ICCJ. Decizia nr. 2958/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de persoane (Legea 6

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2958/2013

Dosar nr. 8124/3/2012

Şedinţa publică din 01 octombrie 2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A. şi D.G. împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 982/F din 15 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât:

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. zis "S.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 12 ani închisoare, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care în baza art. 78 alin. (1) C. pen. a sporit-o cu 1 an, în final 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care l-a contopit cu această pedeapsă, şi a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare, care a fost sporită în baza art. 78 alin. (1) C. pen. cu 1 an, în final 21 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care a fost contopit cu această pedeapsă şi i-a fost aplicată pedeapsa de 21 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe perioada de 10 ani.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani, în final inculpatul executând pedeapsa de 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui nou mandat.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 8 decembrie 2010 la zi.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata S.F. zisă "Z.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care îl contopeşte cu prezenta, şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care în baza art. 78 alin. (1) C. pen. o sporeşte cu un an, în final aplicând pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care l-a contopit cu prezenta, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 20 de ani închisoare pe care, în baza art. 78 alin. (1) C. pen., o sporeşte cu 1 an, în final aplicând pedeapsa de 21 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care l-a contopit cu prezenta, şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare. S-a constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani, în final inculpata executând pedeapsa de 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 8 decembrie 2010 la zi.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.P. zis "P.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1239 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea în pedepsele concurente, de câte 1 an închisoare pentru trei infracţiuni de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an, în final inculpatul executând pedeapsa de 19 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus prevenţia de 24 de ore din 19 aprilie 2010 şi de la 10 august 2011 la zi.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. zis "M.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 11 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 15 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea şi 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 15 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an, în final inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A fost dispusă anularea mandatelor de executare emise în baza Sentinţelor penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea şi 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat conform prezentei. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă prevenţia de 24 de ore din data de 25 ianuarie 2011 şi de la 31 martie 2011 la zi.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. zis "R.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenţia de la 20 decembrie 2011 la zi.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul U.C. zis "M.A.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 20 decembrie 2011 la zi.

7. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. zis "S.A.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care l-a contopit cu prezenta, şi a aplicat pedeapsa mai grea, de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care îl contopeşte cu prezenta, şi aplică pedeapsa mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, în final inculpatul executând 15 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenţia de la 20 decembrie 2011 la zi.

8. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G. zis "B.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1515 din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012, şi nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012 în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 175/2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti;

- pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi (2¹) lit. a) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicate prin Sentinţa penală nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2000, aplicată prin Sentinţa penală nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de mai sus, astfel cum au fost descontopite, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul executând 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 şi 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă prevenţia de la 3 mai 2007 la 4 mai 2007, de la 5 februarie 2008 la 14 aprilie 2008, de la 5 august 2010 la 17 august 2010, de la 15 februarie 2011 la zi.

9. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnată Inculpata C.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M. şi C.G. la plata către partea civilă N.M. a sumelor de 400 RON, daune materiale, şi 25.000 euro echivalent RON la data plăţii, daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi S.F. la plata către partea civilă N.F. a sumei de 25.000 euro în echivalent RON la data plăţii, daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V., C.I.P., D.G. şi C.G. la plata către parte civilă B.I.C. a sumei de 800 RON, daune materiale, şi 25.000 euro echivalent RON la data plăţii, daune morale.

În baza art. 17 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., C.A., U.C., D.I., D.G., la plata către partea civilă B.A.M., prin reprezentant legal, a sumei de 100.000 euro echivalent RON la data plăţii, daune morale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate telefoanele mobile aparţinând inculpaţilor şi depuse la I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar.

În baza art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate imobilele situate în str. M.B., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, şi din Str. A.M., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, reşedinţele inculpaţilor M.V. şi S.F., şi imobilul din str. D., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, reşedinţa inculpaţilor C.I.P. şi C.G.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra acestor 3 imobile, în vederea confiscării.

În baza art. 118² C. pen., s-au confiscat de la fiecare dintre inculpaţi câte 50.000 euro.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra oricăror alte bunuri imobile şi mobile ale inculpatului M.V. până la concurenţa sumei de 225.000 euro şi 1.200 RON, asupra oricăror alte bunuri mobile sau imobile ale inculpatei S.F. până la concurenţa sumei de 200.000 euro şi 400 RON, asupra oricăror alte bunuri mobile sau imobile ale inculpatului C.I.P. până la concurenţa sumei de 200.000 euro şi 1.200 RON, asupra oricăror alte bunuri mobile sau imobile ale inculpatei C.G. până la concurenţa sumelor de 100.000 euro şi 400 RON, şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor C.A., U.C. şi D.I. - până la concurenţa sumei de 150.000 euro, ale inculpatului M.M. - până la concurenţa sumei de 175.000 euro şi 400 RON, şi ale inculpatului D.G., până la concurenţa sumelor de 175.000 euro şi 800 RON.

Instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 2125D/P/2010 din 15 martie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

1. M.V. zis "S.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

2. S.F. zisă "Z.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

3. C.I.P., zis "P.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

4. M.M., zis "M.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. C.A., zis "R.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

6. U.C., zis "M.A.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

7. D.I., zis "S.A.", pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

8. D.G., zis "B.", pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

S-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a reţinut că în anul 2010, inculpaţii M.V. zis "S.", S.F. zisă "Z.", C.I.P. zis "P.", C.G., M.M. zis "M.", C.A. zis "R.", U.C. zis "M.A.", D.I. zis "S.A." şi D.G., zis "B.", le-au recrutat pe părţile vătămate N.F., B.I.C. (minoră), N.M., B.A.M. (minoră) prin răpire şi folosirea unor mijloace de constrângere (violenţe, ameninţări), pe care ulterior le-au transportat, cazat şi găzduit, în imobilele de domiciliu sau de reşedinţă din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei pe raza comunei Tunari, jud. Ilfov şi în zona Şoselei de Centură a mun. Bucureşti. De asemenea, inculpaţii au deposedat părţile vătămate răpite de bunurile deţinute, în special de telefoanele mobile pentru a nu avea posibilitatea de a anunţa organele de poliţie sau rudele.

Tribunalul a constatat că în actul de sesizare s-a reţinut că:

1. În dimineaţa de 10 august 2010, inculpaţii M.V., zis "S." şi concubina sa, S.F., zisă "Z.", împreună cu alte persoane neidentificate, prin folosirea forţei, au răpit-o pe partea vătămată majoră N.F., din zona intersecţiei B-dul Carol I - Calea Moşilor din mun. Bucureşti, pe care apoi au transportat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov la reşedinţa inculpaţilor M.V., zis "S.", şi S.F., zisă "Z.", din Str. M.B.

În această locuinţă, partea vătămată a fost cazată, iar prin folosirea unor mijloace de constrângere (ameninţări cu moartea), a fost obligată să practice prostituţia în folosul celor doi inculpaţi, în zona Şoselei de Centură a mun. Bucureşti - bariera CFR de la intrarea în satul Tunari, comuna Tunari.

În zona respectivă, partea vătămată N.F. a fost transportată, însoţită şi supravegheată în permanenţă de inculpaţii M.V. şi S.F., iar sumele obţinute de la clienţi, care variau între 30 şi 50 RON, au fost însuşite de aceştia.

În seara zilei de 11 august 2010, partea vătămată N.F. a reuşit să fugă cu ajutorul unui taximetrist, mai multe bunuri (printre care şi telefonul mobil), documente de identitate şi alte înscrisuri personale de care fusese deposedată anterior rămânând la reşedinţa inculpaţilor M.V. şi S.F.

2. La data de 2 septembrie 2010, inculpaţii M.V., zis "S.", C.I.P., zis "Pică" şi D.G., zis "B.", au răpit-o pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, în timp ce se afla pe Şoseaua de centură a mun. Bucureşti în dreptul intrării în comuna Cernica, după care au deposedat-o de suma de 200 RON şi telefonul mobil.

În continuare, partea vătămată B.I.C. a fost transportată în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la reşedinţa inculpatului C.I.P., zis "P.", şi a inculpatei C.G.

În această locaţie, partea vătămată a fost lipsită de libertate de inculpatul C.I.P., zis "P.", şi inculpata C.G., încuiată într-o cameră şi determinată, prin ameninţări şi violenţe, să practice prostituţia în folosul acestora.

În acest scop, partea vătămată minoră B.I.C., a fost transportată de inculpatul C.I.P., zis "P.", pe Şoseaua de centură a mun. Bucureşti, unde a fost obligată de acesta să practice prostituţia cu mai mulţi clienţi, fiind în permanenţă supravegheată şi păzită de inculpat.

Banii obţinuţi ca urmare a exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei erau însuşiţi în totalitate de inculpatul C.I.P., zis "P.".

După două zile, partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, a reuşit să fugă cu ajutorul unui client şi a sesizat organele de poliţie.

3. În ziua de 11 noiembrie 2010, inculpaţii M.V., zis "S.", C.I.P., zis "P.", şi M.M., zis "M.", au răpit-o pe partea vătămată majoră N.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a Şoselei de Centură a Mun. Ploieşti, pe care au ameninţat-o cu moartea, au lovit-o şi au electrocutat-o cu un dispozitiv cu electroşocuri, după care au transportat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la reşedinţa inculpaţilor M.V. şi S.F., din str. M.B.

În această locuinţă, inculpaţii M.V., C.I.P., M.M. şi S.F., zisă "Z.", au deposedat-o pe partea vătămată N.M. de haine şi de alte bunuri personale (telefon mobil, chei de la casă, etc.), au îmbrăcat-o cu alte haine şi apoi au încuiat-o într-o cameră în care se mai afla o altă tânără, minoră, ţinută împotriva voinţei ei.

După câteva ore, partea vătămată N.M. a fost transportată de inculpaţi la locuinţa inculpatului C.I.P., zis "P.", şi a inculpatei C.G., unde a fost, de asemenea, încuiată într-o cameră.

În cursul aceleiaşi nopţi, părţii vătămate N.M. i-au fost aduşi clienţi "la cameră" de către inculpatul C.I.P. şi inculpata C.G., aceasta fiind obligată să întreţină relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani.

Inculpatul C.I.P., zis "P.", şi inculpata C.G. au obligat-o pe partea vătămată N.M. să practice prostituţia cu aproximativ 15 clienţi pe zi, aduşi de inculpatul C.I.P. la locuinţa unde partea vătămată era lipsită de libertate, în restul timpului fiind încuiată într-o cameră.

S-a stabilit, totodată, că din încasările obţinute de inculpatul C.I.P. ca urmare a obligării părţii vătămate N.M. la practicarea prostituţiei, inculpatul M.V., zis "S.", beneficia de un procent de 25%.

La data de 16 noiembrie 2010, partea vătămată N.M. a fost transportată de inculpaţii C.I.P., zis "P.", şi M.M., zis "M.", pe Şoseaua de Centură pentru a practica prostituţia cu şoferii autoturismelor care circulau în această zonă.

De asemenea, în aceeaşi zi şi în aceeaşi locaţie, au fost aduse de către inculpatul M.V., zis "S.", în scopul practicării prostituţiei, şi partea vătămată B.A.M. împreună cu alte două tinere.

În cursul aceleiaşi zile, partea vătămată N.M. a reuşit să fugă cu ajutorul unui şofer de tir, a sesizat organele de poliţie, iar în data de 18 noiembrie 2010, ca urmare a examinării medico-legale efectuate de Serviciul Medico-Legal Ploieşti, Jud. Prahova, a obţinut Certificatul medico-legal din 18 noiembrie 2010, concluziile fiind că "numita N.M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pot data din 11 noiembrie 2010 şi necesită 1 - 2 (una - două) zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicaţii".

4. În toamna anului 2010, inculpaţii M.V., zis "S.", C.I.P., zis "P.", şi M.M., zis "M.", au răpit-o pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din Mun. Bucureşti, după care au transportat-o şi cazat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la locuinţa inculpaţilor M.V., zis "S.", şi S.F., zisă "Z.".

Partea vătămată minoră B.A.M. a fost împiedicată să părăsească locuinţa şi obligată de inculpaţii M.V., zis "S.", şi S.F., zisă "Z.", prin folosirea de mijloace de constrângere (ameninţări şi violenţe) să practice prostituţia în folosul lor, pe Şoseaua de centură a Mun. Bucureşti, în zona barierei Tunari.

În această zonă, partea vătămată a fost transportată şi supravegheată dintr-o maşină, de inculpatul M.V., zis "S.", banii obţinuţi din practicarea prostituţiei fiind în totalitate însuşiţi de acesta.

Într-una din zile, profitând de neatenţia inculpatului M.V., zis "S.", partea vătămată minoră B.A.M. a reuşit să fugă cu ajutorul unui client, care a dus-o pe aceasta în mun. Bucureşti, la o prietenă, în zona Lizeanu. În această locaţie partea vătămată a fost găsită de inculpatul M.V., zis "S.". Acesta împreună cu inculpaţii C.A., zis "R.", U.C., zis "M.A.", D.I., zis "S.A.", şi D.G., zis "B.", au răpit-o din nou şi au dus-o cu forţa la locuinţa inculpatului M.V., zis "S.", din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov.

În această locuinţă, partea vătămată minoră B.A.M. a fost bătută de inculpatul M.V., zis "S.", pentru că a îndrăznit să fugă şi în următoarea perioadă a fost lipsită de libertate şi ţinută numai în locuinţă, unde îi erau aduşi clienţi ocazional, cu care era obligată de inculpat sau concubina sa să întreţină raporturi sexuale.

Ulterior, partea vătămată minoră B.A.M. a fost din nou transportată şi obligată de inculpatul M.V., zis "S.", să practice prostituţia pe şoseaua de centură, iar a doua zi, în data de 15 noiembrie 2010, partea vătămată a fost depistată de organele de poliţie, dusă la sediul poliţiei şi ulterior instituţionalizată într-un centru de plasament pentru minori.

Inculpaţii M.V., zis "S.", C.I.P., zis "P.", şi S.F., zisă "Z.", au făcut presiuni atât la sediul poliţiei, cât şi la sediul centrului de plasament pentru minori pentru a o "recupera" pe partea vătămată minoră B.A.M., adresând ameninţări angajaţilor şi directorului centrului pentru protecţia minorilor.

Situaţia de fapt expusă în actul de sesizare a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declaraţiile părţilor vătămate N.F., N.M. şi a părţilor vătămate minore B.A.M., B.I.C.; recunoaşteri din planşe fotografice; declaraţia martorului B.M.D.; declaraţia martorei C.F.A.; certificat medico-legal emis pe numele N.M.; procese-verbale de cercetare la faţa locului; procese-verbale întocmite ca urmare a emiterii de către Judecătoria Sectorului 1 a Autorizaţiei din 15 octombrie 2010, pentru accesul şi supravegherea mijloacelor de comunicaţii telefonice pentru cartela SIM utilizată de inculpatul C.I.P.; procesul-verbal de conducere în teren; proces-verbal de transcriere a înregistrării convorbirilor telefonice între inculpatul M.V. şi concubinul părţii vătămate N.F., declaraţiile inculpaţilor M.V., S.F., C.I.P., M.M., D.I., D.G., C.A. şi U.C. şi C.G.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii C.I.P., M.M., M.V., S.F., U.C., şi C.G. au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., judecata poate avea loc în condiţiile procedurii prescurtate şi cu reţinerea beneficiului reducerii cu o treime a pedepselor "numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere (...)".

Din declaraţiile inculpaţilor care au solicitat aplicarea acestei proceduri a rezultat că aceştia nu au recunoscut învinuirile astfel cum au fost expuse în actul de sesizare. Inclusiv în cazul inculpaţilor C., niciunul dintre inculpaţii menţionaţi mai sus nu a recunoscut săvârşirea actelor de ameninţare şi violenţă împotriva părţilor vătămate, teza acestora fiind că victimele au ales să se prostitueze din proprie voinţă, iar inculpaţii nu au comis niciun act de agresiune morală sau fizică împotriva acestora, ci dimpotrivă, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp le-au oferit protecţie.

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele esenţiale ale aplicării procedurii prescurtate, respectiv recunoaşterea învinuirilor aşa cum au fost expuse în actul de sesizare şi recunoaşterea şi asumarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, prin apărările expuse de fiecare dintre inculpaţi cu ocazia audierii fiind evident că aceştia combat în realitate declaraţiile părţilor vătămate. Ca atare, tribunalul a respins cererile de aplicare a procedurii prescurtate conform art. 320¹ C. proc. pen., cereri formulate de inculpaţii C.I.P., M.M., M.V., S.F., U.C., şi C.G. la primul termen de judecată.

Pentru argumentele mai sus expuse s-a procedat la administrarea cauzei conform procedurii obişnuite faţă de toţi inculpaţii. În privinţa administrării probatoriului, tribunalul a optat pentru audierea atât a părţilor vătămate şi civile, cât şi a martorilor, în condiţiile art. 86² C. pen., procedură care asigură posibilitatea ca părţile vătămate şi martorii să fie audiaţi fără a se afla în sala de judecată şi fără a avea astfel contact direct cu inculpaţii prezenţi în sală.

Tribunalul a avut în vedere pentru a stabili această modalitate de audiere atât natura cauzei - trafic de persoane şi de minori în scopul exploatării sexuale - cauze care prin natura lor au ca specific o poziţie de vulnerabilitate a persoanelor ce se presupun a fi victimele acestor infracţiuni, cât şi împrejurări ajunse la cunoştinţa preşedintelui de complet în şedinţă publică cu ocazia şedinţelor de judecată desfăşurate înainte de citirea actului de sesizare.

La termenul de judecată din 2 mai 2012 s-a adus la cunoştinţa instanţei de către reprezentantul Centrului de plasament în care la data respectivă se afla cazată minora B.A.M., că minora este abordată şi ameninţată de minorul M.R., care s-a prezentat minorei ca fiind nepotul unora din inculpaţii din cauză în scopul de a o determina pe partea vătămată minoră să îşi schimbe declaraţiile. Aceste împrejurări nu pot fi separate ca semnificaţie şi relevanţă de aspectele relevate în actul de sesizare şi la care inculpaţii M.V. şi S.F. au achiesat cu multe nuanţări, în sensul că aceeaşi minoră a fost căutată de aceşti inculpaţi la Centrul de plasament S., unde a fost cazată o perioadă.

La următorul termen de judecată, din 30 mai 2012, inculpaţii D.I. şi C.I.P. au fost sancţionaţi cu amendă administrativă, evacuarea din sala de şedinţă, întocmirea de rapoarte de incident şi sesizare sub aspectul săvârşirii art. 272 C. proc. pen. pentru comportamentul verbal extrem de agresiv în sala de judecată. Pentru a justifica acest comportament inculpaţii au invocat faptul că au fost aduşi foarte târziu în sala de şedinţă. Indiferent de motiv şi indiferent de poziţia ulterioară a acestor inculpaţi, care au manifestat regret faţă de atitudinea lor procesuală, caracteristicile de personalitate ale acestor doi inculpaţi, pe care un astfel de comportament le evidenţiază, coroborate şi cu aspectele relevate anterior cu privire la inculpaţii M. şi S. au fost considerate de instanţă motive suficiente pentru a proceda la administrarea probatoriului constând în audierea de părţi vătămate şi martori într-o modalitate care să garanteze că poziţia acestora nu este afectată, în nicio măsură, de factori exteriori, precum comportamentul persoanelor aflate în sala de şedinţă.

Tribunalul a mai avut în vedere reglementările speciale în materia traficului de persoane, ce prin spiritul şi litera lor impun organelor judiciare o precauţie sporită în administrarea probatoriului şi în special a declaraţiilor potenţialelor victime. Astfel de dispoziţii se regăsesc în Legea nr. 678/2001 nu numai în Cap. IV referitor la procedura judiciară, dar şi în cadrul Cap. V dedicat protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de persoane, în special dispoziţiile art. 26 din acest capitol.

Chiar dacă la momentul administrării probatoriului, cauza nefiind soluţionată pe fond, părţile vătămate au doar calitatea de potenţiale victime ale infracţiunilor de trafic de persoane, acordarea unei atenţii sporite modului de administrare a probatoriului are ca unic scop asigurarea bunei administrări a cauzei şi asigurarea condiţiilor ca persoanele audiate să dea declaraţii corespunzătoare adevărului, indiferent că susţin sau infirmă acuzele organelor de urmărire penală.

De altfel, audierea părţilor vătămate şi a martorilor în aceste condiţii nu prejudiciază în nicio măsură pe inculpaţi, care au posibilitatea de a adresa întrebări acestora prin intermediul apărătorilor, iar identitatea persoanelor audiate, verificată de instanţa de judecată, este de asemenea cunoscută de inculpaţi. Sigurul scop şi efect al acestei măsuri este separarea persoanelor audiate de celelalte persoane aflate în cauză, ori astfel de măsuri sunt comune şi uzuale în cazul oricăror infracţiuni de violenţă la nivelul tuturor sistemelor juridice din Uniunea Europeană.

Cu privire la martorii indicaţi în citativul actului de sesizare, tribunalul a dispus audierea prin mijloace tehnice speciale şi fără ca aceştia să se afle în sala de şedinţă, pentru următoarele motive: martorul B.M.D., directorul Centrului maternal S., a fost audiat în cursul urmăririi penale cu privire la împrejurarea privind venirea inculpaţilor M.V. şi S.F. la acest centru în scopul luării de aici a părţii vătămate minore B.A.M., ce a fost cazată aici după ce a fost preluată din zona Şoselei de centură, unde conform actului de sesizare ar fi practicat prostituţia constrânsă de cei doi inculpaţi. Întrucât conform rechizitoriului şi declaraţiilor martorului din cursul urmăririi penale cu ocazia/prezentării celor doi inculpaţi la Centrul S. a rezultat o altercaţie şi au fost chemate organele de poliţie, având în vedere şi incidentele survenite în timpul şedinţelor de judecată şi cauzate de inculpaţi, tribunalul a apreciat că această modalitate de audiere este cea mai utilă în scopul unei bune administrări a probatoriului.

La aceeaşi concluzie a ajuns instanţa şi cu privire la martorele C.F.A., U.F. şi G.C.D. întrucât prima dintre acestea a relatat în cursul urmăririi penale că ar fi fost ameninţată de inculpatul M.V., iar celelalte două martore au dat în cursul urmăririi penale declaraţii cu privire la împrejurările în care ar fi practicat prostituţia în beneficiul inculpaţilor M.V. şi C.I.P. Au fost audiaţi inculpaţii. Au fost audiaţi prin mijloace tehnice speciale partea civilă B.A.M. şi martorul B.M.D.

Partea vătămată N.M. nu a putut fi audiată în cursul cercetării judecătoreşti. Din verificările efectuate de organele de poliţie însărcinate cu supravegherea deplasării acesteia, la toate adresele ce au fost identificate de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Prahova a fost înaintată declaraţia acesteia prin care a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 euro şi a precizat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi nu doreşte să se prezinte pentru o noua audiere în faţa tribunalului.

Partea vătămată B.I.C. nu a putut fi audiată. Din verificări similare a reieşit că şi-a schimbat locuinţa, fiind citată la noua adresă cunoscută. Din verificările efectuate de organele de poliţie a reieşit că partea vătămată nu locuieşte nici la această adresă, iar din verificări nu a putut fi stabilit un alt domiciliu al acesteia. Partea vătămată a fost citată în continuarea procedurii prin afişare în condiţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Partea vătămată N.F. a transmis instanţei prin intermediul organelor de poliţie însărcinate cu supravegherea deplasării acestei părţi la sediul instanţei mai multe declaraţii în care a precizat că nu doreşte să se prezinte în faţa tribunalului în vederea audierii şi îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală.

Având în vedere calitatea procesuală a numitelor N.M. şi N.F., de părţi vătămate, tribunalul a luat act de poziţia acestora. S-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. faţă de martorele C.F.A., U.F. şi G.C.D., întrucât din verificările efectuate de organele de poliţie însărcinate cu conducerea supravegheată a acestora la sediul tribunalului în vederea audierii a reieşit că niciuna din aceste trei martore nu mai locuieşte la domiciliile cunoscute şi nu au putut fi identificate alte adrese. Au fost ataşate copii ale fişelor de cazier ale tuturor inculpaţilor şi copii ale sentinţelor penale relevante pentru situaţia antecedentelor penale ale acestora. A fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

În urma aspectelor învederate de directorului Centrului de plasament cu privire la ameninţările aduse minorei B.A.M., s-a dispus în temeiul art. 86⁵ C. proc. pen. supravegherea Centrului de plasament şi a minorei de către organele de poliţie.

Partea vătămată minoră a formulat plângere penală sub aspectul infracţiunii de ameninţare, plângere înregistrată iniţial pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin adresa acestui parchet fiind înaintată tribunalului plângerea penală în copie şi încunoştinţat cu privire la declinarea plângerii în favoarea unităţii de parchet competente material.

Părţile vătămate au fost asistate şi respectiv reprezentate de apărători din oficiu. Prin apărătorul din oficiu, partea vătămată N.M. a depus la dosar înscrisuri - raport de constatare I.N.M.L. şi scrisoare medicală privind leziunile suferite în urma actelor de violenţă comise asupra ei de inculpaţi. Prin apărători din oficiu părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu daune morale şi/sau materiale.

Este de subliniat că în cursul cercetării judecătoreşti, urmare a altor incidente survenite în cursul şedinţelor de judecată şi cauzate de comportamentul unora dintre inculpaţii prezenţi - C.I.P. şi D.I. - tribunalul a procedat la înlocuirea apărătorului din oficiu desemnat iniţial pentru părţile vătămate.

În fapt, analizând materialul probator administrat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte acuzaţiile de traficare a părţii vătămate N.F., majoră, tribunalul a reţinut în fapt că în data de 10 august 2010 aceasta a fost răpită de inculpaţii M.V. şi S.F., împreună cu alte persoane ce nu au putut fi identificate până în prezent, din zona intersecţiei Bd. Carol - Calea Moşilor, Bucureşti, şi transportată la reşedinţa celor doi inculpaţi din com. Tunari, jud. Ilfov, str. M.B.

Partea vătămată a fost ameninţată cu violenţe fizice şi constrânsă astfel să practice prostituţia în favoarea celor doi inculpaţi în zona şoselei de centură a mun. Bucureşti, la bariera CFR de la intrarea în satul Tunari, sub supravegherea permanentă a inculpaţilor M.V. şi S.F.

După o zi, partea vătămată a fugit, ajutată de un taximetrist abordat iniţial pentru oferirea de servicii sexuale contra cost.

Tribunalul a reţinut această situaţie de fapt în baza declaraţiilor părţii vătămate date în cursul urmăririi penale, a interceptărilor telefonice efectuate privind convorbirile telefonice ale inculpatului M.V. cu concubinul părţii vătămate, recunoaşterea de pe planşă foto efectuată cu această parte vătămată.

Partea vătămată N.F. a formulat plângere penală cu privire la răpirea sa de cei doi inculpaţi la un interval foarte scurt după consumarea faptelor, plângerea penală fiind depusă la Secţia 2 Poliţie, ce a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Instanţa de judecată a reţinut că aceste aspecte subliniază sinceritatea, dar şi acurateţea relatărilor părţii vătămate.

Partea vătămată a relatat în plângere că în data de 10 august 2010, în timp ce se întorcea spre casă, a fost abordată de 5 persoane, femei şi bărbaţi, care au luat-o de pe stradă cu forţa şi cu o maşină au transportat-o în com. Tunari, unde i-au vopsit părul, i-au confiscat telefonul mobil şi a doua zi au deplasat-o pe şoseaua de centură unde sub strictă supraveghere au obligat-o să practice prostituţia.

În ceea ce priveşte identitatea persoanelor ce au obligat-o la întreţinerea de relaţii sexuale, partea vătămată a indicat în momentul formulării plângerii poreclele a trei dintre persoanele care au răpit-o - S., nume sub care e cunoscut inculpatul M.V., "Z.", nume sub care e cunoscută inculpata S.F., concubina primului, M.B. şi P.A., neputând fi identificate până în prezent ultimele două persoane.

Partea vătămată a relatat că a fost ameninţată de "Z.", "S." şi "M.B." că o vor omorî dacă nu este de acord să se prostitueze pentru aceştia. Partea vătămată a relatat că după o zi, în cursul serii, deci în data de 11 august 2010, a avut o "combinaţie cu un taximetrist" şi l-a convins pe acesta să o ajute să plece de sub supravegherea inculpaţilor.

În declaraţiile detaliate date în faţa organelor de poliţie după formularea plângerii, declaraţii consemnate în proces-verbal ca urmare a faptului că partea vătămată nu ştie a scrie, că se prostituează de 12 ani, iar timp de 3 sau 4 ani s-a prostituat în folosul inculpaţilor pe care i-a indicat cu porecle - "Z." - S.F., şi "S." - M.V., iar din luna mai 2009 a refuzat să mai practice prostituţia pentru aceştia întrucât începuse o relaţie de concubinaj cu numitul C.S.

Partea vătămată a relatat că din momentul în care a luat această hotărâre şi până în data răpirii sale de inculpaţii menţionaţi anterior a fost ameninţată constant de numita "M.C." (mătuşa concubinului său C.S.) cunoscută ca proxenetă, care era împotriva relaţiei sale de concubinaj cu nepotul său, că va "pune ţiganii pe ea" şi va determina pe membrii clanului "S.A." să o răpească. În declaraţiile date, partea vătămată a menţionat exact locul de unde a fost răpită - intersecţia Calea Moşilor - Bd. Carol I, numărul persoanelor - 5, dintre care 2 femei şi 3 bărbaţi, precum şi faptul că de la început a recunoscut între aceştia pe "S." (M.V.), "Z." (S.F.) şi P.A. (persoană ce nu a fost identificată).

Partea vătămată a relatat că inculpata S.F. i-a acoperit gura cu mâna pentru a o împiedica să ţipe, în timp ce ceilalţi i-au imobilizat mâinile şi picioarele, a fost introdusă într-o maşină de culoare albă, cu geamuri fumurii, tip autoutilitară, care a parcurs un drum de aproximativ 30 min. - 45 min. Partea vătămată a fost în stare să indice exact şi locul unde a fost sechestrată - com. Tunari, str. M.B., locaţie pe care o cunoştea întrucât anterior practicase prostituţia pentru aceiaşi inculpaţi.

Partea vătămată N.F. a confirmat că în această locaţie s-au mai aflat patru tinere, minore, cu vârste între 12 şi 14 ani, despre care a dedus că practică prostituţia pentru cei doi inculpaţi, şi care de altfel a doua zi au şi mers pe şoseaua de centură în acest scop.

În ceea ce priveşte presiunile exercitate asupra sa, partea vătămată a precizat că iniţial inculpata S.F. a intenţionat să o sechestreze în beci şi să o drogheze pentru a o împiedica să fugă, însă inculpatul M.V., care o cunoştea ca urmare a faptului că anterior se prostituase pentru acesta, nu a drogat-o şi nici nu a închis-o în beci, ameninţând-o însă cu moartea dacă nu este de acord să se prostitueze pentru ei. Partea vătămată a relatat că a fost ameninţată de inculpaţii S.F. şi M.V., dar şi de ceilalţi membri ai familiei prezenţi în casă cu bâte, cuţite şi săbii pentru a o determina să fie de acord cu practicarea prostituţiei în folosul lor.

Partea vătămată a relatat că a doua zi, pe data de 11 august 2010, în jurul orelor 18:00, i s-au dat haine adecvate şi a fost dusă împreună cu cele patru minore pe şoseaua de centură la bariera CFR - intrarea în com. Tunari, şi obligată, sub permanenta supraveghere a inculpaţilor S. şi M., ambii prezenţi în zonă, să racoleze clienţi pentru servicii sexuale.

Din declaraţiile părţii vătămate, tribunalul a reţinut că după câteva ore, profitând de faptul că inculpata S.F. şi minorele s-au deplasat într-o zonă mai ferită pentru a-şi lua doza de heroină (ambii inculpaţi, M. şi S., au condamnări multiple pentru infracţiuni de trafic de droguri şi au recunoscut şi cu ocazia audierii că vindeau constant droguri, chiar în curtea locuinţei lor), a oprit un taximetrist care a fost de acord să o ducă la locuinţa concubinului ei. Partea vătămată a precizat că în perioada cât s-a aflat pe Şoseaua de centură nu a întreţinut relaţii sexuale cu niciun client, întrucât a reuşit să fugă suficient de repede. Instanţa de fond reţine că declaraţiile părţii vătămate sunt logice şi veridice, neidentificând niciun aspect contradictoriu sau aparent nesincer de natură a pune sub semnul întrebării veridicitatea relatărilor sale.

Faptul că a fost răpită de inculpaţii S.F. şi M.V. este explicabil prin aceea că aceştia cunoşteau că şi anterior practicase prostituţia, în folosul lor o perioadă, astfel încât era plauzibil pentru aceştia că ar fi putut-o determina să facă acest lucru din nou, iar pe de altă parte starea de duşmănie cu numita M.C., care realiza de asemenea acte de proxenetism, explică în mod logic de ce partea vătămată a devenit victima violenţelor inculpaţilor în scopul exploatării sexuale.

Tribunalul mai reţine că şi expunerea evenimentelor, astfel cum a fost făcută de partea vătămată, este întru totul logică prin prisma aceluiaşi context - partea vătămată era cunoscută de mai mult timp de inculpaţii S. şi M., ca prostituată, şi locuise anterior în casa acestora pentru o perioadă îndelungată, ceea ce explică atât detaliile exacte date de această parte vătămată cu privire la adresa unde a fost dusă (spre deosebire de celelalte părţi vătămate), locul exact unde a fost dusă pentru a racola clienţi, şi faptul că în cazul ei nu au apelat la injectarea de droguri, cum au făcut însă în cazul celorlalte părţi vătămate din prezenta cauză.

Versiunea părţii vătămate a fost susţinută şi de conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M. cu concubinul părţii vătămate, C.S., din care rezultă că exista într-adevăr o stare de conflict între victimă şi numita M.C., fapt la care inculpatul M. face referire insistent în această discuţie, inculpatul M. solicitând practic numitului C.S. să o determine pe partea vătămată să îşi retragă sesizarea făcută la organele de poliţie cu privire la răpirea sa. Relevant este că aceste convorbiri au fost înregistrate personal de numitul C.S., ceea ce confirmă faptul că după revenirea la domiciliul său a părţii vătămate N.F., aceasta i-a relatat împrejurările răpirii sale, iar numitul C.S. a prevăzut faptul că vor exista presiuni şi ameninţări din partea persoanelor implicate în răpirea concubinei sale.

Partea vătămată a indicat pe planşă foto pe inculpatul M.V. ca fiind numitul "S.", despre care relatează în plângere şi declaraţii. Inculpaţii S.F. şi M.V. au negat constant că ar fi răpit pe partea vătămată N.F. şi că ar fi obligat-o să se prostitueze în folosul lor.

Ambii au relatat similar că partea vătămată N.F. nu a locuit cu ei, nu a practicat prostituţia pentru ei, nu au obţinut nicio sumă de bani de la aceasta în calitate de proxeneţi, nu i-au adus clienţi şi o cunosc pe aceasta întrucât timp de 7 ani a locuit la o femeie cu numele de L. şi venea în locuinţa lor doar în vizită.

Inculpata S.F. a susţinut chiar în cursul urmăririi penale că a alungat-o pe partea vătămată N.F. din casa ei întrucât îi era "greaţă" să o vadă pe aceasta bând din cănile sale, după ce a aflat cu ce se ocupă. O atare susţinere se integrează de altfel firesc în comportamentul procesual al inculpatei S.F., care a fost constant în cursul cercetării judecătoreşti caracterizat prin bravadă şi ignorarea constantă a relevanţei faptelor de care este acuzată, ironizarea directă sau indirectă a organelor judiciare - în special a procurorului de caz.

Tribunalul reţine că sunt foarte relevante declaraţiile inculpaţilor M.V. şi S.F. date în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la această parte vătămată - din modul de relatare al celor doi inculpaţi rezultă cu evidenţă atât intenţia de a discredita credibilitatea acestei părţi prin prisma faptului că este prostituată (deşi inculpaţii recunosc indirect că nu sunt străini cel puţin de activitatea de proxenetism) şi încercarea de a acredita ideea că motivul pentru care partea vătămată a dat declaraţii incriminatoare ar fi acela că ar fi fost atrasă de inculpatul M.V. (sau, în concepţia inculpatei S.F., partea vătămată este "nebună").

Dincolo de faptul că declaraţiile celor doi inculpaţi apar, prin motivare şi modul de expunere a faptelor şi apărărilor, ca vădit nesincere, ele sunt infirmate de materialul probator analizat anterior. Concluzia nesincerităţii declaraţiilor acestor doi inculpaţi se impune şi ca urmare a analizei poziţiei lor în raport de învinuirile aduse cu privire la celelalte părţi vătămate, analiză ce va fi făcută mai jos.

2. În ceea ce priveşte actele de trafic săvârşite de inculpaţii M.V., C.I.P. şi D.G. împotriva părţii vătămate B.I.C., minoră la data faptei, tribunalul a reţinut următoarele:

În data de 2 septembrie 2010, inculpaţii M.V., C.I.P., zis "P.", şi D.G. au răpit-o pe partea vătămată B.I.C., în vârstă de 17 de ani la data faptei, în timp ce se afla pe Şoseaua de centură a mun. Bucureşti, în dreptul intrării în comuna Cernica, după care au condus-o la reşedinţa inculpatului C.I.P., zis "P.", din comuna Tunari, unde a fost sechestrată şi supravegheată strict de inculpaţii C.I.P. şi C.G., soţia acestuia, şi determinată prin violenţă şi ameninţări să accepte să practice prostituţia în folosul celor doi inculpaţi. Partea vătămată B.I.C. a fost dusă de inculpatul C.I.P. a doua zi după răpirea ei pe şoseaua de centură, unde a practicat prostituţia sub supravegherea permanentă a inculpatului C.I.P. Partea vătămată a oferit servicii sexuale în aceste condiţii două zile, sumele de bani remise de clienţi fiind luate în totalitate de inculpatul C.I.P. După două zile partea vătămată a reuşit să scape din supravegherea inculpatului C.I.P. cu ajutorul unui şofer de autoturism abordat ca posibil client. Tribunalul a reţinut această situaţie de fapt în baza declaraţiilor părţii vătămate B.I.C., date în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile martorei C.F.A., date în cursul urmăririi penale şi avute în vedere în condiţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., elemente de fapt reieşite din declaraţiile inculpaţilor C.I.P. şi C.G., şi recunoaşterile de pe planşe foto efectuate cu partea vătămată B.I.C.

Din declaraţiile detaliate date de partea civilă în cursul urmăririi penale, tribunalul a reţinut în fapt că în data de 9 septembrie 2010, partea vătămată B.I.C. împreună cu martora C.F.A. se aflau pe şoseaua de centură a mun. Bucureşti, în apropierea unei staţii de benzină R. cu scopul de a se prostitua.

În momentul în care martora C.F.A. a plecat împreună cu o persoană căreia îi oferise servicii sexuale, în timp ce partea vătămată a rămas singură în zona în care îşi racola clienţii, lângă ea a oprit un autoturism de culoare neagră şi a văzut că şoferul, persoana care conducea maşina, a coborât, pretinzând iniţial că verifică ceva lângă maşină. Oprirea autoturismului respectiv nu a alarmat, firesc, pe partea vătămată, aceasta considerând că pot fi clienţi. Şoferul, persoana care a coborât din maşină, a prins brusc pe partea vătămată de haină şi a introdus-o (partea vătămată foloseşte expresia "m-a aruncat") în maşină pe bancheta din spate, unde se mai afla un bărbat, după care autoturismul a pornit, partea vătămată fiind imobilizată pe podeaua din spate a maşinii, bărbatul aflat pe banchetă ţinându-i mâna la gură pentru a o împiedica să nu ţipe. Partea vătămată relatează că a observat că pe locul din dreapta faţă se mai afla un bărbat, care i-a cerut să tacă şi i-a spus că în continuare va practica prostituţia pentru ei. Partea vătămată a precizat că acest al treilea bărbat i-a luat telefonul mobil şi o sumă de 200 RON, pe care o avea asupra sa.

Din declaraţiile părţii vătămate tribunalul a reţinut că aceasta a fost dusă în com. Tunari, imobil despre care a realizat ulterior că este locuinţa şoferului maşinii. În casă, aşa cum relatează partea vătămată, se aflau şi soţia şoferului maşinii şi copilul acesteia, în vârstă de aproximativ 2 ani. Din discuţiile purtate între cei trei bărbaţi în curtea imobilului unde a fost dusă partea vătămată a reţinut poreclele acestora - "P." şi "S." fiind inculpaţii din faţă, iar cel din spate - "B.". Partea vătămată cunoştea deja porecla de "S.", întrucât anterior acestui moment cunoscuse două tinere care au afirmat că practică prostituţia pentru "S." - sunt "fetele lui". Relevant este că aceste tinere erau consumatoare de droguri, modalitate folosită uzual de inculpatul M.V. pentru a înfrânge rezistenţa tinerelor pe care le exploata sexual.

Partea vătămată relatează că a fost introdusă într-o cameră, iar după jumătate de oră a fost scoasă în curte şi "S." şi "P." i-au spus că i-au mai adus o "colegă". Cu privire la aceasta, partea vătămată B.I.C. relatează că a văzut când "S." a lovit-o peste faţă şi a avut reprezentarea că aceasta se află aici împotriva voinţei sale. Această tânără, de aproximativ 26 de ani conform relatării părţii vătămate B.I.C., nu a rămas la locuinţa lui P., ci a fost luată în scurt timp de "S.", fără a cunoaşte locul unde a fost dusă.

Partea vătămată B.I.C. a fost sechestrată peste noapte într-una din camerele imobilului lui "P." (inculpatul C.I.P.), iar a doua zi a fost dusă de ambii soţi în piaţă, unde s-au deplasat cu un autoturism marca N., în tot acest timp partea vătămată fiind ţinută de braţ de soţia lui "P." şi ameninţată de acesta să nu fugă.

Cei doi i-au cumpărat o bluză de la o tarabă şi au întrebat pe vânzătoarea de la taraba respectivă dacă le poate pune la dispoziţie o cameră unde să îi poată aduce clienţi părţii vătămate, întrucât "nu este bine" ca aceasta să fie dusă să se prostitueze pe stradă.

Partea vătămată a precizat că unul din motivele pentru care cei doi au fost nevoiţi să meargă la piaţă a fost acela că cei doi urmau să devină naşi. Partea vătămată a arătat că soţii C. au ameninţat-o că dacă nu este de acord să practice prostituţia pentru ei, o va vinde altor proxeneţi din zona Gării de Nord, iar a doua zi, în momentul în care a fost dusă la piaţă, a ameninţat-o că dacă va încerca să scape sau va striga după ajutor o va tăia cu cuţitul.

Partea vătămată a relatat că după ce s-au întors de la piaţă a fost dusă de "P." pe şoseaua de centură în zona comunei Tunari, unde s-a prostituat sub supravegherea strictă a lui "P." (inculpatul C.I.P.), care a rămas în maşină pentru a o urmări îndeaproape şi venea pentru a-i lua sumele de bani date de fiecare client, imediat ce era adusă înapoi de aceştia. Partea vătămată a cerut ajutorul mai multor dintre clienţi, care au refuzat-o.

În ceea ce priveşte modul în care a reuşit să se sustragă supravegherii inculpatului şi să fugă, partea vătămată a relatat că a profitat de faptul că un TIR a oprit la o distanţă mai mare de locul unde se aflau ea şi inculpatul, a fugit spre camion şi a cerut şoferului să o ajute să scape, acesta fiind de acord - "acestuia nu i-a fost frică " este expresia folosită de partea vătămată.

TIR-ul respectiv a transportat-o pe partea vătămată până în apropierea comunei Pantelimon, de unde partea vătămată s-a deplasat cu taxiul până la locuinţa pe care o folosea împreună cu martora C.F.A., a doua zi formulând plângere la Poliţia Oraşului Otopeni.

Declaraţiile părţii vătămate B.I.C. s-au coroborat cu cele ale martorei C.F.A. Din relatările martorei, tribunalul a reţinut că aceasta locuia în anul 2010 împreună cu partea vătămată B.I.C. şi practicau prostituţia împreună în zona Caldarâm lângă benzinăria R. pe autostrada A1. Martora a arătat că în data de 2 septembrie 2010, aflându-se împreună cu partea vătămată B.I.C. în această zonă în scopul arătat, la un moment dat a plecat împreună cu un client în maşina acestuia. Când a fost adusă de client înapoi, în momentul în care maşina acestuia se apropia de locul unde o lăsase pe partea vătămată, a văzut că lângă aceasta opreşte un autoturism de culoare neagră din care a coborât un bărbat de aproximativ 30 de ani, care a forţat pe partea vătămată să intre în autoturism pe bancheta din spate, după care autoturismul a plecat în viteză. A relatat martora că a sunat-o pe partea vătămată pe telefonul mobil însă aceasta nu a răspuns. Arată martora că a doua zi, în jurul orelor 11 noaptea, partea vătămată a revenit la locuinţa comună, arătând foarte speriată şi traumatizată şi povestind martorei că a fost luată cu forţa de o persoană cu porecla de "S.", proxenet din zona Tunari, de şoferul acestuia "P." şi un al treilea bărbat cu porecla "B.". Partea vătămată i-a relatat şi martorei amănuntele referitoare la sechestrarea sa şi modul în care a fost obligată să se prostitueze.

Tribunalul reţine că este relevant faptul că martora a relatat că în urmă cu aproximativ 3 săptămâni înainte de răpirea părţii vătămate, în timp ce se afla în aceeaşi zonă pe şoseaua de centură a fost abordată de un bărbat de aproximativ 45 de ani care i-a spus că dacă intenţionează să practice prostituţia în acest loc, va trebui să îi plătească o taxă de protecţie.

Cu privire la această persoană s-a efectuat o recunoaştere de pe planşă foto, din persoanele prezentate martora indicând pe inculpatul M.V. ca fiind persoana care a abordat-o pentru a-i cere taxă de protecţie.

Martora a identificat de pe planşă foto şi pe inculpatul C.I.P. ca fiind persoana pe care a văzut-o coborând din maşină şi luând cu forţa pe partea vătămată.

Aceste declaraţii s-au coroborat şi cu recunoaşterile făcute de partea vătămată B.I.C. din sistemul Image Track, aceasta indicând pe inculpatul C.I.P. ca fiind persoana care a introdus-o cu forţa în maşină, pe inculpatul M.V. ca fiind persoana ce a răpit-o, pe inculpata C.G. (G.) ca fiind persoana ce a supravegheat-o după ce a fost dusă în imobilul din com. Tunari şi pe inculpatul D.G. ca fiind a treia persoană ce a răpit-o de pe şoseaua de centură în data de 2 septembrie 2012.

Relevant este şi faptul că partea vătămată a fost în măsură să indice şi fotografiile altor inculpaţi din grupul procesual de faţă, respectiv U.C. - M.A. şi C.A. (R.), în privinţa acestora partea vătămată precizând că în timpul cât a practicat prostituţia a cunoscut fete care practicau această activitate în folosul celor doi inculpaţi.

Inculpatul M.V. a susţinut în cursul urmăririi penale că nu o cunoaşte pe partea vătămată B.I.C., la un moment dat a primit un telefon de la inculpatul C., care i-a spus că este ameninţat de nişte ţigani pentru că găzduieşte o tânără, însă nu ştie dacă este vorba de aceeaşi persoană. Însă, cu ocazia cercetării judecătoreşti revine şi relatează că o cunoaşte pe această parte vătămată, că era împreună cu inculpatul C. când acesta a coborât din maşină şi a luat-o pe aceasta în maşină, nu a ameninţat-o sau lovit-o pe această parte vătămată după ce a fost urcată în maşină, partea vătămată a fost dusă acasă la C.I.P., unde ştie că a băut o cafea şi a plecat (amănunt pe care îl preia din declaraţiile inculpatei C.G. din faza de urmărire penală fără a remarca că acest amănunt de fapt este prezentat de inculpată cu privire la o altă parte vătămată, N.M.), însă el personal a plecat înainte ca partea vătămată să fie "servită" cu cafea, nu ştie dacă a fost obligată de inculpatul C. să practice prostituţia.

Din modul de expunere adoptat de acest inculpat, dar şi compararea versiunii sale cu celelalte probe administrate şi dezvoltate mai sus, tribunalul a constatat evidentă lipsa acestuia de sinceritate. Recunoaşterea faptului că se afla împreună cu inculpatul C. când partea vătămată a fost luată din stradă este determinată de faptul că după sesizarea instanţei inculpatul cunoaşte toate probele administrate cu privire la această faptă, inclusiv împrejurarea că a fost recunoscut de pe planşă foto, iar amănuntul cu privire la faptul că partea vătămată a stat în casa inculpatului C. doar pentru a bea o cafea este adăugat pentru a susţine varianta acestui din urmă inculpat. Pentru aceste argumente tribunalul a înlăturat apărările inculpatului M.V. invocate în raport de actele de trafic săvârşite asupra părţii vătămate B.I.C.

Inculpatul C.I.P. a avut de asemenea o poziţie oscilantă cu privire la această învinuire. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că s-a aflat împreună cu inculpatul M.V. în momentul când partea vătămată B.I.C. a fost luată de pe şoseaua de centură, însă îl indică pe inculpatul M.V. ca fiind persoana care a introdus pe partea vătămată cu forţa în maşină. Inculpatul a arătat în versiunea prezentată în cursul urmăririi penale că această fată a fost dusă la locuinţa sa din Tunari, unde au stat numai 2 ore, iar apoi împreună cu M.V. au dus pe această fată în zona de centură, după care el personal a plecat.

Câteva din amănuntele prezentate de inculpatul C. cu ocazia acestei audieri sunt însă reale şi se coroborează şi cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei, aceste amănunte relevând lipsa de sinceritate a versiunii de ansamblu prezentate de inculpat încă din această fază procesuală. Inculpatul a arătat că în mod obişnuit practica pentru inculpatul M.V. servicii în calitate de şofer, în contul sumei de bani împrumutate de acesta pentru a-şi putea cumpăra o maşină, motivul fiind acela că inculpatul M.V. nu avea carnet. Acest element susţine versiunea părţii vătămate şi a martorei care îl indică pe inculpatul C.I.P. ca fiind şoferul maşinii în cauză. Şi descrierea făcută de inculpat autoturismului folosit la comiterea faptei coincide cu cea a părţii vătămate şi martorei - un autoturism negru cu geamuri fumurii (autoturism ce aparţine inculpatului M.). De asemenea, pentru a justifica deplasarea răspunderii răpirii în sarcina inculpatului M., inculpatul C. arată că după ce a fost liberat condiţionat acesta a impus o taxă de protecţie tuturor prostituatelor de pe şoseaua de centură, iar motivul pentru care a răpit pe partea vătămată B.I.C. a fost că aceasta a refuzat să îi plătească taxa de protecţie. Aceste amănunte sunt reale, şi declaraţiile martorei C.F.A. fiind în acelaşi sens - aceasta relatează că a fost abordată de inculpatul M.V. anterior, care i-a cerut taxă de protecţie. Motivul răpirii părţii vătămate B.I.C. are mai multă susţinere logică în acest context - răpirea şi forţarea tinerei la practicarea prostituţiei fiind agreată de inculpatul M.V., care nu era principalul beneficiar al foloaselor astfel obţinute şi pentru faptul că astfel era cunoscut ca aplicând măsuri severe de pedeapsă tinerelor care refuzau să îi plătească respectiva taxă de protecţie.

Inculpatul C.I.P. l-a indicat pe inculpatul C.A. - "R." ca fiind a treia persoană care a participat la răpirea părţii vătămate B.I.C., element ce nu corespunde adevărului întrucât partea vătămată l-a indicat cu certitudine pe inculpatul D.G. atât de pe planşă foto, cât şi după poreclă, însă această confuzie este explicabilă prin prisma faptului că cele patru părţi vătămate din cauză nu sunt singurele supuse la astfel de presiuni de inculpaţi, şi este posibil să fi fost comise alte acte de trafic la care să fi participat inculpatul C.A. Tribunalul constată că este evident că inculpaţii fac deseori confuzie între persoanele de sex feminin cu privire la care sunt întrebaţi şi le identifică nu după nume, ci după locul de unde au fost luate (acest element este vizibil şi evident în privinţa mai multor inculpaţi), astfel încât indicarea eronată a numelor altor inculpaţi decât cei ce au participat în mod real la aceste acte particulare de trafic să fie determinată de faptul că acest tip de activitate a avut o amploare mai mare în perioada anului 2010.

Tribunalul reţine ca relevant faptul că în cursul cercetării judecătoreşti poziţia inculpatului C. devine mult mai evazivă, acesta nu îl mai implică pe inculpatul M. ca autor al ameninţărilor, ci pretinde ca a invitat pe partea vătămată B.I.C. să urce în maşină, a condus-o la el acasă, unde soţia a servit-o cu o cafea, partea vătămată a stat aici 2 ore şi apoi a condus-o pe şoseaua de centură, unde "i-a dat drumul".

În condiţiile în care este evident că nu exista o relaţie de orice fel între această parte vătămată şi inculpat, însăşi teza invitării acasă pentru a bea o cafea este lipsită de susţinere logică. Ca atare, şi în cazul acestui inculpat, apărările formulate cu privire la acest act de trafic sunt nesincere şi infirmate de materialul probator, urmând a fi înlăturate.

Inculpata C.G. a susţinut versiunea inculpatului C.I.P. De altfel, cu ocazia audierii acestei inculpate, s-a dispus evacuarea inculpatului C.I.P. din sala de şedinţă ca urmare a faptului că din boxă încerca să şoptească inculpatei anumite elemente de fapt cu privire la care aceasta era întrebată. Inculpata C.G. a susţinut în cursul urmăririi penale că această parte vătămată a fost adusă în locuinţa sa de inculpatul M.V. împreună cu inculpatul C.I.P., nu a discutat deloc cu aceasta, după 2 ore această tânără a plecat împreună cu ambii inculpaţi într-o direcţie pe care nu o cunoaşte. Relevant este că în cursul cercetării judecătoreşti inculpata adaugă amănuntul că în acest interval de 2 ore a servit-o pe această parte vătămată cu o cafea, amănunt pe care în cursul urmăririi îl relatează cu privire la o altă parte vătămată, N.M., această confuzie subliniind încă o dată lipsa de sinceritate a declaraţiilor acestei inculpate.

Versiunea acestei inculpate este infirmată de declaraţiile detaliate ale părţii vătămate, amănuntele precise furnizate de partea vătămată cu privire la ameninţările aduse ei de inculpata C. fiind relevante pentru adevărata natură a acţiunilor acestei inculpate vizavi de partea vătămată B.I.C.

Tribunalul a înlăturat şi declaraţiile inculpatului D.G., reţinând că, dacă în cursul urmăririi penale acesta a susţinut că nu cunoaşte pe această parte vătămată, în cursul cercetării a arătat că o cunoştea pe această tânără cu o lună jumătate înaintea arestării sale, partea vătămată stătea în Tunari, unde se prostitua şi consuma droguri din zona Lizeanu, unde se şi prostitua.

Inculpatul încearcă să justifice prin aceste susţineri faptul că partea vătămată l-a recunoscut de pe planşă foto, apărările sale fiind însă înlăturate de declaraţiile detaliate ale victimei B.I.C. Având în vedere şi relatările părţii vătămate, dar şi declaraţiile inculpatului C.I.P. date în cursul urmăririi penale, care recunoaşte că în maşină se mai afla un bărbat (indicându-l însă eronat pe inculpatul C.A.), tribunalul a reţinut că inculpatul D.G. - "B." a fost cel care a imobilizat-o pe bancheta din spate pe partea vătămată B.I.C., contribuţia sa limitându-se la momentul răpirii şi a transportului până în comuna Tunari, partea vătămată relatând că acest inculpat a plecat după ce a fost adusă la locuinţa inculpatului C.I.P. şi nu a mai participat la actele de ameninţare săvârşite asupra ei după acest moment.

3. În ceea ce priveşte actele de trafic săvârşite împotriva părţii vătămate N.M. de către inculpaţii M.V., C.I.P., M.M. şi S.F., tribunalul a reţinut următoarele:

În data de 11 noiembrie 2010, în timp ce se afla pe varianta de vest a Şoselei de centură a mun. Ploieşti, unde practica prostituţia, partea vătămată N.M. a fost răpită într-o manieră similară celei descrise mai sus, de inculpaţii M.V., C.I.P. şi M.M., zis M., care circulau cu maşina neagră cu geamuri fumurii ce aparţine inculpatului M.V. şi condusă de inculpatul C.I.P. Partea vătămată a fost lovită în stomac după ce a fost obligată să urce în maşină, i s-au aplicat şocuri electrice, a fost ameninţată cu moartea. Partea vătămată a fost transportată la imobilul locuit de inculpaţii M.V. şi S.F. din comuna Tunari, unde inculpata S.F. i-a luat hainele, geanta conţinând suma de 120 RON, telefonul mobil şi cheile de la locuinţă, i-a dat o fustă şi un maiou pentru a purta şi a încuiat-o într-o cameră din imobil, unde se mai afla o altă tânără, minoră. Pentru a o împiedica să reacţioneze, inculpata S.F. a încercat să o drogheze prin injectare.

Partea vătămată a fost dusă în imobilul inculpatului C.I.P., unde a fost supravegheată şi de inculpata C.G., şi obligată să accepte să se prostitueze ca urmare a violenţelor exercitate asupra sa de inculpatul C.I.P. şi alţi doi bărbaţi, şi a actelor de viol comise de aceştia trei asupra ei.

Partea vătămată a fost exploatată sexual iniţial în imobilul deţinut de inculpatul C.I.P., fiind aduşi aici mai mulţi clienţi care remiteau sumele de bani direct acestui inculpat. Un sfert din sumele primite reveneau inculpatului M.V.

Ulterior, pentru a găsi o posibilitate de a scăpa, partea vătămată a pretins că este de acord să practice prostituţia pentru inculpatul C.I.P., determinându-l pe acesta să accepte să o ducă pe şoseaua de centură pentru a racola clienţi, de aici reuşind să fugă cu ajutorul unui conducător auto.

Tribunalul a reţinut această situaţie de fapt în temeiul declaraţiilor părţii vătămate, coroborate cu recunoaşterile de pe planşe foto efectuate în cursul urmăririi penale şi elemente de fapt rezultate din declaraţiile oscilante ale inculpaţilor. Astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, în data de 11 noiembrie 2010, în jurul prânzului, în timp ce se afla pe partea de vest a centurii mun. Ploieşti la intersecţia cu localitatea Nedelea, unde practica prostituţia, lângă aceasta s-a oprit un autoturism culoare neagră cu geamuri fumurii pe spate. Din maşină au coborât doi bărbaţi, robuşti, în jur de 1,70, unul în jur de 40 de ani, al doilea în jur de 20 de ani, care au luat-o cu forţa şi au obligat-o să intre în maşină, cel mai tânăr lovind-o cu pumnul în stomac.

Partea vătămată a menţionat că şoferul maşinii era un bărbat în jur de 30 de ani, slab, în jur de 1,80 m, care i-a aplicat un şoc electric în momentul când a fost obligată să urce în maşină şi a ameninţat-o că îi va tăia gâtul şi cu moartea dacă ţipă după ajutor. A fost imobilizată pe bancheta de spate, cu capul între scaune, flancată de cei doi bărbaţi care o luaseră de pe stradă, şi a văzut că între scaunele din faţă erau un pistol, o sabie şi un electroşoc.

Partea vătămată a fost transportată în loc. Tunari. În cursul deplasării aceasta a putut observa că maşina virează din DN1 pe şoseaua de centură a Bucureştiului, iar drumul a durat aproximativ 3 ore, ceea ce confirmă locul răpirii ei şi destinaţia.

Iniţial, partea vătămată a fost dusă în imobilul locuit de inculpaţii M.V. şi S.F., unde a fost deposedată de toate hainele pe care le purta, geantă, care conţinea suma de 120 RON, telefonul mobil şi cheile de la garsoniera unde locuia - victima relatează că soţia individului de 40 de ani i-a luat hainele şi celelalte bunuri şi apoi i-a dat să poarte o fustă de blugi şi un maiou. Partea vătămată a fost încuiată într-o cameră unde se mai afla o tânără, minoră.

Tribunalul a reţinut ca relevant faptul că, potrivit relatărilor părţii vătămate, inculpaţii care au adus-o aici au plecat pentru a aduce o altă fată, aspect pe care partea vătămată l-a reţinut din discuţiile purtate de aceştia. De altfel, şi din declaraţiile celorlalte părţi vătămate, dar şi ale celor două martore, U.F. şi G.C.D., cât şi din recunoaşterile evazive ale inculpaţilor rezultă că aceştia desfăşurau o activitate mult mai largă, ce îmbracă cel puţin forma proxenetismului, indicii existând că şi alte tinere au fost traficate de aceştia, aspect asupra căruia tribunalul va reveni.

Din declaraţiile părţii vătămate, tribunalul a reţinut că după câteva ore aceasta a fost mutată de inculpatul C.I.P. şi inculpatul M.M. în imobilul locuit de inculpaţii C.I.P. şi C.G., fără ca inculpatul M.M. să îi mai însoţească.

Partea vătămată a fost încuiată într-o cameră unde a venit şi inculpata C.G., însoţită de copilul său de 1 an jumătate, care a examinat de la distanţă pe partea vătămată şi şi-a exprimat aprobarea cu privire la înfăţişarea acesteia. După câteva ore, în camera părţii vătămate au venit inculpatul C.I.P. şi alţi doi indivizi, dintre care unul se afla conform declaraţiilor părţii vătămate sub influenţa drogurilor, care i-au comunicat că urmează să practice prostituţia în folosul lor "la cameră" (ceea ce însemna că clienţii erau aduşi în imobil) pentru următoarele două săptămâni, urmând ca apoi să fie dusă pe şoseaua de centură dacă vor căpăta încredere în ea.

Întrucât partea vătămată a refuzat să practice prostituţia şi să întreţină relaţii sexuale cu cei trei bărbaţi, a fost lovită cu pumnul în zona nazală de inculpatul C.I.P. (şoferul maşinii cu care fusese răpită), ceea ce a făcut-o să leşine, iar după ce şi-a recăpătat cunoştinţa a fost violată de fiecare dintre aceştia. Ulterior, au fost aduşi în camera părţii vătămate cinci bărbaţi care au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta după ce au înmânat sume de bani direct şoferului maşinii, inculpatul C.I.P. În cursul nopţii în camera în care se afla partea vătămată a fost adusă o tânără, din discuţiile cu aceasta aflând poreclele bărbaţilor care o răpiseră - "P." - şoferul maşinii şi "S." - bărbatul de 40 de ani în casa căruia fusese dusă prima dată. A aflat numele tinerei - B.A.M. (a patra parte vătămată din cauză), care i-a mai relatat că fusese luată de la un centru de plasament, că are 14 ani şi practică prostituţia pentru "S." (M.V.) de 1 an.

Partea vătămată B.A.M. i-a relatat mai multe amănunte cu privire la grupul inculpaţilor, precizându-i că sunt un grup de proxeneţi foarte periculoşi care au răpit mai multe fete, atât majore cât şi minore, pe care le-au obligat să practice prostituţia în folosul lor.

Partea vătămată N.M. a relatat că în zilele următoare, partea vătămată B.A.M. era luată de dimineaţă şi dusă pe şoseaua de centură, unde era supravegheată în permanenţă de inculpatul M.V. - "S.", care ia toţi banii rezultaţi din practicarea de relaţii sexuale de către minoră.

În timpul zilei, partea vătămată N.M. era obligată să întreţină relaţii sexuale cu circa 15 clienţi în fiecare zi, care erau aduşi de inculpatul C.I.P., care lua toţi banii remişi de clienţi, partea vătămată precizând că are cunoştinţă de faptul că un sfert din aceste sume reveneau inculpatului M.V.

Din declaraţiile părţii vătămate N.M., tribunalul a reţinut că şi inculpata C.G. era însărcinată cu supravegherea permanentă a victimei - partea vătămată a relatat că în aceste zile a cunoscut pe soţia lui "P." şi a aflat că se numeşte G., a rugat-o pe aceasta să o lase să plece însă inculpata C. i-a spus că va rămâne să practice prostituţia pentru ei. Inculpata îi aducea mâncare după care încuia uşa camerei.

Partea vătămată N.M. a fost sfătuită de minora B.A.M. să pară obedientă, aceasta fiind sigura modalitate în care ar fi putut convinge pe inculpaţi să o ducă pe şoseaua de centură, singura modalitate în care ar fi avut posibilitatea să fugă. În data de 16 noiembrie 2010 partea vătămată N.M. a fost transportată de inculpatul C.I.P. şi un al doilea individ care o păzea în timp ce se afla în casă şi pe care îl indică cu porecla de M.D., pe şoseaua de centură.

În cursul aceleiaşi zile partea vătămată a profitat de faptul că unul dintre şoferii de tir care oprise pentru a-i solicita servicii sexuale a fost de acord să o ajute să fugă. În acest TIR partea vătămată a ajuns în comuna Bărcăneşti, lângă Ploieşti, de unde partea vătămată a plătit un taxi pentru a ajunge în locuinţa sa. În aceeaşi zi, de 16 noiembrie 2010, a depus plângere la Poliţia Ploieşti, iar în data de 18 noiembrie 2010 s-a deplasat la serviciul medico-legal local unde i s-a eliberat certificat medico-legal constatator. Tribunalul a reţinut din menţiunile acestui act medio-legal depus atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti o dată cu constituirea de parte civilă, prin intermediul apărătorului din oficiu, că la data de 18 noiembrie 2010 partea vătămată, în vârstă de 19 ani, prezenta echimoze la nivelul coapsei stângi şi o echimoză la nivelul gambei stângi, acuza dureri în zona piramidei nazale şi sângerare nazală oprită după agresiune, în actul medico-legal precizându-se că aceste leziuni necesită 1 - 2 zile îngrijiri medicale, pot data din 11 noiembrie 2010 şi se puteau produce prin lovire cu corp dur. Aceste constatări confirmă susţinerile părţii vătămate cu privire atât la zonele unde a fost lovită, cât şi la cauza acestora, leziunile existente în zona coapselor şi gambelor fiind specifice faptelor de viol.

Al doilea act medical depus de partea vătămată este un bilet de internare la maternitatea Ploieşti, din data de 8 decembrie 2010, motivul internării fiind sângerare vaginală abundentă. Şi acest act medical confirmă relatările părţii vătămate, în sensul că datorită violenţelor la care a fost supusă între 11 şi 16 noiembrie 2010, ulterior depunerii plângerii şi obţinerii constatării medico-legale a suferit un avort spontan, ceea ce a necesitat internarea sa în spitalul de maternitate Ploieşti.

Tribunalul reţine ca relevante amănuntele percepute de partea vătămată în timp ce s-a aflat sechestrată de inculpaţi, cu privire la activitatea de trafic de persoane şi proxenetism desfăşurată de aceştia, o parte din detalii fiind aflate de partea vătămată şi de la minora B.A.M., care era închisă în aceeaşi cameră în timpul nopţii. Partea vătămată N.M. a relatat astfel că inculpatul M.V. "avea" mai multe fete care practicau prostituţia pentru el, pe care le supraveghea şi cu ajutorul unor tinere care practicau prostituţia şi în care avea încredere întrucât erau dependente de droguri. Or, acest aspect se coroborează atât cu declaraţia părţii vătămate B.I.C., care a relatat că a cunoscut personal tinere care se prostituau pentru acelaşi inculpat pentru că erau dependente de droguri, cât şi cu declaraţiile părţii vătămate N.M., care a relatat că inculpata S.F. a intenţionat să o drogheze. De altfel, toţi inculpaţii din grupul procesual recunosc că achiziţionau droguri de la inculpaţii S. şi M.V., faptul că deţineau permanent cantităţi de droguri spre vânzare fiind recunoscut cu aplomb de altfel şi de cei doi inculpaţi în cauză. Şi în cazul părţii vătămate N.M. au fost exercitate ameninţări pentru a o împiedica să sesizeze organele de poliţie, partea vătămată relatând că soţul său a primit un telefon chiar în momentul în care se aflau în sediul Poliţiei Ploieşti pentru a depune plângere, inculpatul C.I.P. ameninţându-l că "până la urmă soţia sa va ajunge tot la ei".

Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşe foto partea vătămată N.M. recunoscut pe inculpatul M.V. ca fiind persoana care a răpit-o în data de 11 noiembrie 2010 şi pe care o cunoştea cu porecla de "S.", pe inculpatul C.I.P., ca fiind persoana pe care o cunoştea cu apelativul de "P.", şoferul maşinii cu care a fost răpită şi persoana care a sechestrat-o şi obligat-o prin ameninţări, violenţe şi viol să se prostitueze, pe inculpatul M.M. - "M.", ca fiind cel de-al treilea bărbat care a răpit-o în data de 11 noiembrie 2010, pe inculpata C.G., ca fiind soţia lui "P." şi persoana care o supraveghea permanent în timp ce se afla în locuinţa acestuia. Partea vătămată a recunoscut de asemenea şi pe inculpata S.F., ca fiind soţia inculpatului M.V. şi persoana care a deposedat-o de bunuri în momentul în care a fost adusă în locuinţa acesteia, înainte de a fi sechestrată în casa inculpatului C.I.P.

Tribunalul reţine ca relevant faptul că partea vătămată a indicat cu ocazia aceleiaşi activităţi şi pe minora B.A.M. ca fiind persoana care a fost sechestrată în aceeaşi cameră cu ea. N.M. a indicat de pe planşă foto şi pe numitele L.V., indicată şi de partea vătămată B.I.C. ca fiind una din persoanele de încredere ale inc. S., şi pe G.C.D., ca fiind altă persoană ce practica prostituţia pentru inculpaţi. Cu ocazia audierii în calitate de martoră, G.C.N. a relatat că practica prostituţia pentru inculpatul M.M., în timp ce numita L.V. practica prostituţia pentru inculpatul M.V. Declaraţiile acestei martore şi recunoaşterile de pe planşe foto confirmă realitatea susţinerilor părţii vătămate N.M.

Relevant este şi că declaraţiile părţii vătămate s-au coroborat şi cu declaraţiile de recunoaştere parţială date de inculpatul C.I.P. în cursul urmăririi penale (declaraţiile acestuia din această fază se coroborează sub toate aspectele cu relatările părţii vătămate, până la momentul în care partea vătămată ajunge în imobilul său, punct din care inculpatul nu mai recunoaşte vreo implicare personală). Inculpatul M.V. a negat faptul că ar fi avut vreo implicare în răpirea sau traficarea acestei tinere şi a susţinut, cu privire la această parte vătămată, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, că spre sfârşitul anului 2010 l-a rugat pe inculpatul C.I.P. să îl ducă la Ploieşti unde urma să "prezideze" ca judecător un stabor (atât calitatea, cât şi autoritatea inculpatului sunt recunoscute de ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză), iar când a fost luat din acea locaţie de inculpatul C., a văzut că pe bancheta din spate se afla o tânără despre care inculpatul C. i-a spus că ar fi prietena sa. Mai susţine inculpatul M.V. în această fază că a fost dus de inculpatul C.I.P. acasă şi a rămas aici pentru că i se făcuse rău, în cursul cercetării judecătoreşti adăugând amănuntul că motivul stării de rău a fost o supradoză de droguri.

În cursul cercetării judecătoreşti nuanţează aceste susţineri şi arată că s-a aflat în maşina inculpatului C.I.P. când a fost luată tânăra din Ploieşti, dar nu cunoaşte amănuntele întrucât a fost drogat în tot acest răstimp şi este posibil ca inculpatul C.I.P. să o fi determinat pe tânără să urce în maşină păcălind-o că îi va da o sumă de bani. A fost dus acasă unde a rămas pentru că i s-a făcut rău de la o doză de droguri şi soţia sa l-a stropit cu apă. Nu cunoaşte unde a fost dusă tânăra şi ce s-a întâmplat ulterior cu aceasta.

Dincolo de contradicţiile evidente dintre versiunile expuse succesiv, declaraţiile inculpatului sunt contrazise inclusiv de declaraţiile inculpaţilor M.M. şi C.I.P. date tot în faza urmăririi penale, cât şi de declaraţiile părţii vătămate, recunoaşterile de pe planşe foto, material probator ce a fost analizat pe larg mai sus, apărările inculpatului M.V. fiind înlăturate de tribunal, ca neavând susţinere probatorie.

Inculpata S.F. susţine la rândul său, constant, varianta că partea vătămată N.M. ar fi venit doar în trecere la ei în curte, însoţită de inculpatul C.I.P. Declaraţiile acestei inculpate sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate şi recunoaşterile de pe planşe foto efectuate de aceasta, motiv pentru care de asemenea vor fi înlăturate.

Inculpatul M.M. a susţinut constant că nu este implicat în niciun mod în răpirea părţii vătămate N.M. din localitatea Ploieşti şi relatează că cunoaşte că inculpaţii M.V., C.I.P. şi C.A. - "R." au răpit o tânără din localitatea Ploieşti, ulterior aflând că aceasta se numeşte N.M., iar C.A. i-ar fi aplicat un electroşoc după care cei trei ar fi adus-o pe tânără în Tunari.

Versiunea inculpatului C.I.P. din cursul urmăririi penale, foarte interesantă prin modalitatea de expunere, susţine consistent acuzaţiile aduse inculpaţilor M.V. şi S.F.

În această fază, şi inculpatul C.I.P. a arătat că partea vătămată a fost răpită din Ploieşti de inculpatul M.V., că a condus maşina folosită în acest scop, iar al treilea bărbat era R. (C.A.), care a aplicat părţii vătămate un electroşoc în timp ce se deplasau spre Tunari, pentru a o împiedica să ţipe şi să atragă atenţia poliţiştilor în momentul în care au trecut pe lângă un sediu de poliţie. În această fază procesuală inculpatul C. a relatat că tânăra a fost dusă iniţial la imobilul inculpaţilor M.V. şi S.F., unde cea din urmă a dezbrăcat-o pe tânără şi i-a luat toate obiectele pe care le avea cu ea (geantă, haine, suma de bani, telefonul mobil, i-a dat o fustă şi o bluză şi a încercat să o drogheze prin injectare, însă nu a reuşit pentru că tânăra ţipa şi se agita prea mult. Inculpatul a mai arătat că apoi inculpatul M.V. i-a cerut să o ţină pe tânără în locuinţa sa din com. Tunari pentru două zile. Din acest punct declaraţiile inculpatului devin foarte evazive şi ilogice, acesta susţinând că tânăra a acceptat propunerea lui M.V. de a se prostitua pentru acesta, aspect greu de crezut având în vedere că din chiar declaraţiile acestui inculpat rezultă că partea vătămată s-a împotrivit constant acestei cereri, motiv pentru care a fost şi electrocutată şi s-a încercat drogarea ei. De asemenea, este dificil de acceptat din punct de vedere logic că partea vătămată ar fi stat fără împotrivire în locuinţa inculpatului C. timp de două zile, aşa cum acesta încearcă să susţină. Cu atât mai dificil de acceptat este teza susţinută (de o manieră amuzantă) de acest inculpat în finalul declaraţiei date în cursul urmăririi penale, în sensul că personal ar fi sfătuit şi ajutat pe partea vătămată N.M. să scape.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C. susţine aceeaşi variantă, păstrând în plus aceeaşi modalitate neplauzibilă de expunere în ceea ce priveşte propria implicare. Inculpatul a susţinut că după ce a fost adusă în locuinţa sa, partea vătămată N.M. a rămas aici de bunăvoie şi a practicat prostituţia pentru inculpatul M.V. până în momentul în care a fost luată de pe şoseaua de centură de organele de poliţie din secţia Otopeni. Un element de noutate, prin care încercă să justifice telefonul dat soţului părţii vătămate N.M. (element de probatoriu de care a luat cunoştinţă la momentul prezentării materialului de urmărire penală), este că inculpatul pretinde că a dat telefon numitului M.E., care este proxenetul părţii vătămate, pentru a media un conflict între cei doi, numitul M.E. ameninţând pe partea vătămată că îi va duce copilul minor de 2 ani la orfelinat pentru că aceasta a ales să se prostitueze pentru inculpatul M.V.

Tribunalul a înlăturat apărările inculpaţilor M.M. şi C.I.P., ambele fiind infirmate de declaraţiile părţii vătămate şi recunoaşterile de pe planşe foto efectuate, în plus în cazul inculpatului C.I.P. tribunalul reţinând o evidentă inconsistenţă de ordin logic ce pune în evidenţă lipsa de sinceritate în declaraţii.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului M.M. în aceste act materiale, aceasta rezultă din declaraţiile părţii vătămate, care a identificat pe inculpat atât după poreclă, cât şi după fizionomie. Faptul că inculpatul C.I.P. îl indică pe C.A. ca participant la această faptă (ca şi în cazul părţii vătămate B.I.C.) este rezultatul unei stări de animozitate cu inculpatul C.A. (întrucât îl indică tot pe C.A. şi în cazul părţii vătămate B.I.C., deşi această parte îl indică cu certitudine pe inculpatul D.G.) ori unei confuzii cu alte acte de trafic săvârşite, probele administrate în cauză conturând în mod concludent concluzia că activitatea inculpaţilor de trafic de persoane nu s-a limitat la aceste patru părţi vătămate. Fizionomiile inculpaţilor C.A. şi M.M. sunt în mod evident distincte, fiind exclusă posibilitatea unei confuzii a părţii vătămate cu ocazia recunoaşterii de pe planşe foto. Ca atare, apărările inculpatului M.M. vor fi de asemenea înlăturate.

În ceea ce priveşte declaraţiile inculpatei C.G., contradicţii evidente rezultă din declaraţiile date de aceasta în cursul urmăririi penale şi cele date în faza cercetării judecătoreşti, apărând evident că apărările acesteia tind să urmeze evoluţia declaraţiilor inculpatului C.I.P., semnificativ fiind şi faptul că unul din elementele date de această inculpată în cursul urmăririi penale - versiunea oferirii unei cafele uneia din părţile vătămate N.M. - este preluată în faza cercetării judecătoreşti de inculpaţii C.I.P. şi M.V., dar în legătură cu altă parte vătămată - B.I.C., ceea ce este de natură a sublinia şi nesinceritatea apărărilor formulate de aceştia.

Inculpata C.G. a susţinut că la sfârşitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie 2010 s-a certat cu soţul său, timp în care inculpatul C.I.P. a adus în imobil o tânără de aproximativ 32 de ani, fapt despre care i-a relatat soţiei sale. Inculpata C.G. a afirmat că a venit să o vadă pe tânără, i-a oferit o cafea, şi a fost asigurată că va pleca după două zile, ceea ce s-ar fi şi întâmplat, inculpatul C.I.P. relatându-i că aceasta a fost luată după două zile de inculpatul M.V. pentru care tânăra practica prostituţia. De remarcat este că niciuna din cele trei părţi vătămate cu privire la care se presupune că ar fi stat pentru o perioadă în imobilul inculpatului C.I.P. nu are vârsta de 32 de ani, două fiind minore şi una având 19 ani.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpata a relatat despre o tânără venită din Ploieşti, pe care a văzut-o o sigură dată, pentru că l-a însoţit pe soţul său la o petrecere la care ar fi participat amândoi, venind separat (inculpata face referire la perioada în care au locuit separat). Nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu această parte vătămată.

Interesant este că însăşi inculpata face confuzie cu privire la amănuntul legat de servirea unei cafele, pe care de această dată îl raportează la a doua parte vătămată cu privire la care a fost audiată - B.I.C. (în cursul declaraţiei date în cursul cercetării judecătoreşti inculpata confundă numele celor două tinere, dar le identifică după vârstă - B.I.C. este minoră) şi după localitatea de unde provin (N.M. provine din Ploieşti). Declaraţiile inculpatei au fost înlăturate în totalitate, întrucât implicarea sa în traficarea părţii vătămate N.M. rezultă cu certitudine din declaraţiile detaliate date de victimă şi recunoaşterile de pe planşă foto, ocazie cu care de asemenea partea vătămată nu a avut niciun dubiu cu privire la fizionomia inculpatei.

4. În ceea ce priveşte actele de trafic de persoane săvârşite împotriva părţii vătămate în vârstă de 14 ani, B.A.M., tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

a. În toamna anului 2010 inculpaţii M.V., C.I.P. şi M.M. au răpit pe partea vătămată minoră B.A.M. în timp ce se afla pe Bd. Magheru, mun. Bucureşti, unde practica prostituţia, şi a fost transportată la locuinţa inculpaţilor M.V. şi S.F. din loc. Tunari, unde a fost obligată să practice prostituţia pentru aceştia. Mai exact, partea vătămată a fost sechestrată timp de 2 săptămâni şi supravegheată în permanenţă, ameninţată cu moartea şi agresată fizic de ambii inculpaţi M.V. şi S.F., în final acceptând să se prostitueze în folosul acestora. Partea vătămată a fost exploatată sexual de cei doi inculpaţi, fiind transportată în fiecare zi pe şoseaua de centură a mun. Bucureşti unde era supravegheată în permanenţă dintr-o maşină de inculpatul M.V. Toate sumele de bani primite de la clienţi erau remise acestui inculpat.

b. Partea vătămată a reuşit să scape în final cu ajutorul unui client, ca şi celelalte părţi vătămate, refugiindu-se la locuinţa unei prietene, în zona Lizeanu. Din cauza faptului că zona respectivă este dedicată nu numai traficului de droguri, dar şi prostituţiei (aspect de notorietate locală de altfel), iar în zonă una dintre tinerele care se prostitua era exploatată de inculpatul M.M., locul unde se afla partea vătămată a fost identificat de inculpatul M.V. Pentru a o recupera pe minoră şi a o reintroduce în activitatea de exploatare sexuală pe care o desfăşura pe o scară mult mai amplă, inculpatul M.V. s-a deplasat în locul din zona Lizeanu împreună cu inculpatul U.C. (M.A.), care a condus maşina cu care cei doi s-au deplasat aici. În paralel, la solicitarea inculpatului M.V., au venit în acelaşi loc cu o a doua maşină inculpaţii D.I. "S.A.", D.G. "B." şi C.A. "R.".

Inculpaţii au ameninţat pe părinţii prietenei părţii vătămate şi au forţat-o pe partea vătămată să urce în maşina în care se afla inculpatul M.V., după care aceasta a fost transportată din nou în Tunari, unde a fost lovită de inculpatul M.V. Partea vătămată a fost din nou exploatată sexual, pentru un interval de aproximativ 2 săptămâni, clienţii fiindu-i aduşi ocazional în cameră, iar ulterior a fost transportată pe şoseaua de centură unde a fost obligată sub aceeaşi supraveghere strictă să se prostitueze. Partea vătămată a fost depistată de un echipaj de poliţie cu ocazia unei razii şi condusă iniţial la Secţia de poliţie a Oraşului Otopeni. Şi aici, inculpatul M.V. a încercat să o "recupereze" pe partea vătămată, venind aici însoţit de inculpatul C.I.P. şi provocând scandal. De aici partea vătămată a fost dusă la Centrul maternal S. Încercările inculpatului M.V. de a o lua înapoi au continuat, acesta venind şi în acest loc, însoţit de inculpata S.F., şi au solicitat reprezentanţilor centrului să le încredinţeze minora, sens în care au pretins că este nepoata lor. Maniera în care au insistat cei doi inculpaţi i-au determinat pe angajaţii centrului să solicite intervenţia organelor de poliţie.

Tribunalul a reţinut această situaţie de fapt în baza declaraţiilor date de partea vătămată B.A.M. în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, ce se coroborează cu recunoaşterile de pe planşă foto efectuate de aceasta, cu declaraţiile inculpatei N.M. şi cu cele ale martorului B.M.D., directorul Centrului maternal S.

Din probele administrate în cauză a reieşit că partea vătămată B.A.M. provine dintr-o familie destrămată, în prezent mama sa executând o pedeapsă privativă de libertate, periodic aflându-se în îngrijirea bunicii materne care nu exercită o supraveghere corespunzătoare a minorei. Inclusiv din declaraţiile inculpaţilor reiese că aceasta îi cunoaşte şi ulterior începerii urmăriri penale a fost abordată de inculpaţii M.V. şi S.F., indirect, fiindu-i făcute promisiuni de căsătorie pentru minoră cu unul din tinerii din familie şi dăruirea de bijuterii şi alte bunuri dacă minora îşi retrage declaraţiile. În acest context în lipsa unei supravegheri corespunzătoare este uşor explicabil faptul că partea vătămată a început să practice prostituţia la vârsta de 13 ani.

Tribunalul a reţinut din declaraţiile părţii vătămate că în toamna anului 2010 se afla pe Bd. Magheru, în faţa cinematografului S.A. împreună cu o prietenă în scopul practicării prostituţiei.

Partea vătămată a fost abordată de inculpaţii M.V. şi C.I.P., care i-au solicitat servicii sexuale, determinându-o să îi urmeze în parcarea din apropiere unde partea vătămată a urcat într-o maşină de culoare verzuie şi i s-a remis o sumă de bani. Pentru că aceasta a intenţionat să se ducă să îşi ia poşeta lăsată pe trotuar, un al treilea bărbat, pe care îl identifică atât după poreclă, cât şi după planşa foto ca fiind M.M., i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să ţipe şi a forţat-o să rămână în maşină.

Tribunalul a mai arătat că partea vătămată, din cauza faptului că s-a aflat în locuinţa inculpatului M.V. o perioadă mai mare de timp, la momentul audierii deja cunoştea pe inculpaţii din cauză după porecle, fiind în măsură să asocieze poreclele acestora cu fizionomiile lor, întrucât, aşa cum recunosc şi toţi inculpaţii, aceştia veneau frecvent în casa inculpaţilor M.V. şi S.F. pentru a cumpăra droguri.

Partea vătămată a fost iniţial dusă în imobilul deţinut de inculpatul C.I.P. unde nu a stat însă decât jumătate de oră după care a fost transportată cu un alt autoturism, marca S., care urmărise autoturismul de culoare verzuie tot drumul până în Tunari, fiind dusă în imobilul inculpatului M.V. Partea vătămată a fost ţinută sub strictă supraveghere timp de 2 sau 3 săptămâni, dormind în aceeaşi cameră cu inculpaţii M.V. şi S.F., şi supravegheată îndeaproape de aceasta din urmă chiar şi în momentele în care folosea toaleta din curte.

Ambii inculpaţi cât şi L.V. (despre care şi celelalte părţi vătămate au menţionat că beneficia de încredere din partea inculpaţilor şi se prostitua în folosul acestora) au făcut presiuni asupra minorei pentru a o determina să practice prostituţia în folosul celor doi inculpaţi. Refuzul părţii vătămate a determinat pe inculpatul M.V. să o lovească în mai multe rânduri. În cele din urmă partea vătămată a acceptat să practice prostituţia în folosul celor doi inculpaţi, decizie luată în condiţiile în care a perceput clar că nu există o modalitate eficientă de a fugi. Partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia în aceste condiţii pe şoseaua de centură, sub supravegherea permanentă a inculpatului M.V., sumele de bani revenind în totalitate acestuia. După o perioadă partea vătămată a cerut ajutorul unui client - taximetrist, cu ajutorul căruia a fugit din locul unde era supravegheată. Partea vătămată a recunoscut de pe planşe foto în cursul urmăririi penale pe inculpaţii M.V. şi S.F., care au exploatat-o sexual în maniera expusă mai sus, şi pe inculpaţii C.I.P. şi M.M., ca fiind bărbaţii care împreună cu inculpatul M.V. au răpit-o din zona Bd. Magheru.

Inculpatul M.V. a susţinut constant că partea vătămată practica prostituţia de bunăvoie pe şoseaua de centură, fiind prietenă cu L.V. şi U.N., nu a răpit-o, nu a forţat-o în niciun fel să practice prostituţia, singura legătură cu partea vătămată fiind legată de faptul că aceasta venea să cumpere droguri de la soţia sa. Aceeaşi versiune este susţinută şi de inculpata S.F.

Versiunile celor doi inculpaţi sunt vădit nesincere şi vor fi înlăturate. Contradicţiile existente între declaraţiile acestora sunt manifeste în special în ceea ce priveşte împrejurările legate de eforturile acestora de a lua înapoi pe această parte vătămată de la secţia de poliţie şi centrul S. şi vor fi analizate pe larg mai jos.

În ceea ce priveşte implicarea inculpaţilor C.I.P. şi M.M. în răpirea părţii vătămate din zona Magheru, rezultă cu claritate din declaraţiile părţii vătămate şi recunoaşterile de pe planşă foto.

Partea vătămată a relatat faptele în aceeaşi manieră şi cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti, în mod firesc însă, având în vedere atât perioada de timp scursă, cât şi vârsta sa, partea vătămată oferind mai puţine detalii.

Aceşti factori perturbă în mod evident şi capacitatea părţii vătămate de a reproduce cu exactitate detalii legate de poreclele inculpaţilor, motiv pentru care cu privire la acest act a menţionat în faţa instanţei că al treilea bărbat care a însoţit pe M.V. şi C.I.P. în momentul în care a fost răpită din faţa cinematografului S.A. este M.A., care este porecla altui inculpat, respectiv U.C. Partea vătămată a menţionat însă şi cu acest prilej că a avut siguranţă deplină cu privire la fizionomiile persoanelor pe care le-a recunoscut de pe planşe foto în cursul urmăririi penale, ori persoana pe care a indicat-o cu acest prilej este M.M. Confuzia este uşor explicabilă întrucât poreclele celor doi inculpaţi sunt asemănătoare, iar memoria părţii vătămate cu privire la nume poate fi uşor afectată datorită factorului timp.

Cei doi inculpaţi au negat orice implicare în această răpire, declaraţiile lor urmând a fi înlăturate, fiind infirmate de relatările părţii vătămate, analizate mai sus. Interesant este de altfel şi faptul că inculpatul M.M., deşi nu recunoaşte participarea la această răpire, relatează despre împrejurări legate de răpirea părţii vătămate din zona Lizeanu, aspect cu privire la care nu a fost trimis în judecată, însă numele său este menţionat nu de partea vătămată, ci de alţi inculpaţi cu privire la această împrejurare.

b. Partea vătămată a locuit în continuare împreună cu o prietenă - A., în zona Lizeanu. Locul unde se afla partea vătămată a fost identificat prin intermediul inculpatului M.M., una din tinerele care se prostitua în folosul acestuia în zonă cunoscând pe partea vătămată şi transmiţând această informaţie inculpaţilor. Pentru a o recupera de aici inculpatul M.V. s-a deplasat aici împreună cu inculpatul U.C., care a condus maşina. Acesta din urmă recunoaşte de altfel că practica servicii de şofer pentru inculpatul M.V., aspect confirmat şi de inculpatul M.V. şi de inculpatul C.I.P.

Inculpatul M.V. i-a solicitat şi pe inculpaţii D.G., D.I., C.A., care s-au deplasat aici cu o a doua maşină. Ajunşi în faţa curţii locuinţei unde se afla partea vătămată, inculpaţii au coborât din maşini şi au început să adreseze ameninţări părinţilor A., prietena părţii vătămate B.A.M., pentru faptul că o adăposteau pe aceasta din urmă. Partea vătămată a ieşit în curte pentru a evita continuarea scandalului. Aici a fost luată cu forţa de inculpaţi, urcată în maşină şi dusă la locuinţa inculpatului M.V. din Tunari, unde în continuare a fost obligată să practice prostituţia, în maniera expusă mai sus.

Partea vătămată a recunoscut la urmărirea penală, de pe planşă foto, pe fiecare dintre inculpaţii M.M., U.C., D.G., D.I. şi C.A., ca fiind persoanele care au răpit-o din zona Lizeanu, şi a menţionat pe fiecare dintre aceştia, după porecle, şi cu ocazia audierii în faţa tribunalului. Este firesc ca partea vătămată să îi indice pe inculpaţi numai după porecle, şi nu cu numele întregi, deoarece aceasta este modalitatea în care partea vătămată i-a cunoscut şi i-a identificat pe tot parcursul procedurii, iar această manieră relevă de altfel şi credibilitatea declaraţiilor părţii vătămate. Relatările părţii vătămate sunt susţinute de altfel şi de declaraţiile inculpatului C.I.P. din cursul urmăririi penale, acesta relatând că a aflat de la M. că B.A.M., care era exploatată de inculpatul M.V., a reuşit să fugă, iar acesta din urmă, împreună cu "R." (C.A.) şi "M.A." (U.C. ) s-a dus să o recupereze, şi pentru că izbucnise un scandal i-a chemat şi pe S.A. (D.I. ) şi "B." (D.G.).

Versiunile inculpaţilor cu privire la acest act material sunt foarte variate. Inculpatul M.V. recunoaşte că a luat contact cu partea vătămată B.A.M. la locuinţa acesteia din zona Lizeanu, însă pentru că una din fiicele sale i-ar fi spus că partea vătămată îi furase o brăţară. Pentru a rezolva această neînţelegere însă inculpatul U.C., care condusese maşina până aici, îi cheamă, conform declaraţiilor inculpatului M.V., şi pe D.G. şi pe inculpatul M.M., un număr mare de persoane, pentru a soluţiona o astfel de neînţelegere, inculpatul pretinzând - în mod neplauzibil - că motivul chemării acestora era că ţiganii din zonă începuseră să facă scandal. Lipsită de susţinere logică este şi aserţiunea inculpatului că ar fi cunoscut locul unde stătea partea vătămată pentru că fiica sa cumpăra droguri de la dealerii din zonă, în condiţiile în care inculpatul însuşi vindea heroină şi tribunalul reţine motivul logic pentru care fiica sa (şi este evident că inculpatul nu vede consumul de heroină de către copii săi ca un lucru negativ) s-ar fi "aprovizionat" cu droguri din altă parte.

Tribunalul reţine că fără explicaţie rămâne, conform versiunii inculpatului, şi motivul pentru care partea vătămată B.A.M. s-ar fi decis brusc să se urce de bunăvoie în maşina inculpatului şi să plece cu acesta. Inculpatul nu a putut da nicio explicaţie nici cu privire la brăţara în cauză, dacă a fost recuperată sau nu.

Versiunea inculpatului U.C. este la fel de ilogică. Conform acestuia, s-ar fi deplasat cu inculpatul M.V. în zona Lizeanu, partea vătămată B.A.M. s-a urcat de bunăvoie în maşină şi abia apoi inculpatul M.V. ar fi chemat prin telefon alte persoane. La rândul său, inculpatul M.V. a încercat să transfere răspunderea chemării celorlalţi inculpaţi în sarcina inculpatului U.C., pretinzând că acesta este cel care i-a chemat la faţa locului, fără un motiv legat de partea vătămată, pe alţi inculpaţi.

Inculpatul C.A. a negat orice implicare în incidentul de la Lizeanu şi arată că nu s-a aflat în Tunari în ziua respectivă, dar a aflat de incident de la tatăl său după ce s-a reîntors. Versiunea acestui inculpat va fi de asemenea înlăturată, acesta fiind indicat de partea vătămată cu certitudine ca fiind una din persoanele ce au luat-o din această zonă.

Inculpatul D.G. recunoaşte parţial participarea sa la acest act material, susţinând că se afla împreună cu inculpatul M.M. în maşină în acea zi, acesta a fost sunat de către cineva şi solicitat să se deplaseze în zona Lizeanu unde avea loc un scandal, însă după câteva minute a fost sunat de aceeaşi persoană şi i s-a comunicat că nu mai este necesară prezenţa lor în acea zonă. Inculpatul M.M. are aceeaşi versiune, deşi nu este acuzat de implicarea în incidentul din zona Lizeanu. Şi declaraţiile acestui inculpat au fost înlăturate pentru aceleaşi argumente, relatările şi recunoaşterile de pe planşe foto efectuate de partea vătămată fiind mai mult decât concludente.

Inculpatul D.I. la rândul său neagă orice implicare în răpirea părţii vătămate din locuinţa din Lizeanu. Însă, declaraţiile sale sunt infirmate atât de declaraţiile părţii vătămate, care l-a indicat pe acest inculpat atât după poreclă, cât şi din planşa foto, dar şi de declaraţiile inculpatului C.I.P. date în cursul urmăririi penale, în care acesta specifică clar că şi inculpatul D.I. - "S.A." s-a dus în zona Lizeanu să îl ajute pe inculpatul M.V. să o recupereze pe partea vătămată B.A.M.

După ce a fost constrânsă să se urce în maşina inculpaţilor, partea vătămată a fost dusă din nou în Tunari la locuinţa inculpatului M.V. şi obligată să se prostitueze în maniera arătată mai sus, până în momentul în care cu ocazia unei razii a organelor de poliţie din oraşul Otopeni, în data de 15 noiembrie 2010, a fost preluată de pe şoseaua de centură şi condusă iniţial la secţie şi apoi la centrul S.

Tenacitatea inculpaţilor M.V. şi S.F. în demersurile lor de a obţine beneficii prin exploatarea minorei este remarcabilă. În pofida faptului că partea vătămată se afla în sediul organelor judiciare, inculpatul M.V., însoţit şi de inculpatul C.I.P., s-a deplasat aici cu intenţia de a o lua pe partea vătămată după ce ar fi fost lăsată să plece de organele de poliţie, inculpatul anticipând că părţii vătămate i se va aplica cel mult o amendă. Şi inculpatul C.I.P. confirmă această împrejurare, afirmă că aici au discutat cu un agent de poliţie - Ş., care le-a spus că partea vătămată va fi dusă la un centru de copii după ce i se va da o amendă. Motivul deplasării la sediu ar fi însă acela de a-i duce bani şi mâncare părţii vătămate, inculpaţii susţinând că aceasta ar fi fost cea care ar fi chemat prin telefon pe inculpatul M.V.

Această versiune este infirmată nu numai de argumente de ordin logic, dar şi de relatările detaliate ale părţii vătămate, care, evident neobişnuită cu eforturile altor persoane de a o ajuta, a fost impresionată de faptul că "o doamnă poliţist" a insistat să fie dusă într-un centru de copii.

Datorită însă şi informaţiilor date de agentul menţionat în declaraţii de inculpatul C.I.P., inculpatul M.V. a fost în măsură a identifica centrul de plasament unde minora a fost condusă, S., unde s-a deplasat împreună cu inculpata S.F. şi alte persoane care au rămas în maşină şi astfel nu au putut fi văzute de angajaţii centrului. Cei doi s-au prezentat ca fiind unchiul şi mătuşa minorei şi au solicitat reprezentantului centrului, martorului B.M.D., fiind foarte nemulţumiţi şi insistând, şi în momentul în care acesta, văzând că cei doi nu au acte pentru a dovedi legătura de rudenie cu minora, i-a îndrumat la Direcţia de ocrotire a copilului pentru a face o cerere scrisă acolo.

Tribunalul a reţinut că comportamentul inculpaţilor a fost unul agresiv, ceea ce explică de ce angajaţii centrului au chemat poliţia, fapt ce i-a şi determinat pe inculpaţi să plece. Chiar dacă martorul B.M.D. a fost reţinut în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la caracterizarea comportamentului inculpaţilor ca fiind agresiv, starea de temere în care s-a aflat chiar în condiţiile în care a fost audiat fără a fi prezent în sala de judecată a fost evidentă. Acesta a recunoscut şi în timpul urmăririi penale şi în instanţă pe inculpaţii M.V. şi S.F. ca fiind persoanele ce s-au prezentat ca fiind mătuşa şi unchiul părţii vătămate.

Relevant pentru evoluţia ulterioară a minorei şi mai ales pentru modul în care au putut fi alterate declaraţiile acesteia, este faptul că după câteva zile, partea vătămată a fugit din centru deoarece - conform propriilor declaraţii - unul dintre poliţiştii care a audiat-o s-a purtat urât cu ea. Este evident că lipsa de tact a unora din membrii organelor judiciare care au luat contact cu partea vătămată în acest stadiu au creat minorei în vârstă de 13 ani un sentiment de insecuritate, aceasta s-a simţit desconsiderată, suficient pentru a o determina să fugă din acest centru. Astfel cum rezultă din actele cauzei, abia după o perioadă mai mare de timp aceasta a fost identificată încă o dată ca victimă a traficului de persoane şi audiată şi în prezenta cauză.

Pentru argumentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cele două faze procesuale dovedeşte cu temeinicie învinuirile aduse inculpaţilor prin rechizitoriu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, tribunalul a reţinut că această învinuire adusă tuturor inculpaţilor din grupul procesual este temeinică. Din modalitatea de comitere a faptelor, expusă detaliat anterior, reiese că inculpaţii au acţionat cu coeziune şi într-o manieră coordonată în scopul obţinerii de beneficii din exploatarea sexuală a părţilor vătămate. Inculpatul M.V. este văzut ca un coordonator al acestui grup, datorită atât vechimii sale în activităţi ilicite - faptele din prezenta cauză au fost comise după ce acest inculpat, liberat condiţionat dintr-o condamnare anterioară pentru trafic de droguri, a "decis" să perceapă taxă de protecţie tuturor prostituatelor din zona pe care o considera sub influenţa sa, şi ceilalţi inculpaţi recunoscându-i autoritatea de "judecător în stabor" şi prestând servicii pentru acesta - inculpaţii C.I.P. şi U.C. erau şoferii inculpatului M.V. atunci când acesta le solicita acest lucru.

Tribunalul reţine că poziţia inculpatului M.V. este oarecum egală cu cea a inculpatului D.I., ceea ce explică şi maniera în care acesta s-a implicat în faptele de faţă, la solicitarea inculpatului M.V. inculpatul D.I. i-a venit în ajutor acestuia pentru a finaliza cu succes acţiunea de recuperare a părţii vătămate B.A.M. din zona Lizeanu. Inculpaţii M.M., C.A., D.G., ca şi U.C., C.I.P. obţin beneficii din exploatarea sexuală a unor tinere, dar un procent îl remit inculpatului M.V., iar inculpatele S.F. şi C.G. îşi aduc contribuţia la activitatea de ansamblu a grupului prin supravegherea tinerelor sechestrate în imobilele unde locuiesc împreună cu soţii lor.

Ca o precizare preliminară valabilă în privinţa tuturor inculpaţilor, tribunalul a constatat că în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, în privinţa tuturor este aplicabilă ca încadrare juridică în raport de situaţia de fapt reţinută de parchet teza finală a alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele au fost întotdeauna comise de mai multe persoane împreună.

Sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reţinut următoarele:

1. Faptele inculpatului M.V., zis S., care:

a. la data de 10 august 2010, împreună cu inculpata S.F., zisă Z., au răpit-o din zona intersecţiei B-dul Carol I - Calea Moşilor din Mun. Bucureşti, pe partea vătămată majoră N.F. pe care apoi au transportat-o şi cazat-o la locuinţa lor din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei;

b. în ziua de 2 septembrie 2010, împreună cu inculpaţii C.I.P. (P.) şi D.G. (B.) au răpit-o şi au folosit violenţe împotriva părţii vătămate minore B.I.C. şi au transportat-o la locuinţa inculpaţilor C.I.P. şi C.G. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei;

c. în ziua de 11 noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii C.I.P. şi M.M., zis M., au răpit-o şi au exercitat violenţe împotriva părţii vătămate majore N.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a şoselei de centură a mun. Ploieşti, pe care au ameninţat-o cu moartea, lovit-o şi electrocutat-o cu un dispozitiv cu electroşocuri, au transportat-o iniţial la locuinţa inculpatului M.V. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, unde a fost deposedată de haine şi de alte bunuri personale (telefon mobil, chei de la casă, etc) şi încuiată într-o cameră, după care au transportat-o la locuinţa inculpaţilor C.I.P. şi C.G. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei;

d. în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii C.I.P., zis P., şi M.M., zis M., au răpit-o şi au folosit violenţe împotriva părţii vătămate minore B.A.M., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. Bucureşti, după care au transportat-o şi cazat-o în locuinţa inculpatului M.V. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, şi au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe care ulterior au recuperat-o din zona Lizeanu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale privind persoanele vătămate majore N.F. şi N.M.) şi trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale privind pe părţile vătămate minore B.A.M. şi B.I.C.)

În cazul ambelor infracţiuni se justifică reţinerea formei continuate, întrucât actele materiale de trafic au fost comise la intervale reduse de timp şi în manieră similară, ceea ce indică unicitatea rezoluţiei infracţionale.

Faptele inculpatului M.V., care a constituit împreună cu ceilalţi inculpaţi un grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de majori şi minori, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 3 9/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Faptele au fost comise de inculpat în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., din fişa de cazier judiciar rezultând că inculpatul mai are şi alte condamnări.

2. În ceea ce priveşte pe inculpata S.F., tribunalul a reţinut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatei care:

a. la data de 10 august 2010, împreună cu inculpatul M.V. au răpit-o din zona intersecţiei B-dul Carol I - Calea Moşilor din mun. Bucureşti, pe partea vătămată N.F., pe care apoi au transportat-o şi cazat-o la locuinţa lor din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei;

b. la data de 11 noiembrie 2010, a cazat-o pentru câteva ore pe partea vătămată N.M. şi a exercitat presiuni asupra acesteia, prin luarea tuturor obiectelor de îmbrăcăminte şi alte bunuri, având intenţia de a o droga, parte vătămată care în cursul aceleiaşi zile fusese răpită de inculpaţii M.V., C.I.P. şi M.M., de unde victima a fost apoi transportată la locuinţa inculpaţilor C.I.P. şi C.G., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei;

c. în toamna anului 2010, a cazat-o în locuinţa sa din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov şi a exercitat ameninţări, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei împotriva părţii vătămate minore B.A.M., în vârstă de 14 ani, care fusese răpită de inculpatul M.V. împreună cu inculpaţii C.I.P. şi M.M., în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. Bucureşti

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Se impune reţinerea formei continuate în cazul infracţiunii de trafic de persoane întrucât actele materiale au fost comise împotriva a două persoane majore, iar prin intervalul de timp scurt şi modalitatea similară de comitere se reliefează caracterul unic al rezoluţiei infracţionale.

Fapta inculpatei de a adera şi sprijini un grup infracţional în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Faptele au fost comise de inculpată în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., din fişa de cazier judiciar rezultând că inculpata mai are şi alte condamnări.

3. În ceea ce priveşte pe inculpatul C.I.P., tribunalul a reţinut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele acestui inculpat care:

a. începând cu data de 2 septembrie 2010, a cazat-o la locuinţa sa şi a inculpatei C.G., din comuna Tunari, pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, pe care anterior a răpit-o împreună cu inculpaţii M.V. şi D.G., în timp ce aceasta se afla pe Şoseaua de centură a municipiului Bucureşti în dreptul intrării în comuna Cernica, şi a exercitat violenţe şi ameninţări împotriva acesteia cu scopul de a o exploata prin obligarea la practicarea prostituţiei;

b. la data de 11 noiembrie 2010, a cazat-o la locuinţa sa şi a inculpatei C.G., din comuna Tunari, pe partea vătămată majoră N.M., pe care anterior a răpit-o împreună cu inculpaţii M.V. şi M.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a Şoselei de centură a mun. Ploieşti, prin ameninţare cu moartea, lovire şi electrocutare cu un dispozitiv cu electroşocuri, ameninţări şi violenţe ce au fost exercitate şi în continuare în scopul exploatării părţii vătămate prin obligarea la practicarea prostituţiei;

c. în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii M.V. şi M.M. au răpit-o, prin violenţă, pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. Bucureşti, după care au transportat-o şi cazat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la locuinţa inculpaţilor M.V. şi S.F., unde aceasta a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma continuată a infracţiunii de trafic de minori este atrasă de faptul că acţiunile s-au îndreptat împotriva a două minore, iar actele materiale de răpire, violenţă, exploatare au fost comise la intervale scurte de timp şi în manieră asemănătoare, ceea ce relevă unicitatea rezoluţiei infracţionale.

Fapta inculpatului de a adera şi sprijini un grup infracţional în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul a săvârşit aceste fapte în concurs real şi în stare de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., din fişa de cazier judiciar rezultând că mai are şi alte condamnări.

4. În ceea ce priveşte pe inculpatul M.M., sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reţinut următoarele:

Faptele inculpatului care:

a. în ziua de 11 noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii M.V. şi C.I.P. au răpit-o pe partea vătămată majoră N.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a Şoselei de centură a municipiului Ploieşti, prin ameninţare cu moartea, lovire şi electrocutare cu un dispozitiv cu electroşocuri, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, după care au transportat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la reşedinţa inculpaţilor M.V. şi S.F., din Str. M.B. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi

b. în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii M.V. şi C.I.P. au răpit-o, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. Bucureşti, după care au transportat-o şi cazat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la locuinţa inculpaţilor M.V., şi S.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de a adera şi sprijini un grup infracţional în scopul săvârşirii acestor infracţiuni întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate în concurs real. Faptele au fost săvârşite în termenul de încercare stabilit prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, urmând a revoca beneficiul suspendării condiţionate şi a adăuga la fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta, în temeiul art. 83 C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Întrucât această faptă a fost comisă în minorat inculpatului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la recidivă.

S-a mai reţinut că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite înainte de rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, şi Sentinţei penale nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În privinţa inculpatului C.A., sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reţinut următoarele:

Faptele inculpatului C.A., care în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii M.V., U.C., D.I. şi D.G. au racolat-o prin folosirea ameninţărilor pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuinţa prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, Bucureşti, pe care au transportat-o cu forţa la locuinţa inculpatului M.V., din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului, care a aderat şi sprijinit un grup infracţional în vederea comiterii infracţiunii de trafic de minori, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

6. În ceea ce priveşte pe inculpatul U.C., sub aspectul încadrării juridice tribunalul a reţinut următoarele:

Faptele inculpatului U.C., zis M.A., care în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii M.V., C.A., D.G. şi D.I. au racolat-o prin folosirea ameninţărilor, pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuinţa prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, Bucureşti, după care au transportat-o cu forţa la locuinţa inculpatului M.V., din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de a adera şi sprijini un grup infracţional în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de minori întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

7. În ceea ce priveşte pe inculpatul D.I., zis S.A., tribunalul a reţinut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatului, care în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii M.V., C.A., U.C., şi D.G. au racolat-o prin folosirea ameninţărilor pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuinţa prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, Bucureşti, pe care au transportat-o cu forţa la locuinţa inculpatului M.V. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de a adera şi sprijini un grup infracţional în vederea comiterii infracţiunii de trafic de minori întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Faptele au fost săvârşite de inculpat în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., din fişa de cazier judiciar rezultând că inculpatul a mai fost condamnat.

8. În ceea ce priveşte pe inculpatul D.G., sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reţinut următoarele:

Faptele inculpatului D.G. care:

- la data de 2 septembrie 2010, împreună cu inculpaţii M.V. şi C.I.P. au răpit-o pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe care apoi au transportat-o la locuinţa inculpatei C.G. şi a inculpatului C.I.P. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov şi care

- în toamna anului 2010, împreună cu inculpaţii M.V., C.A., U.C., şi D.I. au racolat-o prin folosirea ameninţărilor pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuinţa prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, Bucureşti, pe care au transportat-o cu forţa la locuinţa inculpatului M.V., din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, în vederea obligării la practicarea prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma continuată a infracţiunii este impusă de faptul că actele materiale au vizat două părţi vătămate minore şi s-au succedat la intervale scurte de timp şi au îmbrăcat aceeaşi modalitate de săvârşire, ceea ce relevă caracterul unic al rezoluţiei infracţionale.

Fapta inculpatului care a aderat şi sprijinit activitatea unui grup infracţional în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Cu privire la acest inculpat s-a făcut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., din fişa de cazier judiciar rezultând că a mai fost condamnat anterior pentru comiterea altor fapte penale.

9. În ceea ce priveşte pe inculpata C.G., tribunalul a reţinut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatei C.G. care:

- începând cu data de 2 septembrie 2010, a cazat-o în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, la locuinţa sa din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, unde domiciliază împreună cu inculpatul C.I.P., după ce aceasta a fost răpită, în cursul aceleiaşi zile, de inculpaţii M.V., D.G. şi inculpatul C.I.P., şi care

- de asemenea, în cursul lunii noiembrie a anului 2010, a găzduit-o pe partea vătămată majoră N.M., care în ziua de 11 noiembrie 2010, a fost răpită de inculpaţii C.I.P., M.V. şi M.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a şoselei de centură a municipiului Ploieşti, transportată în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, şi care a fost aici exploatată sexual de inculpaţii C.G. şi C.I.P. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- trafic de minori (partea vătămată B.I.C.), prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001

- şi trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei de a sprijini un grup infracţional în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cele trei infracţiuni fiind comise în concurs real.

La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor comise, gravitatea deosebită a acestora, modalitatea de acţionare a inculpaţilor, scopul urmărit de aceştia, atitudinea lor procesuală, comportamentul pe timpul anchetei şi al cercetării judecătoreşti, circumstanţele lor personale, starea de recidivă, violenţa de care au dat dovadă, faptul că sunt cunoscuţi ca inculpaţi deosebit de periculoşi, care mai au condamnări şi pentru trafic de droguri.

Pe latură civilă, instanţa de fond a acordat despăgubiri morale părţilor civile în raport de sumele solicitate de către acestea şi ţinând cont de traumele fizice şi psihice îndurate.

De asemenea, instanţa de fond, în baza art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea imobilelor unde au fost cazate părţile vătămate şi obligate să se prostitueze.

În baza art. 118² C. pen., a confiscat de la inculpaţi câte 50.000 euro, sume obţinute prin comiterea de infracţiuni.

Împotriva Sentinţei penale nr. 982/F din 15 noiembrie 2012 au declarat apel inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. Şi C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpaţii U.C., M.M., S.F., C.I.P., M.V. şi C.G. au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi redozarea pedepselor stabilite de instanţa de fond.

Apelantul-inculpat D.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 39/2003, apelantul-inculpat C.A. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 a solicitat redozarea şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apelantul-inculpat D.G. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. deoarece în cauză nu sunt probe din care să rezulte că el a comis aceste infracţiuni, în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei şi reducerea acesteia sub minimul prevăzut de lege. De asemenea, apelanţii-inculpaţi au solicitat reducerea daunelor la care au fost obligaţi şi înlăturarea măsurii confiscării imobilelor.

Prin Decizia penală nr. 39 din 15 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. şi C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 982/F din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o în parte şi, rejudecând:

A descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor şi le-a repus în individualitatea lor.

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. zis "S.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 12 ani închisoare, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care l-a contopit cu această pedeapsă, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care l-a contopit cu această pedeapsă şi a aplicat pedeapsa de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe perioada de 10 ani.

A constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia de la 8 decembrie 2010 la zi.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata S.F., zisă "Z.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care l-a contopit cu prezenta, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 75 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 17 de ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care l-a contopit cu prezenta şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare.

A constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia de la 8 decembrie 2010 la zi.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.P., zis "P.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1239 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea în pedepsele concurente, de câte 1 an închisoare pentru trei infracţiuni de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenţia de 24 de ore din 19 aprilie 2010 şi de la 10 august 2011 la zi.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M., zis "M.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 11 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 11 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 12 ani şi 6 luni închisoare.

A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea şi 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A dispus anularea mandatelor de executare emise în baza Sentinţelor penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea şi 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. şi 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenţia de 24 de ore din data de 25 ianuarie 2011 şi de la 31 martie 2011 la zi.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A., zis "R.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia de la 20 decembrie 2011 la zi.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul U.C. zis "M.A." la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia de la 20 decembrie 2011 la zi.

7. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I., zis "S.A.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care l-a contopit cu prezenta, şi a aplicat pedeapsa mai grea, de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia de la 20 decembrie 2011 la zi.

8. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G., zis "B.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1515 din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012, şi nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012 în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 175/2012 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2000, aplicată prin Sentinţa penală nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de mai sus, astfel cum au fost descontopite, şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 175 din 28 februarie 2012 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 şi 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenţia de la 3 mai 2007 la 4 mai 2007, de la 5 februarie 2008 la 14 aprilie 2008, de la 5 august 2010 la 17 august 2010, de la 15 februarie 2011 la zi.

9. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a prezentei.

A înlăturat confiscarea imobilului situat în str. M.B., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, şi a imobilului din str. A.M., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, reşedinţele inculpaţilor M.V. şi S.F., şi a imobilului din str. D., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, reşedinţa inculpaţilor C.I.P. şi C.G.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. Onorariile avocaţilor din oficiu, în sumă de câte 300 RON, pentru inculpaţii care au avut asistenţă din oficiu, a stabilit a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.

Analizând apelurile declarate în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, motivând pe larg în fapt şi în drept, astfel că şi instanţa de apel şi-a însuşit argumentaţia instanţei de fond, apreciind că nu se mai impune reluarea acesteia.

S-a apreciat că situaţia de fapt este confirmată şi cu declaraţiile inculpaţilor M.V., S.F., C.I.P., C.G., M.M. şi U.C., care în faza apelului au recunoscut în totalitate faptele comise şi au solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la solicitarea inculpaţilor M.V., S.F., C.I.P., C.G., M.M. şi U.C. de a li se aplica dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., a constatat că nu este întemeiată, deoarece inculpaţii nu au recunoscut faptele înaintea începerii cercetării judecătoreşti, iar în cauză au fost administrate probe.

În legătură cu solicitarea inculpaţilor D.I., C.A. şi . D.G. de a fi achitaţi, instanţa a constatat că nu este fondată.

A apreciat că susţinerile inculpatului D.I. că nu a participat la răpirea minorei B.A.M. sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Fără a relua situaţia de fapt, s-a subliniat faptul că partea vătămată l-a indicat pe inculpatul D.I. după poreclă, "S.A.", cât şi după planşa foto ca participând la răpirea sa din zona Lizeanu.

Şi inculpatul C.I.P. a relatat în cursul urmăririi penale că inculpatul D.I. s-a dus în zona Lizeanu să-l ajute pe inculpatul M.V. să o recupereze pe partea vătămată B.A.M. La aceste aspecte se adaugă şi declaraţia inculpatului M.V. dată în faza de apel, când a recunoscut faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu.

Din cele menţionate, rezultă fără niciun dubiu că inculpatul D.I. făcea parte din grupul infracţional organizat de inculpatul M.V., astfel că nu sunt motive pentru a se dispune achitarea inculpatului D.I. în baza art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen.

Nici solicitarea inculpatului C.A. de a fi achitat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, din probele administrate rezultând participarea acestuia la comiterea faptelor.

Partea vătămată B.A.M. în declaraţiile date a arătat că şi inculpatul C.A. a participat la răpirea sa din zona Lizeanu, recunoscându-l şi din planşa foto. La acest aspect se adaugă şi declaraţia inculpatul M.V. de recunoaştere a acuzaţiilor aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, declaraţie dată în faza de apel. În acest sens sunt şi declaraţiile inculpatului C.I.P.

Inculpatul M.M. a relatat că inculpatul C.A. a participat şi la răpirea părţii vătămate N.M., când i-ar fi aplicat un electroşoc.

În privinţa aplicării art. 86 C. pen. şi suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului C.A. s-a observat că această solicitare nu se încadrează în dispoziţiile legale, deoarece pedeapsa este mai mare de 3 ani, fiind vorba de un concurs de infracţiuni.

Nici solicitarea inculpatului D.G. de a fi achitat în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu a fost primită, din probele administrate rezultând că acesta a participat la comiterea faptelor. Partea vătămată B.I.C. a declarat că inculpatul D.G. a participat la răpirea sa de pe Şoseaua de centură a Bucureştiului şi de asemenea l-a recunoscut din sistemul Image Track.

Inculpatul D.G. a participat şi la răpirea părţii vătămate B.A.M. din zona Lizeanu, în acest sens fiind declaraţiile părţii vătămate şi recunoaşterea de pe planşa foto. În acest sens sunt şi declaraţiile inculpatului C.I.P., care a arătat că şi inculpatul D.G. a participat la răpirea părţii vătămate B.A.M. La aceste aspecte se adaugă declaraţiile inculpatului M.V. care în faza apelului a recunoscut faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu.

În legătură cu solicitarea inculpaţilor de a fi reduse daunele la care au fost obligaţi, instanţa a constatat că nu este întemeiată, având în vedere traumele suferite de părţile vătămate, suferinţele fizice şi psihice la care au fost supuse, vârsta părţilor vătămate. Instanţa de apel a apreciat că toate aceste aspecte duc la concluzia că daunele morale acordate părţilor civile sunt justificate.

Referitor la afirmaţia apărătorului inculpatului D.I., că judecătorul fondului ar fi trebuit să se abţină, s-a observat că în cauză nu există niciun motiv din cele prevăzute de art. 47 şi urm. C. proc. pen. pentru ca magistratul să se abţină. Instanţa a apreciat întemeiată solicitarea inculpaţilor de a nu se confisca imobilele situate în str. M.B., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, şi a imobilului din str. A.M., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, reşedinţele inculpaţilor M.V. şi S.F., şi a imobilului din str. D., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, reşedinţa inculpaţilor C.I.P. şi C.G. Potrivit art. 118 alin. (5) C. pen., instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, ceea ce este cazul cu imobilele menţionate anterior.

De asemenea, instanţa a apreciat întemeiate şi solicitările inculpaţilor de reducere a pedepselor ce le-au fost aplicate.

S-a mai arătat că este adevărat că faptele inculpaţilor sunt foarte grave, au un pericol social ridicat, că inculpaţii au antecedente penale şi sunt cunoscuţi ca fiind persoane cu un comportament antisocial, dar totuşi pedepsele aplicate sunt exagerat de mari. S-au redus pedepsele aplicate inculpaţilor, ţinând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gravitatea faptelor comise, de atitudinea procesuală a inculpaţilor, de antecedentele penale ale acestora. Deşi nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., s-au avut în vedere şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor M.V., S.F., C.I.P., C.G., M.M. şi U.C., chiar dacă acestea au fost date în faza apelului. Instanţa a apreciat că faţă de pedepsele stabilite inculpaţilor nu se mai impune aplicarea niciunui spor de pedeapsă. De asemenea, tot în raport de pedepsele aplicate, nu se mai impune reţinerea art. 78 C. pen. privind efectele circumstanţelor agravante.

S-a apreciat că nu sunt motive care să justifice aplicarea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, având în vedere gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale acestora, iar în raport de pedepsele stabilite pentru fiecare inculpat, nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere, având în vedere limitele de pedeapsă care condiţionează aplicarea art. 86¹ C. pen., dar şi starea de recidivă a majorităţii inculpaţilor.

Împotriva Deciziei penale nr. 39 din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A. şi D.G.

M.V. şi S.F. au solicitat admiterea, casarea celor două hotărâri pronunţate în cauză, în temeiul pentru că lipseşte motivarea în puncte esenţiale (înlăturarea măsurii confiscării dispuse cu privire la cele două imobile).

Se invocă în drept art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen., deoarece recurenţii-inculpaţi M.V. şi S.F. au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, pe care le-au regretat, colaborând în timpul cercetării judecătoreşti cu organele judiciare.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, se arată că apartenenţa inculpatului M.V. la un grup infracţional organizat nu este caracterizată de continuitate, inculpatul cunoscând anumiţi inculpaţi, însă pe alţii nu i-a cunoscut. În susţinerea criticii se arată că înregistrările convorbirilor telefonice nu relevă relaţiile recurenţilor cu toţi inculpaţii din prezenta cauză, în ciuda faptului că sunt consideraţi de către acuzare conducătorii unei grupări infracţionale.

Stabilirea cuantumurilor de 225.000 euro, respectiv de 200.000 euro nu este susţinută, în opinia apărării, de probatoriul existent la dosarul cauzei, care constă doar într-o planşă fotografică cu exteriorul imobilelor, fără a exista şi imagini din interior, respectiv cu pivniţa la care se face referire în materialul de urmărire penală şi în cuprinsul rechizitoriului.

Acuzarea a reţinut că părţile vătămate erau cazate în respectiva pivniţă, iar partea vătămată N.M. a declarat că fiecare dintre aceste imobile avea pivniţă şi beci. Se apreciază că realizarea planşei fotografice a urmărit crearea imaginii unor imobile aparţinând unor proxeneţi, deşi acestea nu au fost edificate de cei doi inculpaţi, ci de antecesorii lor.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, calitatea de recidivist a recurentului-inculpat M.V., care mai avea de executat 954 de zile, nu reprezintă temei a aplicării unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege pentru fiecare faptă reţinută în sarcina sa.

Totodată, se mai arată că instanţa de fond, la primul termen de judecată, a adresat tuturor inculpaţilor, generic, întrebarea dacă recunosc faptele aşa cum au fost reţinute în cuprinsul rechizitoriului, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., fără însă a se reveni asupra acestei întrebări pentru fiecare inculpat în parte, la acel termen sau ulterior, cu ocazia luării declaraţiilor.

În subsidiar, apărătorul solicită reindividualizarea pedepselor, stabilindu-se un cuantum mai redus.

C.I.P. a solicitat admiterea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciind că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 2/2013. În susţinerea recursului, apărătorul solicită a se reindividualiza pedeapsa, luându-se în considerare că inculpatul are doi copii minori în întreţinere, are grave probleme de sănătate, necesitând de urgenţă o intervenţie chirurgicală, aşa cum reiese şi din cuprinsul actelor medicale depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, apărarea consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere că a formulat o asemenea solicitare şi în faţa instanţei de fond. Se mai arată că recurentul-inculpat C.I.P. consideră că victimele au ales să se prostitueze din proprie voinţă, fără a fi exercitată niciun fel de agresiune fizică sau morală din partea inculpaţilor.

M.M. solicită admiterea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., precizând că aceeaşi solicitare a fost formulată şi în faţa instanţei de apel. Se apreciază că în mod greşit, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu au făcut aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, în faţa instanţei de fond, în momentul în care a fost întrebat cu privire la acest aspect.

U.C. solicită admiterea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei de 11 ani închisoare, luându-se în considerare lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are trei copii minori în întreţinere, iar pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră şi cooperantă.

D.I. solicită admiterea recursului şi achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa. Instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond, fără a analiza probatoriului administrat. În acest sens, se arată că inculpatul M.V. a contactat telefonic un alt inculpat, care se afla întâmplător în autovehicul cu inculpatul D.I., aşa cum de altfel reiese şi din înregistrările convorbirilor telefonice, pentru a-i solicita să vină în zona Lizeanu, unde era implicat într-un scandal. Apărătorul ales subliniază faptul că în momentul în care cei doi au ajuns în cartierul Lizeanu, incidentul era deja aplanat. Un alt argument este reprezentat de întemeierea condamnării, în opinia apărării, exclusiv pe declaraţiile părţii vătămate B.A.M. şi a inculpatului C.I.P., în sensul că inculpatul D.I. ar fi venit în sprijinul inculpatului M.V., însă, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 69 şi 75 C. proc. pen., declaraţiile pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Totodată, se mai arată că în timpul urmăririi penale s-a încuviinţat apărării administrarea probei cu martori, audiindu-se martorii A.E. şi A.L., tată şi fiică, în locuinţa cărora s-a reţinut că s-ar fi aflat partea vătămată la momentul răpirii, însă cei doi martori nu au declarat nimic cu privire participarea inculpatului D.I. şi nici la producerea unui scandal. Cu privire la această probă, apărătorul precizează faptul că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au respins nemotivat cererea apărării de a fi audiaţi martorii A.E. şi A.L.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, din chiar cuprinsul rechizitoriului se menţionează că inculpatul D.I. a fost supravegheat operativ şi i-au fost interceptate convorbirile, fără ca din administrarea acestor mijloace de probă să rezulte date cu privire la săvârşirea respectivelor infracţiuni.

De asemenea, apărarea consideră că nu există absolut nicio probă care să îl alăture pe inculpatul D.I. grupării conduse de inculpatul M.V. sau de alţi inculpaţi, cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. Deşi s-a reţinut că partea vătămată B.A.M. a fost răpită de două ori, respectiv din zona Lizeanu şi din zona Magheru, declaraţiile sale fac referire la un singur incident în care ar fi fost implicat inculpatul D.I.

Apărarea consideră că, pentru existenţa infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat ar fi îndeplinită condiţia numărului de participanţi, însă ar rămâne neîndeplinită condiţia funcţionării grupului pe o anumită durată într-un mod coordonat, condiţii care au fost dezvoltate pe larg în cuprinsul motivelor scrise de recurs.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv cea de trafic de minori, se consideră că nu a fost administrată nicio probă pe care se poate întemeia soluţia de condamnare a inculpatului D.I.

În concluzie, în baza art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., se solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Bucureşti în vederea administrării probelor în condiţii de contradictorialitate, iar în subsidiar, se solicită admiterea recursului în temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate, luându-se în considerare participarea singulară a inculpatului D.I. la activitatea infracţională, fără a cunoaşte ce se întâmplă, motivele scandalului, vârsta persoanelor participante.

C.A. solicită admiterea recursului, formulat în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocând în subsidiar ca temei dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. În susţinerea recursului, apărătorul apreciază hotărârile pronunţate ca nelegale, întrucât nu au luat în considerare atitudinea procesuală a inculpatului, faptul că a fost trimis în judecată pentru un singur act material, săvârşit fără folosirea de violenţe, în condiţiile în care nu există date sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea faptei.

Se solicită să se ia în considerare lipsa antecedentelor penale, precum şi lipsa probelor care să susţină vinovăţia acestuia, fiind arestat exclusiv în baza unei declaraţii de martor. În ceea ce priveşte circumstanţele personale, apărătorul arată că inculpatul C.A. are doi copii minori, fiind singurul întreţinător al acestora, urmare a plecării soţiei sale în Anglia, iar tatăl său a fost diagnosticat cu o afecţiune oncologică.

Apreciază, de asemenea, despăgubirile stabilite în soluţionarea laturii civile ca fiind prea mari, lipsind totodată şi modalitatea de calcul a acestora.

Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

D.G. solicită admiterea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar pct. 14, respectiv dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., în situaţia în care Înalta Curte constată aplicabile dispoziţiile Legii nr. 2/2013.

Se solicită achitarea inculpatului, motivat de faptul că din probele administrate nu reiese faptul că inculpatul D.G. ar fi autorul faptelor centru care a fost trimis în judecată, existând o singură declaraţie de martor, care nu se coroborează cu celelalte probe. Se precizează faptul că inculpatul a învederat instanţelor de judecată în numeroase rânduri că nu a săvârşit faptele de care este acuzat.

În subsidiar, în ceea ce priveşte reindividualizarea pedepsei, se apreciază că este aspră, chiar ulterior reducerii de către instanţa de apel de la 16 ani de închisoare la 12 ani, contravenind dispoziţiilor art. 72 C. pen.

C.G. arată că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 2/2013, având în vedere că rămânerea în pronunţare a avut loc în data de 14 februarie 2013, astfel încât solicită admiterea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, se apreciază că la dosarul cauzei nu există nicio probă, iar interpretarea declaraţiilor celorlalţi coinculpaţi nu ar putea conduce la convingerea instanţelor că inculpata C.G. a săvârşit această infracţiune, deoarece niciunul nu face menţiune că ar fi existat un ajutor dat de aceasta în activitatea infracţională. Se mai arată, de asemenea, că inculpata C.G. convieţuia sub constrângere cu soţul său, ceea ce ar fi exclus posibilitatea exprimării vreunui acord pentru a ajuta sau nu o activitate infracţională, neavând nici posibilitatea de a-şi sfătui în vreun fel soţul.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, apărătorul consideră că s-a dispus condamnarea inculpatei exclusiv în baza a două declaraţii, respectiv declaraţia lui B.I.C. şi a lui C.A.F., în condiţiile în care doar prima dintre acestea a declarat că s-a aflat în locuinţa inculpatei pentru o perioadă de două ore şi ar fi fost ameninţată de inculpată.

Apărarea solicită, în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în considerarea lipsei intenţiei de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât partea vătămată nu s-a aflat în locuinţa respectivă doar cu inculpata C.G., ci întotdeauna s-a aflat şi soţul acesteia, căruia i-a aparţinut exclusiv interacţiunea cu partea vătămată.

În subsidiar, sunt invocate dispoziţiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., apreciindu-se că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea aspră, în raport de limitele stabilite de lege, pentru faptul că partea vătămată a stat 2 ore în locuinţa inculpatei, fără a fi agresată în vreun fel de către inculpată.

În recurs au fost administrate probe cu privire la formularea unor denunţuri de natură a influenţa incidenţa art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de U.C., M.V. şi S.F. Răspunsurile primite de la autorităţi au exclus aplicarea acestui text de lege.

Analizând recursurile declarate de M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. şi C.G., reţine următoarele:

O chestiune prealabilă analizării cazurilor de casare are în vedere cadrul procesual, respectiv dacă urmează să fie examinate motivele de recurs în formularea anterioară Legii nr. 2/2013 sau motivele de recurs astfel cum au fost modificate prin respectiva lege. Data pronunţării deciziei recurate, 15 februarie 2013, coincide cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Cauza de faţă nu reprezintă o situaţie tranzitorie care să permită aplicarea cazurilor de casare anterioare modificării Codului de procedură penală. Dreptul la recurs nu s-a născut sub incidenţa Codului de procedură penală anterior modificării prin Legea nr. 2/2013, astfel ca să fie aplicabile vechile motive de casare. Intrarea în vigoare a legii care schimbă cazurile de casare în aceeaşi zi în care s-a născut dreptul la recurs face ca prezenta cale de atac să fie guvernată de Legea nr. 2/2013 şi implicit să poată fi invocate doar cazurile de casare prevăzute de legea menţionată. În consecinţă, recursul poate avea în vedere critici ce ţin de aplicarea dreptului, şi nu mai poate avea în vedere critici care ţin de reevaluarea situaţiei de fapt, care au fost examinate de instanţa de fond şi de cea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare, invocat de către D.I., D.G., C.G., nu mai poate fi analizat ca urmare a schimbării legislative. Pot fi examinate doar acele critici ce ţin aplicarea legii referitoare la modul în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească (contradictorialitate, drept la apărare, procedura echitabilă, probe), dar instanţa de recurs nu poate da ea însăşi o altă interpretare faptelor.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocat de către M.V., S.F., D.I. poate fi examinat în condiţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., respectiv cu privire la modul de aplicare a legii care stabileşte consecinţele în drept cu privire la situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond şi cea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., invocat de către C.G., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, poate fi examinat având în vedere faptul că Legea nr. 2/2013 nu a abrogat norma de drept.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de către M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., C.A., C.G., are în vedere aplicarea legii cu privire la procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. şi astfel poate fi examinat, din perspectiva aplicării procedurii recunoaşterii vinovăţiei, conform art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. Criticile referitoare la modalitatea de individualizare a sancţiunii şi criteriile de individualizare nu pot fi examinate având în vedere modificarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013 care a dat posibilitatea instanţei de recurs de a examina dacă pedeapsa este în alte limite decât cele prevăzute de lege înlăturând posibilitatea examinării cauzei în ceea ce priveşte aplicarea art. 72 C. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. a fost invocat de către M.V. şi S.F. cu privire la confiscare, C.A. cu privire la concordanţa dintre acuzaţie şi obiectul judecăţii, D.G. cu privire la modul de administrare a probelor şi lipsa contradictorialităţii procedurii.

În consecinţă, instanţa de recurs va verifica modul în care legea a fost aplicată la situaţia de fapt reţinută concordant atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, în ceea ce priveşte procedura prevăzută cu art. 320¹ C. proc. pen., art. 118² C. pen., confiscarea extinsă; desfăşurarea cercetării judecătoreşti referitoare la acei recurenţi care nu au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (conform art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.), precum şi în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunilor (conform art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.).

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii

Procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Atât la tribunal, la judecarea apelului, respectiv în motivele de recurs, a fost solicitată aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. de către M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., C.G. Instanţele de fond şi de apel au respins aplicarea procedurii cu motivarea că inculpaţii nu au recunoscut faptele conform actului de sesizare (considerentele instanţei de fond), respectiv că s-au administrat probe în cercetarea judecătorească la fond (considerentele instanţei de apel).

Argumentul ce decurge din faptul că s-au administrat probe în cadrul cercetării judecătoreşti, nu poate prin el însuşi să conducă la respingerea cererii de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. Administrarea de probe este consecinţa opţiunii instanţei cu privire la procedura de urmat. Administrarea de probe este deci efectul procedurii de urmat şi nu situaţia premisă a procedurii. Administrarea de probe nu reprezintă condiţia de aplicare a respectivei proceduri, condiţie care decurge din conţinutul declaraţiei inculpaţilor. Corectitudinea cercetării judecătoreşti depinde de interpretarea declaraţiilor inculpaţilor ca fiind conforme cu procedura recunoaşterii vinovăţiei (caz în care nu are relevanţă administrarea de probe cu privire la situaţia de fapt, deoarece acestea nu erau prevăzute de lege) sau fiind contrare acestei proceduri (caz în care administrarea de probe cu privire la situaţia de fapt este obligatorie).

În ceea ce priveşte declaraţiile inculpaţilor care au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., instanţa constată că legea cere ca inculpaţii să recunoască vinovăţia proprie conform situaţiei de fapt reţinute în rechizitoriu. Nu ar putea fi opuse inculpaţilor, drept criterii de evaluare a incidenţei procedurii simplificate, elemente ce ţin de negarea vinovăţiei altor acuzaţi, sau refuzul de a oferi date de natură să suplinească elemente de fapt asupra cărora rechizitoriul păstrează tăcerea.

Negarea participării altor participanţi ar putea fi temei de respingere a procedurii simplificate atunci când participarea acestora intră în conţinutul acuzaţiei, ca de exemplu în cazul reţinerii circumstanţei agravante a săvârşirii faptei împreună cu un minor sau în cazul omorului săvârşit pentru a sustrage pe altul de la urmărire penală sau arestare ori de la executarea unei pedepse, aspecte care nu se regăsesc în speţă.

Având ca titlu marginal judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, art. 320¹ C. proc. pen. prevede că până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În cazul aplicării acestei proceduri instanţa pronunţă condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdusă prin Legea nr. 202/2010, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată cu condiţia ca inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanţei că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu. Inculpatul trebuie să declare înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate fapta/faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acel termen de judecată. Inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte aplicarea textelor de lege cu privire la procedura simplificată, se constată că instanţa de fond a precizat în Încheierea de şedinţă de la 20 iunie 2012 următoarele: "La interpelarea instanţei, următorii inculpaţi au arătat personal că înţeleg să solicite aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.: S.F., M.V., M.M., C.I.P., C.G., U.C.

Inculpaţii D.I., D.G., C.A. solicită aplicarea procedurii de judecată în primă instanţă de drept comun.

Tribunalul ia act de cererile formulate de către inculpaţii S.F. M.V., M.M., C.I.P., C.G., U.C. de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Apreciază că nu se justifică o eventuală disjungere a cauzei, având în vedere că probatoriul faţă de inculpaţii care au solicitat aplicarea acestui text de lege şi cei care nu recunosc învinuirile este comun.

Apreciază că faţă de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., care impun audierea inculpaţilor înainte de admiterea cererii, va pune în discuţie admisibilitatea acestor cereri după administrarea probatoriului, soluţie care este îmbrăţişată de o parte a practicii judiciare.

Se procedează la citirea actului de sesizare.

Modalitatea în care a procedat instanţa de fond nu decurge din art. 320¹ C. proc. pen. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, înainte de citirea actului de sesizare, astfel cum au procedat şi inculpaţii S.F., M.V., M.M., C.I.P., C.G., U.C. După ce instanţa a luat act de solicitarea inculpaţilor nu putea trece la citirea actului de sesizare faţă de aceştia decât dacă ar fi respins procedura simplificată. Legea nu prevede prorogarea admiterii cererii de aplicare a procedurii simplificate după citirea actului de sesizare.

În cauza de faţă critica referitoare la aplicarea legii este fondată având în vedere că inculpaţii au recunoscut faptele pentru care au fost acuzaţi înainte de citirea actului de sesizare, iar instanţa a luat act de cererile formulate şi nu le-a respins. De altfel, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut sinceritatea unora dintre declaraţiile inculpaţilor cu privire la vinovăţie în fundamentarea situaţiei de fapt.

Audiaţi la instanţa de apel, la 14 februarie 2013, toţi aceşti inculpaţi au arătat, de asemenea, că recunosc faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu şi solicită aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

În consecinţă, apreciind critica fondată, va face aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. în ceea ce priveşte efectele asupra limitelor de pedeapsă, care vor fi reduse cu o treime faţă de sancţiunile stabilite de curtea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, faţă de cele ce preced, acceptând critica referitoare la respingerea cererii de aplicare a procedurii simplificate, instanţa de recurs constată că încadrarea juridică dată faptelor corespunde cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de recurs.

Confiscarea extinsă, art. 118² C. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa legii ce a reglementat confiscarea extinsă se constată că infracţiunile pentru care sunt acuzaţi sunt comise în vara şi toamna anului 2010, anterior intrării în vigoare a art. 118² C. pen., introdus în Codul penal prin Legea nr. 63/2012. Doar după momentul intrării în vigoare a acestui text a devenit previzibil, pentru orice persoană, faptul că săvârşirea unei infracţiuni sub incidenţa noii Legii nr. 63/2012 o va supune exigenţelor acestei legi, în sensul că va crea un cadru pentru verificarea bunurilor dobândite într-o perioadă de cinci ani înainte (chiar anterior Legii nr. 63/2012) şi după momentul săvârşirii infracţiunii. Pentru a fi incidentă confiscarea extinsă trebuie însă ca acea infracţiune, care dă naştere dreptului statului de a investiga veniturile anterioare pe o perioadă de cinci ani, să fie comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012, ceea ce nu este cazul în speţă.

Dispoziţiile art. 12 alin. (2) C. pen., care prevăd că legea care cuprinde măsuri de siguranţă se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi se interpretează conform principiului constituţional legea prevede pentru viitor cu excepţia legii penale său contravenţionale mai favorabile. Introducând o ingerinţă în dreptul de proprietate, Legea nr. 63/2012 nu poate fi considerată ca fiind o lege mai favorabilă astfel încât nu poate retroactiva şi nu poate permite ca o infracţiune comisă anterior intrării sale în vigoare să conducă la investigarea veniturilor anterioare pe o perioadă de cinci ani.

Instanţa de recurs nu ar putea nici să constate că în speţă sunt întrunite condiţiile confiscării simple şi să schimbe temeiul de drept pentru preluarea de către stat a sumelor de 50.000 de euro având în vedere că nu sunt îndeplinite nici condiţiile pentru care ar putea fi incidentă măsura de siguranţă a confiscării simple. Tribunalul trebuia să explice modalitatea în care a determinat cuantumul sumelor confiscate, câte 50.000 euro de la inculpaţi, fără să fie administrate probe cu privire la aceste sume sau cu privire la profilul financiar al inculpaţilor nici în faza urmăririi penale, nici în faza cercetării judecătoreşti.

Cercetarea judecătorească referitoare la D.I., C.A., D.G., recurenţi care nu au solicitat aplicarea art. 320 C. proc. pen.

Modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013 exclud posibilitatea reevaluării situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Examinarea faptelor rămâne aşadar, începând cu 15 februarie 2013, doar în competenţa instanţei de fond şi a celei de apel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, instanţa de recurs examinează cauza în drept, iar atunci când constată că există o greşită aplicare a legii sau că hotărârea este nelegală pentru considerente care influenţează stabilirea faptelor, administrarea probelor cu privire la situaţia de fapt este atributul instanţelor care au în competenţă analiza şi stabilirea corectă a situaţiei de fapt, respectiv instanţa de fond şi cea de apel.

Instanţa de recurs apreciază că omisiunea administrării nemijlocite a probelor pe care o instanţă de apel îşi întemeiază soluţia neagă caracterul devolutiv al căii de atac. Menţinerea unei soluţii de condamnare în apel fără administrarea de probe care să înlăture apărările persoanelor care îşi susţin nevinovăţia contravine rolului acestei căi de atac, dar şi principiului egalităţii armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil în materie penală. Instanţa de recurs apreciază că egalitatea în faţa legii presupune şi dreptul acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării şi exclude posibilitatea ca o instanţă să îşi întemeieze soluţia pe probe administrate exclusiv în cursul urmării penale.

Proba exclusivă şi determinantă, proba de asemenea relevanţă şi importanţă încât să determine soluţia cauzei, nu poate sta la baza soluţiei de condamnare în condiţiile în care aceasta nu a fost administrată în condiţii de contradictorialitate. Pentru pronunţarea unei condamnări în baza mărturiilor unor martori care nu se înfăţişează în instanţă trebuie să existe suficiente elemente de contrabalansare (garanţii şi măsuri prevăzute de lege care dau posibilitatea realizării unei aprecieri corecte şi echitabile a fiabilităţii probei), dar şi o motivare din partea instanţei, relativă la cauza ce justifică lipsă martorilor şi omisiunea audierii martorilor respectivi.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie de condamnare pentru D.I., C.A. şi D.G. fără să existe un suport probator, administrat nemijlocit, cu privire la înlăturarea apărărilor acestora.

C.A. a declarat: "Nu recunosc niciuna dintre învinuirile aduse prin rechizitoriu. Pe M.V. îl cunosc de când m-am născut. Pe C.I.P. îl cunosc din com. Tunari de cam 1 an de zile. Pe B.A.M. am cunoscut-o în curtea inculpaţilor M.V. şi S.F. des pentru că venea să îşi cumpere droguri. Eu sunt vecin cu M.V., stăm pe aceeaşi stradă. Nu m-am dus după partea vătămată B.A.M. în Lizeanu. Nu am avut nicio legătură cu incidentul din Lizeanu. Despre incidentul din Lizeanu am aflat de la tatăl meu ptr. că în ziua când ar fi avut loc scandalul eu nu eram în comuna Tunari. Am aflat ulterior că M.V. ar fi avut problemă cu o fată însă nu ştiam că este vorba despre B.A.M. Nu o cunosc pe B.I.C. Nu am avut relaţii apropiate cu C.I.P. l-am văzut în curte la inculpaţii M. şi S. Precizez că nu este adevărat că aş fi aflat de la tatăl meu despre incidentul din comuna Lizeanu. S-a consemnat prost în declaraţie, despre incidentul din Lizeanu am aflat de la M.V. nu mi-a spus despre ce scandal este vorba mi-a spus că este vorba despre o fată nu mi-a spus despre ce fată şi m-a întrebat de ce nu am fost în comuna Tunari în acea zi. Nu sunt adevărate învinuirile aduse de C.I.P. în legătură cu B.I.C. şi N.M. Este posibil ca M.V. şi C.I.P. să fi avut fete de produs nu ştiu sigur sunt de 6 luni în arest. Probabil că C.I.P. mă învinuieşte ptr. că eram mai des acasă la M.V. Cred că îmi purta duşmănie ptr. că eram mai apropiat de M.V. decât el. Nu ştiu dacă U.C. a avut şi el femei la produs."

D.G. a declarat: "Nu recunosc învinuirile care mi se aduc. Pe B.I.C. o cunosc din comuna Tunari cu 1,6 luni înainte de arestare, în Tunari stătea şi se prostitua. Nu ştiu ptr. cine se prostitua am văzut-o în mai multe locuri inclusiv la Lizeanu. Am văzut că cumpăra droguri din zona Lizeanu de la mai multe persoane. Nu am răpit-o de pe centura pe B.I.C. Nu o cunosc pe B.A.M. nu ştiu cine este. În ziua când a avut loc scandalul eram în maşină cu M.M. eu conduceam M.M. a fost sunat de cineva că este un scandal în Lizeanu şi să mergem acolo. Nu ştiu cine l-a sunat, M.V. sau o altă persoană. După 5 minute a fost sunat să nu mai venim. După ce ne-am întors acasă M.V. a zis că s-a certat cu nişte ţigani în legătura cu nişte bani."

D.I. a declarat: "Nu recunosc învinuirile care mi se aduc. ÎI ştiu pe M.V. de când era mic, este băiatul unei sore vitrege de-a mea. Îi ştiu şi pe ceilalţi ţigani din dosar ptr. că noi suntem neamuri şi ne ştim toţi.

Nu am avut nicio legătură cu incidentul din Lizeanu. Eu personal nu ştiu să fi fost la un scandal de la Lizeanu. Am citit declaraţiile date de ceilalţi inculpaţi care au spus că eu am fost cu ei în maşina însă eu nu ştiu să fi fost, urmează să aprecieze judecătorul şi poliţia.

Îmi cer scuze de incidentul de la termenul anterior a fost din cauză că era ora înaintată şi sunt bolnav de inimă şi nu doresc decât să fiu adus la ora stabilită dacă dosarul meu este luat mai după-amiaza."

Posibilitatea de a folosi declaraţiile altor inculpaţi care au recunoscut fapta pentru fundamentarea acuzaţiei formulate împotriva acelora care au negat comiterea infracţiunii este condiţionată de conţinutul declaraţiei, respectiv conţinutul acuzaţiei.

Audierea sumară a altor inculpaţi, de către instanţa de apel, în procedura recunoaşterii vinovăţiei (prin ipoteză strict cu privire la propria acuzaţie) nu poate produce efecte cu privire la acuzaţiile formulate împotriva altora, dacă instanţa nu a clarificat în cadrul audierii şi acea chestiune şi dacă nu a dat posibilitatea celor care nu au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. să conteste credibilitatea respectivei declaraţii. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanţa de judecată, atunci când apreciază asupra incidenţei procedurii recunoaşterii vinovăţiei, verifică existenţa unei concordanţe depline între acuzaţiile formulate şi declaraţiile inculpaţilor. Deşi instanţa nu se rezumă la a verifica dacă inculpaţii recunosc încadrarea juridică dată faptei, verificarea instanţei presupune doar o analiză a acuzaţiei persoanei respective, care a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecinţe juridice asupra situaţiei acelei persoanei, şi nu a altora, faţă de care cercetarea judecătorească urmează să stabilească dacă sunt vinovaţi.

De altfel, odată cu modificarea cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, instanţa de recurs nu poate da o nouă apreciere faptelor, administrarea probelor fiind legată strict de utilitatea acestora în rezolvarea unor probleme de drept. Chiar dacă instanţa de recurs a încercat să procedeze la rejudecarea cauzei, prin audierea celorlalţi inculpaţi M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. şi C.G. şi a părţilor vătămate, pentru a complini probatoriul cu privire la inculpaţii C.A., D.G. şi D.I., coinculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. şi C.G. se pot prevala de dreptul la tăcere. Impedimentul audierii acestora în recurs (când exista dreptul de a nu se autoincrimina) nu subzistă în cazul rejudecării. Inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. şi C.G. vor putea fi audiaţi la rejudecarea de către instanţa de apel, în calitate de martori, alături de părţile vătămate, fără a se prevala de dreptul de a nu se autoincrimina, în condiţiile în care hotărârea de condamnare faţă de aceştia rămâne definitivă.

Faţă de cele ce preced va casa decizia cu privire la C.A., D.G., şi D.I. şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, iar faţă de inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. şi C.G. va face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte măsura preventivă faţă de inculpaţii C.A., D.G., şi D.I., instanţa constată că prelungirea arestării preventive după casarea cu trimitere a cauzei la instanţa de apel nu se mai impune, iar scopul bunei desfăşurări a procesului penal poate fi atins prin obligarea inculpaţilor să nu părăsească ţara.

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. şi C.G. împotriva Deciziei penale nr. 39A din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 982/F din 15 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând:

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor şi le repune în individualitatea lor.

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul. M.V. ,zis "S", la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care îl contopeşte cu pedeapsa de 8 ani închisoare, şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen. revocă beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care îl contopeşte cu această pedeapsă, şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care îl contopeşte cu această pedeapsă şi aplică pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe perioada de 10 ani.

Constată că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Dispune anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), 75 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpata S.F., zisă "Z.", la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care îl contopeşte cu prezenta, şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., aplică inculpatei pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care îl contopeşte cu prezenta, şi aplică pedeapsa cea mai grea de 11 ani şi 4 luni închisoare. Constată că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. Dispune anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea ari 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul C.I.P., zis "P.", la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza ari 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea ari 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. Constată că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1239 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea în pedepsele concurente, de câte 1 an închisoare pentru trei infracţiuni de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Dispune anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea şi emiterea unui nou mandat conform prezentei. Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă inculpatul M.M., zis "M.", la pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Constată că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea şi 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Dispune anularea mandatelor de executare emise în baza Sentinţelor penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea şi 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C .proc. pen., condamnă pe inculpatul U.C. zis "M.A.", la pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpata C.G. la pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpată la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Înlătură măsura confiscării sumei de câte 50.000 euro de la fiecare dintre inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. şi C.G.

Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţii D.I., C.A. şi D.G. la aceeaşi instanţă.

Înlocuieşte măsura arestării preventive a inculpaţilor D.I., C.A. şi D.G. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În temeiul art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii sunt obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată sau la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie în raza căruia locuiesc, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii sunt obligaţi să respecte şi următoarea obligaţie:

- să nu comunice sau să ia legătura în mod direct sau indirect cu inculpaţii M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. şi C.G., cu părţile vătămate şi cu martorii din prezenta cauză.

În temeiul art. 145¹ raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor încălcării, cu rea-credinţă, a obligaţiilor impuse.

Face aplicarea art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (2¹) şi (2²) C. proc. pen.

Deduce din pedepsele aplicate inculpatului M.V., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 decembrie 2010 la 1 octombrie 2013, respectiv inculpatei S.F., de la 8 decembrie 2010 la 1 octombrie 2013, inculpatului C.I.P., timpul reţinerii de 24 de ore din 19 aprilie 2010 şi al arestării preventive de la 10 august 2011 la 1 octombrie 2013, inculpatului M.M., timpul reţinerii de 24 de ore din 25 ianuarie 2011 şi al arestării preventive, de la de la 31 martie 2011 la 1 octombrie 2013, inculpatului U.C., timpul prevenţiei de la 20 decembrie 2011 la 1 octombrie 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale şi sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor-inculpaţi C.I.P., M.M., U.C., C.A. şi D.G., în sumă de câte 200 RON, respectiv pentru apărarea din oficiu a recurentei-inculpate S.F. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2957/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2958/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de persoane (Legea 6