ICCJ. Decizia nr. 2918/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2918/2013
Dosar nr. 1891/1/2013
Şedinţa publică din 30 septembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În prezenta cauză contestatoarea a formulat în termen legal plângere împotriva ordonanţei din 15 aprilie 2011 dispusă în Dosarul nr. 799/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a rezoluţiei din 14 iunie 2011 dispusă de Procurorul General al aceluiaşi parchet în Dosarul nr. 179/UU/2/2011, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la procuror în vedere începerii urmăririi penale faţă de intimaţii nominalizaţi în plângerea sa.
Prin sentinţa penală nr. 97/P din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a respins ca nefondată plângerea petentei S.G. împotriva rezoluţiilor menţionate.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petenta criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, recurs ce a fost respins ca fiind inadmisibil prin decizia penală nr. 740 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei decizii la data de 5 noiembrie 2012 petenta S.G. a formulat contestaţie în anulare adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatoarea a arătat că deşi a solicitat acordarea unui termen de judecată, întrucât era în imposibilitate de prezentare motivat de afecţiuni medicale, cererea sa a fost respinsă, procedu-se la judecarea cauzei.
Înalta Curte examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare constată că motivul pe care se sprijină contestaţia şi anume art. 386 lit. b) C. proc. pen., reţinându-se totodată că în practicaua deciziei penale nr. 740 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală petenta deşi a formulat o cerere de amânare, depunând în acest sens acte medicale, s-a apreciat de instanţă că faţă de obiectul cauzei dedusă judecăţii, cât şi de faptul că nu era necesară citarea acesteia, s-a dispus continuarea judecăţii cauzei.
Cu ocazia judecării recursului petentei instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 8 al aceluiaşi cod este definitivă, petenta exercitându-şi dreptul la recurs împotriva unei hotărâri definitive, astfel că acesta este inadmisibil.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Cum prezenta contestaţie în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri penală dată într-o cauză prin care s-a respins ca fiind inadmisibil recursul declarat, Înalta Curte constată că în raport de natura cauzei în care s-a pronunţat soluţia contestată în prezenta cerere, nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., enumerate mai sus, astfel că, văzând şi dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge cererea formulată de contestatoarea S.G. şi o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.G. împotriva deciziei penale nr. 740 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 839/36/2011.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 30/2013. Penal → |
|---|
