ICCJ. Decizia nr. 2916/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2916/2013
Dosar nr. 945/45/2012
Şedinţa publică din 30 septembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 15 din 7 februarie 2013 a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea O.V.C. privind decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi şi a obligat-o pe contestatoare să achite statului suma de 130 RON cheltuieli judiciare.
Din acte rezultă că numita O.V.C. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, în temeiul art. 161 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei la executare contestatoarea condamnată a arătat că prin sentinţa penală nr. 100 din 7 martie 2007 a Tribunalului Iaşi a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. şi, conform art. 34, art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
Prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi a fost admis apelul inculpatei, s-au descontopit pedepsele, s-a redus pedeapsa de 4 ani la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. e) C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere, conform art. 861şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Decizia penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Nelămurirea din dispozitivul deciziei penale nr. 187/2007 a Curţii de Apel Iaşi priveşte pedepsele accesorii şi constă în faptul că în cauză, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. e) C. pen. şi se pune problema dacă mai poate ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
Întrucât s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., contestatoarea poate ocupa, în continuare, această funcţie.
Cu toate acestea, cu ocazia soluţionării unei cauze aflate pe rolul Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. 1135/121/2009), instanţa a dispus anularea recursului promovat de SC C. SRL administrată de contestatoare, întrucât, ca urmare a aplicării pedepsei accesorii O.V.C. nu mai poate ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
Solicită ca această nelămurire privitoare la executarea deciziei penale nr. 187/2007 a Curţii de Apel Iaşi să fie lămurită de instanţă în sensul de a se stabili dacă mai poate ocupa o funcţie de natura celei deţinute la data săvârşirii infracţiunii, respectiv administrator al unei societăţi comerciale, având în vedere că pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. a fost suspendată, în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
Conform art. 436 C. proc. pen. măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii se pune în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri.
Cum Curtea de Apel nu a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii la O.R.C. Galaţi, în mod cert instanţa a apreciat că prin suspendarea executării pedepsei accesorii poate ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
Instanţa sesizată cu soluţionarea contestaţiei la executare a considerat-o nefondată.
Conform art. 461 lit. e) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. e) C. pen., în pedepsele componente, a redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, stabilind măsurile de supraveghere şi conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata termenului de încercare.
Inculpatei i s-a interzis dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii ca pedeapsă accesorie şi ca pedeapsă complementară.
Dispozitivul deciziei penale este lămuritor în sensul în care cuprinde toate dispoziţiile cerute de lege şi aplicabile cauzei, astfel încât nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
Conform legii, practicii judiciare şi doctrinei, suspendarea produce efecte provizorii de suspendare a executării pedepselor accesorii şi complementare pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Efectele definitive ale suspendării pedepsei accesorii se produc după împlinirea termenului de încercare fixat de instanţă când se consideră executată pedeapsa principală, conform art. 71 C. pen., precum şi ale executării pedepsei complementare, când intervine reabilitarea de drept conform art. 86 C. pen.
Numai instituţia reabilitării face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.
Suspendarea are efecte provizorii numai asupra pedepselor accesorii şi complementare aplicate de instanţă şi nu asupra incapacităţilor care rezultă din legi speciale şi care operează în baza legii, independent de felul şi natura pedepselor aplicate de instanţa de condamnare, care încetează numai prin reabilitare.
Prin hotărârea de condamnare desfiinţată în parte, în apel, prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi nu s-a aplicat inculpatei măsura de siguranţă prevăzută de art. 112 lit. a) C. pen. şi nicio măsură de siguranţă, măsurile de siguranţă fiind exceptate expres de la suspendare, conform art. 86 alin. (4), cu referire la art. 81 alin. (3) C. pen. Dispoziţiile art. 436 C. proc. pen. invocate nu sunt incidente, prin urmare.
În consecinţă, nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, aşa încât, contestaţia la executare de faţă va fi respinsă, ca neîntemeiată, cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 lit. e) C. proc. pen. nefiind dovedit.
Decizia civilă nr. 384/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, invocată drept argument în cauză, nu a avut în vedere, în soluţie, interdicţia prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., dispusă de instanţa penală de condamnare, ca pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie, ci o incapacitate decurgând din condamnarea asupra căreia modalitatea de individualizare a pedepsei nu produce efecte juridice de suspendare, incapacitatea încetând astfel cum s-a reţinut deja, prin reabilitare şi priveşte situaţii juridice exterioare.
Aşa fiind, conform art. 461 şi art. 462 C. proc. pen. contestaţia la executare a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal contestatoarea O.V.C., susţinând că hotărârea atacată n-ar fi legală deoarece n-ar fi admisibilă din punct de vedere juridic, ca o interdicţie suspendată printr-o hotărâre penală definitivă să fie schimbată de o instanţă civilă care să constate că acea pedeapsă accesorie şi complementară se execută. S-a mai susţinut că, în mod greşit, instanţa care a judecat contestaţia la executare s-a oprit numai la analizarea dispozitivului deciziei penale nr. 187/2007, deşi din chiar motivarea contestaţiei, rezultă în mod explicit că nelămurirea deciziei se datorează deciziei civile nr. 384/2011 a Curţii de Apel Galaţi.
Examinând recursul declarat de contestatoare, în raport de criticile formulate Curtea constată că, acesta este nefondat, în speţă nefiind prezentă vreo nelămurire sau neclaritate a hotărârii contestate, care să deschidă contestatoarei calea contestaţiei la executare. Dimpotrivă, prin hotărârea recurată, s-a demonstrat corect motivul pentru care pe perioada cât contestatoarea are aplicate pedeapsa accesorie şi complementară, este lipsită de dreptul de a ocupa o funcţie de administrator, la care pedepsele respective se referă, şi aceasta, chiar dacă aceasta ar fi suspendată, o astfel de suspendare, neputând avea decât un efect temporar, pe durata executării pedepsei principale.
De asemenea, instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a demonstrat şi de ce hotărârea civilă nu poate influenţa cu nimic asupra modului de soluţionare a contestaţiei la executare privind o hotărâre penală.
În aceste condiţii, Curtea va trebui să privească recursul declarat de contestatoarea O.V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea O.V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2901/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2013. Penal → |
|---|
