ICCJ. Decizia nr. 2957/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2957/2013

Dosar nr. 715/105/2011

Şedinţa publică din 1 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 370 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi, au fost condamnaţi:

Inculpatul B.G.B. la:

- o pedeapsă principală de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) - 76 lit. c) C. pen.;

- o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul B.G.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare, sporită la 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatul B.T.G., la:

- o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul B.T.G. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sporită la 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor B.G.B. şi B.T.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.G.B. şi B.T.G., iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 3 iulie 2010, pentru inculpatul B.G.B., şi de la 17 septembrie 2010 pentru inculpatul B.T.G. la zi.

În conformitate cu art. 118 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.G.B. a sumelor de 22.140 RON, 300 euro, 400 dolari SUA, sume ce au fost depuse la C.B., Sucursala Ploieşti (chitanţa nr. X din 14 iulie 2010 însoţită de recipisa de consemnare nr. XX din aceeaşi dată, chitanţa nr. Y din data de 14 iulie 2010 însoţită de recipisa de consemnare nr. YY din aceeaşi dată şi chitanţa nr. Z din 14 iulie 2010 însoţită de recipisa de consemnare nr. ZZ din aceeaşi dată).

În conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.G.B. a bunurilor folosite în activitatea infracţională şi depozitate în spaţiul deţinut împreună cu T.G.C. în Mun. Ploieşti şi în apartamentul concubinei sale, S.A., după cum urmează:

- un aparat electric marca "M." introdus într-o cutie de carton inscripţionată "O.R." sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. AA, 2 (două) cântare electronice marca "Z.A." de culoare argintie cu seriile BB şi CC introduse într-o cutie de carton inscripţionată "Z.L.B." sigilată iniţial cu sigiliul tip M.I. nr. AA şi ulterior după efectuarea probelor de laborator, resigilat cu sigiliul tip M.I. nr. DD, un aparat electric tip presă, pentru confecţionat comprimate inscripţionat "Single Punch Tablet Press" cu seria EE, care a fost introdus în doi saci din plastic de culoare albastră, sigilaţi cu sigiliul tip M.I. nr. AA. Aparatul a fost introdus în ţară ca "maşină de făcut paste făinoase - 220 litri" cu factura din 21 iunie 2010 emisă de S.R.S.K. din Co. Ltd. China.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.T.G. a sumei de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii de 265 gr. mefedronă.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 4.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

După evenimentele din luna decembrie a anului 1989, tinerii români au avut acces la informaţie, atât prin intermediul mass-media, cât mai ales prin intermediul internetului.

Curiozitatea generată de vârsta imatură i-a determinat pe aceşti tineri cu vârste cuprinse între 14 - 25 ani să încerce senzaţii noi, indiferent de costuri şi riscuri, una dintre acestea fiind reprezentată de consumul de droguri.

După intrarea în U.E. a României, începând cu luna ianuarie 2007, graniţele României au devenit libere, iar circulaţia populaţiei în exteriorul ţării nu a mai fost supusă unor verificări şi controale stricte.

Acest fapt a favorizat şi circulaţia drogurilor către România sau din România către alte state U.E., fapt ce a generat o creştere accentuată a consumatorilor şi dealerilor de droguri, în prezent aceste manifestări reprezentând un fenomen.

Pe fondul unor lipsuri în reglementările care privesc combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, ca şi a legislaţiei privind funcţionarea societăţilor comerciale, o parte dintre dealerii de droguri au încercat, în dorinţa de a realiza venituri materiale importante cu investiţie mică, într-un timp foarte scurt, să introducă pe piaţa românească substanţe noi, care produc efecte similare drogurilor. Au denumit aceste noi substanţe "produse etnobotanice", pornind de la faptul că, iniţial, aceste substanţe reprezentau materie vegetală mărunţită, tratată cu substanţe halucinogene, obţinute prin procese chimice.

De pe piaţa restrânsă a Uniunii Europene, dar mai ales de pe piaţa foarte largă a Asiei şi în special din China, începând cu anul 2009, au fost importate diverse amestecuri de substanţe obţinute în marea lor majoritate ca urmare a unor procese chimice, pe care le-au introdus pe piaţă, sub denumiri care îmbie la consum, de genul "C., "I.", "E.", "M.", "I.", "S.", ce induc efecte specifice drogurilor de mare risc sau cu denumiri utilizate în argoul consumatorilor de cannabis şi derivaţi ai acestuia, de genul "M.A.", "W.", "G.", "H., "C.A." etc., acestea fiind produse pentru fumat, ce induc efecte specifice drogurilor de risc. Deoarece aceste produse nu erau prevăzute în listele anexă ale Legii nr. 143/2000, nu a putut fi interzisă comercializarea lor.

Pe cale de consecinţă, au apărut, pe tot cuprinsul ţării, locuri de comercializare ale acestora, denumite generic "magazine de vise". Iniţiatorul acestei afaceri a fost R.A., care a înfiinţat la Galaţi SC S.G. SRL după care cei interesaţi de această afacere au lucrat în franciză cu acesta, iar ulterior şi-au construit propriile afaceri.

"Magazinele de vise" au în general program non-stop şi oferă chiar distribuţie la domiciliul consumatorilor, pe baza unui simplu telefon, afacerea fiind realizată în prezent şi on-line.

Deşi nu cunoşteau conţinutul substanţelor chimice aflate în produsele comercializate şi mai ales efectele induse sănătăţii consumatorilor, dealerii acestor produse şi-au creat certificate de conformitate, pentru a crea o aparenţă de legalitate, pe care au făcut menţiuni de genul "nu este apt pentru consum uman", confecţionând, cu ajutorul sistemelor I.T., diverse imprimeuri de ştampilă ale unor autorităţi a căror denumire este doar asemănătoare cu cea reală, însă, în subsolul acestor atenţionări nu au uitat a face menţiuni de genul "te îmbie la visare", "a nu se consuma în exces", "folosit în exces produsul poate fi toxic, poate provoca ameţeală sau stupoare musculară". Pentru consacratul "W.B.L.", se face menţiunea că reprezintă primul produs pe bază de cannabis sativa cu un conţinut de THC<0,2% (limita legală în România şi Uniunea Europeană), nu este halucinogen sau psihotrop, trecându-se cu vederea peste faptul că în legislaţia românească chiar planta cannabis sativa este considerată drog, dacă este culeasă zona de inflorescenţă şi mugurii fără seminţe, acestea din urmă neavând conţinut de THC, fiind folosite chiar în scopuri medicale, sub formă de uleiuri. Mai mult decât atât, THC-ul este un compus psihotrop, în acest fel făcându-se dovada nerealităţii conţinute de reclamele produselor etnobotanice, mergându-se în general pe lipsa de informaţie a consumatorilor. Niciunul dintre comercianţii produselor "de vise" nu a depus nici cel mai mic interes pentru a testa mărfurile comercializate sau pentru a obţine un aviz al Ministerului Sănătăţii, în condiţiile în care distribuiau aceste produse către tineri, în scopul consumului propriu, apreciind că fiecare consumator îşi asumă propriul risc, scopul urmărit fiind unul singur, şi anume, banii obţinuţi.

Curajul noilor "afacerişti" a crescut în momentul în care controalele realizate de diverse instituţii la magazinele lor nu a condus şi la închiderea acestora, dar mai ales când produsele au fost mediatizate în mass-media, chiar de către R.A. (Au fost auzite diverse voci provenite din spectrul politic, care s-au arătat îngăduitoare faţă de consumul de droguri de risc sau consumul de alte substanţe ce produc aceleaşi efecte).

Abia după ce consumul produselor etnobotanice a devenit un fenomen ce a cuprins tinerii aflaţi la vârstă şcolară şi au fost semnalate sute de cazuri de internări ale acestora în unităţi spitaliceşti în regim de urgenţă şi chiar decese, a fost realizat pericolul extrem de mare pe care îl reprezintă aceste produse şi nocivitatea lor imediată sau pe termen lung, creând în cele mai multe cazuri dependenţă, în acest sens pronunţându-se şi Raportul naţional privind situaţia drogurilor pe 2010 al Agenţiei Naţionale Antidrog (A.N.A). Totodată, în mass-media românească, a apărut o serie de articole care au tras un semnal de alarmă serios în legătură cu efectele consumului de produse etnobotanice, cerând la unison interzicerea acestora.

Printre cei interesaţi de obţinerea unor avantaje materiale importante, prin comercializarea de produse etnobotanice, s-a aflat şi inculpatul B.G.B., care a înfiinţat în acest scop, împreună cu sora sa, SC D.B.C. Ploieşti.

Inculpatul a colaborat iniţial cu R.A., ulterior renunţând la contactele cu acesta, rămânând un simplu cumpărător al unei părţi din produsele comercializate de gălăţean, printre acestea aflându-se şi "W.B.L.", pe care l-a comercializat până la începutul lunii iulie 2009.

R.A. era şi distribuitorul de produse etnobotanice către R.C., administrator al SC R.N. SRL Galaţi, cu punct de lucru în mun. Buzău, unde avea deschis un "magazin de vise", precum şi clientul acesteia din urmă, P.C.

În seara zilei de 1 iulie 2009, la magazinul inculpatului, situat în mun. Ploieşti, pe str. U., s-au prezentat D.V.N., D.L.C., E.E. şi H.D.R., cu intenţia de "a încerca noi produse pentru fumat", sens în care au achiziţionat un pachet conţinând 1 gram de produs comercializat sub denumirea de "W.B.L.". Tinerii, cu excepţia numitei H.D.R., au confecţionat o ţigară cu o parte din produsul achiziţionat, au fumat şi la scurt timp D.V.N. a acuzat o stare de rău general urmată de ameţeală şi instabilitate locomotorie, fiind transportat în stare de urgenţă la Spitalul Judeţean Ploieşti.

Pe fişa de spitalizare a fost consemnată starea învinuitului: "greaţă, vărsături, stare confuzională", concluzia fiind că acesta era intoxicat cu o substanţă necunoscută. Substanţa rămasă neconsumată din plicul cumpărat a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice la Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, care, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. NN din 6 iulie 2009, a concluzionat că proba înaintată conţine 0,28 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă "psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Cei trei consumatori şi însoţitoarea lor au dat declaraţii complete în legătură cu modul de desfăşurare al activităţii lor.

În dimineaţa zilei de 2 iulie 2009, a fost constituită o echipă formată din lucrători de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Ploieşti, care s-a deplasat la magazinul inculpatului, ocazie cu care acesta din urmă a predat, în prezenţa vânzătorului de la magazin, martorul R.S.E., un număr de 50 de pliculeţe de aproximativ un gram fiecare, inscripţionate "W.B.L.", ce au fost introduse într-un plic sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr. FF. Acestea au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice la Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, care, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. OO din 6 iulie 2009 a concluzionat că proba înaintată conţine fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, rămânând neconsumat un număr de 40 de plicuri ce au fost ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.I. La data de 19 octombrie 2010, ambalajul a fost desigilat, cele 40 de pliculeţe au fost fotografiate, întocmindu-se în acest sens proces-verbal şi planşe fotografice, după care au fost reambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. nr. GG.

Aspectele arătate mai sus reprezentând consumul de droguri de risc ale lui D.V.N. şi ale însoţitorilor săi şi ridicarea celor 50 de plicuri de la inculpat au format obiectul Dosarelor cu nr. 119/D/P/2009 şi 120/D/P/2009, care la data de 2 iulie 2010 au fost conexate la Dosarul cu nr. 82/D/P/2010.

Începând cu 2 iulie 2009, inculpatul B.G.B. nu s-a mai aprovizionat cu produsul denumit "W.B.L.", îndreptându-şi atenţia către alte tipuri de produse. A întrerupt colaborarea cu R.A. şi a reuşit să descopere noi furnizori de produse etnobotanice în Anglia şi China. Printre produsele aprovizionate cel mai căutat a devenit cel comercializat sub denumirea "C.B.S." (sare de baie), care conţinea mefedronă.

Până în luna februarie 2010, inculpatul nu a mai avut probleme în activitatea sa comercială, însă, după apariţia O.U.G. nr. 6/2010, prin care au fost interzise mai multe substanţe, printre care şi mefedronă, a trebuit să îşi mute o parte din afaceri într-un spaţiu unde acestea nu erau interzise, în condiţiile în care, pe stoc, deţinea o cantitate importantă de substanţe interzise. În acest sens, a discutat cu prietenul sau, S.C.N. din Bucureşti, acesta din urmă închiriind un apartament în Bulgaria, la Ruse, aparţinând numitei S.G.P., situat în apropierea frontierei bulgaro-române. Inculpatul şi prietenul său au transportat toate substanţele ce urmau a fi interzise la această nouă adresă, înainte de apariţia O.U.G. nr. 6/2010, au stabilit o zi din săptămână în care se deplasau în Bulgaria pentru a comercializa aceste produse, după o înţelegere prealabilă cu "clienţii" din România. Substanţele erau deţinute în comun de cei doi şi fiecare era preocupat să caute cumpărători.

Despre activitatea inculpatului B.G.B. a aflat şi inculpatul S.M.R., zis "P.A.", între cei doi existând relaţii de amiciţie mai vechi, "P.A." ocupându-se o perioadă de timp şi de comercializarea unei părţi din produsele etnobotanice furnizate de B.G.B., devenind un om de încredere al acestuia din urmă. Apreciind că este o oportunitate pe care o poate folosi în avantajul său, S.M.R. s-a înţeles cu B.G.B. să participe alături de acesta la comercializarea substanţelor din Bulgaria, urmând să identifice eventualii cumpărători şi să îi "lămurească" în legătură cu beneficiul deplasării în Bulgaria şi achiziţionării unor substanţe mai ieftine decât pe piaţa românească, ascunzând acestora riscul la care se supun, în eventualitatea depistării la intrarea în ţară cu substanţe interzise asupra lor. Totodată, cei doi au stabilit şi preţurile de vânzare, B.G.B. primind un preţ de 40 RON/gram, la care S.M.R. adăuga 20 RON/gram, astfel încât cumpărătorii plăteau, în medie, suma de 60 RON/ gram substanţă, fiind căutată în special mefedronă.

Ziua de vânzare în Bulgaria era în fiecare săptămână, joi, locul de întâlnire cu cumpărătorii era în mod regulat în apropierea unei benzinării din zona apartamentului în care se aflau mărfurile şi la vânzare era prezent atât S.M.R. cât şi B.G.B. Prin întâlniri directe sau prin intermediul discuţiilor telefonice, S.M.R. stabilea cu cumpărătorii cantităţile de mefedronă pe care urmau să le achiziţioneze aceştia, suma totală de bani ce urma a fi plătită, aspecte pe care le comunica lui B.G.B., acesta din urmă cântărind şi ambalând substanţele, anterior întâlnirii. În mod regulat deplasarea în Bulgaria se făcea cu autoturismul lui B.G.B., interiorul autoturismului reprezentând şi locul desfăşurării tranzacţiilor.

Printre persoanele care au fost determinate de S.M.R. să se deplaseze în Bulgaria pentru a achiziţiona mefedronă se numără şi inculpaţii M.A.Ş., G.G. şi B.T.G., N.A.I., martora M.L.G. (cercetată pentru introducerea în ţară de droguri de mare risc de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, aceasta formulând denunţ împotriva inculpaţilor S.M.R. şi B.G.B.) şi P.M.G. (trimis în judecată pentru trafic de droguri de mare risc de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti prin Rechizitoriul nr. 22/D/P/2010 din 27 mai 2010).

Majoritatea cumpărătorilor de mefedronă au achiziţionat acest produs atât pentru consum propriu, cât şi pentru comercializarea în ţară către alţi consumatori, aspecte cunoscute de cei doi inculpaţi încă de la momentul înţelegerii cu aceştia, între B.G.B. şi S.M.R., pe de o parte şi cumpărătorii arătaţi mai sus, pe de altă parte, existând vechi raporturi, majoritatea dintre aceştia fiind clienţi ai magazinului cu produse etnobotanice al lui B.G.B.

Această activitate comercială desfăşurată atât pe teritoriul Bulgariei, cât şi în judeţul Prahova, nu a scăpat organelor specializate în combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi, pe cale de consecinţă, la data de 5 mai 2010, lucrători de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că persoanele sus-menţionate comercializează pe raza jud. Prahova droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis) şi droguri de mare risc (comprimate ecstasy sau derivate ale acestora), precum şi substanţe cu conţinut halucinogen (aşa-numitele plante etnobotanice, prevăzute în O.U.G. nr. 6 din 10 februarie 2010, privind modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 şi a Legii nr. 339/2005), drogurile fiind aprovizionate la Ruse, în Bulgaria şi apoi introduse în ţară, cu ajutorul mijloacelor de transport personale sau cu ajutorul cărăuşilor şi comercializate pe raza jud. Prahova.

Prin Adresa nr. P/1066728 din 5 mai 2010, Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire cu nume de cod "D.C." şi a colaboratorilor acestuia cu nume de cod "M.P." şi "S.V.", în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunilor şi identificării persoanelor faţă de care exista presupunerea că le-ar fi săvârşit, întrucât fiecare din colaboratorii investigatorului sub acoperire avea posibilitatea de a penetra un segment al grupului infracţional, solicitare admisă, în acest sens fiind emisă Ordonanţa nr. 82/D/P/2010 - 15/A/2010 din data de 5 mai 2010.

În baza acestei ordonanţe, în data de 7 mai 2010, au fost procurate de la inculpatul B.G.B. două pliculeţe, inscripţionate "F.M.P.N.F." cu suma de 200 RON. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate de 0,96 grame, nu face parte din categoria drogurilor prevăzute în tabelele-anexă ale Legii nr. 143/2000, însă produce efecte halucinogene, fiind produsă şi comercializată ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 6 din 10 februarie 2010, privind modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 şi a Legii nr. 339/2005.

La aceeaşi dată, în zona intersecţiei străzilor Mărăşeşti cu Padina din mun. Ploieşti, în jurul orelor 00:35, au fost procurate de la inculpatul M.A.Ş., prin intermediul colaboratorului investigatorului sub acoperire cu nume de cod "M.P.", în schimbul sumei de 200 RON, două pliculeţe transparente conţinând o substanţă pulverulentă, cristalizată, de culoare albă.

În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. PP din 11 mai 2010, s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate totală de 0,70 grame, reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă, drog de mare risc, prevăzut în Tabelul - Anexa nr. I al Legii nr. 143/2000). În urma probelor de laborator a rămas neconsumată cantitatea de 0,50 grame 4-metilmetcatinonă (mefedronă), ce a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. DD.

La data de 12 mai 2010, acelaşi colaborator al investigatorului sub acoperire s-a întâlnit, în jurul orelor 21:50, în aceeaşi zonă, cu inculpatul M.A.Ş., de la care a procurat, în schimbul sumei de 100 RON, un pliculeţ transparent conţinând o substanţă pulverulentă, cristalizată, de culoare albă. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. QQ din 17 mai 2010, s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate de 0,38 grame reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă), drog de mare risc, prevăzut în Tabelul-Anexa nr. I al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată în timpul proceselor de laborator.

Prin Ordonanţa nr. 82/D/P/2010 din data de 4 iunie 2010, s-a dispus prelungirea autorizării investigatorului sub acoperire cu nume de cod "D.C." şi a colaboratorului acestuia cu nume de cod "M.P.", în acest sens fiind emisă Autorizaţia nr. 15(1)/A/2010.

La data de 23 iunie 2010, acelaşi colaborator al investigatorului sub acoperire cu nume de cod "M.P." s-a întâlnit, în jurul orelor 22:25, în zona străzii Domnişori din mun. Ploieşti, cu inculpatul M.A.Ş., care a venit însoţit de inculpatul S.M.R., fiind adus de acesta din urmă cu autoturismul marca O., decapotabil, de culoare roşie. Colaboratorul a procurat de la inculpatul M.A.Ş., în schimbul sumei de 100 RON, un pliculeţ transparent conţinând o substanţă pulverulentă, cristalizată, de culoare albă, introdus într-un ambalaj din carton de culoare violet, inscripţionat "C.B.S. - 0,5 gr. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2010, s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate de 0,37 grame, reprezintă fluorometcatinonă (flefedronă), 4-metilmetcatinonă (mefedronă) şi 4-metoximetcatinonă (metedronă), droguri de mare risc, prevăzute în Tabelul-Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată în timpul proceselor de laborator.

De Ia inculpatul M.A.Ş. s-a aprovizionat în mai multe rânduri cu droguri de mare risc (mefedronă) şi D.C.A. Acesta din urmă a fost depistat de lucrători din cadrul Secţiei nr. 5 de Poliţie a Mun. Ploieşti, la data de 10 iunie 2010, având asupra sa două pliculeţe din material plastic conţinând o substanţă pulverulentă de culoare alb-gălbuie. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. RR din 29 iunie 2010, s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate totală de 0,49 grame, reprezintă fluorometcatinonă (flefedronă), 4-metilmetcatinonă (mefedronă) şi 4-metoximetcatinonă (metedronă), droguri de mare risc, prevăzute în Tabelul-Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată în timpul proceselor de laborator.

Unul dintre prietenii inculpatului M.A.Ş. a fost şi inculpatul B.R.C., zis "V.", care, fiind consumator de droguri de mare risc (mefedronă), s-a oferit să îl ajute pe M.A.Ş. să vândă pe raza mun. Ploieşti drogurile cu care se aproviziona din Bulgaria. La rândul său a căutat "clienţi", printre cumpărători fiind şi un anume "P.", scopul inculpatului fiind acela de a obţine pentru sine cantitatea de droguri necesară consumului. Acesta din urmă a făcut obiectul Dosarului cu nr. 100/D/P/2010, care la data de 29 iunie 2010 a fost conexat la Dosarul cu nr. 82/D/P/2010 în baza Ordonanţei cu nr. 100/D/P/2010-16/A/2010 din 8 iunie 2010. A fost autorizat investigatorul sub acoperire cu nume de cod "D.A." şi colaboratorul acestuia cu nume de cod "A.V.".

În baza acestei autorizări, colaboratorul investigatorului sub acoperire a reuşit să intre în contact, la data de 11 iunie 2010, cu inculpatul B.R.C., cu care s-a întâlnit în jurul orelor 13:40 pe str. Mărăşeşti, în apropierea minimarketului "P.A.", din mun. Ploieşti şi a cumpărat de la acesta, contra sumei de 200 RON, două pliculeţe transparente ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 iunie 2010, s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate totală de 0,56 grame, reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă) şi 4-metoximetcatinonă (metedronă), droguri de mare risc, prevăzute în Tabelul-Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată în timpul proceselor de laborator.

La data de 24 iunie 2010, inculpatul B.R.C., însoţit de inculpatul M.A.Ş., s-a întâlnit, în jurul orelor 19:45, în aceeaşi zonă din mun. Ploieşti, cu acelaşi colaborator al investigatorului sub acoperire, căruia i l-a prezentat pe însoţitorul său, cu apelativul "A.", afirmând că acesta reprezintă persoana ce deţine droguri în vederea vânzării. Colaboratorul investigatorului sub acoperire a cumpărat de la inculpatul M.A.Ş., contra sumei de 400 RON, două pliculeţe din plastic transparent, introduse în ambalaje din carton de culoare violet, cu inscripţia "C.B.S. 1 gr.", ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare alb-cenuşie. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. SS din 28 iunie 2010, s-a stabilit că substanţa procurată, în cantitate totală de 1,54 grame reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă) şi 4-metoximetcatinonă (metedronă), droguri de mare risc, prevăzute în Tabelul-Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000. În urma analizelor de laborator a rămas neconsumată cantitatea de 1,11 grame substanţă, ce a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. HH. În legătură cu faptele penale săvârşite, inculpatul M.A.Ş. şi inculpatul B.R.C. au dat relaţii complete în declaraţiile lor.

Prietenul cel mai apropiat al inculpatului M.A.Ş. este N.A.I., împreună cu care acesta consuma o parte din drogurile de mare risc, pe care le achiziţiona la Ruse, de la inculpaţii B.G.B. şi S.M.R.

În luna aprilie 2010, inculpatul M.A.Ş. s-a deplasat în Bulgaria, la Ruse, unde a cumpărat circa 10 grame de mefedronă, plătind pentru aceasta suma de 600 RON. Pe lângă pachetul ce conţinea drogurile achiziţionate, inculpatul B.G.B. i-a introdus acestuia o punguţă suplimentară, conţinând circa 5 - 6 grame mefedronă, aspect observat şi de inculpatul S.M.R., care a fost de faţă la tranzacţie. După ce a introdus drogurile în ţară, inculpatul M.A.Ş. a observat existenţa pacheţelului suplimentar, motiv pentru care l-a apelat telefonic pe inculpatul S.M.R., pentru a-i solicita explicaţii. Acesta din urmă a afirmat că drogurile aparţin inculpatului B.G.B. şi urmează a fi restituite acestuia. La scurt timp însă, în dorinţa de a realiza un venit suplimentar, inculpatul S.M.R. I-a sunat pe inculpatul M.A.Ş., spunându-i că i-a găsit un "client" pentru drogurile ce îi aparţineau lui B.G.B. În acest sens, i-a cerut să se întâlnească cu martorul P.A.A. în zona "Teleajen" din mun. Ploieşti, M.A.Ş. aflându-se la domiciliul prietenului său N.A.I. Întâlnirea s-a realizat în zona "Teleajen", de faţă fiind şi N.A.I., la locul întâlnirii sosind în scurt timp şi inculpatul S.M.R. S-a negociat cantitatea de droguri ce se intenţiona a fi vândută şi preţul acesteia, însă P.A.A. a refuzat să facă tranzacţia.

După ce s-au despărţit, în cursul aceleiaşi seri, S.M.R. l-a apelat din nou telefonic pe inculpatul M.A.Ş. afirmând că i-a găsit alţi "clienţi" pentru aceleaşi droguri, rugându-l totodată să se deplaseze în zona "Tătărani" din com. Bărcăneşti. Inculpatul M.A.Ş. a fost transportat la locul întâlnirii de către N.A., cu autoturismul părinţilor acestuia din urmă. S-au întâlnit cu doi tineri de etnie romă, rămaşi neidentificaţi, cărora le-au oferit circa un gram de mefedronă, însă nu au putut încasa contravaloarea acesteia întrucât cumpărătorii au devenit agresivi. Restul de mefedronă rămasă necomercializată a fost restituită inculpatului S.M.R., care, la rândul său, i-a predat-o inculpatului B.G.B. pentru consumul propriu al acestuia din urmă. În legătură cu cele relatate mai sus, atât inculpaţii M.A.Ş. şi S.M.R., cât şi N.A.I. au dat relaţii complete în declaraţiile lor. Inculpatul B.G.B. a recunoscut prezenţa celor 5 - 6 grame de mefedronă în pachetul lui M.A.Ş. Însă, în declaraţia sa a afirmat că este vorba de o greşeală şi i-ar fi cerut lui S.M.R. să arunce drogurile după ce acesta le-a recuperat.

În cursul lunii aprilie 2010, inculpatul M.A.Ş. s-a întâlnit cu inculpatul G.G., acesta din urmă fiind la rândul său consumator de droguri de mare risc (mefedronă), însă era preocupat şi de comercializarea acestui tip de drog, cu care se aproviziona de la inculpatul B.G.B. şi inculpatul S.M.R. de la Ruse în Bulgaria.

Motivând că are alte "treburi", G.G. l-a rugat pe M.A.Ş. să îi cumpere mefedronă de la Ruse, fiind înţeles în legătură cu acest lucru cu S.M.R. I-a înmânat lui M.A.Ş. suma de 700 RON, urmând să se întâlnească la reîntoarcerea acestuia în ţară. M.A.Ş. avea împrumutată suma de 800 RON de la N.A.I. şi împreună cu acesta a făcut deplasarea în Bulgaria, de unde a achiziţionat circa 40 grame de mefedronă, pentru care a plătit suma totală de 1.500 RON. A păstrat legătura telefonică cu G.G. şi, la întoarcerea în ţară, a stabilit să se întâlnească cu acesta în faţa locuinţei lui G.G. După ce a introdus drogurile în ţară, M.A.Ş. însoţit de N.A.I. s-a deplasat la locul de întâlnire, G.G. fiind însoţit de prietenul său R.N., zis "B.". Între cei doi inculpaţi a apărut o stare conflictuală, în urma căreia M.A.Ş. a fost nevoit să-i înmâneze lui G.G. întreaga cantitate de droguri achiziţionată din Bulgaria. Despre acest lucru a aflat şi B.R.C. care s-a întâlnit cu inculpatul G.G., i-a solicitat să-i vândă circa un gram de mefedronă, iar în momentul în care a primit drogurile, a sesizat că acestea erau identice cu cele pe care M.A.Ş. le aproviziona în mod regulat din Bulgaria. În urma mai multor discuţii cu G.G., l-a determinat pe acesta să achite partea de droguri ce aparţinea lui M.A.Ş., în jur de 20 grame de mefedronă. G.G. i-a înmânat lui B.R.C. două camere video, din care una era stricată, urmând ca, după vânzarea acestora, banii rezultaţi să fie daţi lui M.A.Ş.

Din drogurile rămase, G.G. a păstrat o parte pentru consumul propriu, al său şi al prietenului său inculpatul B.T.G., iar o parte le-a vândut sau oferit învinuiţilor R.N. şi A.C. pentru consumul acestora.

La data de 29 aprilie 2010, inculpatul G.G. s-a deplasat în Bulgaria, de unde a achiziţionat droguri de mare risc (mefedronă), de la inculpaţii B.G.B. şi S.M.R. În acea zi a achiziţionat droguri de mare risc din acelaşi loc şi M.L.G., care a ascuns drogurile cumpărate într-un portmoneu, ajutată fiind de inculpatul S.M.R., aşa cum a afirmat în declaraţiile sale. Acest aspect este foarte probabil să fie real, deoarece imediat după plecarea cumpărătoarei, inculpatul S.M.R. s-a panicat şi, pe fondul acestei stări, a alertat autorităţile vamale, care au reuşit să o depisteze pe M.L.G. cu drogurile asupra sa, fiindu-i întocmit dosar penal, aşa cum s-a arătat mai sus. Când a ajuns în apropierea punctului de trecere a frontierei având drogurile cumpărate în buzunar, inculpatul G.G. a observat activitatea de control desfăşurată asupra numitei M.L.G., s-a reîntors în locul unde se aflau inculpaţii B.G.B. şi S.M.R. şi a încercat să urce în autoturismul acestora, abandonând taxiul cu care venise. Acesta a fost coborât cu forţa din autoturism şi transportat de B.G.B. la o staţie de taxi din apropiere, plătindu-i drumul până la intrarea în ţară. G.G. a abandonat şi acest taxi, urcând în taxiul cu care făcuse deplasarea în Bulgaria şi, fără a fi observat de conducătorul acestuia a reuşit să ascundă drogurile în spatele aparatului de marcat, într-o nişă tehnică a autoturismului, recuperându-le după intrarea în ţară, aspect pe care l-a recunoscut în depoziţia sa, declaraţia coroborându-se cu declaraţiile coinculpaţilor S.M.R. şi B.G.B.

În legătură cu aspectele prezentate mai sus, atât inculpaţii G.G., B.R.C. şi M.A.Ş., cât şi R.N., A.C. şi N.A.I. au oferit relaţii complete în declaraţiile lor.

Împreună cu inculpatul G.G. sau singur, a mai făcut aprovizionări cu droguri de mare risc din Bulgaria, de la inculpaţii B.G.B. şi S.M.R. şi inculpatul B.T.G., o parte dintre drogurile achiziţionate fiind folosite pentru consum propriu, dar şi comercializate mai multor persoane printre care şi L.I.C., care a recunoscut acest lucru în declaraţiile sale. Despre activitatea infracţională a inculpatului, atât în ceea ce priveşte consumul, cât şi traficul de droguri de mare risc cunoşteau şi inculpaţii B.G.B., S.M.R., precum şi L.I.C., N.A.I. şi A.C., oferind relaţii în acest sens în declaraţiile lor.

În baza unei înţelegeri prealabile cu S.M.R., inculpatul B.T.G. a devenit interesat de achiziţionarea unei cantităţi mai mari de droguri de mare risc, mefedronă, în acest sens solicitând o întâlnire cu inculpatul B.G.B. Cum acesta din urmă se afla în cursul lunii mai 2010 în Italia, a fost contactat telefonic de S.M.R., care i-a prezentat intenţiile inculpatului B.T.G., stabilindu-se o întâlnire cu acesta din urmă în Italia. În baza înţelegerii cu S.M.R., B.G.B. s-a înţeles să încaseze de la B.T.G., zis "D.P.", suma totală de 10.000 RON pentru 250 grame de mefedronă, din care 2.500 RON urmau să-i revină inculpatului S.M.R. B.G.B. s-a întâlnit la aeroportul din Bergamo, Italia, cu inculpatul B.T.G., a încasat de la acesta suma de 5.000 RON, urmând ca diferenţa să o primească în ţară de la S.M.R., în contul acesteia lăsând garanţie trei telefoane mobile. I-a înmânat cantitatea de 265 grame substanţă asemănătoare cu cea vândută sub eticheta "C.B.S.", 15 grame de substanţă reprezentând bonus, după care l-a transportat la Milano, de unde B.T.G. s-a întors în ţară cu un autocar, având asupra sa drogurile cumpărate. În ţară, B.T.G. s-a întâlnit cu S.M.R., căruia i-a plătit diferenţa de bani, urmând să primească prin intermediul acestuia cele trei telefoane mobile lăsate garanţie lui B.G.B. În legătură cu această faptă au dat relaţii inculpaţii S.M.R. şi B.G.B. în depoziţiile lor, inculpatul B.T.G. oferind o variantă care nu se coroborează cu declaraţiile celorlalţi, în încercarea de a-şi crea o apărare.

Prin Încheierea din 1 iulie 2010, Tribunalul Prahova a eliberat autorizaţiile de percheziţie cu nr. 112 şi 113 (Dosar nr. 3495/105/2010) la locuinţele inculpaţilor B.G.B. şi S.A. Ca urmare a percheziţiilor domiciliare, de la aceştia au fost ridicate mai multe tipuri de substanţe etnobotanice, ambalaje ale acestora, documente contabile, cântare electronice, un mixer şi dispozitive de lipit polietilenă.

De la sediul SC "T.A." SRL Ploieşti au fost ridicate pe bază de proces-verbal de predare-primire încheiat cu T.G.C., substanţe etnobotanice, ambalaje pentru acestea, un dispozitiv de confecţionat comprimate, mai multe cântare electronice şi dispozitive electrice de lipit polietilenă, precum şi documente contabile, ce aparţineau inculpatului B.G.B.

În timpul anchetei, inculpatul M.A.Ş. a predat organelor de anchetă mai multe plicuri de substanţe etnobotanice ce aparţineau lui S.M.R.

În niciuna dintre amestecurile (materie vegetală şi soluţii pulverulente) ridicate de la inculpaţi sau predate de aceştia şi analizate la Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor nu au fost puse în evidenţă droguri sau substanţe aflate pe Tabelele-Anexă ale Legii nr. 143/2000.

A fost depus la dosarul cauzei un set de 12 documente contabile privind aprovizionarea cu "W.B.L.", o maşină de făcut paste făinoase - 220 litri şi o declaraţie de conformitate din 27 martie 2010, aferente activităţii SC D.B.C. SRL Ploieşti, administrată de B.G.B.

Au fost ridicate şi sigilate în vederea confiscării de către instanţa de judecată următoarele bunuri folosite de inculpatul B.G.B. în activitatea infracţională, predate de T.G.C. din spaţiul deţinut împreună cu inculpatul B.G.B., în mun. Ploieşti.

- un aparat electric marca "M.", introdus într-o cutie de carton inscripţionată "O.R.", sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. AA;

- două cântare electronice marca "Z.". de culoare argintie, introduse într-o cutie de carton inscripţionată "Z.L.B.", sigilată iniţial cu sigiliul tip M.I. nr. AA şi ulterior, după efectuarea probelor de laborator, resigilat cu sigiliul tip M.I. nr. DD;

- un aparat electric tip presă, pentru confecţionat comprimate, inscripţionat "Single Punch Tablet Press", care a fost introdus în doi saci din plastic de culoare albastră, sigilaţi cu sigiliul tip M.I. nr. AA. Aparatul a fost introdus în ţară ca "maşină de făcut paste făinoase - 220 litri", cu factura din 21 iunie 2010, emisă de S.R.S.K. Co. Ltd. China;

- percheziţie locuinţă S.A.;

- trei aparate electrice de lipit, inscripţionate "M.", introduse într-o cutie din carton sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. II;

- un cântar electronic de culoare negru-argintiu, neinscripţionat, ce a fost introdus într-un plic notat cu nr. 3 şi sigilat iniţial cu sigiliul tip M.I. cu nr. II şi resigilat, după efectuarea probelor de laborator cu sigiliul tip M.I. nr. HH. Cutia în care a fost depozitat de către laborator a fost desigilată, cântarul fiind depus într-o altă cutie din carton sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. JJ;

- un cântar electronic de culoare negru-argintiu, neinscripţionat, ce a fost introdus într-un plic notat cu nr. 4 şi sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr. II şi resigilat, după efectuarea probelor de laborator cu sigiliul tip M.I. nr. HH. Cutia în care a fost depozitat de către laborator a fost desigilată, cântarul fiind depus într-o altă cutie din carton sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. JJ;

- un mixer de culoare albă, inscripţionat "B.S.", care a fost introdus într-un sac din material plastic de culoare albastră, sigilat iniţial cu sigiliul tip M.I. cu nr. II şi resigilat, după efectuarea probelor de laborator cu sigiliul tip M.I. nr. HH. Cutia în care a fost depozitat de către laborator a fost desigilată, mixerul fiind depus într-o altă cutie din carton sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. JJ;

- un aparat electric marca "M.", introdus într-o cutie de carton, inscripţionată "50 x 70 = 5000"", sigilată iniţial cu sigiliul tip M.I. cu nr. II şi resigilată, după efectuarea probelor de laborator cu sigiliul tip M.I. nr. HH. Cutia în care a fost depozitat de către laborator a fost desigilată, aparatul fiind depus într-o altă cutie din carton sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. JJ;

- un cântar electronic de bucătărie introdus în plic sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. II.

Din locuinţa şi autoturismul inculpatului B.G.B. au fost ridicate în vederea confiscării sumele de 22.140 RON, 300 euro şi 400 dolari SUA, ce au fost depuse la C.B. Ploieşti.

Cu ocazia reţinerii, inculpatul S.M.R. a predat suma de 520 RON, care la rândul său a fost depusă la C.B. Ploieşti.

Ca urmare a solicitării D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, la data de 25 octombrie 2010, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a înaintat actele întocmite de autorităţile competente bulgare, în copie conformă cu originalul, privind pe numiţii B.G.B. şi S.C.N., în legătură cu depistarea unor substanţe interzise de lege, respectiv amfetamină, în apartamentul închiriat de cei doi, în oraşul Ruse din Bulgaria, aparţinând numitei S.G.P., substanţele comercializate fiind deţinute în comun, prezenţa amfetaminelor (ecstasy) conducând la concluzia că dispozitivul pentru confecţionat comprimate, achiziţionat de B.G.B. din China era destinat activităţii infracţionale din Bulgaria, amfetaminele fiind comercializate în general sub formă de comprimate, fiind mai uşor de consumat.

Totodată, la data de 26 octombrie 2010, D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală a întocmit rechizitoriul în Dosarul cu nr. 83/D/P/2010, privind pe S.C.N. ş.a., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit de droguri de mare risc, tentativă la trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, organizarea traficului ilicit de droguri de risc şi mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc şi de risc.

Din cuprinsul rechizitoriului rezultă activităţi infracţionale desfăşurate de B.G.B. împreună cu acesta.

Conform afirmaţiilor inculpatului B.G.B., acesta a comercializat în Bulgaria, împreună cu S.M.R., cantitatea de aproximativ 1.000 grame mefedronă, "clienţii" fiind asiguraţi de acesta din urmă, încasând o sumă de aproximativ 60.000 RON, din care 20.000 RON îi reveneau lui S.M.R. În declaraţia din data de 14 iulie 2010, inculpatul S.M.R. a afirmat că avea cunoştinţă despre faptul că uneori, B.G.B. amesteca substanţele etnobotanice pe care le vindea adăugând "MDPV", care era cunoscută între consumatori ca "P.B." pentru că îţi crea o stare de panică, inconştienţă, insomnie şi slăbiciune fizică, precum şi faptul că B.G.B. îi oferea etichete cu diverse denumiri, inclusiv "C.B.S.", pe care S.M.R. le oferea ulterior în ţară cumpărătorilor de mefedronă.

În cauză au fost solicitate şi obţinute autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele folosite de inculpaţii B.G.B., S.M.R., M.A.Ş., S.A. şi B.R.C., cele mai elocvente fiind:

- convorbirea purtată între B.G.B. şi S.A., la data de 17 mai 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. KK din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între B.G.B. şi S.M.R., la data de 19 mai 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. KK din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între B.G.B. şi S.M.R., la data de 19 mai 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. KK din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între B.G.B. şi S.A., la data de 19 mai 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. KK din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între M.A.Ş. şi un bărbat neidentificat, la data de 15 mai 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. LL din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între M.A.Ş. şi S.M.R., la data de 16 mai 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. LL din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- mesajul primit de M.A.Ş. de la o persoană neidentificată, la data de 19 mai 2010, interceptat şi înregistrat în baza autorizaţiei nr. LL din data de 14 mai 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între B.G.B. şi D.C.D., la data de 28 iunie 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. MM din data de 11 iunie 2010, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010;

- convorbirea purtată între B.G.B. şi D.C.D., la data de 28 iunie 2010, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. MM din data de 11 iunie 2010 emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2524/105/2010.

La data de 20 mai 2010, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Ploieşti au fost sesizaţi de către ofiţerul de serviciu din cadrul Secţiei nr. 6 Poliţie Ploieşti, cu privire la faptul că la intersecţia străzilor Partizani cu Barbu Catargiu, din mun. Ploieşti, se află un autoturism marca B., care fusese abandonat de un tânăr şi în care există suspiciunea că se aflau droguri. Din cercetări a rezultat că autoturismul aparţinea inculpatului S.M.R., iar în interiorul acestuia au fost găsite mai multe tipuri de substanţe pulverulente şi materie vegetală, precum şi ambalaje de produse etnobotanice.

În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 mai 2010, s-a stabilit că materia vegetală supusă analizei nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului, iar substanţele pulverulente găsite în autoturism în cantitate totală de 316,58 grame conţin metilendioxypirovalerone (M.D.P.V.), substanţă care la data constatării nu era incriminată ca drog. Metilendioxypirovalerone (M.D.P.V.) a fost introdusă în Tabelul-Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, prin H.G. nr. 575 din 22 iulie 2010.

La data de 6 iunie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei nr. 1 Poliţie Ploieşti, l-au depistat pe numitul D.A.M. având asupra sa 3 pliculeţe ce conţineau substanţe pulverulente, iar în autoturismul marca C.C., pe care îl conducea şi care îi aparţinea lui B.G.B., a fost găsit încă un pliculeţ cu substanţe pulverulente, despre care D.A.M. a declarat verbal că îi aparţine lui B.G.B. În urma analizelor efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 iunie 2010, s-a stabilit că probele menţionate mai sus nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului. Nu s-a putut stabili vreo participaţie a acestuia la activitatea infracţională a inculpaţilor.

La rândul său, A.C.L., cunoscut drept consumator de produse etnobotanice, a fost introdus în cercul de consumatori apropiaţi ai inculpaţilor S.M.R., B.G.B. şi M.A.Ş., însă nu a putut fi obţinut niciun indiciu în legătură cu eventuala sa implicare în activitatea infracţională a inculpaţilor.

Pe parcursul întregii anchete, doar inculpaţii B.T.G. şi B.G.B. au adoptat o poziţie negativistă, neoferind relaţii care ar fi putut conduce la simplificarea anchetei şi scurtarea perioadei necesare soluţionării cauzei. Dând dovadă de imaturitate în aprecierea poziţiei procesuale pe care o avea, inculpatul B.G.B. a încercat prin orice mijloace să diminueze valoarea probelor şi să arunce în derizoriu anumite concluzii desprinse din acestea. În acest sens, a prezentat o multitudine de extrase de pe pagini de internet, legate de produsele etnobotanice, insistând pe cele care fac o reclamă acestor produse şi evitând în mod intenţionat materialele care înfierează comerţul prin "magazinele de vise" a produselor "de vise", care au condus la drame în familii din componenţa cărora făceau parte tineri cu vârste şcolare, cuprinse între 13 şi 16 ani.

Din materialele puse la dispoziţie de inculpat, marea majoritate a reclamelor sunt dedicate uleiurilor obţinute din seminţele plantei cannabis sativa, care nu conţin tetrahidrocannabinol (THC), sau aromelor plantei cannabis, care, în cel mai fericit caz, conţin un maxim de 0,00015% THC, procent care nu influenţează în niciun mod starea de normalitate a individului. Chiar în condiţiile în care produsul comercializat sub denumirea de "W.B.L." avea indicat un procent relativ redus de THC, mai mic de 0,2%, nu este de neglijat efectul pe care acest produs îl induce consumatorului, aşa cum s-a arătat mai sus, în situaţia învinuitului D.V.N., descrierea acestor efecte făcută de către medicul care l-a examinat fiind cel puţin identică cu efectele produse de consumul de cannabis sau derivaţi ai acestuia.

Inculpatul a prezentat materiale care privesc planta cannabis, traficul cu acest produs considerat drog de risc având prevăzute pedepse mai mici în comparaţie cu traficul drogurilor de mare risc, uitând că principala acuzaţie care i se aduce priveşte comerţul cu mefedronă, drogul de mare risc care a indus consumatorului efecte dezastruoase din punct de vedere al sănătăţii fizice şi mentale, acesta fiind şi motivul pentru care a fost interzis de legiuitor.

Tot din această cauză, în Legea nr. 143/2000 şi în regulamentul de aplicare a acesteia, nu au fost prevăzute concentraţii procentuale în substanţele consumate, fiind urmărit, în principal, efectul produs de consumul acestor substanţe, acelaşi tip de concentraţie putând fi tolerată în mod diferit, de la individ la individ, în raport de masa corporală, starea de sănătate, vârstă sau stare psihică.

În perioada petrecută la Arestul I.P.J. Prahova, inculpatul B.G.B. a adoptat o atitudine recalcitrantă, inducând o stare de temere unei părţi dintre coinculpaţi, în încercarea de a le schimba atitudinea sinceră din timpul anchetei şi a făcut afirmaţii cu tentă ameninţătoare la adresa Şefului Serviciului Antidrog din cadrul B.C.C.O. Ploieşti, domnul comisar şef B.G., determinându-l pe acesta să apeleze la serviciile specializate şi să-şi ia măsuri de precauţie suplimentare, despre acest lucru informându-l şi pe procurorul de caz.

Examinând cele expuse mai sus, atât în preambulul, cât şi în finalul expozitivului, s-a concluzionat că traficul cu produse etnobotanice, care prin introducerea în anexele Legii nr. 143/2000 au fost catalogate drept droguri, reprezintă un pericol real pentru sănătatea tinerilor în general, dar mai ales pentru copii, care, în imaturitatea lor, nu realizează efectele pe termen lung pe care le poate induce consumul unor produse ce sunt rezultatul unor procese chimice dăunătoare sănătăţii şi mai ales dezvoltării psihice. Pe fondul acestui consum a apărut fenomenul "Emo", care le induce tinerilor o stare de degradare psihică şi de respingere a valorilor societăţii civile, aspect ce determină pe o parte dintre ei să renunţe în mod deliberat la viaţă, gestul lor producând adevărate drame în sânul familiilor din care fac parte. Din păcate, societatea civilă nu s-a sensibilizat suficient şi nu a realizat în totalitate fenomenul extrem de periculos, care s-a conturat în rândul tinerilor în ultima perioadă de timp prin consumul de produse etnobotanice, chiar dacă se observă în mod evident tendinţa consumatorilor către abandon şcolar, către o viaţă parazitară, către violenţă exacerbată, valorile morale ale unei societăţi civile normale fiind negate şi refuzate cu abstinenţă.

S-a reţinut că situaţia de fapt reţinută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: ordonanţa de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorilor acestuia şi de autorizare a procurării de droguri, procesul-verbal al investigatorului sub acoperire "D.C.", planşele foto reprezentând drogurile procurate în data de 7 mai 2010 de la numitul B.G.B., rezoluţia de efectuare a unei constatări tehnico-ştiinţifice, referat autorizare interceptare a convorbirilor telefonice şi SMS, planşe foto fixate cu ocazia examinării auto marca B. cu nr. PH-AA-AAA din 15 mai 2010, ordonanţa de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorilor acestuia şi de autorizare a procurării de droguri, planşe foto reprezentând drogurile procurate autorizat în data de 11 iunie 2010 de la B.R.C. şi M.A.Ş., declaraţiile martorilor M.L.G., N.A.I., D.C.A., R.N., A.C., L.I.C., D.V.N., D.L.C., E.E., H.D.R., P.A.A., R.S.E., A.C.L. şi T.G.C., toate coroborate cu declaraţiile de nerecunoaştere a faptelor infracţionale de către cei doi inculpaţi.

S-a avut în vedere că inculpatul B.G.B., prin avocaţi aleşi, nu a recunoscut faptele infracţionale reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, iar apărările sale cu care a înţeles să se apere nu se coroborează cu nicio probă a dosarului.

Atât inculpatul B.G.B., cât şi inculpatul B.T.G. au susţinut vehement că nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor infracţionale reţinute în sarcina lor, s-au susţinut pledoarii pe situaţii de fapt ce nu s-au probat în sensul de a combate probele de vinovăţie administrate împotriva acestora în cele două faze procesuale.

Prima instanţă a reţinut că certitudinea faptului că cei doi inculpaţi au comis faptele infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată o dovedeşte, în primul rând, interceptarea convorbirilor telefonice a tuturor inculpaţilor şi constatarea contribuţiei fiecăruia la comiterea faptelor, planşele foto ce-l prezintă pe inculpatul B.G.B. procurând droguri la data de 7 mai 2010, procesele-verbale de prindere în flagrant întocmite de investigatorii sub acoperire în repetate rânduri prin procurarea de droguri de la întregul grup infracţional.

S-a arătat că însăşi faptul că inculpatul B.G.B. era administratorul unui magazin ce comercializa produse etnobotanice şi relaţia de prietenie cu inculpatul B.T.G., conduce, aşa cum rezultă din conţinutul probelor de la dosar, la concluzia că aceştia aveau preocupări comune, sub masca faptului că la magazin se comercializau chiar droguri procurate autorizat, activitatea lor fiind de fapt cea de a se implica în a aproviziona magazinul cu droguri aduse de peste graniţă, în condiţii ilicite şi interzise de lege a fi comercializate.

Constatările tehnico-ştiinţifice efectuate la laboratoarele de specialitate au scos în evidenţă că produsele comercializate de cei doi inculpaţi erau interzise spre consum şi reprezentau droguri de risc şi de mare risc.

Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii B.G.B. şi B.T.G. au abordat o atitudine de nesinceritate începând cu prima declaraţie din faza de urmărire penală şi până la terminarea cercetării judecătoreşti, inculpatul B.G.B. a încercat, prin apărările sale, să creeze o falsă aparenţă de legalitate a traficului de droguri de risc şi de mare risc prin magazinul de etnobotanice a cărui administrator a fost, fiind susţinut în purtarea sa de inculpatul B.T.G. care a adoptat aceeaşi poziţie de nesinceritate.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că inculpatul B.G.B., pe perioada de început a arestării preventive, a încercat să-i influenţeze pe toţi inculpaţii din cauză, în scopul de a-şi forma o apărare comună.

Instanţa nu a putut reţine apărările inculpaţilor pe afirmaţii ce nu au suport probator şi pe baza cărora se solicită achitarea celor doi inculpaţi. În defavoarea acestora este şi faptul că faptele infracţionale au fost comise în concurs şi toate în formă continuată ce probează un aspect legat de persistenţa inculpaţilor în comiterea faptelor infracţionale, astfel că invocarea acestora în apărare "a gravei erori de fapt" nu poate decât să le mărească gradul de sinceritate.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului B.G.B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000;

- deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea, în final, a art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului B.T.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- introducere în ţară de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 3, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea, în final, a art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în lege, de gradul de pericol social al faptelor comise (în concurs şi în formă continuată), de persoana inculpaţilor care se află la primul impact cu legea penală şi în împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest ultim sens, instanţa a apreciat faptul că inculpaţii, înainte de a comite fapte infracţionale, au avut o conduită bună în societate, au urmat un anumit nivel de pregătire, nu au antecedente penale şi provin din familii organizate, astfel că în favoarea acestora poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, având în vedere modul şi împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite şi faţă de cuantumul pedepselor stabilite s-a reţinut că acestea pot fi executate doar prin privare de libertate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 370 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi au declarat apel, în termen legal, inculpaţii B.T.G. şi B.G.B., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 36/A din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii B.G.B. şi B.T.G. împotriva Sentinţei penale nr. 370 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi şi, în consecinţă:

A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 370 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

A înlăturat sporul de câte 1 an închisoare aplicat inculpaţilor ca efect al contopirii pedepselor conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca aceştia să execute următoarele pedepse rezultante:

- inculpatul B.G.B. o pedeapsă principală de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale;

- inculpatul B.T.G. o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. A fost respinsă ca nefondată cererea prin care inculpatul B.G.B. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

A fost respinsă ca nefondată cererea prin care inculpatul B.T.G. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Conform art. 383 alin. (1¹) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor este legală şi a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, astfel:

- pentru inculpatul B.G.B. cu începere de la data de 3 iulie 2010 la zi, respectiv 31 ianuarie 2013;

- pentru inculpatul B.T.G. cu începere de Ia data de 17 septembrie 2010 la zi, respectiv 31 ianuarie 2013.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a constatat că prima instanţă, faţă de probele administrate în cauză, a reţinut în mod corect faptele săvârşite de cei doi inculpaţi cu vinovăţie şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Cererea inculpatului B.T.G., în sensul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu a putut fi primită, din următoarele considerente:

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte faptele reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest caz, instanţa a pronunţat condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a decis că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Ca urmare a acestei decizii, prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 s-a stabilit că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă.

Faţă de dispoziţiile legale de mai sus rezultă că pentru a beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul B.T.G. trebuia să declare că recunoaşte faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi să solicite ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011.

După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită a fost la data de 9 ianuarie 2012. Cum la acest termen inculpatul B.T.G. nu a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care a fost asistat de apărător ales şi, mai mult, nu numai că inculpatul nu a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci acesta a solicitat şi administrarea altor probe în apărare, s-a constatat că formularea acestei cereri abia la termenul din 25 ianuarie 2013 este tardivă şi nu mai poate fi primită.

Chiar dacă inculpatul B.T.G. a recunoscut integral faptele aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit faptele, amploarea activităţii infracţionale desfăşurate, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, consecinţele pe care astfel de fapte le au asupra stării de sănătate a populaţiei, Curtea a apreciat că această împrejurare nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 lit. c) C. pen.

Sub acest aspect, s-a arătat că trebuie avut în vedere că şi apărările pe care inculpatul B.T.G. le-a formulat cu ocazia soluţionării apelului sunt contradictorii: pe de o parte a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar pe de altă parte, a susţinut că nu a participat la săvârşirea faptelor şi a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea a constatat că apărările inculpatului B.T.G., în sensul că nu a participat la săvârşirea faptelor, şi apărările inculpatului B.G.B., în sensul că anumite fapte nu au fost săvârşite, că alte fapte nu sunt prevăzute de legea penală sau nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, sunt nefondate, sunt contrazise de probele administrate în cauză.

În acest sens s-a reţinut că, contrar susţinerilor inculpaţilor, din probele administrate în cauză rezultă cu prisosinţă, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G.B., că acesta:

- în baza unei rezoluţii infracţionale unice, atât singur, cât şi împreună cu inculpatul S.M.R., în perioada martie - iulie 2010, a comercializat circa 1.000 grame droguri de mare risc (mefedronă) unor persoane, pe care S.M.R. le-a instigat să se deplaseze la Ruse în Bulgaria, drogurile achiziţionate fiind introduse de cumpărători în ţară, printre cumpărători aflându-se M.L.G., M.A.Ş., G.G., B.T.G. şi P.M.G., realizând un beneficiu de circa 40.000 RON;

- în luna mai 2010, în baza unei înţelegeri prealabile cu S.M.R. şi B.T.G., i-a vândut acestuia din urmă în Italia cantitatea de 265 grame mefedronă, contra sumei de 10.000 RON, lui S.M.R. revenindu-i suma de 2.500 RON. După cumpărare drogurile au fost introduse în ţară de către inculpatul B.T.G.;

- în luna aprilie 2010, a introdus cantitatea de 6 grame mefedronă în pachetul conţinând droguri achiziţionate de M.A.Ş., la Ruse, în Bulgaria, fără ştirea acestuia, ulterior recuperând cea mai mare parte din droguri de la inculpatul S.M.R., folosindu-le pentru consum propriu;

- în perioada aprilie - iulie 2009, a achiziţionat 85 pacheţele conţinând droguri de risc (cannabis) de la SC S.G. SRL Galaţi, societate administrată de inculpatul R.A., pe care le-a comercializat prin intermediul SC D.B.C. SRL Ploieşti, societate pe care o administra, încasând suma totală de 10.575 RON. Din acest tip de substanţe (W.B.L.) au achiziţionat în vederea consumului propriu şi D.L.C., E.E. şi D.V.N., acesta din urmă ajungând în spital, ca urmare a consumului;

- în ziua de 1 iulie 2009, a achiziţionat un număr de 50 pacheţele conţinând aceeaşi substanţă de la SC D.M. SRL Trifeşti, jud. Neamţ, aceste pliculeţe fiind ridicate în ziua de 2 iulie 2009 şi nu au mai putut fi comercializate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.T.G., Curtea a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că:

- în perioada martie - iulie 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul S.M.R., s-a deplasat în mod repetat în Bulgaria, de unde a procurat droguri de mare risc, respectiv mefedronă, pe care le-a introdus în România, unde le-a comercializat, printre cumpărători numărându-se şi martorul L.I.C.;

- în baza aceleiaşi înţelegeri prealabile cu inculpatul S.M.R., s-a deplasat în Italia, de unde a achiziţionat de la inculpatul B.G.B. cantitatea de 265 grame mefedronă contra sumei de 10.000 RON, droguri pe care le-a introdus în ţară.

Instanţa de apel a arătat că existenţa situaţiei de fapt rezultă, în primul rând, din faptul că inculpaţii S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi G.G., judecaţi în primă instanţă la Tribunalul Prahova, au recunoscut faptele, aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens s-a susţinut că, din moment ce cei patru inculpaţi au recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, aceste declaraţii confirmă implicit şi existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor B.T.G. şi B.G.B.

Relevantă sub aspectul existenţei faptelor şi a vinovăţiei celor doi inculpaţi este şi poziţia pe care inculpatul B.T.G. a adoptat-o cu ocazia soluţionării prezentelor apeluri, când a declarat că recunoaşte faptele, aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor rezultă cu prisosinţă şi din următoarele probe:

Declaraţiile martorilor D.V.N., D.L.C., E.E. şi H.D.R. care au declarat în mod constant că s-au deplasat la magazinul "S.S.", aparţinând inculpatului B.G.B., de unde au cumpărat un pachet conţinând 1 gram de produs comercializat sub denumirea "W.P.L.". Din această substanţă au consumat martorii D.V.N., D.L.C. şi E.E., iar urmare a consumului, martorul D.V.N. fiind internat în spital.

Declaraţiile martorei R.S.E., coroborate cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară, din care rezultă că din magazinul inculpatului a fost ridicat un număr de 50 de pliculeţe ce conţineau fragmente vegetale şi că, în urma analizelor efectuate, s-a stabilit că aceste substanţe conţin Tetrahidrocannabinol (THC).

Declaraţia martorei M.L.G., audiată în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpaţilor B.G.B. şi S.M.R., care a declarat că inculpatul B.G.B. deţine un magazin la Ruse în Bulgaria, că face afaceri împreună că S.M.R. şi că produsele etnobotanice comercializate la Ruse sunt mai ieftine. A mai arătat martora că, potrivit înţelegerii anterioare, în seara zilei 29 aprilie 2010 s-a deplasat la Ruse, unde s-a întâlnit cu inculpaţii B.G.B. şi S.M.R., de la care a cumpărat un plic conţinând "C.B.S." pentru care a plătit suma de 2.500 RON. Martora a mai declarat că, în momentul când a ajuns în vama românească, marfa respectivă a fost descoperită, motiv pentru care D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu i-a întocmit Dosarul penal nr. 36/D/P/2010.

Din declaraţiile inculpatului M.A.Ş. rezultă că acesta este consumator de droguri şi că, din discuţiile purtate cu S.M.R., a aflat că poate cumpăra aceste droguri de la Ruse - Bulgaria, unde la prima benzinărie va fi aşteptat de o persoană. A mai arătat inculpatul că s-a deplasat la Ruse de două ori şi de la persoana respectivă a cumpărat aproximativ 25 grame substanţă interzisă, din care, împreună cu B.R.C., a vândut unei persoane poreclită "P.", numitului D.C.A. şi altor persoane necunoscute.

Inculpatul S.M.R. a susţinut că în baza cererilor primite de la consumatorii de droguri s-a deplasat în repetate rânduri în Bulgaria, de unde a cumpărat astfel de substanţe, că avea o cheie de la magazinul inculpatului B.G.B. şi că i-a determinat pe inculpaţii M.A.Ş., G.G. şi B.T.G. şi pe martorii N.A.I. şi M.L.G. să se deplaseze în Bulgaria pentru a achiziţiona mefedronă.

Inculpatul B.R.C. a declarat în mod constant că împreună cu M.A.Ş. şi G.G. au vândut, în mod repetat, droguri şi că aceste substanţe au fost aduse din Bulgaria şi au fost vândute în Ploieşti. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.G., deşi iniţial a negat că ar fi adus droguri din Bulgaria, acesta a recunoscut că este consumator de droguri şi că a fost de două ori în Bulgaria, unde s-a întâlnit cu B.G.B. şi cu S.M.R.

Martorul N.A.I. a declarat că este prieten din copilărie cu inculpatul M.A.Ş., că a consumat împreună cu acesta droguri şi că inculpatul M.A.Ş. procura drogurile din Bulgaria.

Elemente relevante privind existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor rezultă şi din documentele înaintate la dosar de către autorităţile judiciare din Bulgaria. Astfel, din Adresa nr. 0408 din 13 iulie 2010 a Direcţiei Vamale Centrale rezultă că substanţa găsită în cele două colete expediate pe numele numitei D.M. conţin N-etylamphetamine. Din declaraţiile martorului G.G.E. rezultă că pe data de 11 mai 2010, acesta împreună cu alţi cetăţeni români s-au deplasat la Ruse pentru a cumpăra mefedronă.

Relevante pentru existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor sunt şi transcrierile convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele folosite de inculpaţii B.G.B., S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi martora S.A.

Astfel, din convorbirea purtată la data de 17 mai 2010 între B.G.B. şi S.A. rezultă că martora s-a interesat de preţul substanţelor interzise (C., S.G., M., P.M.), urmând să comunice aceste preţuri cumpărătorilor.

Din convorbirea telefonică purtată în ziua de 17 mai 2010 între inculpatul B.G.B. şi numitul D.C.D. rezultă că ultimul comanda cantitatea de o sută de "G", noul "C.".

Din convorbirea telefonică din data de 19 mai 2010 rezultă că inculpatul S.M.R. îi comanda inculpatului B.G.B. cantitatea de douăzeci şi cinci C. vrac, cinci de M. şi cinci de C. ambalat.

În convorbirea telefonică din data de 22 mai 2010, numitul S.T. îi solicita inculpatului B.G.B. cantitatea de şaizeci "M.".

În convorbirea telefonică din 30 mai 2010, inculpatul S.M.R. comanda inculpatului B.G.B. cantitatea de zece B.N., făcând referire la faptul că pentru această marfă şi marfa luată anterior preţul datorat ar fi de "cinşpe milioane".

La data de 30 mai 2010, inculpatul B.G.B., aflat la postul telefonic 07AAAAAAAA, a trimis un mesaj, ce are următorul conţinut: "B.F. - 30 RON, E. şi I. - 45 RON, S.G., M., C.P. la 60 RON, M.A. şi B.N. la 25".

În ziua de 31 mai 2010, inculpatul B.G.B., aflat la postul telefonic 07AAAAAAAA, a primit un mesaj tip sms de la postul telefonic 07BBBBBBBB, utilizat de D.A.M., ce are următorul conţinut: "20 g B.N., 20 g M.A., 10 g P.M., 10 C., 20 g 2012, 10 g S.G.".

Într-o altă convorbire, purtată în data de 15 mai 2010, inculpatul S.M.R. l-a întrebat pe inculpatul M.A.Ş. dacă nu vrea să facă un ban, afirmând că "avem C. New Formula, M. New Formula".

Apărările inculpaţilor, în sensul că activitatea de comercializare a substanţelor respective era legală în Bulgaria sunt nefondate, faptul că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a vizat introducerea în ţară şi comercializarea de droguri de risc şi de mare risc rezultând cu prisosinţă din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, după cum urmează:

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. NN din 6 iulie 2009 a concluzionat că în proba de 0,28 grame fragmente vegetale (substanţă cumpărată de la magazinul inculpatului B.G.B. şi consumată de către martorii D.V.N., D.L.C. şi E.E.) s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis;

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. OO din 6 iulie 2009 a concluzionat că cele 50 pliculeţe, de aproximativ 1 gram fiecare, inscripţionate "W.B.L." ridicate de la magazinul inculpatului B.G.B., au conţinut fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis;

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. PP din 11 mai 2010 a concluzionat că proba de 0,70 grame, cumpărată, în ziua de 7 mai 2010, de colaboratorul investigatorului sub acoperire, cu nume de cod "M.P.", reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă), drog de mare risc, prevăzut în Tabelul-Anexă I al Legii nr. 143/2000;

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. QQ din 17 mai 2010 a concluzionat că proba de 9,38 grame, cumpărată de către acelaşi colaborator în data de 12 mai 2010, reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă), drog de mare risc, prevăzut în Tabelul-Anexă I al Legii nr. 143/2000;

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. RR din 29 iunie 2010, a concluzionat că proba de 0,49 grame, cumpărată de la inculpatul M.A.Ş. reprezintă fluorometcantinonă (flefedronă) 4-metilmetcatinonă (mefedronă), droguri de mare risc, prevăzute în Tabelul-Anexă I al Legii nr. 143/2000;

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. SS din 28 iunie 2010 a stabilit că substanţa în cantitate totală de 1,54 grame reprezintă 4-metilmetcatinonă (mefedronă) şi 4-metoximetcatinonă (metedronă), droguri de mare risc, prevăzute în Tabelul-Anexă I al Legii nr. 143/2000.

Nici apărările inculpatului B.G.B., în sensul că nu avea cum să instige sau să determine alte persoane să introducă în ţară droguri de risc sau de mare risc, nu sunt fondate. Din probele administrate în cauză rezultă că drogurile erau vândute unor cetăţeni români, pe baza unor comenzi prealabile şi în cantităţi mari, situaţie în care era evident că aceste droguri nu vor fi consumate în Bulgaria, ci vor fi introduse şi vândute în ţară.

Contrar susţinerilor inculpatului B.G.B., din declaraţiile martorei M.L.G. a rezultat că, în momentul în care a cumpărat drogurile, inculpatul S.M.R. se afla în maşina aparţinând inculpatului B.G.B.

Declaraţiile martorei M.L.G. s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului G.G., care a declarat că, observând activitatea de control desfăşurată asupra martorei, s-a reîntors la locul unde se aflau inculpaţii B.G.B. şi S.M.R. Ulterior, inculpatul a intrat în ţară cu un taxi, ascunzând drogurile în spatele aparatului de marcat, într-o nişă tehnică a autoturismului.

Nici apărările inculpatului B.G.B., în sensul că nu a ştiut care este compoziţia chimică a substanţelor pe care le-a achiziţionat în perioada în care societatea sa a desfăşurat activitate în municipiul Ploieşti, deoarece aceste produse au fost cumpărate pe bază de facturi fiscale şi declaraţii pe proprie răspundere de la SC S.G. SRL Galaţi şi SC D.M. SRL Neamţ, nu au putut fi reţinute. Sub acest aspect, s-a avut în vedere că rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice au dovedit cu prisosinţă că produsele comercializate de inculpat conţineau substanţe interzise, că inculpatul avea o bogată experienţă în comercializarea produselor etnobotanice şi că nu s-a făcut nicio dovadă că produsele găsite în magazinul său au fost de acelaşi tip cu cele menţionate în facturile emise de cele două societăţi.

Totodată, din copiile ziarelor depuse la dosar de către inculpatul B.G.B., a rezultat că acesta avea cunoştinţă de faptul că numitul R.A., administrator al SC S.G. SRL Galaţi, comercializa produse etnobotanice ce conţineau substanţe interzise.

Referitor la cele două pliculeţe inscripţionate "F.M.P.", cumpărate în data de 7 mai 2010 de colaboratorul investigatorului sub acoperire, pentru care s-a stabilit că nu face parte din categoria drogurilor prevăzute în tabelele-anexă ale Legii nr. 143/2000, s-a constatat că inculpatul B.G.B. nu a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului B.G.B., în sensul că nu a fost audiat S.M.R., s-a constatat că acesta din urmă a avut calitatea de inculpat şi, potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., şi-a exprimat refuzul de a fi audiat.

S-a constatat că prima instanţă a efectuat şi o judicioasă operaţiune de individualizare atunci când a stabilit cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, sub acest aspect având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpaţii au săvârşit faptele, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, perseverenţa infracţională a inculpaţilor, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale.

Sub acest aspect, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare pentru inculpatul B.G.B. şi 8 ani închisoare pentru inculpatul B.T.G. sunt situate foarte aproape de pedepsele de câte 5 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 46 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Prahova inculpaţilor M.A.Ş. şi G.G., şi aceasta, în condiţiile în care aceştia din urmă au recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să se facă pe baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320 C. proc. pen.

În condiţiile în care prin Sentinţa penală nr. 46 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, în cazul inculpaţilor S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi G.G. s-a dispus ca aceştia să execute doar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea cea mai grea, s-a apreciat că şi în cazul inculpaţilor B.G.B. şi B.T.G., pedeapsa aplicată pentru infracţiunea cea mai grea este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal şi reeducarea inculpaţilor şi că, în urma contopirii pedepselor, nu s-a justificat aplicarea unui spor.

Împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii B.T.G. şi B.G.B.

Criticile inculpatului B.T.G. au vizat numai individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate, solicitând ca instanţa de recurs să reţină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport de împrejurarea că a formulat un denunţ care a condus la formarea Dosarului penal nr. 32/D/P/2013, în care au fost inculpate şi trimise în judecată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, 6 persoane.

Inculpatul B.G.B., prin motivele de recurs depuse la dosar în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (sub aspectul nemotivării soluţiei de către instanţa de apel), pct. 12 (neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat), pct. 14 (greşita individualizare a pedepselor aplicate), pct. 17 (greşita aplicare a legii, prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare bazate pe declaraţiile unor coinculpaţi care au beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi care nu au fost audiaţi nemijlocit de către instanţă).

Instanţa de recurs a încuviinţat pentru ambii inculpaţi. În susţinerea motivelor de recurs proba cu înscrisuri, la dosar fiind depus un set de acte în circumstanţiere pentru inculpatul B.G.B., precum şi o adresă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, din care rezultă că în urma denunţului formulat de către inculpatul B.T.G. a fost constituit Dosarul penal nr. 32/D/P/2013 conexat ulterior la Dosarul nr. 400/D/P/2012, iar în urma implicării nemijlocite a inculpatului s-a reuşit inculparea a 6 persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La solicitarea inculpatului B.G.B., Înalta Curte a încuviinţat efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, care a comunicat că în urma denunţului formulat de acest inculpat a fost constituit Dosarul penal nr. 149/D/P/2013, în care, la data de 29 iulie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a 4 persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, având în vedere şi probele administrate în faţa instanţei de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Având în vedere că recurentul a formulat critici care atrag trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte va face o analiză prioritară a motivelor formale de recurs. În acest sens, se reţină că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Din examinarea conţinutului deciziei, Înalta Curte constată că instanţa de apel a argumentat, cu referire la probele administrate, soluţia adoptată în privinţa motivului de apel prin care se solicita achitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu. Astfel, curtea de apel, făcând propriul examen al materialului probator, a reţinut că în luna aprilie 2010, inculpatul a introdus cantitatea de 6 grame mefedronă în pachetul conţinând droguri achiziţionate de M.A.Ş., la Ruse, în Bulgaria, fără ştirea acestuia, ulterior recuperând cea mai mare parte din droguri de la inculpatul S.M.R., folosindu-le pentru consum propriu. Referitor la probele care au condus la reţinerea situaţiei de fapt, instanţa de apel a făcut referire la declaraţiile inculpaţilor S.M.R. şi M.A.Ş.

Este adevărat că nu fost a analizat în detaliu conţinutul probelor, astfel cum s-a făcut în privinţa celorlalte infracţiuni pentru care s-a menţinut soluţia de condamnare, însă insuficienţa motivării nu echivalează cu lipsa acesteia şi nu atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile legale invocate.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs prin prisma căruia se tinde la o soluţie de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe, acesta este încadrat în dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., recurentul învederând faptul că ambele instanţe au reţinut vinovăţia sa pe baza declaraţiilor coinculpaţilor care nu au fost ascultaţi niciodată de către instanţă, fiind judecaţi în procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi care au beneficiat şi de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmare a declaraţiilor pe care le-au dat împotriva sa.

Analizând actele dosarului în raport de această critică, Înalta Curte reţine următoarele:

Inculpatul B.G.B. a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul 82/D/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, alături de coinculpaţii S.M.R., M.A.Ş., B.R.C., G.G. şi B.T.G.

La termenul din 4 februarie 2010, inculpaţii S.M.R., M.A.Ş., B.R.C., G.G. au învederat că doresc ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată, iar Tribunalul Prahova, instanţa iniţial sesizată, a admis cererea acestora şi a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii B.G.B. şi B.T.G., formându-se prezentul dosar, în care, după efectuarea cercetării judecătoreşti, Tribunalul Galaţi, instanţă în favoarea căreia s-a dispus strămutarea judecării cauzei, a dispus condamnarea acestora.

În ceea ce priveşte probatoriul ce a fundamentat soluţia de condamnare, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a făcut nicio analiză a acestuia, rezumându-se la prezentarea în integralitate a rechizitoriului, inclusiv a faptelor celorlalţi inculpaţi cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei şi a celor pentru care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, enumerând doar mijloacele de probă deşi o parte dintre ele nu aveau nicio legătură cu faptele pentru care inculpaţii B.G.B. şi B.T.G. fuseseră trimişi în judecată.

Observând aceste carenţe grave ale hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel a analizat punctual probatoriul ce a condus-o la menţinerea soluţiei de condamnare, suplinind astfel lipsa totală de motivare a sentinţei.

Înalta Curte constată însă că, în opinia curţii de apel, "existenţa situaţiei de fapt rezultă, în primul rând, din faptul că inculpaţii S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi G.G., judecaţi în primă instanţă la Tribunalul Prahova, au recunoscut faptele, aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, şi au solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Din moment ce cei patru inculpaţi au recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, aceste declaraţii confirmă implicit şi existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor B.T.G. şi B.G.B. Relevantă sub aspectul existenţei faptelor şi a vinovăţiei celor doi inculpaţi este şi poziţia pe care inculpatul B.T.G. a adoptat-o cu ocazia soluţionării prezentelor apeluri, când a declarat că recunoaşte faptele, aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu, şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.".

Ulterior, instanţa de apel a făcut o analiză a conţinutului acestor declaraţii, concluzionând, în raport şi de restul materialului probator administrat, asupra vinovăţiei inculpatului B.G.B. În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 31 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, probatoriul reţinut a constat în exclusivitate din declaraţiile inculpaţilor S.M.R. şi M.A.Ş. date în cursul urmăririi penale.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reţine că niciunul dintre coinculpaţii care au uzat de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. nu a fost ascultat în calitate de martor, instanţa de fond respingând cererea de audiere a lui S.M.R., deşi depoziţia sa era esenţială în cauză, cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmare a declaraţiilor date împotriva inculpatului B.G.B., acestea fiind ulterior folosite pentru fundamentarea soluţiei de condamnare.

Ca atare, se constată că decizia recurată s-a bazat în mod determinant pe probe ce nu au fost administrate în mod nemijlocit în faţa instanţei, în condiţiile în care pe tot parcursul procesului penal inculpatul a contestat susţinerile coinculpaţilor. Împrejurarea că aceştia din urmă au uzat de procedura prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi şi-au recunoscut propria vinovăţiei era lipsită de relevanţă din perspectiva obligaţiilor pe care le avea instanţa, de a-i acorda posibilitatea inculpatului B.G.B. să le adreseze întrebări şi să-şi organizeze în mod corespunzător apărarea.

Înalta Curte reţine, din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu referire inclusiv la cauzele pronunţate împotriva României (Reiner şi alţii contra României, VB contra României), că în anumite situaţii se poate dovedi necesar pentru autorităţi să recurgă la declaraţiile date încă din faza cercetării preliminare. Dacă inculpatul a avut o ocazie adecvată şi suficientă să conteste asemenea declaraţii, în momentul în care au fost făcute sau mai târziu, folosirea lor în sine nu încalcă dispoziţiile art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din Convenţie. Cu toate acestea, dreptul la apărare este limitat într-un mod incompatibil cu garanţiile art. 6 atunci când condamnarea se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declaraţiile făcute de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obţinută nici în faza urmăririi penale şi nici ulterior.

Aceeaşi este situaţia şi în prezenta cauză, întrucât nici în cursul urmăririi penale şi nici ulterior, în cursul judecăţii, inculpatul nu a avut posibilitatea să adreseze întrebări şi să conteste astfel credibilitatea persoanelor ale căror declaraţii au fundamentat condamnarea sa.

Instanţa de apel, în baza efectului devolutiv integral al căii de atac, trebuia să observe şi aceste lipsuri ale cercetării judecătoreşti şi să le suplinească, prin ascultarea în calitate de martori a coinculpaţilor care au fost deja condamnaţi în procedura simplificată.

Ca atare, Înalta Curte constată întemeiate criticile recurentului, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., hotărârea de condamnare a inculpatului fiind, din punct de vedere procedural, contrară principiilor ce guvernează judecata, respectiv contradictorialitate, nemijlocire şi egalitate de arme.

În raport de considerentele anterioare, în baza art. 385 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de către inculpatul B.G.B., la aceeaşi instanţă, Curtea de apel Galaţi.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va proceda la ascultarea martorilor S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi G.G., putând totodată să administreze şi orice alte probe a căror pertinenţă şi concludenţă va rezulta din cercetarea judecătorească, urmând să aibă în vedere şi celelalte critici formulate de recurent, a căror analiză nu se mai impune a fi făcută, faţă de soluţia dispusă.

Astfel cum s-a arătat anterior, recurentul a criticat hotărârea numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, faţă de denunţul formulat, care a condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a 6 persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului din faţa instanţei de recurs, care, prin criticile formulate a achiesat practic la situaţia de fapt şi soluţia de condamnare pronunţată de tribunal, o poziţie identică având şi în apel când a solicitat ca judecarea sa să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cerere ce în mod corect a fost respinsă faţă de stadiul procesual în care aceasta a fost formulată, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea ciclului procesual şi cu privire la acesta, în mod evident interesul său fiind de soluţionare definitivă a cauzei, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi de durata deja executată în stare de arest preventiv.

Ca atare, va fi analizat doar motivul de recurs al inculpatului, circumscris cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Sub acest aspect, se constată pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa (art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) pedepse coborâte sub minimul prevăzut de lege, prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. constând în comportamentul bun al acestuia anterior săvârşirii infracţiunii. Poziţia de recunoaştere a faptelor nu poate fi valorificată de către instanţa de recurs ca şi circumstanţă atenuantă, în condiţiile în care aceasta nu a reprezentat o atitudine constantă a inculpatului, intervenind doar în căile de atac.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din proba cu înscrisuri administrată în prezenta cale de atac, se constată incidenţa unei cauze legale de reducere a pedepsei, respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Potrivit textului în discuţie, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Legiuitorul defineşte prin art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege şi infracţiunea gravă, prin aceasta înţelegându-se infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

Din Adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, nr. 9/VIII/l/2013 rezultă că în urma denunţului formulat de către inculpatul B.T.G. a fost constituit Dosarul penal nr. 32/D/P/2013 conexat ulterior la Dosarul nr. 400/D/P/2012, iar în urma implicării nemijlocite a inculpatului s-a reuşit inculparea a 6 persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, se constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a fi aplicabilă cauza legală de reducere a pedepsei, atât infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B.T.G., cât şi cele denunţate fiind infracţiuni grave în sensul dispoziţiilor Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

În aceste condiţii, Înalta Curte, prin admiterea recursului formulat de către inculpatul B.T.G., va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport de fiecare infracţiune pentru care acesta a fost condamnat şi va proceda la o reducere a pedepselor proporţională cu reducerea limitelor de pedeapsă, având în vedere împrejurarea că numai inculpatul a formulat recurs (nu şi Ministerul Public, pentru a deschide calea unei reindividualizări a pedepsei), fiind astfel aplicabil principiul non reformatio in pejus reglementat prin art. 385 C. proc. pen.

În raport de toate considerentele anterioare, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii B.T.G. şi B.G.B., va casa în totalitate decizia recurată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 370 din data de 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi şi, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. va condamna pe inculpatul B.T.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. a) - 76 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului B.T.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

Va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de către inculpatul B.G.B., la aceeaşi instanţă, Curtea de apel Galaţi.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În ceea ce priveşte starea de arest preventiv a inculpatului B.G.B., în raport de soluţia pronunţată care implică reluarea ciclului procesual, de durata deja executată din pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, de aproximativ 3 ani şi 2 luni, de faptul că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 a căror aplicare urmează a fi făcută cu ocazia rejudecării, în ipoteza menţinerii soluţiei de condamnare, de argumentele reţinute în cazul coinculpatului B.T.G. cu referire la principiul non reformatio in pejus reglementat prin art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune menţinerea acesteia, astfel că va dispune revocarea măsurii şi punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Va deduce pentru inculpatul B.T.G. de la 17 septembrie 2010 la 1 octombrie 2013.

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.T.G. şi B.G.B. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia recurată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 370 din data de 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi şi, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul B.T.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. a) - 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. a) - 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului B.T.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de către inculpatul B.G.B., Ia aceeaşi instanţă, Curtea de apel Galaţi.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.G.B. şi punerea de îndată a acestuia în libertate dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Deduce pentru inculpatul B.T.G. , de la 17 septembrie 2010 la 1 octombrie 2013.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu, până Ia prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2013.

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din 10 octombrie 2013

Deliberând asupra cererii de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cuprinsul minutei Deciziei nr. 2957 din 1 octombrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 715/105/2011, din eroare, nu s-a consemnat cuantumul sumei onorariului parţial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru fiecare din recurenţii-inculpaţi B.T.G. şi B.G.B.

În conformitate cu dispoziţiile art. 196 raportat la art. 195 alin. (1) şi art. 189 C. proc. pen., Înalta Curte va dispune înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul minutei deciziei menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite cererea de înlăturare a omisiunii vădite din conţinutul minutei Deciziei nr. 2957 din 1 octombrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 715/105/2011.

Dispune înlăturarea omisiunii, în sensul consemnării cuantumului sumei de câte 300 RON, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru fiecare din recurenţii-inculpaţi B.T.G. şi B.G.B., conţinutul corect al antepenultimului alineat al minutei fiind următorul:

"Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului de Justiţie".

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2942/2013. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 2958/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2894/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2895/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2942/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2958/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de persoane (Legea 6 ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2964/2013. Penal