradictorii sau sunt infirmate de martorul A.F., iar contextul în care a avut formularea denunţului suscită anumite dubii privind deplina obiectivitate a martorului B.S.C.

Aşa cum am arătat, susţinerile martorului B.S.C. sunt parţial contradictorii, începând chiar cu scopul pentru care ar fi fost remisă suma de bani către inculpat.

În denunţ se susţine că suma de 100 euro a fost dată pentru ca inculpatul C.L.I. să anuleze cele trei procese verbale de contravenţie, fiind prezent martorul A.F. Se mai afirmă că în data de 03 martie 2009. când martorul l-a contactat pe inculpat pentru a-i reproşa că nu a rezolvat anularea proceselor verbale de contravenţie, inculpatul i-a restituit suma de 100 euro. în prezenţa martorului A.F.

În declaraţia dată în faţa procurorului martorul B.G. a susţinut că inculpatul a tăcut următoarea afirmaţie: „îmi aduci atenţia, plăteşti doar amenda de circulaţie", consemnată în procesul verbal de constatare a accidentului de circulaţie, „respectiv 195 lei noi. în 48 ore. iar celelalte amenzi contravenţionale de câte 351 lei le voi anula."

Se constată diferenţa semnificativă dintre declaraţiile martorului privitor la scopul pentru care ar fi remis suma de bani.

Inculpatul C.L.I. a negat constant primirea sumei de bani de la martorul B.S.C., la fel cum martorul A.F. neagă faptul că martorul B.S.C. a remis inculpatului suma de 100 euro în data de 11 august 2007, după cum neagă şi restituirea acestei sume de la inculpat către B.S.C. în data de 03 martie 2009. Martorul A.F. confirmă întâlnirea celor două părţi în datele menţionate. în legătură cu evenimentul rutier în care a fost implicat numitul B.G. şi cu sancţionarea contravenţională a acestuia, întâlnire pentru acre a avut rolul de intermediar. întrucât cunoştea ambele părţi.

Persoanele care au fost de faţă la presupusa remitere a sumei de bani către inculpat, exceptând martorul B.S.C., nu confirmă susţinerile acestuia.

A remarcat faptul că. în ipoteza în care suma de bani a fost dată pentru anularea proceselor verbale prin care numitul B.G. a fost sancţionat contravenţional cu sumele de 351 lei şi 351 lei. remiterea acestei sume apare ca total nejustificată.

Pentru cele două amenzi contravenţionale numitul B.G. avea posibilitatea de a achita jumătate din minimul special al amenzii contravenţionale, în termen de 2 zile de la comunicarea proceselor verbale, ceea ce înseamnă că ar fi avut de achitat în total suma de 351 lei. Echivalentul a 100 euro. potrivit cursului oficial al B.N.R. valabil pentru data de 10 august 2007. era de 318.90 lei. Diferenţa între suma pe care trebuia să o plătească cu titlu de amendă şi suma pretins remisă cu titlu de mită este foarte mică, aşa încât nu se identifică o motivare obiectivă pentru care martorul B.S.C. ar fi dorit să intervină pe lângă lucrătorul de poliţie, mai ales că avea nevoie şi de un intermediar.

Totodată, comparându-se susţinerile martorului B.S.C. din cuprinsul declaraţiilor sale şi cele din convorbirea înregistrată în data de 03 martie 2009, se mai remarcă anumite contradicţii ce pun sub semnul îndoielii declaraţiile date în faţa organelor judiciare.

Martorul B.S.C. a susţinut în declaraţia din faza de urmărire penală că i-a oferit suma de 100 euro inculpatului C.L.I.. în timp ce erau singuri în biroul inculpatului. Referitor la întâlnirea din data de 03 martie 2009. martorul a afirmat că inculpatul i-a restituit personal suma de 100 euro. după care s-a întâlnit cu martorul A.F. pe holul instituţiei unde lucra inculpatul.

Din convorbirea purtată în data de 03 martie 2009 între martorul B.S.C. şi inculpat, transcrisă în procesul verbal, rezultă că într-adevăr cei doi s-au întâlnit în data de 03 martie 2009, iar martorul încerca să-i reamintească inculpatului că în anul 2007 ar fi stabilit să îi fie anulate două amenzi. Se remarcă faptul că inculpatul neagă în mod categoric susţinerile martorului B.S.C., afirmând că nici nu ar fi putut să anuleze procesele verbale de contravenţie şi nu a primit nicio sumă de bani de la martor. Deşi martorul B.S.C. insista în faptul că a dat suma de bani, inculpatul a negat în mod constant, cerând chiar să fie adus numitul A.F., care ar fi intermediat înţelegerea dintre cei doi.

După referirile în discuţia dintre martorul B.S.C. şi inculpat la numitul A.F. se observă o schimbare a atitudine a inculpatului, care susţine că este posibil să fi fost altă problemă, respectiv persoana cu care ar fi discutat pentru rezolvarea situaţiei proceselor verbale să nu fi respectat înţelegerea. Prin aceste afirmaţii inculpatul recunoaşte că ar fi discutat cu o altă persoană pentru ca cele două procese verbale să nu fie implementate în vederea plăţii, dar nu rezultă cert că inculpatul ar fi primit vreo sumă de bani. Afirmaţiile privitor la faptul că ar fi dat ceva sunt cu caracter general şi vizează un mod de lucru care pare să fi fost aplicat pentru a se evita plata unor amenzi contravenţionale, dar nu situaţia particulară a martorului B.S.C.

Referitor la suma de bani. Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reţine, aşa cum susţine martorul B.S.C., că inculpatul a restituit suma de bani. Inculpatul a afirmat .,stăm în birou. vine el. Vă întoarceţi afară, am rezolvat-o şi cu asta basta! Ţi-ai luat banii." Această afirmaţie este legată de sosirea martorului A.F., context în care este posibil ca restituirea banilor să aibă legătură cu A.F., iar nu cu inculpatul, mai ales că nu rezultă din transcrierea convorbirii nici un element care să susţină afirmaţia că inculpatul a restituit suma de 100 euro.

Doar după ce a sosit martorul A.F. şi a intervenit în discuţie se constată afirmaţia inculpatului "eşti mulţumit ?". pentru ca după despărţirea de inculpat discuţia să continue între B.S.C. şi A.F.. Acesta din urmă afirmă că inculpatul i-a spus despre persoana care l-a păcălit şi că „n-am ce să-ţi fac, pierzi acumP.de unde se înţelege că cel care pierde este martorul A.F., concluzia fiind că acesta este cel care a restituit eventual o sumă de bani către B.S.C.

Curtea de Apel a menţionat că această apreciere nu are un caracter cert. fiind o deducţie simplă din succesiunea discuţiei purtate între cele trei persoane. însă curtea doreşte să accentueze că în nici un caz discuţia înregistrată nu confirmă declaraţia martorului B.S.C.. în sensul că inculpatul i-a restituit suma de bani şi cu atât mai puţin că erau singuri, tară martorul A.F.

Se mai constată în transcrierea convorbirii afirmaţia martorului B.S.C. că suma de bani a fost dată iniţial inculpatului de A.F., contrar a ceea ce se susţine de martor în declaraţia dată în faza de urmărire penală.

Convorbirea din dată de 03 martie 2009 oferă anumite indicii privind implicarea inculpatului C.L.I. în ajutarea martorului B.S.C., pentru a nu mai fi plătite două amenzi contravenţionale. însă elementele furnizate de această discuţie sunt echivoce, contradictorii cu declaraţiile ulterioare ale martorului B.S.C. şi total contrazise de inculpat şi martorul A.F.

În acest context, nu se poate stabili cu certitudine dacă martorul B.S.C. a remis o sumă de bani inculpatului ori martorului A.F., scopul pentru care ar fi fost remisă suma de bani, destinatarul final al sumei, fiind posibil ca suma de bani să fi fost dată altei persoane chiar de martorul A.F., având în vedere că inculpatul nu ar fi putut în mod direct să evite implementarea proceselor verbale de contravenţie. în vederea plăţii amenzilor. Din discuţie se deduce mai degrabă că martorul A.F. ar fi restituit o sumă de bani martorului B.S.C., iar nu inculpatul C.L.I.

Toate aceste elemente de incertitudine, contradicţiile din susţinerile martorului B.S.C. coroborate cu argumentele redate de prima instanţă a determinat Curtea de Apel să aprecieze că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo şi a dispus achitarea inculpatului C.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. (apta din data de 11 august 2007).

În cauză nu s-ar putea reţine nici săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. pentru fapta din data de 11 august 2007. întrucât elementele de incertitudine indicate mai sus sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte această infracţiune.

Pe de altă parte, inculpatul C.L.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., întrucât la data de 11 august 2009 a pretins şi primit suma de 100 euro de la martorul B.S.C., în scopul încălcării îndatoririlor de serviciu cu privire la un dosar contravenţional şi anularea amenzilor aplicate numitului B.G.

Schimbarea de încadrare juridică solicitată de procuror din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. tinde în fapt la schimbarea obiectului acuzării, nefiind o reală cerere de schimbare a încadrării juridice.

Schimbarea încadrării juridice reprezintă o operaţiune tehnico-juridică prin care este identificată norma incriminatoare ce corespunde acuzaţiei faptice aduse inculpatului.

În raport de acuzaţia adusă inculpatului, procurorul şi prima instanţă au stabilit în mod corect încadrarea juridică, dat fiind că inculpatul este acuzat că a primit o sumă de bani pentru a nu-şi îndeplini corespunzător atribuţiile de serviciu, acţiune ce corespunde conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită.

În prezent, procurorul intenţionează a se reţine în sarcina inculpatului că a primit suma de bani pentru a interveni pe lângă alt lucrător de poliţie. în vederea anulării proceselor verbale de contravenţie. în opinia curţii, această faptă este diferită de cea reţinută în actul de sesizare a instanţei, iar dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. obligă instanţa să judeca cauza numai în raport de fapta şi persoana indicate în actul de sesizare, motiv pentru care. chiar şi în ipoteza în care s-ar fi dovedit săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (ceea ce nu este cazul în speţă), nu ar fi fost posibilă schimbarea încadrării juridice solicitată de procuror.

2. Infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

În sarcina inculpatului C.L.I. s-a reţinut forma simplă a infracţiunii. în raport de o faptă comisă la data de 01 martie 2009. în timp ce pentru inculpatul T.E. s-a reţinut forma continuată a infracţiunii pentru două acte materiale comise la datele de 23 februarie 2009 şi 01 martie 2009. motive pentru care Curtea a analizat distinct cele două acte materiale.

A) Fapta din data de 23 februarie 2009

În sarcina inculpatului T.E. s-a reţinut că la data de 23 februarie 2009. ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie R.G.C. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu. nesancţionându-1 contravenţional. în conformitate cu art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. pe conducătorul auto L.L.. care conducea autoturismul având expirată inspecţia tehnică periodică.

Prima instanţă a stabilit că inculpatul T.E. se face vinovat de săvârşirea acestei fapte. apreciere care este considerată de curte ca fiind întemeiată. în raport de mijloacele de probă administrate.

În cauză este necontestat că în data de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, având ca obiectiv verificarea respectării legislaţiei rutiere, punct de controlul fiind situat la Şoseaua M. împreună cu inculpatul erau prezenţi şi numiţii D.D. şi Dobre Adrian, angajaţi al R.A.R., pentru a efectua verificări tehnice ale autovehiculelor.

De asemenea, este cert că martorul L.L. ce conducea autoturismul, a fost oprit pentru verificări de inculpatul T.E. aspect confirmat constant de martorul L.L.

Angajaţii R.A.R. au început să efectueze verificări la autoturismul martorului L.L. astfel că martorul L.L. a profitat de aceste momente pentru a-l contacta telefonic pe agentul de poliţie R.G.C. şi i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. şi reprezentantul R.A.R., D.D. în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pentru neregulile de la autoturismul său.

Aceste aspecte sunt confirmate de declaraţiile martorului L.L. şi înregistrarea convorbirii telefonice dintre numitul R.G.C. şi martorul D.D.. Această convorbire telefonică (fila 249 vol. I u.p.) este suficient de explicită pentru a rezulta că numitul R.G.C. a solicitat inculpatului L.L. prin intermediul martorului D.D., să nu-l sancţioneze pe martorul L.L.

Curtea de Apel a observat că la data de 23 februarie 2009 autoturismul, nu avea efectuată inspecţia tehnică periodică obligatorie, astfel cum rezultă din copia certificatului de înmatriculare al autoturismului. Aceasta fusese valabilă până la data de 13 decembrie 2008, iar următoarea inspecţia tehnică periodică obligatorie a fost efectuată la data de 22 iunie 2009, astfel că la data de 23 februarie 2009 martorul L.L. ar fi trebuit sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat.

Contravenţiile din clasa a IV-a se sancţionează cu de la 9 la 20 puncte-amendă. iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului (respectiv 60 lei), conform art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, pentru contravenţia săvârşită de martorul L.L. ar fi trebuit să i se aplice o amendă între 540 lei şi 1200 lei.

În mod corect prima instanţă a apreciat, în raport de starea de fapt reţinută, că urmare a intervenţiei numitului R.G.C. inculpatul T.E. nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, prin neaplicarea sancţiunii contravenţionale martorului L.L. care săvârşise contravenţia prev. de art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (în redactarea în vigoare la data faptei), faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

Conform art. 13 din Legea nr. 78/2000. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani

Conform atribuţiilor de serviciu, inculpatul T.E. avea obligaţia de a aplica sancţiuni contravenţionale participanţilor la trafic care au încălcat prevederile legale privind circulaţia pentru drumurile publice. însă nu şi-a îndeplinit această obligaţie de serviciu în cazul martorului L.L.

Consecinţa neîndeplinirii sarcinii de serviciu a avut ca urmare producerea unei pagube bugetului unităţii administrativ teritoriale unde a fost comisă contravenţia, al cărei cuantum este reprezentat de cuantumul amenzii contravenţionale, ce nu putea fi mai mic de 540 lei sau 370 lei, în cazul în care se plătea jumătate din minimul special al amenzii contravenţionale. Conform art. 8 alin. (4) din O.G. nr 2/2001 sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Prin neaplicarea sancţiunii contravenţionale martorul L.L. a obţinut un avantaj nepatrimonial, reprezentat tocmai de cuantumul amenzii contravenţionale pe care nu a trebuit să o mai suporte din patrimoniul propriu.

Se constată că este realizată atât urmarea prevăzută de art. 248 C. pen., cât şi urmarea cerută de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 (obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial).

Drept urmare pentru fapta din data de 23 februarie 2009 reţinută în sarcina inculpatului T.E. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

Fapta din data de 01 martie 2009.

În sarcina inculpaţilor C.L.I. şi T.E. s-a reţinut că în dimineaţa de 01 martie 2009, în timp ce se afla în dispozitivul stabilit prin planul de acţiune, tip „B", întocmit de I.P.J. Constanţa - S.P.R., şi-a încălcat atribuţiilor de serviciu, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie R.G.C., neluând măsuri legale faţă de conducătorul auto B.G., implicat într-un accident de circulaţie, obţinând pentru acesta avantaje patrimoniale şi nepatrimonial.

Prima instanţă a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpaţi, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpaţilor C.L.I. şi T.E.

Contrar concluziei primei instanţe, Curtea de Apel a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză nu conduc la concluzia certă că această faptă există, în condiţiile în care nu s-au identificat date obiective privind producerea unui eveniment rutier în noaptea de 28 februarie /01 martie 2009.

Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în noaptea de 28/29 februarie 2009 inculpaţii C.L.I. şi T.E., împreună cu agenţii de poliţie C.E. şi M.D., au format echipa nr. 6, în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009. între orele 03.00-06,00, care a acţionat pe b-dul Tomis zona centrală, inculpatul C.L.I. conducând autoturismul M.A.I.

Întreaga acuzaţie adusă inculpaţilor se bazează pe o convorbire telefonică purtată în data de 01 martie 2009, ora 04.54 între numiţii R.G.C. şi B.G., în care mai intervine şi o persoană pe nume Conduleţ, despre care se susţine că este inculpatul C.L.I.

Din conversaţia telefonică rezultă că martorul B.G. ar fi lovit o persoană, când dădea cu spetele şi „ar fi murit omul"", iar la faţa locului ar fi un lucrător de poliţie, aspecte pe care i le comunică numitului R.G.C.. Acesta din urmă cere să vorbească cu lucrătorul de poliţie, astfel că discuţia telefonică este continuată cu o persoană care se recomandă „C."

Această discuţie este foarte scurtă, rezumându-se la susţinerea numitului R.G.C. "hai că vine băiatul după aia . lasâ-l dracu că", şi la salutul final al ambilor.

În cauză au fost audiaţi inculpaţii C.L.I. şi T.E., martorii R.G.C. şi B.G. care au negat că în noaptea de 01 martie 2009 martorul B.G. ar fi fost implicat într-un accident rutier, ce a fost constatat de inculpaţi, dar care nu au luat nicio măsură faţă de B.G., urmare a intervenţiei martorului R.G.C.

În faza apelului au fost audiaţi şi martorii C.E. şi M.D., ce făceau parte din aceeaşi echipă cu inculpaţii în noaptea de 01 martie 2009, însă nici aceşti martori nu au cunoştinţă despre vreun eveniment rutier în care să fi fost implicat martorul B.G. şi care să nu fi fost constatat de inculpaţi. Au afirmat martorii că în noaptea de 01 martie 2009 nu au fost sesizaţi despre producerea vreunui eveniment rutier.

Întrucât se susţine că în urma accidentului rutier din data de 01 martie 2009 ar fi decedat o persoană, au fost efectuate verificări, dar nu s-a depistat vreun eveniment rutier în care se fie implicat martorul B.G. ori să se constate un eveniment rutier soldat cu decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi în care conducătorul auto să fi părăsit locul faptei sau să nu fi fost identificat.

În consecinţă, nu se poate identifica un eveniment rutier concret în care să fi fost implicat martorul B.G. în noaptea de 01 martie 2009 şi care să fi fost soldat cu pagube materiale sau cu decesul ori vătămarea unei persoane.

Deşi în convorbirea telefonică purtată între numiţii R.G.C. şi B.G. se face referire la un posibil accident rutier în care o persoană a fost lovită, doar elementele de fapt extrase din această convorbire nu sunt suficiente pentru a concluziona în sensul existenţei unui accident rutier.

Conform art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002. accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii: s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

Astfel, era necesar să se identifice locul în care s-ar fi produs presupusul eveniment rutier, să se stabilească urmarea materială, precum şi autovehiculul implicat. Niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în cauză, aşa încât. în lipsa unor elemente obiective, nu se poate aprecia că a avut loc un accident rutier.

Simplele afirmaţii ale unor persoane în cuprinsul unei discuţii telefonice. în condiţiile în care datele extrase din convorbire nu sunt confimiate sub nicio formă de realitatea obiectivă, nu pot fi apreciate ca suficiente pentru a contura cu certitudine o stare de fapt.

Spre deosebire de fapta reţinută în sarcina inculpatului T.E. (din data de 01 martie 2009). în acest caz nu poate fi identificată o normă rutieră sau eventual de altă natură care să fi fost încălcată şi. implicit, nu se poate identifica sancţiunea care ar fi trebuit aplicată, aşa încât nu poate fi individualizată fapta în materialitatea sa şi nici urmarea ce constituie o componentă esenţială pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

De altfel, deşi prima instanţă reţine vinovăţia inculpaţilor, nu indică în ce constă evenimentul rutier. persoanele implicate, norma juridică încălcată şi sancţiunea care ar fi trebuit aplicată, elemente esenţiale în definirea existenţei faptei penale imputate inculpaţilor.

În măsura în care s-ar menţine hotărârea de condamnare s-ar ajunge în situaţia absurdă în care discuţia telefonică dintre nişte persoane să constituie temei pentru stabilirii răspunderii penale a unor persoane, cu toate că nimic din realitatea obiectivă nu lasă să se întrevadă că aspectele discutate în convorbirea telefonică au un fundament factual.

Drept urmare. Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu s-a dovedit cu certitudine, pe baza mijloacelor de probă administrate, că există fapta imputată inculpaţilor C.L.I. şi T.E. ca fiind săvârşită în noaptea de 01 martie 2009.

În consecinţă, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatul C.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009).

În cazul inculpatului T.E. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât erau două acte materiale despre care se susţinea că au fost comise în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale.

În condiţiile în care doar pentru fapta din data de 23 februarie 2009 s-a reţinut vinovăţia inculpatului T.E. în timp ce pentru fapta din data de 01 martie 2009 Curtea de Apel a apreciat că fapta imputată nu există, este evident că nu putem să mai fim în prezenţa săvârşirii a două acte materiale. în considerarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care fiecare în parte să realizez conţinutul constitutiv al aceleaşi infracţiuni.

Inexistenţa unuia dintre cele două acte materiale care în opinia procurorului şi a primei instanţe realizau conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate a impus schimbarea încadrării juridice în două infracţiuni distincte prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. pentru fiecare dintre faptele din data de 01 martie 2009. respectiv 23 februarie 2009. pentru fapta din data 01 martie 2009 s-a pronunţat o soluţie de achitare a inculpatului T.E. iar pentru fapta din data de 23 februarie 2009 s-a dispus condamnarea acestuia.

3. Infrac(iunea prev. de art. 242 alin. (1)-(3) C. pen.

În cazul ambilor inculpaţi au fost descoperite la domiciliile lor diferite documente privitor la activitatea de serviciu, cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 25 iunie 2009.

I.J.P. al Judeţului Constanţa a comunicat că inculpaţii C.L.I. şi T.E. au scos din incinta unităţii documentele, tară aprobarea conducerii I.P.J. Constanţa, iar din categoria documentelor clasificate fac parte şi agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine şi dispoziţii ale lucrătorilor de poliţie cercetaţi, fapt pentru care este necesară declasificarea şi distrugerea lor. deoarece informaţiile existente în agendele respective au fost compromise.

Potrivit art. 242 alin. (1)-(3) C. pen., sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. iar dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, ceea ce presupune că autorul a prevăzut şi irrmărit producerea rezultatului ori, deşi nu a urmărit producerea rezultatului, a prevăzut producerea sa.

Din analiza condiţiilor în care îşi desfăşurau activitatea inculpaţii şi a resurselor materiale puse la dispoziţia lor de conducerii instituţiei nu se poate reţine că aceştia au scos înscrisurile şi documentele din incinta unităţii cu intenţia de a le sustrage sau distruge.

Inculpaţii C.L.I. şi T.E. au declarat că scoaterea documentelor din instituţie a fost determinată de lipsa la locul de muncă a unui spaţiu adecvat păstrării documentelor, dar şi motivat de faptul că parte din documente erau folosite în activitatea curentă ori erau lucrări pe care le rezolvau la domiciliu. Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorii M.D., A.M.C. audiaţi în apel, dar şi de datele furnizate chiar de instituţia în care îşi desfăşurau activitatea inculpaţii.

Inculpatul C.L.I. a fost cercetat disciplinar de către I.P.J. Constanţa pentru faptul că a deţinut la domiciliul său documentele descoperite cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în prezenta cauză.

În raportul de cercetare prealabilă se reţine drept circumstanţă atenuantă faptul că păstrarea documentelor la domiciliu a fost determinată de inexistenţa fişetelor suficiente pentru depozitarea materialelor, în final inculpatul C.L.I. fiind sancţionat cu atenţionare scrisă pentru comiterea acestei fapte. Aceeaşi situaţie se constată şi în cazul altor lucrători de poliţie pentru acre concluziile au fost similare.

De asemenea, inculpaţii C.L.I. şi T.E. au fost sancţionaţi contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 4 din H.G. nr. 781/2002, întrucât la data de 25 iunie 2009 au scos din instituţie documente clasificate fără avizul şefului de serviciu, conform proceselor verbale de constatare a contravenţiei din 12 mai 2010.

Ca atare, Curtea de Apel a apreciat că circumstanţele concrete în care îşi desfăşurau activitatea inculpaţii demonstrează cu certitudine că aceştia nu au intenţionat să sustragă documente, ci doar le păstrau la domiciliile lor, din cauza dotării materiale deficitare de la locul de muncă, motiv pentru care a menţinut soluţiei primei instanţe de achitarea a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1), (3) C. pen.

4. Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T.E.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În procesul de individualizare a pedepsei instanţa trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancţionatorul al infracţiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalităţii urmărite de art. 52 C. pen. Pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracţiuni, potrivit art. 52 C. pen., care însă nu se formează exclusiv pe baza caracterului puternic represiv al sancţiunii penale. Scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atât din punct de vedere al prevenţiei speciale, cât şi a prevenţiei generale, se realizează prin intermediul funcţiilor pedepsei, care are un caracter de constrângere, de reeducare, de exemplaritate şi de eliminare, pedeapsă care însă trebuie adaptată şi persoanei făptuitorului şi finalităţii urmărite prin pedepsirea persoanei - formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Curtea de Apel a considerat că se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ce permite stabilirea unei pedepse care să sancţioneze corespunzător gravităţii faptei pe inculpat, dar şi care să-i ofere posibilitatea de a-şi revizui comportamentul ulterior, mai ales că este vorba despre o persoană care se află la primul conflict cu legea penală.

Conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., poate constitui circumstanţă atenuantă judiciară conduita bună a infractorului înaintea comiterii faptei. Inculpatul T.E. are vârsta de 35 de ani, este căsătorit, studii superioare, se află la primul conflict cu legea penală, fiind o persoană integrată social, are referinţe favorabile şi de la locul de muncă, din caracterizarea aflată la dosar rezultă că a obţinut rezultate foarte bune în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fiind apreciat în ultimii nouă ani cu calificativul .foarte bun".

Datele personale ale inculpatului, ce relevă o conduită bună anterior săvârşirii faptelor, în considerarea pregătirii şi carierei sale profesionale, a lipsei antecedentelor penale şi a unei integrări familiale, justifică reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., mai ales că suntem în prezenţa unei fapte care nu este de o gravitate deosebită pentru a se estompa semnificativ circumstanţele personale favorabile ale inculpatului.

Urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, până la cuantumul de 1 an închisoare.

Cuantumul pedepsei permite aplicarea suspendării condiţionate a executării, fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 81 alin. (1) lit. b).c C. pen., întrucât inculpatul nu are antecedente penale şi curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Inculpatul are maturitatea şi gradul de pregătire profesională necesare pentru a-şi reconsidera conduita faţă de faptele comise, astfel încât să nu mai comită pe viitor alte fapte penale. De regulă, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se dispune atunci când instanţa constată necesitatea unui control regulat al conduitei inculpatului şi atenţionarea constantă a acestui asupra modului în care trebuia să se comporte, pentru a evita comiterea unei noi infracţiuni. Această modalitatea de individualizare a executării pedepsei este oportună pentru persoane vulnerabile la factorul infracţional, însă inculpatul dispune de resursele personale pentru a realiza necesitatea revizuirii comportamentale şi fără controlul exercitat de un organ de supraveghere.

În concluzie. Curtea de Apel a reţinut că criticile formulate de procuror sunt în totalitate neîntemeiate, în timp ce criticile inculpatului C.L.I. sunt fondate integral, iar cele formulate de inculpatul T.E. sunt întemeiate doar cu referire la fapta din data de 01 martie 2009.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul T.E.

Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. referitor la greşita achitare a inculpatului lui C.L.I., greşita achitare a inculpaţilor C.L.I. şi T.E., respectiv greşita achitare a inculpaţilor C.L.I. şi T.E. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 242 C. pen.

Invocând acest caz de casare. Ministerul Public susţine că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului C.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în sensul că a existat o distorsionare gravă a probatoriului de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel.

Se susţine că au fost ignorate conţinutul denunţului şi declaraţiile date de către denunţătorul Bulgariu Septimiu împotriva agentului C.L.I. în data de 04 martie 2009, în care arată că. în urmă cu aproximativ 1 an şi jumătate i-a dat agentului de poliţie 100 de euro pentru ca acesta să anuleze două procese verbale de contravenţie, fapte probate şi prin discuţia ambientală din care reiese că banii au fost daţi prin intermediul martorului A.F.

În ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor C.L.I. şi T.E.. în opinia Ministerului Public distorsionare gravă a probatoriului de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel ar consta în nereţinerea faptului că. prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii au creat avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale faţă B.G., care fusese implicat într-un accident rutier, fapt confirmat din conţinutul convorbirii telefonică interceptată între B.G. şi un traficant de influenţă, agentul Rusescu, din care reiese că acesta din urmă îi cere inculpatului Conduleţ să îşi încalce atribuţiile de serviciu pentru a nu constata existenţa unui accident rutier. Împrejurarea că nu a putut fi identificată persoana vătămată, că nu a fost înregistrat nici un accident rutier este. de fapt, o confirmare a săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunii reţinută în sarcina acestora.

Totodată, s-a apeciat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor C.L.I. şi T.E. pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri pentru lipsa intenţiei. întrucât în locuinţele celor doi inculpaţi au fost găsite un număr mare de înscrisuri, respectiv înscrisuri ce fac parte din anumite dosare, şi nu dosarele respective, iar existenţa acestor înscrisuri trebuie coroborate cu natura infracţiunilor pentru care se inculpaţi erau cercetaţi, respectiv luare de mită şi abuz în serviciu, aspecte ce demonstrează că aceste înscrisuri au fost sustrase în scopul săvârşirii unor astfel de infracţiuni.

De asemenea. Ministerul Public a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. susţinând că nu se impuneau reţinerea circumstanţelor atenuante pentru inculpatul T.E.

Inculpatul T.E. a invocat cazul de casare prevăzut de ari. 385 pct. 12 C. proc. pen. referitor la greşita sa condamnare pentru o faptă ce nu a comis-o, precum şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. susţinând că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a condus la condamnarea sa.

Inculpatul susţine că lipsesc probele cu privire la existenţa activităţii infracţionale, sens în care este aplicabil principiul „in dubio pro reo", fiind invocată practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia penală nr. 3465 din iunie 2007, în care s-a statuat că în cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe sau complete şi există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula,,in dubio pro reo".

Astfel din declaraţiile martorilor D.D. şi L.L., care au fost ascultaţi în cursul judecăţii, rezultă cu certitudine că nu a efectuat la data de 23 februarie 2009 activitatea ce constituie fundamentul infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât acesta împreună cu un agent de la R.A.R. avea doar obligaţia de a opri autoturismul în trafic, agentul de la R.A.R. prelua pe conducătorul auto pentru a face verificările specifice, nefiind vorba de verificări ale poliţiei rutiere.

Pe de altă parte, inculpatul susţine că nu există o tulburare însemnată adusă unei instituţii din cele prevăzute la art. 145 C. pen., nu s-a stabilit dacă a existat un prejudiciu care s-a născut în patrimoniul vreunei instituţii, însă nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au luat în considerare dispoziţiile legale care prevăd posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului.

II. Analizând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de către inculpatul T.E., în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate şi le va respinge, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Preparator, dată fiind invocarea mai multor cazuri de casare, care însă tind către acelaşi scop, Înalta Curte va reaminti că potrivit jurisprudenţei sale constante cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. este incident dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii.

Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare (Decizia nr. 815 din 20 martie 2012).

Este deci stabilit că atunci când recurenţii tind spre obţinerea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., criticile pe care aceştia le aduc hotărârii nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor în care acestea au fost încadrate, respectiv art. 385 alin. (1) pct. 12^N teza I C. proc. pen.

Astfel cum în mod constant s-a arătat şi în doctrină, cazul de casare invocat implică pronunţarea unei hotărâri de condamnare, reţinându-se o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit s-a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, în realitate lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind astfel contrară legii.

Situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel se poate cenzura prin prisma dispoziţiile art 385¹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., caz de casare ce permite verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, adică cel prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt. având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009 s-a statuat că incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor. în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.

Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză. în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act. un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale. deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Având în vedere cele prealabil stabilite şi în raport de cele susţinute de către inculpatul T.E. prin recursul formulat, Înalta Curte va constata că în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţai o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, a fost invocat pur formal, inculpatul contestând în realitate starea de fapt, astfel că aceste critici aduse hotărârii nu pot fi analizate din perspectiva acestui caz de casare, ci vor fi analizate în raport de cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, adică cel prevăzut în dispoziţiile art. 385¹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen..

Sub acest aspect, înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, caz invocat atât de către Ministerul Public, cât şi de către inculpatul T.E.

Astfel, Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probele administrate, iar starea de fapt reţinută nu este o consecinţă a unei denaturări evidente a probelor, ci este rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În acest sens, în ceea ce priveşte achitarea inculpatului C.L., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită pr ev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la ari. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007), Înalta Curte apreciază că această faptă nu există.

Înalta Curte reţine că numitul B.G., tatăl denunţătorului B.S.C., a produs în cursul anului 2007 un accident de circulaţie datorită neadaptării viezei de deplasare în timp ce conducea autoturismul pe drumurile publice astfel că a lovit în partea din spate autoturismul condus de martorul C.F.D., iar ca urmare a coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la S.P.R. Constanţa, dar numitul B.G. nu a aşteptat sosirea agentul de poliţie.

Urmare acestui eveniment rutier, la data 30 iulie 2007 inculpatul C.L.I. a întocmit un prim proces verbal de contravenţie prin care l-a sancţionat contravenţional pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 07 august 2007 inculpatul a întocmit un al doilea proces verbal prin care l-a sancţionat contravenţional din nou pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 11 august 2007 inculpatul C.L.I. a încheiat un al treilea proces verbal de contravenţie prin care numitul B.G. a fost sancţionat contravenţional cu suma de 390 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 57 alin. (2) şi art. 79 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Acuzaţia adusă inculpatului C.L.I., potrivit căreia se susţine că acesta ar fi pretins şi primit suma de 100 euro pentru a fi anulate două din cele trei procese verbal de contravenţie, se întemeiază pe declaraţiile denunţătorului B.S.C. şi procesul verbal de transcriere a convorbirii purtate în data de 03 martie 2009 între inculpat şi acest denunţător.

Înalta Curte apreciază că acuzaţia formulată împotriva inculpatului C.L.I. nu are fundament probatoriu, deoarece este combătută prin declaraţia martorului A.F., prezent la discuţiile pe care denunţătorul B.S.C. le-a avut cu inculpatul, care intîrmă ipoteza potrivit căreia în data de 11 august 2007 s-ar fi remis inculpatului suma de 100 euro. iar la data de 03 martie 2009 această sumă s-ar fi restituit.

Analiza unor probe trebuie să se realizeze coroborat, probele neavând o valoare dinainte stabilită. aşa încât conţinutul discuţiei ambientale pe care denunţătorul B.S.C. a pus-o la dispoziţia organelor de urmărire penală, declaraţiile acestui denunţător (date doar în faţa organelor de urmărire penală) şi ale martorului A.F., conduc la concluzia unei puternice îndoieli asupra veridicităţii afirmaţiilor denunţătorului, aşa încât. în acord cu instanţa de fond şi cea de apel. în cauză este aplicabil principiului in dttbio pro reo, astfel că achitarea inculpatului C.L.I. pentru săvârşirea la data de 11 august 2007 a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. este corectă.

În ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor C.L.I. şi T.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009) Înalta Curte apreciază că această faptă nu există.

Acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor C.L.I. şi T.E. constă în aceea că în dimineaţa de 01 martie 2009. în timp ce se aflau în dispozitivul stabilit prin planul de acţiune întocmit de S.P.R. din cadrul I.P.J. Constanţa şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie R.G.C., şi nu au luat măsurile legale faţă de conducătorul auto B.G., implicat într-un accident de circulaţie, obţinând pentru acesta avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale.

Înalta Curte reţine că întreaga acuzaţie adusă inculpaţilor C.L.I. şi T.E. se bazează pe o convorbire telefonică purtată în data de 01 martie 2009, ora 04.54 între numiţii R.G.C. şi B.G., în care mai intervine şi o persoană pe nume C., despre care se susţine că este inculpatul C.L.I.

Potrivit procesului verbal de transcriere a discuţiei telefonice interceptate şi înregistrate rezulta bănuiala că martorul B.G. ar fi lovit o persoană şi „ar fi murit omul" când dădea cu spatele, iar la faţa locului ar fi fost prezent şi un lucrător de poliţie, aspecte comunicate numitului R.G.C., care solicită să vorbească cu lucrătorul de poliţie, ce se recomandă C., spunându-i ""hai că vine băiatul după aia . lasă-l."

Înalta Curte, apreciază că nu este rezonabil ca o întreagă acuzaţie să se bazeze exclusiv pe interceptări telefonice, că aceste probe trebuie să se coroboreze cu alte probe pe care organul de urmărire penală este obligat să le administreze pentru a demonstra vinovăţia unei persoane.

În cauză, declaraţiile inculpaţilor C.L.I. şi T.E., precum şi ale martorilor R.G.C., B.G., C.E. şi M.D. infirmă presupunerea că în noaptea de 01 martie 2009 martorul B.G. ar fi fost implicat într-un accident rutier, iar declaraţiile acestora se coroborează cu rezultatul verificărilor efectuate şi consemnate în cuprinsul proceselor verbale întocmite de către organele de urmărire penală din conţinutul cărora a rezultat că nu s-a depistat vreun eveniment rutier în care se fi fost implicat martorul B.G. ori să se constate vreun eveniment rutier soldat cu decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi în care conducătorul auto să fi părăsit locul faptei sau să nu fi fost identificat.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se putea pronunţa o soluţie de condamnare, întrucât conţinutul convorbirii telefonice purtată între numiţii R.G.C. şi B.G. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, aşa încât soluţia de achitare este una corectă.

Privitor la condamnarea inculpatului T.E. pentru comiterea la data de 23 februarie 2009 a infracţiunii prev. de ari. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., Înalta Curte apreciază că în cauză în mod corect s-a pronunţat o soluţie de condamnare

În fapt, Înalta Curte reţine că în cauză s-a stabilit, dincolo de orice îndoială, că la data de 23 februarie 2009 martorul L.L. a fost oprit în trafic de către inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu împreună cu reprezentantul R.A.R., martorul D.D. în timp ce conducea autoturismul pe şoseaua Mangaliei, la ieşirea din mun. Constanţa. în vederea efectuării de verificări.

Cu acest prilej, reprezentantul R.A.R., martorul D.D. a procedat la efectuarea controlului tehnic al autoturismului, timp în care conducătorul auto L.L. l-a sunat pe agentul de poliţie R.G.C. şi i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. şi reprezentantul R.A.R. în scopul de a nu fi sancţionat contravenţional pentru neregulile de la autoturismul său. aşa cum rezultă din conţinutul procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Ca urmare, inculpatul T.E. nu a mai procedat la verificarea documentelor conducătorului auto L.L.. respectiv a certificatul de înmatriculare din care ar fi rezultat că inspecţia tehnică era expirată din data de 13 decembrie 2008. iar martorul D.D. nu a mai procedat la întocmirea raportului de control tehnic în trafic.

Starea de fapt. aşa cum a fost ea stabilită, rezultă din probele administrate, respectiv din declaraţiile martorului D.D. Rezultatele verificărilor efectuate şi constatate prin procesul verbal de investigaţie din 17 martie 2010 din care rezultă că în ziua de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind circulaţi pe drumurile publice, a întocmit 13 procese verbale de sancţionare contravenţională. însă nici unul pe numele conducătorului auto L.L., precum şi din conţinutul convorbirilor telefonice consemnate în cuprinsul proceselor verbale aflate la dosar.

Referitor la achitarea inculpaţilor C.L.I. şi T.E. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 242 C. pen., deoarece faptei ii lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

Acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor C.L.I. şi T.E. constă în aceea că în perioada 2006-2009, primul şi în perioada 2008-2009. al doilea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu au sustras din cadrul S.P.R., documente şi înscrisuri, care au fost descoperite la domiciliile lor cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009.

Potrivit art. 242 alin. (1), (3) C. pen., sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, ceea ce presupune că autorul a prevăzut şi urmărit producerea rezultatului ori, deşi nu a urmărit producerea rezultatului, a prevăzut producerea sa.

În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, Înalta Curte apreciază că din conţinutul probelor administrate se demonstrează cu certitudine că inculpaţii C.L.I. şi T.E. nu au intenţionat să sustragă documente ci doar le păstrau la domiciliile lor datorită circumstanţelor concrete în care îşi desfăşurau activitatea din cauza dotării materiale deficitare de la locul de muncă.

Deşi I.J.P. al Judeţului Constanţa a comunicat că inculpaţii C.L.I. şi T.E. au scos din incinta unităţii documentele, fără aprobarea conducerii I.P.J. Constanţa, iar din categoria documentelor clasificate fac parte şi agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine şi dispoziţii ale lucrătorilor de poliţie cercetaţi, fapt pentru care este necesară declasificarea şi distrugerea lor. deoarece informaţiile existente în agendele respective au fost compromise, Înalta Curte nu poate reţine că aceştia au scos înscrisurile şi documentele din incinta unităţii cu intenţia de a le sustrage sau distruge.

Înalta Curte va reţine că din conţinutul rapoartelor de cercetare prealabilă ale inculpaţilor C.L.I. şi T.E. rezultă că păstrarea documentelor la domiciliu a fost determinată de inexistenţa fişetelor suficiente pentru depozitarea materialelor, aşa încât împrejurarea că documentele descoperite la percheziţiile domiciliare au fost scoase fără aprobarea conducerii I.P.J. Constanţa, nu poate conduce de plano la reţinerea în sarcina inculpaţilor C.L.I. şi T.E. a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1)³ C. pen., deoarece probele administrate au demonstrat că documentele nu a fost sustrase, nu au fost însuşite şi nu au fost luate în interes personal, ci în interes profesional, soluţia de achitare fiind una corectă.

Cazul de coşare prevăzut de art. 385 pct.14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport eu prevederile art. 2 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază că reţinerea în favoarea inculpatului T.E. a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. reprezintă o corectă apreciere a Curţii de Apel asupra gravităţii faptei comise de către inculpat, iar pedeapsa aplicată a fost evaluată riguros în raport de prevederile art. 72 C. pen. în aşa fel încât. în raport şi de persoana inculpatului să-i ofere posibilitatea de a-şi revizui comportamentul ulterior. în cauză fiind vorba despre o persoană care se află la primul conflict cu legea penală.

Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul T.E. are vârsta de 35 de ani. este căsătorit. studii superioare, se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social, are referinţe favorabile şi de la locul de muncă, a obţinut rezultate foarte bune în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fiind apreciat în ultimii nouă ani cu calificativul .foarte bun".

Aşadar. Înalta Curte apreciază că datele personale ale inculpatului, care au relevat o conduită bună anterior săvârşirii faptelor, în considerarea pregătirii şi carierei sale profesionale, a lipsei antecedentelor penale şi a unei integrări familiale, au justificat reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În consecinţă. Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul T.E. sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

Va face aplicarea art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul T.E. împotriva Deciziei penale nr. 157/P din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat T.E. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat C.L.I. în cuantum de 75 lei, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2744/2013. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 2860/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2814/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs