ICCJ. Decizia nr. 2964/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2964/2013

Dosar nr. 1900/122/2011

Şedinţa publică din 2 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 88 din 7 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 289 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.A., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere de înscrisuri.

În baza art. 291 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.-34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore de la 28 martie 2011 la 29 martie 2011.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat respectiv procesul-verbal de contravenţie.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 RON cu titlul de cheltuieli judiciare (din care 300 RON reprezintă costul raportului de expertiză criminalistică, 200 RON onorariu apărător oficiu la urmărirea penală şi restul alte cheltuieli).

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr. 670/P/2010 din 13 iulie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 1900/122/2011 din 20 iulie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (plângerea lui D.E. şi D.L.), întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (sesizarea I.P.J. Giurgiu), cu încheierea Consiliului de Disciplină din 26 ianuarie 2011, întrucât această faptă nu există.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Ulterior datei de 26 noiembrie 2010, inculpatul D.A.A., care îşi desfăşura activitatea ca ajutor şef post la Postul de Poliţie Bulbucata, judeţul Giurgiu, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, contrar dispoziţiilor legale a anulat prin barare şi aplicarea semnăturii sale procesul-verbal de contravenţie nr. X1 întocmit de agentul şef C.I. la data de 26 noiembrie 2010 pe numele contravenientei M.C. (sancţionată contravenţional cu suma de 200 RON pentru săvârşirea unei contravenţii la Legea nr. 61/1991) după care a întocmit, personal, procesul-verbal de contravenţie nr. X2, dar în numele agentului şef C.I., prin care contravenienta M.C., pentru săvârşirea aceleiaşi contravenţii, a fost sancţionată cu avertisment. Pentru că agentul şef C.I. a refuzat să semneze acest proces-verbal, inculpatul a distrus originalul şi cele două copii ale procesului-verbal cu seria mai sus menţionată şi, în numele său, a întocmit aceleiaşi contraveniente şi pentru săvârşirea aceleiaşi contravenţii, procesul-verbal de contravenţie nr. X3. Pe acest proces-verbal a contrafăcut semnătura lui M.C. de la rubrica „Contravenient” şi de la rubrica „Am primit un exemplar”.

În realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, prin folosirea unei paste corectoare şi prin reproducere frauduloasă, a contrafăcut scrisul existent în registrul de contravenţii în care era înregistrat de către agentul şef C.I. procesul-verbal de contravenţie cu nr. X1 şi a înregistrat procesul-verbal de contravenţie nr. X3.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul D.A.A., cu gradul profesional de agent de poliţie, lucra ca ajutor şef post la Postul de Poliţie Bulbucata din anul 2009. În anul 2010, fostul şef al Postului de Poliţie, agentul şef M.A. s-a pensionat şi cu această ocazie a predat inventarul postului, inculpatului, motiv pentru care acesta s-a „autoîmputernicit” ca şef al Postului de Poliţie Bulbucata.

În vara anului 2010, la Post Poliţie Bulbucata, tot ca ajutor şef post a fost repartizat şi martorul C.I., agent şef de poliţie.

La data de 23 noiembrie 2010, martorul M.I. a sesizat verbal lucrătorii postului de poliţie că în acea zi, numita M.C., aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, în public, i-a adresat mai multe injurii şi expresii jignitoare, solicitând ca faţă de aceasta să se ia măsuri legale. La 26 noiembrie 2010, M.C. s-a prezentat la Postul de Poliţie B., unde se aflau atât inculpatul, cât şi martorul C.I. Cu această ocazie, agentul şef C.I. a luat măsuri de sancţionare contravenţională a acesteia conform art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi republicată, stabilind o amendă de 200 RON. Contravenienta nu a făcut obiecţiuni, a semnat procesul-verbal de contravenţie atât la rubrica „Contravenient” cât şi la rubrica de „Primire a copiei procesului-verbal”. În toată această perioadă inculpatul a fost prezent în sediul Postului de Poliţie, ba mai mult, C.I. l-a consultat cu privire la măsura pe care urma să o ia faţă de M.C.

În registrul pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţie, înfiinţat la nivelul Postului de Poliţie Bulbucata, martorul C.I. a efectuat şi menţiunile corespunzătoare rubricilor: data şi numărul de înregistrare, data şi numărul procesului-verbal de constatare, numele, prenumele şi domiciliul contravenientei, încadrare legală, data constatării contravenţiei, agentul constatator şi cuantumul amenzii aplicate. Originalul acestui proces-verbal şi o copie au rămas în acest registru, urmând ca la expirarea termenului în care trebuia achitată amenda, să se întreprindă măsuri de executare silită.

După două zile, martorul M.I. l-a contactat pe inculpat interesându-se dacă s-a luat vreo măsură faţă de M.C. ca urmare a sesizării sale, iar acesta i-a răspuns că „a sancţionat-o C.I. cu 200 RON”.

La sfârşitul lunii noiembrie 2010, la domiciliul martorului I.P. inculpatul a întâlnit-o pe M.C. şi aceasta i-a comunicat că nu are bani să plătească amenda. Inculpatul D.A.A. s-a exprimat „lasă că o rezolv eu” şi i-a cerut să-i aducă copia procesului-verbal de contravenţie, lucru care s-a şi întâmplat.

La sediul postului de poliţie, inculpatul i-a cerut martorului C.I. carnetul său cu procese-verbale de contravenţie motivând că el a verificat în teren şi că situaţia nu stă aşa cum a relatat-o M.I. Inculpatul a barat originalul şi copiile procesului-verbal de contravenţie nr. X1, a scris cuvântul „Anulat” şi şi-a aplicat propria semnătură. Personal, a completat următorul exemplar al procesului-verbal de contravenţie cu nr. X2, cu date identice procesului-verbal de contravenţie nr. X1, cu excepţia faptului că de această dată, M.C. a fost sancţionată cu „Avertisment”. La rubrica destinată „Agentului constatator" a menţionat tot numele lui C.I. şi i-a cerut acestuia să semneze acest proces-verbal de contravenţie. Martorul C.I. a refuzat să semneze procesul-verbal, motiv pentru care inculpatul a încercat folosind o pastă corectoare să radieze numele martorului şi să-şi înscrie propriul nume, însă nu a reuşit,falsul fiind prea grosolan,astfel că a rupt exemplarul original şi cele două copii ale procesului-verbal de contravenţie nr. X2. lmediat, folosind carnetul său de procese-verbale de contravenţie, a întocmit un alt proces-verbal de contravenţie cu nr. X3 în care, la „Agent constatator” a menţionat numele său, la „Data constatării contravenţiei” a menţionat tot 26 noiembrie 2010, iar la rubrica corespunzătoare săvârşirii contravenţiei a menţionat aceleaşi aspecte, respectiv că, la data de 23 noiembrie 2010, contravenienta a adresat injurii şi expresii jignitoare numitului M.I. La rubrica destinată stabilirii cuantumului contravenţiei a menţionat că M.C. a fost sancţionată cu avertisment. În acelaşi timp, a contrafăcut semnătura lui M.C. de la rubricile „Contravenient” şi „Am primit copia procesului-verbal”.

În registrul de evidenţă al contravenţiilor, la rubricile destinate seriei şi numărului procesului-verbal de contravenţie numele agentului constatator şi celei de stabilire a sancţiunii, a radiat înregistrările efectuate de agent şef C.I. şi a menţionat seria şi numărul procesului-verbal de contravenţie, respectiv nr. X3 numele său, iar în loc de 200 RON, a menţionat cuvântul „Avertisment”, fără a mai modifica înregistrările efectuate la celelalte rubrici de către C.I., respectiv, cele privind numele, prenumele şi domiciliul contravenientului, încadrarea legală a contravenţiei şi data constatării contravenţiei.

În cauză s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză criminalistică de natură grafică.

S-a arătat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 61/1991, modificată şi republicată, numai instanţa de judecată putea dispune anularea unui proces-verbal de contravenţie în urma plângerii formulate de către contravenient.

Cercetările în prezenta cauză au fost declanşate în urma raportului întocmit de agent şef C.I. şi a proceselor de sesizare din oficiu a I.P.J. Giurgiu, cercetări preliminare care au făcut obiectul Dosarului nr. 197/P/2011.

În luna decembrie 2010, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a mai înregistrat plângerea formulată de D.E. şi D.L. faţă de D.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în legătură cu modul de soluţionare a unei plângeri formulate de către aceştia faţă de I.P., cercetări ce au făcut obiectul Dosarului nr. 670/P/2010.

De asemenea, sub nr. 467/P/2011, s-a înregistrat dosarul privind sesizarea formulată de I.P.J. Giurgiu faţă de D.A.A., cu aspecte rezultate în urma cercetării disciplinare a acestuia finalizată prin încheierea Consiliului de Disciplină din 26 ianuarie 2011, rezultând indicii că inculpatul a sustras şi distrus înscrisuri (declaraţii martori), urmare a afirmaţiilor făcute de aceştia care s-au dovedit, în final, că sunt nesincere. Pentru a justifica propria incompetenţă profesională în soluţionarea unei cauze penale (aşa cum a constatat şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale) a declarat în faţa comisiei de disciplină că în dosarul penal ce a avut ca obiect plângerea lui D.E. a audiat mai multe persoane dar, ulterior, la „sugestia” martorului C.M.G. de la Poliţia Oraş Mihăileşti le-ar fi distrus şi nu Ie-a ataşat la dosarul cauzei. Acest aspect a fost negat de martorul mai sus menţionat şi chiar de martorii M.I. şi R.I. care au declarat că au fost audiaţi de inculpat abia după ce dosarul a fost restituit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale.

Ca urmare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen. în legătură cu plângerea lui D.E., precum şi pentru infracţiunea de distrugere de înscrisuri în legătură cu aspectele reieşite din cercetarea disciplinară, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Această situaţie de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: adrese de sesizare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu; procese-verbale de constatare a săvârşirii faptelor; raport de expertiză criminalistică din 2011; proces-verbal de contravenţie (original şi două copii nr. X1); proces-verbal de contravenţie (original şi două copii nr. X3); declaraţii învinuit/inculpat D.A.A.; fişă de personal inculpat; încheierea Consiliului de Disciplină a I.P.J. Giurgiu din 9 februarie 2011 şi documente întocmite cu această ocazie; încheierea Consiliului de Disciplină a I.P.J. Giurgiu din 26 ianuarie 2011 şi documente întocmite cu această ocazie; proces-verbal de confruntare între inculpat şi martor C.I.; declaraţii martor C.I.; declaraţie martor M.C.; declaraţii martor M.I.; declaraţie martor R.I.; declaraţie martor C.M.G.; declaraţie martor I.P.; declaraţie martor I.C.; plângere D.E. şi D.L.; declaraţie martor D.E.; registrul pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţie întocmit la nivelul Postului de Poliţie Bulbucata.

În cursul urmăririi penale,după ce i s-au adus la cunoştinţă învinuirea şi drepturile procesual-penale, inculpatul D.A.A. a susţinut că la sfârşitul lunii noiembrie 2010 M.C. i-a comunicat că agentul şef a sancţionat-o contravenţional cu suma de 200 RON pentru că i-ar fi adus injurii lui M.I. şi că, din proprie iniţiativă (deşi a afirmat că are cunoştinţă de organul judiciar îndrituit să soluţioneze o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie) a efectuat verificări. A menţionat că a luat declaraţii unor persoane şi a întocmit şi un proces-verbal, documente pe care nu Ie-a prezentat şi nici nu au fost găsite ulterior în incinta postului de poliţie. A recunoscut că, în adevăr, a anulat prin barare şi şi-a aplicat semnătura sa pe exemplarul original şi copiile procesului-verbal de contravenţie întocmit de agentul şef C.I., după care, a întocmit un nou proces-verbal pentru aceeaşi contravenţie săvârşită de M.C. prin care a sancţionat-o pe aceasta cu avertisment. A negat că ar fi contrafăcut semnătura lui M.C. de pe procesul-verbal de contravenţie întocmit de el şi faptul că ar fi distrus un alt proces-verbal de contravenţie, respectiv cel cu nr. X2 pe care-l întocmise în numele agentului şef C.I.

Audiat, în instanţă cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul D.A.A., a declarat că, la Postul de Poliţie Bulbucata s-a prezentat, în anul 2010, numitul M.I. care a reclamant faptul că a fost înjurat de numita M.C. M.I. a discutat cu C.I., colegul său de serviciu fără ca plângerea sa să fie consemnată în scris. Atunci când M.I. a venit la postul de poliţie inculpatul se afla pe teren, iar la revenirea sa în post, colegul său C.I. i-a relatat cele anterior expuse şi de asemenea i-a mai spus că a amendat-o pe M.C. Pentru că a constat că în registrul de petiţii nu era înscrisă plângerea numitului M.I. I-a întrebat pe colegul său C.I. cum a dat amenda. După aceea s-a deplasat în teren, în zona unde locuiau M.U. şi M. care erau vecini.Acolo mai întâi a luat legătura cu vecinii după care a stat de vorbă cu M.C. apoi cu M.I. În urma investigaţiilor întreprinse a constat că învinuirea adusă de M.I. lui M.C. nu era adevărată, cei doi pur şi simplu au ridicat tonul în discuţia pe care au purtat-o. A mai arătat că, nu a încheiat la faţa locului un proces-verbal de verificare, după care, separat, inculpatul şi M.C. au revenit la Postul de Poliţie Bulbucata unde aceasta din urmă a dat o declaraţie. A mai precizat că numita M.C. care este femeie în vârstă i-a spus despre situaţia materială precară în care se afla. Deşi nu avea competenţa să facă acest lucru, inculpatul a anulat procesul verbal prin care numita M.C. fusese anterior amendată de colegul său C.I. A luat exemplarele procesului-verbal pe care l-a anulat din registrul pe care îl ţinea. Inculpatul a mai precizat: „Eu ştiu cu certitudine că am anulat cele două exemplare care se aflau la registru dar nu îmi amintesc dacă am procedat astfel şi cu exemplarul de la contravenientă. După aceasta eu i-am întocmit numitei M.C., un alt proces-verbal prin care am sancţionat-o cu avertisment”. A susţinut că acest proces-verbal a fost semnat de contravenientă şi era din carnetul de procese-verbale pe care îl deţinea. La sfârşitul lunii ianuarie 2011, atunci când a venit în inspecţie „domnul C.” a constatat lipsa a trei procese-verbale din carnetul colegului său C.I. C.I. a făcut raport cu privire la lipsa celor trei procese-verbal astfel cum s-a solicitat de inspectorul C. Lipsa celor trei exemplare ale procesului-verbal a fost constatată prin examinarea evidenţelor care erau ţinute la post.

A susţinut că nu a întocmit în legătură cu cele relatate vreun alt proces-verbal în numele lui C.I. şi că nu a făcut nici un fel de menţiune în registrul de contravenţii la poziţia deschisă ca urmare întocmirii a procesului verbal de amendare a numitei M.C. de către colegul său C.I.,după ce el însuşi a întocmit un proces-verbal pe numele lui M.C. prin care i-a aplicat un avertisment. În final, a declarat că regretă faptul că a procedat la anularea procesului verbal întocmit de colegul său.

În cursul cercetării judecătoreşti,inculpatul D.A.A. a declarat că nu se afla la sediul Postului de poliţie când s-a prezentat martorul M.I., dar ştie că acesta a reclamat verbal fără să depună plângere şi fără să dea declaraţie, pe martora M.C., susţinând că aceasta i-a adresa injurii şi a ridicat tonul la el. Plângerea nu a fost înregistrată în registru de C.I. care nici nu i-a luat declaraţie lui M.I. Despre reclamaţia făcută de martorul M.I., i-a relatat a doua zi colegul său C.I. Totodată acesta i-a spus că sancţionat-o pe M.C. cu suma de 200 RON fără să facă verificările şi investigaţiile necesare. Martora M.C. a venit la inculpat şi s-a plâns că a fost sancţionată. Inculpatul a mers pe teren a făcut investigaţii şi a întocmit un proces-verbal de verificare la faţa locului, susţinând că i-a spus colegului său C.I. ce verificări a făcut şi l-a întrebat de ce a sancţionat-o pe M.C. în condiţiile în care el a constatat altceva decât ce constatase el în procesul verbal. „A anulat” procesul-verbal de contravenţie întocmit de C.I. împotriva contravenientei M.C., a întocmit un nou proces-verbal din carnetul său de procese-verbale şi a stabilit ca sancţiune pentru M.C. „avertisment” în locul sancţiunii de 200 RON aplicată anterior de C.I. A mai susţinut că, procesul-verbal prin care a sancţionat-o cu avertisment a fost semnat şi contravenienta M.C. A mai precizat că procesul-verbal de contravenţie întocmit de C.I. a fost întocmit pe formular din carnetul de procese-verbale pe care C.I. îl avea de la Clejani. A mai susţinut că, i-a dat avertisment lui M.C. întrucât aceasta şi M.I. s-au certat ridicând tonul unul la altul fără să-şi adreseze injurii şi a întocmit acest proces-verbal pe un formular din carnetul său de procese-verbale şi nu a distrus nici un proces-verbal.

În cursul urmăririi penale, martora M.C. a declarat că a semnat fără obiecţiuni,procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul şef C.I. prin, care a fost sancţionată cu 200 RON, dar că nu a semnat procesul-verbal de contravenţie întocmit de inculpat prin care aceasta a fost sancţionată doar cu avertisment.

În cursul cercetării judecătoreşti, martora M.C. a declarat că s-a întâlnit cu un consătean pe drum, pe nume M.I. care i-a vorbit urât şi la rândul său i-a vorbit urât. După aproximativ 3 zile a mers la Postul de poliţie din comună să reclame lipsa unor obiecte care i-au dispărut din casă, iar poliţistul C.I. i-a reproşat că se ceartă cu lumea pe stradă şi ea vine să reclame. Cu această ocazie poliţistul C.I. i-a întocmit proces-verbal şi a sancţionat-o cu suma de 200 RON noi, respectiv 2.000.000 ROL pentru că i-a adresat numitului M.I. injurii şi expresii jignitoare. A semnat procesul-verbal de contravenţie, fără obiecţiuni. l s-a înmânat un exemplar al procesului-verbal de contravenţie, iar două au rămas la postul de poliţie. După aproximativ 3 zile a mers la agentul D.A.A. spunându-i să-i anuleze această sancţiune întrucât nu are de unde plăti amenda. Agentul D.A.A. i-a dat o altă sancţiune spunându-i că dacă se mai întâmplă o s-o amendeze mai mult. Acesta i-a cerut copia procesului-verbal care o primise de la C.I. şi i-a dat un alt exemplar după un alt proces-verbal în care sancţiunea era avertismentul, după ce, în prealabil, i-a luat o declaraţie despre cele întâmplate între martoră şi martorul M.I. Martora a mai precizat că nu a semnat procesul-verbal întocmit de agentul D.A.A. prin care a fost sancţionată cu avertisment.

Audiat, în cursul cercetării judecătoreşti, martorul C.I., a declarat că în ziua de 23 noiembrie 2011 în timp ce se afla la postul de poliţe s-a prezentat M.I. din comuna Bulbucata care a reclamat, verbal,că numita M.C. i-a adresa injurii,expresii şi cuvinte jignitoare. După câteva zile de la momentul reclamaţiei a venit la Postul de Poliţie M.C. împreună cu concubinul ei I.C., fiind chemaţi de către martor pentru a le aduce la cunoştinţă cele sesizate de numitul M.I. După ce i-a relatat cele sesizate de M.I., M.C. a recunoscut că i-a adus injurii şi martorul a întocmit proces-verbal de constatare a contravenţiei pe numele M.C., prin care a sancţionat-o cu suma de 200 RON amendă contravenţională, aceasta semnând procesul verbal. l-a înmânat acesteia o copie de pe procesul verbal de contravenţie. Acest proces-verbal prin care a sancţionat-o pe M.C. a fost înregistrat în registrul de procese-verbale de contravenţie. A pus în fişetul metalic exemplarul 1 al procesului-verbal, care trebuia să-l înainteze la Poliţia oraş Mihăileşti în vederea executării în cazul în care nu se plătea amenda şi copia nr. 2 a procesului-verbal. După câteva zile, colegul său agent D.A.A. i-a spus că a verificat situaţia de fapt şi că lucrurile nu stau chiar aşa cum Ie-a stabilit martorul. Acesta i-a cerut martorului să anuleze procesul-verbal de contravenţie încheiat pe numele numitei M.C., lucru pe care acesta a refuzat să-l facă. Văzând că martorul refuză să anuleze procesul-verbal D.A.A. a luat procesul-verbal, respectiv originalul şi copia nr. 2 şi l-a anulat, prin barare cu linii oblice în X, a scris de asemenea pe procesul-verbal menţiunea anulat. A întocmit un alt proces-verbal pe carnetul martorului de procese-verbale menţionând la agent constatator numele martorului, contravenient M.C. stabilind ca sancţiune avertisment în locul amenzii de 200 RON şi i-a cerut martorului să semneze procesul-verbal la rubrica agent constatator. Agentul D.A.A. văzând că martorul refuză să semneze procesul-verbal a vrut să treacă numele lui la rubrica „agent constatator”. În acest sens, a încercat să radieze numele martorului cu pastă corectoare, dar nu a reuşit pe deplin întrucât era evidentă modificarea, astfel că l-a anulat şi pe acesta şi a completat un al treilea un proces-verbal din carnetul său de procese-verbale. Acest al treilea proces-verbal a fost încheiat tot pe numele M.C. şi a stabilit ca sancţiune „avertisment”. De asemenea D.A.A. făcut corecturi şi în registrul de evidenţă a proceselor-verbale în sensul că a radiat seria şi nr. procesului-verbal întocmit de martor şi a trecut numărul şi seria procesului-verbal pe care l-a întocmit el, respectiv al doilea proces-verbal întocmit de el şi de asemenea a făcut modificările necesare la rubrica sancţiune înlocuind suma amenzii de 200 RON cu avertisment. Celelalte menţiuni efectuate de martor în registrul proceselor-verbale au rămas aşa cum Ie-a trecut acesta.

Audiat, în cursul cercetării judecătoreşti, martorul M.I. a declarat că atunci când a mers la Postul de Poliţie şi a reclamant faptul că M.C. l-a înjurat, aceasta obişnuind să consume des băuturi alcoolice şi fiind în stare de ebrietate, la Postul de Poliţie Bulbucata erau ambii poliţişti respectiv C.I. şi D.A.A. Când a relatat ce i s-a întâmplat, respectiv injuriile aduse de M.C. ambii poliţişti au auzit cele relatate de martor. Poliţistul C.I. i-a spus că o va chema pe M.C. şi o va amenda, de faţă fiind şi poliţistul D.A.A.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul I.P. a declarat că,despre incidentul dintre M.U. şi Măşătescu a aflat din relatările soţiei sale şi din relatările lui M.C. Aceasta i-a spus că M.I. a venit la domiciliul concubinului ei şi acolo s-au certat şi înjurat reciproc.

În instanţă, inculpatul D.A.A. a solicitat efectuarea unei noi expertize grafoscopice de către un institut independent, probă admisă prin încheierea de şedinţă din 5 octombrie 2011.

În şedinţa publică din 16 noiembrie 2011, s-au luat scripte de comparaţie inculpatului şi martorei M.C. din poziţiile, stând pe scaun şi stând în picioare.

Având în vedere că inculpatul nu a achitat taxa de expertiză grafoscopică şi nici nu a depus alte scripte de comparaţie, prin încheierea din 22 februarie 2012, inculpatul a fost decăzut din proba cu expertiză grafoscopică.

Analizând întreg probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La sfârşitul lunii noiembrie 2010, inculpatul D.A.A., care îşi desfăşura activitatea ca ajutor şef post la Postul de Poliţie Bulbucata, judeţul Giurgiu, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, contrar dispoziţiilor legale a anulat prin barare şi aplicarea semnăturii sale procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul şef C.I. la data de 26 noiembrie 2010 pe numele contravenientei M.C. (sancţionată contravenţional cu suma de 200 RON pentru săvârşirea unei contravenţii la Legea nr. 61/1991) după care a întocmit, personal, procesul-verbal de contravenţie nr. X2, dar în numele agentului şef C.I., prin care contravenienta M.C., pentru săvârşirea aceleiaşi contravenţii, a fost sancţionată cu „Avertisment”. Pentru că agentul şef C.I. a refuzat să semneze acest proces-verbal, inculpatul a distrus originalul şi cele două copii ale procesului-verbal cu seria mai sus menţionată şi, în numele său, a întocmit aceleiaşi contraveniente şi pentru săvârşirea aceleiaşi contravenţii, procesul-verbal de contravenţie nr. X3. Pe acest proces-verbal a contrafăcut semnătura lui M.C. de la rubrica „Contravenient” şi de la rubrica „Am primit un exemplar”.

În realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, prin folosirea unei paste corectoare şi prin reproducere frauduloasă, a contrafăcut scrisul existent în registrul de contravenţii în care era înregistrat de către agentul şef C.I. procesul-verbal de contravenţie nr. X1 şi a înregistrat procesul-verbal de contravenţie nr. X3.

Deşi a pretins că nu a semnat procesul verbal la rubrica „Am primit copia procesului-verbal şi înştiinţarea de plată” prin care a aplicat sancţiunea avertisment, martora M.C., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti l-a contrazis susţinând că ea nu a semnat procesul-verbal.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă a fost confirmată şi de declaraţiile martorului C.I., agent şef de poliţie la acelaşi Post de Poliţie.

Raportul de expertiză criminalistică de natură grafică, efectuat în cursul urmăririi penale a concluzionat următoarele:

- semnătura de la rubrica „Am luat la cunoştinţă-Contravenient”, de pe procesul-verbal de contravenţie nr. X3 a fost executată de D.A.A. (este vorba de procesul-verbal de contravenţie întocmit de către inculpat de pe carnetul de procese-verbal ce-i era repartizat);

- semnătura de la rubrica „Am primit copia procesului-verbal şi înştiinţarea de plată” de pe procesul-verbal de contravenţie nr. X3 au fost executate de D.A.A.;

- semnăturile de la rubricile „Am luat la cunoştinţă şi Am primit copia procesului-verbal şi înştiinţarea de plată” de pe procesul-verbal de contravenţie nr. X1 au fost probabil executate de M.C. (este vorba de procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul şef de poliţie C.I.);

Judecătorul fondului a conchis că în drept, fapta inculpatului D.A.A., agent de poliţie care, în exercitarea atribuţiuni lor de serviciu şi în contradicţie totală cu dispoziţiile legale de a menţiona în fals date nereale cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenţie nr. X3, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D.A.A., de a contraface semnăturile contravenientei M.C. de pe procesul-verbal de contravenţie cu seria mai sus menţionată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale de a anula procesul-verbal de contravenţie cu nr. X1 şi totodată de a efectua modificări prin radiere şi înserarea altor date în registrul de evidenţă a proceselor-verbale de contravenţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (2) C. pen.

Inculpatul.în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale a săvârşit trei acte materiale a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (2) C. pen. astfel că, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului, de a încredinţa spre folosire contravenientei M.C. un înscris falsificat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului, de a distruge procesul-verbal de contravenţie nr. X2, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere în înscrisuri, prevăzută şi pedepsită de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.

Constatând că în cauză a fost dovedită vinovăţia inculpatului, în baza acestor texte de lege, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are doi copii minori, anterior a avut o bună comportare în familie şi societate, iar cât a funcţionat la Postul de Poliţie Bulbucata a avut o bună colaborare cu conducerea şcolii din localitate, acţionând eficient pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii juvenile, aspecte ce au rezultat din caracterizările întocmite de conducerea şcolii generale din comuna Bulbucata şi Primăria comunei Răsuceni.

În cauză, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.-34 lit. b) C. pen. şi au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare este aptă să asigure rolul pedepsei aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 670/P/2010 din 28 martie 2011, s-a dispus reţinerea învinuitului D.A.A. pe o perioadă de 24 de ore.

Prin încheierea nr. 2/UP din 20 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 917/122/2011, Tribunalul Giurgiu a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, de la data de 29 martie 2011 până la data de 26 aprilie 2011.

În consecinţă, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore de la 28 martie 2011 la 29 martie 2011.

Referitor la modalitatea de executare, instanţa fondului a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de art. 81 C. pen., întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, a avut o atitudine relativ sinceră de recunoaştere a faptei aspecte ce au condus la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite şi alte fapte penale, astfel că, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.A.A., pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat respectiv procesul-verbal de contravenţie nr. X3.

Împotriva acestei sentinţe,în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D.A.A.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Curtea a constatat că apelul formulat de Parchet este fondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A reieşit aşadar, că, pentru a-şi îndeplini funcţiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei cât şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei, al cărei cuantum şi modalitate de executare trebuie să reflecte pe deplin cele două coordonate amintite mai sus.

Raportat la speţa dedusă acestei judecăţi, Curtea a apreciat că gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpatul D.A.A. derivă nu numai din conţinutul concret al acesteia ci şi din evaluarea tuturor împrejurărilor care a însoţit-o şi care, deşi exterioare conţinutului concret al infracţiunii, sunt de natură să o particularizeze şi să-i imprime şi un anumit grad de pericol social concret, care, de asemenea, trebuie să se oglindească în modul de individualizare a sancţiunii penale.

În sarcina inculpatului D.A.A. s-au reţinut, pe bază de probe indubitabile, săvârşirea unui număr de patru infracţiuni, respectiv: fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, uz de fals şi distrugere de înscrisuri, toate aceste infracţiuni fiind în concurs.

Stabilirea unei pedepse minime pentru fiecare dintre aceste infracţiuni în condiţiile în care acestea sunt în concurs, iar infracţiunea prevăzută de art. 288 este săvârşită în forma agravată şi în formă continuată, s-a apreciat că nu este justificată, cu atât mai mult cu cât, se presupune că, un agent de poliţie, reprezentând autoritatea statului constituie, implicit, garanţia respectării legii; astfel, prin consecvenţa cu care a atins scopul iniţial, acela de a anula un înscris ce producea consecinţe juridice, acoperind vina contravenientei, inculpatul, investit cu autoritatea statului de a aplica întocmai dispoziţiile legale a nesocotit legea dovedind dispreţ total faţă de normele legale, pentru a căror respectare era obligat să acţioneze şi să vegheze în virtutea profesiei pe care o exercita.

Instanţa de apel a menţionat că, nu, în ultimul rând, la stabilirea sancţiunii, instanţa de fond trebuia să analizeze şi conduita procesuală a inculpatului care, pe parcursul cercetărilor, a manifestat o atitudine necorespunzătoare, sfidând ideea de justiţie.

În acest context, s-a relevat faptul că,la data de 23 februarie 2011, după ce i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi celelalte drepturi procesual-penale, inculpatul D.A.A. a solicitat să i se acorde un termen în vederea audierii sale; această cerere i-a fost acceptată, dar nu s-a prezentatjar la data fixată, respectiv la 3 martie 2011, fiind citat prin conducerea I.P.J. Giurgiu, acesta a arătat: „voi da declaraţie în prezenţa unui avocat din Bucureşti pe care l-am angajat şi a cărui identitate nu vreau s-o dezvălui, (...) urmând ca săptămâna viitoare avocatul să contacteze procurorul de caz.”

Cu toate acestea, nu s-a prezentat nici la citaţiile ulterioare, fiind necesară aducerea sa la Parchet cu mandat.

Aspectele invederate anterior au legitimat instanţa de control judiciar să procedeze la o nouă individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului D.A.A., în sensul majorării acesteia, pentru ca finalitatea urmărită prin aplicarea unei sancţiuni penale să se îndeplinească.

Drept urmare, în temeiul art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 88 din 7 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în fond, rejudecând:

A sporit pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, cu 6 luni, în final, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.A.A. care a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte reţine că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la unica critică vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că în speţa de faţă, instanţa de fond a efectuat o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, ceea ce a determinat aplicarea unor pedepse juste şi corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.

Aşadar, pedepsele aplicate în cauză de către instanţa de fond, reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acestora, fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

Înalta Curte adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţa de fond, evidenţiate anterior de către prima instanţa pe aspectul individualizării pedepsei, împrejurarea că pericolul pentru ordinea publică, în prezenta cauză, este dat întradevăr de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat, de modalitatea în care a acţionat acesta, însă instanţa de recurs reţine că, durata desfăşurării activităţii infracţionale este relativ redusă (23 noiembrie 2010-26 noiembrie 2010), inculpatul nu a săvârşit în mod repetat astfel de infracţiuni, iar scopul pentru care Ie-a săvârşit a fost determinat de situaţia financiară precară a contravenientei.

Circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe vârstă inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaştere, că s-a prezentat în faţa instanţei de recurs la fiecare termen şi are mijloace oneste de trai sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea menţinerii cuantumului pedepselor stabilite de instanţa de fond.

Aşadar Înalta Curte reţine că cuantumul pedepselor stabilite de instanţa de fond sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi se impune menţinerea acestora.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.A.A. împotriva deciziei penale nr. 36 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.

Va casa decizia recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 88 din 7 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1900/122/2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul D.A.A. A., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.A.A. A. împotriva deciziei penale nr. 36 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.

Casează decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 88 din 7 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1900/122/2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul D.A.A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 3008/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2942/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2957/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2958/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de persoane (Legea 6 ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs