ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2961/2013

Dosar nr. 2449/1/2013

Şedinţa publică din 01 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 638 din data de 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2830/122/212 s-a dispus, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.M.L. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului G.M.L. pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ C. proc. pen., au fost condamnaţi inculpaţii M.R.M. şi G.I.M., la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpaţii execută pedeapsa cea mai grea, de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare şi câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpaţilor M.R.M. şi G.I.M. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani pentru fiecare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii M.R.M. şi G.I.M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe. lângă Tribunalul Giurgiu conform planificării;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.R.M. durata reţinerii de la 10 octombrie 2012 la 11 octombrie 2012 (24 ore).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpaţii B.I.A., B.G.A., S.I.A. şi B.A., la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi câte 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru fiecare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpaţii execută pedeapsa cea mai grea, de câte 2 (doi) ani închisoare fiecare şi câte 2(doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 2 (doi) ani închisoare aplicate fiecărui inculpat sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) închisoare pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu conform planificării;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a confiscat de la inculpatul G.M.L. cantitatea de 0,05 gr., fragmente vegetale, ce conţine JWH-203, JWH-122, JWH-210, MAM-2201, conform dovezii seria H nr. AA din 5 noiembrie 2012, cantitatea de 0,06 gr. fragmente vegetale ce conţine JWH-203, JWH-122, JWH-210, MAM-2201, conform dovezii seria H nr. BB din 5 noiembrie 2012, cantitatea de 1,31 gr. substanţă ce conţine ALPHA-PVP, 18 pliculeţe, şi 0,80 gr. pulbere ce conţine ALPHA-PVP conform dovezii seria H nr. CC din 5 noiembrie 2012, cantitatea de 0,07 gr., fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă THC conform dovezii seria H nr. DD din 5 noiembrie 2012, cantitatea de 0,63 gr., ce conţine substanţa ALPHA-PVP conform dovezii seria H nr. EE din 5 noiembrie 2012, depuse la I.G.P.R. - DCJSEO.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii G.M.L., M.R.M. şi G.I.M. să plătească statului câte 12.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii B.I.A., B.G.A., S.I.A. şi B.A. să plătească statului câte 16.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 400 RON fiecare, onorariu apărător oficiu, sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în perioada martie 2012 - 10 octombrie 2012, inculpaţii G.M.L. şi M.R.M. împreună cu învinuiţii G.I.M. şi B.G.A. s-au constituit într-un grup infracţional în vederea săvârşirii infracţiunii de efectuare, direct sau prin interpuşi, de operaţiuni de distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie în sensul Legii nr. 194/2011; operaţiunile efectuându-se direct sau prin interpuşi, fiind racolaţi şi învinuiţii B.I.A., S.I.A. şi B.A., care vindeau asemenea produse din interiorul spaţiului închiriat de SC "F.L." SRL (administrată succesiv de inculpata M.R.M. şi învinuita B.G.A.).

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a săvârşirii faptelor, declaraţii ce s-au coroborat aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţii relevante sub aspectul săvârşirii de către inculpaţi a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, s-a reţinut că martorii V.S.I., R.V. şi Ţ.I., surprinşi de organele de poliţie având asupra lor produse cu efect psihoactiv, au arătat că au cumpărat astfel de produse de la inculpatul G.M.L., martorul R.V. făcând şi precizarea prin declaraţia dată că a cumpărat astfel de produse de mai multe ori de la inculpaţii M.R.M. şi G.M.L., dar şi de la alte persoane ce vindeau astfel de produse, în timp ce martorul V.S.I. a precizat prin declaraţia dată că a cumpărat produse cu efectul psihoactiv de la inculpatul G.M.L.

Martorul N.A., surprins de organele de poliţie având de asemenea asupra sa două pliculeţe cu produse având efect psihoactiv, a declarat la rândul său că a cumpărat astfel de produse de la magazinul lui G.

Martorii D.F., B.R.O. au declarat la rândul lor că au cumpărat produse cu efect psihoactiv de la magazinul situat în Giurgiu, B-dul B., judeţul Giurgiu, magazin despre care aveau cunoştinţă că aparţinea unui poliţist pe nume G. şi martorii B.V.F. şi M.I.A. declarând la rândul lor că au cumpărat asemenea produse de la o persoană de sex feminin din acelaşi magazin ca şi martorii D.F. şi B.R.O.

De la magazinul lui G. au cumpărat produse cu efectul psihoactiv şi martorii, S.R.A. şi N.M.A., B.A., Z.A. şi M.J., V.F., M.F.V., B.C. şi Ţ.N., conform declaraţiilor date de aceştia în cursul urmării penale, C.D.G., M.F.D., B.C. şi Ţ.N. declarând la rândul lor că au mers să cumpere produse etnobotanice tot de la magazinul situat în Giurgiu, B-dul B., judeţul Giurgiu, martorul C.D.G. relatând şi faptul că vânzătoarea le-a spus că nu mai are, moment în care inculpatul G.M.L., aflându-se în magazin, le-a solicitat să aştepte, acesta ducându-se în apartamentul situat pe aceeaşi scară cu magazinul, reîntorcându-se cu un pliculeţ pe care i l-a înmânat.

Martorul P.M.A. a declarat la rândul său că a cumpărat substanţe cu efect psihoactiv în mai multe rânduri, de la inculpatul G.M.L., atât din apartamentul acestuia, cât şi de la magazinul inculpatului, la fel ca şi martorul C.G.A., care a precizat şi faptul că a cumpărat astfel de produse şi de la inculpata M.R.M., atât din apartamentul acestora, inculpata fiind concubina inculpatului G.M.L., cât şi din magazinul situat la adresa de mai sus, dar şi de la persoane aflate în spaţiul închiriat de la adresa din Giurgiu, Bulevardul B., martor ce a identificat-o pe inculpatul B.G.A. după fotografia prezentată de organele de poliţie, ca fiind persoana de la care a cumpărat pliculeţe cu substanţe cu efect psihoactiv, pliculeţ ce l-a avut asupra sa atunci când a fost surprins de organele de poliţie.

Martorul S.C. a declarat la rândul său că este consumator de produse etnobotanice şi că a cumpărat asemenea produse de mai multe ori de la inculpatul G.M.L., devenind dependent.

Martorii M.T. şi F.I. au declarat la rândul lor că au cumpărat produse etnobotanice de la "magazinul lui G.", martorul F.I. precizând şi faptul că este consumator de produse etnobotanice şi că a mai cumpărat asemenea produse din "magazinul lui G." pentru consum.

Martorii D.R.A. şi F.A.I. au arătat prin declaraţiile date că au cumpărat produse etnobotanice de la inculpaţii B.G.A. şi B.I.A., vânzătorii din magazinul lui G., tot de la un vânzător din "magazinul lui G.", şi anume inculpatul S.I.A., cumpărând astfel de produse şi martorii T.R.I., D.M.G., S.C., în timp ce martorul S.R.A. a declarat că este consumator de produse etnobotanice pe care le cumpăra de la inculpata B.G.A., de la această inculpată precum şi de la inculpaţii B.I.A., M.R.M. şi G.M.L., declarând că produse etnobotanice a cumpărat şi martorul A.C.F.

Martorul B.R.M. a declarat că a cumpărat produse etnobotanice începând cu anul 2011 împreună cu martorul V.I. de la inculpaţii G.M.L., M.R.M., B.I.A., B.G.A., S.I.A. şi B.A.

Declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus s-au coroborat cu declaraţiile inculpaţilor din cauză, dar şi cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpaţilor potrivit căreia în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în speţă neputându-se vorbi de existenţa unui grup infracţional, tribunalul a considerat apărarea ca fiind nefondată.

Astfel, din cuprinsul materialului probator administrat în cauză în cursul procesului penal, a rezultat că inculpaţii G.M.L. şi M.R.M. au fost iniţiatorii grupului infracţional ce avea ca obiect comercializarea de produse cu efect psihoactiv, fără a deţine autorizaţia necesară, vânzarea unor astfel de produse făcându-se în cea mai mare parte prin intermediul magazinului SC F.L. SRL, la parterul blocului FF, judeţul Giurgiu, societate al cărei administrator a fost iniţial inculpata M.R.M., concubina inculpatului G.M.L., iar de la data de 14 iunie 2012, inculpata B.G.A.

Grupul infracţional presupune existenţa unui consens neechivoc al mai multor persoane în urmărirea unui scop comun, potrivit unei rezoluţii infracţionale în acest sens, cunoaşterea de către fiecare făptuitor a scopului constituirii, chiar şi ocazională, a unui grup.

Or, în speţă, aşa după cum s-a arătat, toţi inculpaţii din cauză au fost în consens în urmărirea aceluiaşi scop, şi anume comercializarea de produse cu efect psihoactiv, neexistând niciun dubiu în acest sens atâta vreme cât inculpata B.G.A. a fost de acord să fie numită administrator la SC F.L. SRL, societatea inculpatei M.R.M., concubina inculpatului G.M.L., inculpata B.G.A. vânzând în magazinul societăţii al cărei administrator era substanţe cu efectul psihoactiv, vânzarea unor astfel de produse fiind urmărită şi de ceilalţi inculpaţi în cauză, unii dintre aceştia vânzători în cadrul magazinului ce reprezenta principalul loc de comercializare a unor produse cu efect psihoactiv.

Nu numai că a existat un consens neechivoc al tuturor inculpaţilor din cauză în urmărirea aceluiaşi scop, dar s-a reţinut că o caracteristică a existenţei grupului este şi perioada îndelungată de derulare a operaţiunilor de comercializare a produselor cu efectul psihoactiv, respectiv martie 2012 - octombrie 2012, grupul infracţional constituit de inculpaţii din cauză nefiind format la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracţiuni, dimpotrivă, grupul a dat dovadă de stabilitate, în întreaga perioadă menţionată mai sus fiind constituit din aceiaşi membri, ce au urmărit desfăşurarea unei anumite activităţi infracţionale, activitate infracţională de care fiecare inculpat avea cunoştinţă, cum de altfel chiar aceştia au recunoscut.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpaţilor.

În ceea ce priveşte pericolul social al faptelor săvârşite de inculpaţi, tribunalul a reţinut că este extrem de ridicat, având în vedere că prin comiterea unor astfel de fapte se aduce o atingere gravă sănătăţii publice deoarece prin consumul unor plante şi substanţe de natura celor comercializate de inculpaţi se produc intoxicări grave ale persoanelor ce consumă astfel de substanţe, cu consecinţe uneori letale pentru consumatori, numărul persoanelor care se prezintă la spital în urma consumului unor astfel de plante crescând exponenţial în ultima perioadă şi mai mult decât atât este de reţinut că, nu numai în speţă, majoritatea consumatorilor provin din rândurile adolescenţilor, iar din audierea acestora în cauza de faţă s-au constatat efectele dezastroase pe care le are asupra acestora consumul acestor substanţe, toate acestea inducând în rândul comunităţii civile o stare de nelinişte.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.M.L., tribunalul a reţinut că acesta prezintă o periculozitate deosebită având în vedere că acesta a deţinut funcţia de agent principal de poliţie, funcţie din care a fost destituit prin dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Giurgiu din 8 mai 2012, fiind sancţionat disciplinar cu "destituirea din poliţie" pentru acte şi fapte continue neautorizate de comerţ cu substanţe de tip etnobotanic care intră sub incidenţa Legii nr. 194/2011, inculpat care dată fiind funcţia pe care o îndeplinea, cunoştea că activităţile pe care le desfăşura contravin legii şi mai mult decât atât, avea cunoştinţă de consecinţele nefaste asupra persoanelor ce consumau anumite plante sau substanţe cu efect halucinogen.

În raport de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că un cuantum de 7 (şapte) ani închisoare al pedepsei pentru inculpatul G.M.L., pedeapsă care să fie executată în detenţie, este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei enunţat de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea şi reintegrarea inculpatului în societate.

Întrucât faptele săvârşite de inculpatul G.M.L. sunt în concurs, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului G.M.L. pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la zi.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.R.M. şi G.I.M., având în vedere că aceştia nu figurează cu antecedente penale, comportamentul pe care inculpaţii au înţeles să-l adopte pe parcursul procesului penal concretizat în recunoaşterea şi regretarea faptelor comise, iar în cazul inculpatei M.R.M. şi faptul că are un copil minor aflat la o vârstă ce reclamă prezenţa mamei lângă el, dar şi faptul că aceştia sunt cei care şi-au adus contribuţia cea mai mare la constituirea grupului infracţional, inculpata M.R.M. fiind concubina inculpatului G.M.L., aceasta fiind primul administrator al societăţii SC F.L. SRL, ce închiriase spaţiul unde se comercializau substanţele etnobotanice ce erau comandate pe numele acestei inculpate şi primite prin curier, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre aceştia, care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86¹ - 86² C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestora.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.R.M. şi G.I.M. şi în cazul acestora faptele fiind în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpaţii execută pedeapsa cea mai grea de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare şi câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor M.R.M. şi G.I.M. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

Referitor la inculpaţii B.I.A., B.G.A., S.I.A. şi B.A., având în vedere că aceştia nu figurează cu antecedente penale, dar şi comportamentul pe care inculpaţii au înţeles să-l adopte pe parcursul procesului penal concretizat în recunoaşterea şi regretarea faptelor comise, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare dintre aceştia, care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86¹ - 86² C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea inculpaţilor.

Întrucât şi în cazul acestor inculpaţi faptele sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpaţii execută pedeapsa cea mai grea, de câte 2 (doi) ani închisoare fiecare şi câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii G.M.L., M.R.M., G.I.M., B.I.A. şi B.G.A.

În dezvoltarea motivelor de apel, parchetul arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul omisiunii judecătorului de a se pronunţa cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de procurorul de şedinţă care a participat la judecarea fondului, în sensul reţinerii art. 37 lit. b) C. pen. cu privire la inculpatul B.A., precum şi sub aspectul greşitei aplicări a disp. art. 86¹ rap. la art. 86² C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestui inculpat.

Apelantul-inculpat G.M.L. a criticat sentinţa penală atât sub aspectul încadrării juridice, solicitând schimbarea încadrării din infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 în infracţiunea prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 194/2011, cât şi sub aspectul legalităţii şi temeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia şi stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, fie prin executarea acesteia la locul de muncă, fie prin suspendarea sub supraveghere a executării.

Apelanţii-inculpaţi M.R.M., G.I.M., B.I.A. şi B.G.A., personal, au învederat instanţei de apel că îşi retrag apelurile declarate, astfel încât Curtea urmează a lua act de manifestarea de voinţă a acestora şi a-i obliga la cheltuieli judiciare către stat.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelanţi şi de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea de apel a apreciat că apelurile sunt fondate, pentru motivele care urmează:

Prin Rechizitoriul nr. 52/D/P/2012 din data de 7 noiembrie 2012 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor, M.R.M., G.I.M., B.I.A., B.G.A., S.I.A. şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioada martie 2012 - 10 octombrie 2012, inculpaţii G.M.L. şi M.R.M., împreună cu învinuiţii G.I.M. şi B.G.A. s-au constituit într-un grup infracţional în vederea săvârşirii infracţiunii de efectuare, direct sau prin interpuşi, de operaţiuni de distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare, produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie în sensul Legii nr. 194/2011; operaţiunile se efectuau direct sau prin interpuşi fiind racolaţi şi învinuiţii B.I.A., S.I.A., şi B.A., care vindeau asemenea produse din interiorul spaţiului închiriat de SC "F.L." SRL (administrată succesiv de inculpata M.R.M. şi învinuita B.G.A.).

Din cercetările efectuate de organele de poliţie s-a constatat că inculpaţii G.M.L. şi M.R.M. (care trăiau în concubinaj şi au un copil minor) au vândut diverse produse susceptibile a avea efecte psihotrope, fără autorizaţie, atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2011.

Asemenea produse erau vândute fie direct, fie prin intermediul altor persoane care lucrau ca vânzători la SC "F.L." SRL.

Până la data de 14 iunie 2012, administrator al SC "F.L." SRL a fost inculpata M.R.M., iar începând cu aceeaşi dată a fost numită administrator învinuita B.G.A.

În perioada martie - 10 octombrie 2012, inculpaţii G.M.L. şi M.R.M. au cumpărat cantităţi mari de substanţe susceptibile având efect psihoactiv (de regulă acestea erau comandate şi primite prin curier, pe numele inculpatei M.R.M.).

După primirea produselor, acestea erau păstrate fie în apartamentul inculpatului G.M.L., situat în Giurgiu, B-dul D., fie în apartamentul unde domiciliază învinuitul G.I.M., situat în Giurgiu, B-dul B., bl. FF.

Atât inculpaţii G.M.L. şi M.R.M., cât şi învinuitul G.I.M., periodic, în funcţie de cerere, transportau pliculeţele cu asemenea produse în magazinul situat la parterul blocului FF, unde erau vândute ulterior de învinuiţii B.I.A., B.G.A., S.I.A. şi B.A., produsele comercializate având în componenţa lor substanţe cu efect psihoactiv.

În sensul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive, conform art. 3, se definesc: "substanţă psihoactivă nouă" înseamnă un nou stupefiant sau un nou drog psihotrop în formă pură sau preparat; "stupefiant nou" înseamnă o substanţă în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenţiei unice privind stupefiantele din 1961 a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii publice comparabilă cu cea reprezentată de substanţele enumerate în Tabelele I, II sau "drog psihotrop nou" înseamnă o substanţă în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenţiei privind substanţele psihotrope din 1971 a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii publice comparabilă cu cea reprezentată de substanţele enumerate în Tabelele I, II, III sau IV; "preparat" înseamnă un amestec ce conţine o nouă substanţă psihoactivă, JWH-203, JWH-210, JWH-122, AM-2201, MAM-2201 şi a-PVP sunt "substanţe psihoactive noi" în înţelesul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului.

Consumul unor asemenea substanţe de către o persoană are ca efect stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului, sau crearea unei stări de dependenţă, fizică ori psihică, după cum a rezultat din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, Adresa din 31 iulie 2012 a Ministerului Sănătăţii - D.P.M., precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (majoritatea consumatori de asemenea substanţe).

În mod temeinic, instanţa de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpaţii au săvârşit faptele, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor formulate potrivit art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen. coroborându-se pe deplin cu procesele-verbale de constatare încheiate de organele de poliţie cu ocazia depistării consumatorilor de substanţe susceptibile a avea efecte psihotrope, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, procesele-verbale de percheziţii domiciliare, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio-video, precum şi a convorbirilor telefonice interceptate, Adresa din 15 octombrie 2012 a Autorităţii Naţionale Sanitare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Astfel, prima instanţă în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii speciale prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

De altfel, apelurile formulate nu au vizat, în principiu, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

Astfel, în ceea ce priveşte apelul parchetului, Curtea a reţinut că acesta vizează omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului B.A., în sensul reţinerii stării de recidivă postexecutorie.

Curtea a constatat că această critică este fondată, dat fiind faptul că din fişa de cazier judiciar a inculpatului B.A. reiese că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2567 din 12 octombrie 2006 a Judecătoriei Giurgiu la data de 5 iunie 2007, cu un rest neexecutat de 419 zile închisoare, pedeapsa fiind astfel considerată executată la data de 29 iulie 2008, infracţiunile reţinute în sarcina acestuia fiind săvârşite ulterior, astfel încât se impune reţinerea stării de recidivă postexecutorie.

În acest context, este evident că individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere a executării apare ca nelegală, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat, Curtea a reţinut că acestea au fost stabilite în limitele legale reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., fiind orientate spre minimul special, dată fiind contribuţia efectivă a acestui inculpat, implicat exclusiv în activitatea de vânzare a substanţelor cu efect psihoactiv desfăşurată prin SC F.L. SRL, apreciind că nu se impune redozarea acestora.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul G.M.L., Curtea a analizat cu precădere critica acestuia vizând încadrarea juridică a faptei de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi reţine că înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi arătând că are cunoştinţă de probele administrate pe care şi le însuşeşte.

Din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. reiese că procedura specială reglementată de acest text de lege presupune, printre alte condiţii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în sarcina sa în actul de sesizare, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză. Recunoaşterea vinovăţiei în cadrul acestei proceduri are caracter irevocabil şi trebuie să fie totală şi necondiţionată sub toate aspectele de fapt, singura contestare posibilă fiind aceea privind încadrarea juridică a faptelor. Cu toate acestea, dat fiind tocmai caracterul acestei recunoaşteri, este evident că prin contestarea încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde la schimbarea, chiar şi parţială, a situaţiei de fapt, astfel cum aceasta este expusă în actul de sesizare.

S-a remarcat, astfel, faptul că inculpatul a solicitat pentru prima dată în faţa instanţei de apel schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 în infracţiunea prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 194/2011, ceea ce echivalează cu nerecunoaşterea faptei reţinute în sarcina sa, atâta timp cât diferenţa dintre cele două infracţiuni este dată de elementul subiectiv, respectiv forma de vinovăţie, intenţie sau culpă, iar situaţia de fapt astfel cum este descrisă în rechizitoriu presupune în mod necesar ca fapta respectivă să fi fost comisă cu intenţie. Astfel, această solicitare a inculpatului încalcă caracterului irevocabil, total şi necondiţionat al declaraţiei date de acesta în conformitate cu art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., întrucât fapta de constituire a unui grup infracţional în vederea săvârşirii infracţiunii de efectuare direct sau prin interpuşi de operaţiuni de distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, exclude culpa ca formă a vinovăţiei în săvârşirea infracţiunii scop.

Astfel, această critică a inculpatului nu a putut fi avută în vedere de instanţa de apel în raport de opţiunea inculpatului de a solicita procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

De altfel, această apărare a fost formulată de inculpat şi în cursul urmăririi penale, procurorul înlăturând motivat această susţinere, reţinând în mod corect că din probele administrate rezultă contrariul. Relevant în acest sens este faptul că inculpatul împreună cu coinculpata M.R.M., concubina sa, au determinat-o pe B.G.A. să accepte calitatea de administrator al SC F.L. SRL, dublându-i salariul, pentru ca răspunderea să revină acesteia, deşi în fapt cei doi conduceau societatea şi au dat dispoziţii vânzătorilor să nu mai vândă consumatorilor asemenea produse decât dacă aceştia cer "plante aromatizate" şi "pudră de talc", iar nu cum solicitau de regulă "ceva de fumat" sau "ceva de tras pe nas", aspecte de fapt ce rezultă în principal din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În ceea ce priveşte critica aceluiaşi inculpat referitoare la legalitatea pedepsei aplicate, Curtea a constatat că infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, infracţiune scop a grupului, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 8 ani. În condiţiile în care sunt aplicabile disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc corespunzător, de la 1 an şi 4 luni la 5 ani şi 4 luni. Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, "Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.", iar în cauză în raport de obiectul infracţiunii, limitele de pedeapsă sunt cele stabilite de art. 323 C. pen., respectiv de la 3 la 15 ani închisoare, însă fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Astfel, este evident că instanţa de fond, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei pentru infracţiunea menţionată, trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., fără ca maximul special al pedepsei să poată depăşi limita maximă stabilită ca urmare a aplicării aceloraşi dispoziţii pentru infracţiunea scop, respectiv 5 ani şi 4 luni. Or, în aceste condiţii, pedeapsa aplicată de instanţa de fond de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este nelegală, depăşind limita maximă a pedepsei ce putea fi aplicată, motiv pentru care se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce priveşte reducerea cuantumului pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., cât şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Astfel, au fost avute în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, respectiv cauzele de agravare incidente, forma continuată a infracţiunii, limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al infracţiunii comise, aşa cum rezultă din împrejurările concrete ale comiterii, numărul actelor materiale, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, denotă o periculozitate sporită, dată fiind funcţia pe care a ocupat-o pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, aceea de agent principal de poliţie, calitate în care avea cunoştinţă de consecinţele sociale nefaste ale consumului de substanţe cu efect psihoactiv. Curtea reţine suplimentar ca şi elemente relevante în cadrul individualizării pedepsei caracterul organizat al infracţiunii şi mobilul acesteia, acela de a obţine un câştig financiar.

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., solicitarea apărării a apărut ca nefondată, în contextul în care atitudinea inculpatului, de recunoaştere a faptei, a fost valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi nu există nicio justificare în a se acorda dublă relevanţă aceleiaşi împrejurări, având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpatul a avut o poziţie oscilantă, încercând să minimalizeze fapta, invocând ca şi în faţa instanţei de apel, faptul că nu a cunoscut natura substanţelor comercializate. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, care a statuat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- "conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale, această condiţie nefiind îndeplinită în speţă, faţă de circumstanţele personale menţionate, ce imprimă faptei un caracter agravat;

- "stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunii, nu are aplicabilitate;

- "atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii în faţa instanţei de fond.

În raport de aceste criterii, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 a fost legal şi temeinic stabilită, în vederea realizării funcţiei represive şi de prevenţie generală şi specială ale pedepsei.

În raport de aceleaşi criterii, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare şi pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în contextul în care nu rezultă şi alte elemente de natură a atenua sau a agrava pericolul social concret al faptei sau al infractorului, este aptă să garanteze atingerea scopului pedepsei.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, curtea de apel a considerat că, date fiind natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, singura modalitate aptă să asigure realizarea scopului pedepsei este executarea acesteia în regim de detenţie, circumstanţele personale ale inculpatului nefiind de natură să înlăture această convingere, dimpotrivă. Astfel, în contextul în care inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în ciuda faptului că ocupa funcţia de agent de poliţie, funcţie care ar fi trebuit să îi impună o conduită socială corectă şi, cunoscând pe deplin consecinţele comiterii de infracţiuni, apreciem că pronunţarea condamnării nu garantează revizuirea atitudinii inculpatului faţă de valorile sociale ocrotite de norma penală.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a apelantului-inculpat, în considerarea faptului că temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea succesivă a acesteia se menţin în raport de circumstanţele reale şi personale reţinute în cele ce preced, cât şi faptul că împotriva acestuia s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, Curtea a considerat că urmează a menţine măsura.

Or, subzistenţa pericolului concret pentru ordinea publică pe care s-a apreciat că îl reprezintă inculpatul nu a putut fi ignorată la aprecierea asupra oportunităţii liberării provizorii sub control judiciar, Curtea apreciind că obligaţiile ce ar putea fi impuse acestuia nu sunt apte să asigure realizarea scopului principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, şi fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, primează faţă de regula cercetării în stare de libertate, astfel încât cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta apare ca nefondată.

Faţă de cele reţinute, s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii M.R.M., G.I.M., B.I.A. şi B.G.A.

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu şi de inculpatul G.M.L.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.L. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., şi 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare.

S-a contopit pedeapsa astfel stabilită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.L. şi s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.M.L.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de acelaşi inculpat.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului G.M.L. prevenţia de la data de 10 octombrie 2012 la zi.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.A. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., şi 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului B.A. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.A. şi s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpaţii G.M.L. şi B.A., cu privire la acesta din urmă dispunându-se disjungerea, conform celor consemnate în partea introductivă a Deciziei penale nr. 1329 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată la data de 16 aprilie 2013 în Dosarul nr. 2830/122/2012, când, concomitent, instanţa a menţinut termenul din data de 11 iunie 2013, stabilit pentru judecarea recursului inculpatului B.A.

Recursul promovat de inculpatul B.A. nu a fost motivat în scris, apărătorul din oficiu al acestuia susţinând oral la acest termen că înţelege să critice Decizia penală nr. 62/A din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, deoarece s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., astfel încât inculpatul apreciază că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, raportat şi la prevederile art. 320¹ C. proc. pen., şi stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, prin reaplicarea suspendării sub supraveghere.

Faţă de abrogarea, prin noile norme procesual-penale, a pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., se apreciază că motivul de recurs se încadrează în dispoziţiile pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul B.A. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Potrivit art. 78 din Constituţia României, "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.".

Faţă de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare a acesteia şi având în vedere absenţa din cuprinsul prevederilor constituţionale a modalităţii de calcul a termenului rezultă, pe cale de consecinţă, că potrivit criteriilor de previzibilitate şi accesibilitate consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru aducerea la cunoştinţa publică, respectiv pentru garantarea deplinului drept al oricărei persoane de a accede la cunoaşterea apariţiei şi publicării unei legi în unicul document legislativ oficial al României, sunt necesare 3 zile complete, astfel că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Textul pct. 15 al art. I al Secţiunii 1 a Cap. I al legii stipulează: "La articolul 385⁹ alineatul 1, punctele 14 - 16 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.".

Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 62/A pronunţată la 4 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi este promovat de inculpatul B.A. la data de 19 martie 2013.

Trebuie remarcat că în speţă nu are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.".

Rezultă, aşadar, că, în rigoarea juridică a textelor legale enunţate, motivele subsumate pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., în conţinutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curţi, ca motiv de casare.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. - invocat de recurentul-inculpat doar formal, de altfel, după însăşi sublinierea expresă a apărării privind modificarea conţinutului legal al normei cuprinse în pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. - se constată că, într-adevăr, punctul 17² a fost menţinut prin Legea nr. 2/2013 şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Aşadar, chiar dacă, în vreo ipoteză, s-ar putea accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de recurentul-inculpat B.A. s-ar circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele legale ale alin. (1) şi (2) ale art. 385¹⁰ C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2958/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 2964/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs