CSJ. Decizia nr. 2963/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

În ALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2963/2013

Dosar nr. 43912/3/2010*

Şedinţa publică din 2 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 641 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 43912/3/2010 s-au hotărât următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. (G.) G., zis "Ş.B.", fiul lui D. şi P., născut în loc. Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. T., sector 2, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 88 din C. pen. s-a computat prevenţia pentru inculpatul B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată prin Decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În temeiul disp. art. 334 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.A. din infracţiunea prev. de art. 215¹ din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) din C. pen.

În temeiul disp. art. 215¹ alin. (1) din C. pen. cu aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. şi art. 76 lit. e) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.G., fiul lui G. şi A., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. P., sector 6, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. şi art. 76 lit. b) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art 350 din C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a computat prevenţia pentru inculpatul B.A. de la 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 334 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.E., din infracţiunea prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E. zis "Ţ.", fiul lui I. şi E., născut în loc. Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. B., sector 2, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a computat prevenţia pentru inculpatul M.E. de la 24.06 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. şi art. 76 lit. b) din C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D.I., fiul lui C. şi N., născut în mun. Vulcan, jud. Hunedoara, domiciliat în sat Şindriliţa, com. Găneasa, jud. Ilfov, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a computat reţinerea de 24 de ore din data de 24 iunie 2010 şi până la data de 25 iunie 2010 şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 6 iulie 2010 la zi.

S-a luat act că părţile vătămate Ş.Ş.Ş.S., domiciliat în Bucureşti, Bd. T., sector 6 şi D.I., domiciliat în Bucureşti, str. U., sector 1, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciaţi prin activitatea infracţională a inculpaţilor, de către B.R.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. şi art. 998, 999 din C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de B.R. SA cu sediul în Bucureşti, Bd. R., sector 3 şi s-a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 lei plus dobânda legală, calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. şi art. 998, 999 din C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de B.R. cu sediul în Bucureşti, Bd. R., sector 3 şi s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor B.A.G., M.E., C.D.I. şi G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. şi art. 998, 999 din C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de SC O.V.I.G., mandatarul W.S.V. AG V.I.G. şi s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor B.A.G., M.E., C.D.I. şi G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 253.506 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

S-a luat act că B.R. Asigurări nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul disp. art. 163 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului cu 2 camere situat în strada M., proprietatea inculpatului B. (G.) G.

În temeiul disp. art. 169 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea sumei de 2500 de euro către inculpatul G.G.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În cursul lunii aprilie 2009, inculpatul B.A.G., în calitate de consilier clienţi retail în cadrul B.R. SA, Sucursala Dr. F., a convins-o pe partea vătămată D.I., client al băncii, în vârsta de 86 ani, să activeze serviciul de internet banking. Deşi partea vătămată nu cunoştea modul de funcţionare al acestui serviciu, a acceptat totuşi activarea lui, bazându-se pe încrederea pe care o avea în inculpat, generată de calitatea acestuia de funcţionar bancar.

În aceste împrejurări, intenţionând obţinerea unor foloase materiale necuvenite, inculpatul B.A.G., deşi avea obligaţia de a îi înmâna clientului dispozitivul de validare a operaţiunilor efectuate, l-a păstrat, iar la data de 24 aprilie 2009, folosindu-se de acesta, a transferat din contul părţii vătămate suma de 11.000 lei în contul său personal, deschis la B.R. SA. Pentru îngreunarea unor eventuale verificări, inculpatul a retransferat această sumă într-un alt cont al său, deschis la R. Bank.

La solicitarea organelor de urmărire penală, B.R. SA a pus la dispoziţie un extras de cont, emis de la data de 15 aprilie 2010, pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 05 mai 2009, rezultând efectuarea operaţiunii frauduloase din data de 24 aprilie 2009, ora 12:35, când, prin intermediul serviciului Internet Banking B.R., din contul părţii vătămate D.I., în calitate de plătitor, a fost transferată suma de 11.000 lei în contul inculpatului B.A.G., în calitate de beneficiar.

De asemenea, B.R. SA. a înaintat organelor de poliţie şi două înscrisuri, întocmite în fals de către inculpat, denumite "unităţi de fond existente", realizate la data de 30 iunie 2009 şi la data de 01 ianuarie 2010, acestea fiind realizate cu scopul inducerii în eroare a părţii vătămate cu privire la situaţia sa financiară, în ipoteza unei eventuale verificări.

Fiind audiat cu privire la săvârşirea acestei fapte, inculpatul B.A.G. a recunoscut comiterea ei, motivând că intenţiona să depună la loc suma sustrasă, deşi acest fapt nu s-a petrecut pe parcursul celui aproximativ un an scurs de la data săvârşirii infracţiunii şi până la constatarea ei. Mai mult, o asemenea împrejurare nu este de natură să dea o altă calificare juridică faptei comise, fiind, eventual, o circumstanţă atenuantă avută în vedere la individualizarea pedepsei.

La data de 25 februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub numărul 839/P/2010, sesizarea numitului Ş.Ş.Ş.S., privind săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că, prin folosirea de documente false de identitate şi proprietate, autori necunoscuţi i-au retras din contul personal, deschis la B.R. Sucursala Dr. F., suma de 800.000 euro.

În urma verificărilor efectuate de organele de poliţie la unitatea bancară indicată de partea vătămată, s-a stabilit că inculpatul B.A.G., consilier clienţi retail, în cadrul B.R. - Sucursala Dr. Iacob F., a efectuat tranzacţii bancare în mod ilegal, extrăgând din contul reclamantului suma de 800.000 euro pe care, la data de 15 februarie 2010, cu bună-ştiinţă şi în mod ilegal a remis-o unei persoane, despre care ştia că nu este adevăratul titular al contului, ulterior acesta dispărând cu suma de bani în numerar.

În formaţiile iniţiale au relevat faptul că toate activităţile ilicite s-au realizat în baza unei rezoluţii infracţionale comune, hotărârea de a săvârşi infracţiunea de înşelăciune fiind luată de inculpat împreună cu mai multe persoane, identificate cu apelativele "Ş.", "M.", "Ţ.", "C.".

Acesta din urmă, împreună cu autorul infracţiunii, acela care a pretins în incinta băncii că ar fi reclamantul Ş.Ş.Ş.S., au ridicat suma de 800.000 euro de la B.R. - Sucursala Dr. Iacob F. - fiind sprijiniţi direct şi nemijlocit de consilierul bancar B.A.G., după care au dispărut cu suma de bani ridicată, fără a mai încredinţa complicelui - angajat al băncii - partea promisă din folosul infracţiunii.

Având în vedere că autorii şi complicii la săvârşirea acestei infracţiuni au acţionat cu mare precauţie, lăsând "urme" care puteau conduce numai către funcţionarul bancar, persoană considerată ca neaparţinând grupului, fiind doar un instrument util atingerii scopului propus, că aceştia nu s-au prezentat sub identităţile reale, folosind apelative, că nu au falsificat acte de identitate care găsite, să facă indubitabilă participarea lor la săvârşirea infracţiunii - având aplicate propriile fotografii -, cercetarea penală a fost mult îngreunată, neputând fi aplicate metodele uzuale de descoperire şi identificare a făptuitorilor.

Activitatea susţinută a organelor de poliţie din cadrul DGPMB - SIC şi a lucrătorilor din cadrul DGIPI - SIPI Ilfov, materializată în probele administrate în cauză, completată de interceptările şi înregistrările efectuate într-o altă cauză penală, aflată pe rolul unei alte unităţi de parchet, a condus însă la identificarea tuturor participanţilor la săvârşirea faptei penale, după cum urmează:

Autorul infracţiunii de înşelăciune, respectiv persoana care s-a prezentat la unitatea bancară ca fiind Ş.Ş.Ş.S., şi a ridicat, cu complicitatea inculpatului B.A.G., suma de 800.000 euro, este inculpatul M.Ş., zis "F.", persoană care de altfel, a participat împreună cu ceilalţi inculpaţi la conturarea planului infracţional, revenindu-i suma de 130.000 euro din banii obţinuţi prin înşelăciune. Acesta a fost însoţit în sediul băncii de către inculpatul C.D.I., considerat un alt participant la care se putea renunţa cu uşurinţă, având în vedere că pe numele său a fost deschis contul în care au fost transferaţi ilicit banii părţii vătămate.

Persoana considerată autorul moral al faptei cercetate este inculpatul G.G., zis "Ş.B.", acesta fiind cel care l-a racolat pe inculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care deţin în conturi bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare, însoţindu-i pe autor şi complici la sediul unităţii bancare, revenindu-i totodată suma cea mai mare de bani din folosul infracţiunii - 370.000 euro.

Unul dintre complicii infracţiunii de înşelăciune a fost identificat în persoana inculpatului M.E., zis "Ţ.", acesta având o contribuţie morală la săvârşirea faptei ce constituie obiectul prezentului dosar penal, în sensul participării şi susţinerii autorului, instigatorului şi complicilor materiali cu ocazia discuţiilor purtate de aceştia anterior săvârşirii infracţiunii, revenindu-i pentru activitatea infracţională desfăşurată suma de 130.000 euro.

De asemenea a fost identificat inculpatul I.A., participant în calitate de complice la săvârşirea faptei penale, reţinându-se că acesta a fost prezent la toate întâlnirile avute de inculpaţi în cursul lunilor ianuarie - februarie 2010, în incinta barului "C.", pe raza sectorului 2 Bucureşti.

Cu această ocazie, inculpatul a participat activ la stabilirea modului de operare şi a sarcinilor avute de fiecare dintre inculpaţi, oferind acestora sprijin moral în realizarea rezoluţiei infracţionale, contribuţie care a fost "răsplătită" cu suma de 130.000 euro, bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Situaţia de fapt, aşa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, este următoarea:

La data de 24 decembrie 2009, inculpatul B.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul G.G., acesta prezentându-se cu numele de "Ş.", în timp ce se afla în zona Unirii, unde căuta un salon de masaj. Fiind nemulţumit de condiţiile oferite de acest local, inculpatul B.A.G. s-a deplasat la un alt salon de masaj, situat pe Bd. S., aici întâlnindu-l, din nou, pe inculpatul G.G., la sugestia căruia s-au deplasat împreună la un alt salon de masaj, situat în str. L.

În locaţia amintită, cei doi inculpaţi au consumat băuturi alcoolice şi au purtat diverse discuţii, în timpul cărora inculpatul G.G. a aflat că inculpatul B.A.G. îşi desfăşoară activitatea în cadrul B.R. înţelegând că acest fapt îi poate fi de un real folos, inculpatul G.G. a încercat să îl impresioneze pe funcţionarul bancar, relatându-i despre fapte de natură infracţională la care ar fi participat, prezentându-i totodată mai multe moduri de a înşela persoanele care deţin sume mari de bani.

În aceeaşi împrejurare, inculpatul G.G. l-a întrebat pe inculpatul B.A.G. dacă ştie clienţi ai băncii care deţin sume mari de bani şi, primind un răspuns afirmativ, a hotărât să-l convingă pe acesta să accepte propunerea de a sustrage din contul acestora sume substanţiale de bani, cu susţinerea sa şi a celorlalţi inculpaţi.

În perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, cei doi inculpaţi au ţinut legătura telefonic, scopul fiind de a îl determina pe inculpatul B.A.G. să accepte propunerea.

În jurul datei de 11 ianuarie 2010, în urma unui apel telefonic, inculpatul B.A.G. s-a întâlnit din nou cu inculpatul G.G., ocazie cu care acesta i-a reiterat propunerea de a scoate, în mod ilegal, diverse sume de bani din conturile clienţilor băncii, propunere acceptată de această dată, explicit, de către funcţionarul bancar.

După obţinerea acceptului, inculpatul G.G. împreună cu B.A.G. şi cu ceilalţi patru inculpaţi, respectiv M.Ş., M.E., I.A. şi C.D.I., au procedat la stabilirea detaliilor şi a rolului fiecăruia la săvârşirea faptei. Astfel, inculpatul B.A.G., având acces la informaţiile bancare, urma să identifice în rândul clienţilor, persoanele ale căror conturi conţineau sume mari de bani, situaţie în care s-a oprit la partea vătămată Ş.Ş.Ş.S.

În ziua de 18 ianuarie 2010, informaţiile obţinute au fost comunicate de inculpatul B.A.G., inculpatului G.G., acesta aflând numele, prenumele şi CNP-ul părţii vătămate, primind chiar şi o fotocopie a declaraţiei acesteia, care conţinea specimenul de semnătură depus la bancă.

În acest timp, inculpatul C.D.I., potrivit înţelegerii comune, urma să deschidă un cont pe numele său, la una din sucursalele B.R., astfel că în data de 08 februarie 2010, inculpatul s-a deplasat la B.R. - Sucursala Voluntari -, unde a depus o asemenea cerere, deschizând pe numele său un cont curent.

Pentru punerea la punct a tuturor detaliilor privind modul de săvârşire a infracţiunii, cei şase inculpaţi s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locaţii, una dintre acestea fiind barul C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acţiona şi de a-şi asigura scăparea. În această împrejurare, inculpatul M.E. a propus la un moment dat, ca suma de bani să fie ridicată de la una din sucursale B.R. Constanţa, unde avea o cunoştinţă.

La îndrumarea inculpatului B.A.G., în data de 12 februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul B.R., Sucursala Dr. F., unde a făcut o solicitare de ridicare a sumei de 800.000 euro. Solicitarea a fost adresată chiar complicelui său, tot acesta comunicându-i să se prezinte în data de 15 februarie 2010 pentru ridicarea banilor.

Cu intenţia de a crea aparenţa unei simple neglijenţe din partea sa, ca funcţionar bancar ce urma să întocmească documentaţia pentru transferul sumei în cauză, inculpatul B.A.G. a propus ca în momentul prezentării la bancă, inculpatul M.Ş. - cel care îşi asumase rolul titularului de cont - să se legitimeze în faţa sa cu actul de identitate original, iar funcţionarul bancar să simuleze verificarea acestuia, pentru a nu crea suspiciuni colegilor săi, aflaţi în incintă.

Cât despre imaginile surprinse de camerele de luat vederi, acestea nu ar fi constituit o problemă deosebită, fiind cunoscută dificultatea identificării unor persoane necunoscute, numai cu ajutorul acestora.

În acest mod şi fără a atrage atenţia colegilor din sucursală, ar fi fost indusă conducerii băncii convingerea ca tranzacţia s-a efectuat prin folosirea unui act de identitate falsificat, de către o persoana neidentificată, care a executat semnătura părţii vătămate.

La data de 15 februarie 2010, anterior intrării în sediul băncii, la rugămintea inculpatului G.G., inculpatul B.A.G. i-a mai pus încă odată la dispoziţie inculpatului M.Ş. copia declaraţiei părţii vătămate ce conţinea specimenul de semnătura, pentru a putea executa, cu aproximaţie, semnătura părţii vătămate.

Astfel, în data de 15 februarie 2010, în jurul orei 16.20, în incinta sucursalei B.R. din str. Dr. Iacob F., conform înţelegerii dintre inculpaţi, au intrat inculpaţii M.Ş. şi C.D.I., în timp ce inculpaţii G.G., I.A. şi M.E. au rămas într-un autoturism, aşteptând în apropierea băncii.

Cei doi inculpaţi s-au îndreptat spre biroul inculpatului B.A.G., unde inculpatul M.Ş., după ce a prezentat actul său de identitate, a semnat în fals dispoziţiile de virare a sumei de 800.000 euro dintr-un cont al părţii vătămate în altul, deţinut tot de către aceasta, iar ulterior în contul inculpatului C.D.I., încercând să execute semnătura părţii vătămate cât mai asemănătoare celei de pe înscrisurile existente deja în bancă.

Documentele de ridicare a numerarului au vizat suma de 770000 euro, în timp ce pentru restul de 30000 euro s-a constituit un depozit cu scadenţă la data de 01 martie 2010.

Astfel, inculpatul C.D.I. a mers la casierie de unde a ridicat suma de 750.750 euro, rezultată în urma reţinerii comisionului bancar, după care, împreună cu inculpatul M.Ş. au părăsit incinta băncii, banii fiind remişi coinculpaţilor G.G., M.E. şi I.A., care se aflau într-un autoturism parcat în apropiere.

Aşa cum se poate observa din interceptările şi înregistrările efectuate, singurii inculpaţi care nu au primit cotă din banii ilicit dobândiţi în ziua respectivă sunt C.D.I. şi A.G., cu menţiunea că, primului dintre ei avea să îi revină suma depozitată, de 30000 euro, la data de 01 martie 2010, în timp ce ultimului, coparticipanţii au decis să nu îi dea nimic.

Inculpatul C.D.I. nu a recunoscut faptul că suma ce reprezenta valoarea depozitului constituia partea sa din produsul infracţiunii, susţinând că potrivit înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, urma să fie luată o hotărâre ulterioară ridicării celei mai mari părţi a banilor, însă după data de 15 februarie 2010 nu a mai putut lua legătura cu ceilalţi inculpaţi.

Cu toate acestea, potrivit declaraţiilor martorilor C.A. şi S.C.F. - funcţionari bancari -, la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul sucursalei B.R. Voluntari, unde a solicitat retragerea din cont şi a restului de 30.000 euro, fapt ce contravine susţinerilor sale, întărind convingerea că banii respectivi reprezentau cota sa din banii dobândiţi ilicit.

Din actele existente la dosarul cauzei reiese faptul că din totalul sumei de 750.750 euro, inculpatului G.G. i-au revenit 370.000 euro, în timp ce inculpaţii M.Ş., I.A. şi M.E. au primit aproximativ 130.000 euro câte fiecare.

Cu ocazia audierilor, inculpaţii G.G., M.E. şi I.A. au declarat că nu recunosc învinuirile aduse, nu ştiu nimic despre fapta ce constituie obiectul dosarului şi consideră că ceilalţi doi inculpaţi, din dorinţa de răzbunare, fac afirmaţii mincinoase la adresa lor.

În timp ce inculpatul B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declaraţii ample care au ajutat la stabilirea situaţiei de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat în mare parte adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuţii la săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul M.Ş. s-a sustras urmăririi penale pe toată durata efectuării acesteia, faţă de acesta urmând a fi efectuată procedura trimiterii în judecată în lipsă.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.A.G. şi C.D.I., având în vedere poziţia procesuală a acestora şi solicitarea adresată instanţei în sensul de a se face aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., Tribunalul nu a mai procedat la analiza probatoriului în ceea ce-i priveşte.

Cu privire la inculpatul C.D.I., Tribunalul a apreciat că se pot reţine dispoziţiile art. 320¹ din C. proc. pen. întrucât, poziţia acestuia a fost una de recunoaştere a actelor materiale pe care le-a realizat, a aspectelor referitoare la pregătirea activităţii infracţionale, săvârşirea faptei deduse judecăţii şi participarea tuturor inculpaţilor. Astfel în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti sus-numitul inculpat a arătat că, la iniţiativa inculpatului G.G., a deschis un cont la B.R. - Sucursala Voluntari -, întrucât acesta i-a motivat că în urma derulării unor afaceri cu terenuri urma să primească o sumă mare de bani pentru care urma să facă operaţia de retragere în numele inculpatului G.G. Totodată, a susţinut că s-a prezentat la B.R. Sucursala Voluntari în ziua fixată, iar inculpatul B.A., după efectuarea operaţiunilor bancare specifice, a transferat suma de 800.000 de euro din contul de economii al părţii vătămate Ş.Ş.Ş., în contul curent al acesteia şi ulterior, în contul său deschis în acest scop, iar după retragerea efectivă a sumei de bani a luat-o şi a predat-o inculpatului G.G.

Inculpatul a precizat că nu a conştientizat iniţial că participă la săvârşirea unei fapte de natură penală, dar a realizat acest lucru în momentul în care Ş., - inculpatul G.G. - i-a sugerat să declare organelor de urmărire penală, în cazul în care va fi întrebat, că nu-l cunoaşte. Inculpatul a mai precizat că a acceptat să se conformeze cu uşurinţă celor stabilite de coinculpaţi deoarece, cu prilejul efectuării celor două operaţiuni bancare, prin care s-a reuşit retragerea sumei de bani din contul părţii vătămate în contul său deschis special în acest scop, rămăsese suma de 30.000 de euro, iar inculpatul G.G. i-a dat asigurări că se vor întâlni ulterior şi vor discuta cu privire la această sumă.

Se poate observa că inculpatul a recunoscut întreaga activitate infracţională, contribuţia sa efectivă la inducerea în eroare a părţii vătămate, toate actele materiale pe care le-a săvârşit în calitate de complice, încercând doar diminuarea importanţei acestora, atitudine subiectivă care nu echivalează cu nerecunoaşterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Ca atare, luând în considerare poziţia procesuală constantă a inculpatului, manifestată în ambele faze procesuale de recunoaştere a actelor materiale de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave pe care le-a săvârşit, Tribunalul a apreciat că pot fi reţinute dispoziţiile art. 320¹ din C. proc. pen. cu consecinţa reducerii cu 1/3 a pedepsei aplicate.

Vinovăţia inculpatului G.G. rezultă din coroborarea declaraţiilor date de coinculpaţii B.A. şi C.D. cu declaraţiile martorilor şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate în dosarul penal cu nr. 1474/P/2010.

Inculpatul G.G. nu a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, declarând că nu a fost prezent în faţa băncii de unde s-a retras suma de 800.000 euro şi că nu-şi explică declaraţia dată de coinculpaţii C. şi B. în sensul că ar fi fost prezent în ziua în care s-a efectuat retragerea, în faţa băncii, decât prin intenţia acestora de a se disculpa.

Apărarea inculpatului este contrazisă în primul rând, de declaraţiile date de coinculpaţii B.A. şi C.D. şi de cele ale martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Din declaraţia dată de inculpatul B.A.G. rezultă modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G. care deţinea un salon de masaj erotic, iar cu prilejul vizitelor efectuate la acest salon, inculpatul G.G. l-a întrebat dacă, în calitatea sa de consilier al B.R., cunoaşte persoane care deţin sume mari de bani în cont.

Inculpatul B.G. mai săvârşise anterior o infracţiune de delapidare prin aceea că îşi însuşise o sumă de bani din contul părţii vătămate D.I. şi, întrucât nu reuşise să restituie suma în conturile acestei părţi vătămate a acceptat, la insistenţele inculpatului G.G., să caute persoane care deţineau la B.R. sume mari de bani în conturi. În calitate de consilier al B.R. a cunoscut-o pe partea vătămată Ş.Ş. care deţinea suma de 800.000 euro în cont la această unitate bancară şi i-a comunicat acest aspect inculpatului G.G. care, la rândul său, i-a cerut datele de identitate ale părţii vătămate pentru a crea o carte de identitate falsă.

Ulterior acestor discuţii, inculpatul G.G. i l-a prezentat inculpatului B.A. pe inculpatul C. ca fiind persoana care va efectua transferul din conturile părţii vătămate. Astfel, cu două zile înainte de efectuarea retragerii, s-a prezentat inculpatul C. la bancă şi a solicitat retragerea sumei de 800.000 euro, sumă care urma să intre în contul său, în urma cererii formulate către bancă.

Conform declaraţiei date de coinculpatul B., la data de 15 februarie 2010 s-a prezentat la sediul băncii inculpatul M.Ş., sub numele părţii vătămate Ş.Ş., dar cu propria sa carte de identitate, lucru ce a fost posibil întrucât inculpatul B. a fost singura persoană care a verificat transferul.

Referitor la modalitatea în care a reuşit să transfere banii din contul părţii vătămate Ş.Ş. în contul inculpatului C., deschis special în acest scop, inculpatul B.A. a declarat că s-au completat două ordine de transfer cu semnătura părţii vătămate Ş. şi ulterior, s-au realizat cele două operaţii de transfer (din contul de economii în contul curent şi din contul curent al părţii vătămate în contul curent al inculpatului C.).

Inculpatul a mai declarat că după ce a intrat inculpatul M.Ş. în sediul băncii, a intrat şi inculpatul C. care s-a aşezat pe un scaun şi, după ce s-au validat cele două transferuri, inculpatul M.Ş. a părăsit incinta băncii şi a rămas inculpatul C. Ulterior, s-au făcut formele de retragere, iar la casierie s-a prezent inculpatul C. cu propriul buletin de identitate şi a ridicat suma de 750.000 euro pe care a pus-o într-un rucsac şi a ieşit din bancă, în apropiere fiind aşteptat de coinculpaţii M.E., G.G. şi de numiţii I.A. şi M.Ş.

Referitor la suma efectiv retrasă şi ridicată de inculpatul C., inculpatul B.G. a declarat că s-au transferat 800.000 euro din contul părţii vătămate în contul inculpatului C. şi s-a retras suma de 770.000 euro, din care s-a reţinut şi comisionul băncii şi în final, inculpatul C. a ridicat suma de 750.000 euro.

Inculpatul B. a mai declarat că a primit asigurări de la inculpatul G.G. în sensul să nu-şi facă probleme referitor la fapta comisă, deoarece are cunoştinţă de săvârşirea altor fapte de acelaşi gen, iar persoanele implicate nu au fost prinse, iar în cazul în care vor fi întrebaţi de organele de urmărire penală, îşi vor angaja avocaţi buni pe care-i vor plăti cu sume mari de bani.

După efectuarea transferului sumei de bani din contul părţii vătămate, inculpatul G.G. a fost cel care a efectuat împărţirea ipotetică a sumei, în sensul că i-a comunicat inculpatului C. că o să primească din suma retrasă din contul părţii vătămate, suma de 100.000 euro, iar celorlalţi le-a promis, de asemenea, câte o sumă de bani, diferenţa urmând să fie împărţită între inculpaţii B. şi G.G., lucru care nu s-a mai întâmplat.

Inculpatul a mai declarat că s-a constituit un depozit de 30.000 euro, sumă ce a fost consemnată pe numele inculpatului C. şi care a rămas la Sucursala Voluntari a B.R. şi că a fost sfătuit de inculpatul G.G. să declare conducerii băncii, în cazul că se descoperea operaţiunea ilegală, că a fost o eroare.

Inculpatul a susţinut, în permanenţă, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, că cel care a venit cu propunerea de a sustrage bani din contul părţii vătămate Ş.Ş. a fost inculpatul G.G., iar în timpul efectuării transferului, inculpaţii G.G., M.E. şi I.A. au rămas în afara băncii, conform înţelegerii anterioare. Operaţiunea de transfer a sumei de bani s-a efectuat cu specimenul de semnătură al părţii vătămate şi l-a înmânat inculpatului G.G. care în acel moment era cu M.Ş. într-un autoturism R.L. În acel moment, nu l-a văzut pe inculpatul M.E., dar l-a văzut ulterior, deoarece tranzacţia a avut loc la orele 16.30 şi i-a confirmat şi inculpatului M.G. că sunt prezenţi toţi inculpaţii din această cauză.

În ziua tranzacţiei ce a avut ca obiect suma de 700.000 euro, i-a văzut efectiv pe inculpatul C. şi pe numitul M.Ş., iar după finalizarea operaţiunii şi după ce inculpatul C. a intrat în posesia sumei de 750.000 şi a ieşit cu ea din bancă, a luat legătura telefonic cu inculpatul G.G. care i-a comunicat că o să se întâlnească la S.T. în Floreasca, însă, deşi s-a prezentat la locul de întâlnire, acesta nu a mai venit. Ulterior, l-a căutat la salonul de masaj pe care-l deţinea şi apoi la domiciliu, unde inculpatul G.D. i-a dat asigurări că o să se întâlnească, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Deşi a încercat să ia legătura cu inculpatul G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E., inculpatul B. a precizat că i-a fost prezentat de inculpatul G.G. care i-a comunicat că acesta a mai săvârşit în trecut fapte de acelaşi gen şi că el este persoana care-i va ajuta să realizeze tranzacţia.

S-a concluzionat că declaraţia acestui inculpat este deosebit de sinceră şi exprimă adevărul, având în vedere conţinutul său, în care inculpatul B. relatează cu lux de amănunte, modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G., discuţiile purtate cu acesta, insistenţa de care a dat dovadă inculpatul G.G. pentru a-l determina pe B.A. să găsească şi ulterior, să retragă o sumă importantă de bani din contul părţii vătămate Ş.Ş. şi modalitatea în care a acţionat, în urma unui plan conceput de inculpatul G.G.

Declaraţia inculpatului B.G. se coroborează cu cea a inculpatului C.D. care a precizat împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G. şi cum la iniţiativa acestuia şi-a deschis un cont la B.R. Voluntari pentru a primi o sumă mare de bani, a cărei provenienţă nu a cunoscut-o iniţial.

Astfel, sus-numitul inculpat s-a deplasat în data de 08 februarie 2010 la B.R. Voluntari pentru a depune o cerere pentru deschiderea unui cont curent. Conform declaraţiilor date de acest inculpat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, a intrat în sediul B.R. pe str. Dr. F., însoţit de Ş.Ş., despre care a aflat ulterior, că era în realitate M.Ş., în timp ce în afara băncii era aşteptat de inculpaţii G.G., M.E. şi de numitul I.A. După ce coinculpatul B. a efectuat tranzacţia în urma căreia suma de 800.000 euro a fost retrasă din contul părţii vătămate şi depusă în contul său, a ieşit din interiorul băncii cu suma de 750.000 euro şi a predat-o inculpatului G.G. care iniţial i-a spus ca din suma de 800.000 euro ce se află în contul părţii vătămate să ridice 770.000 euro, diferenţa de 30.000 de euro urmând să rămână în cont pentru moment şi să o ridice la 01 martie 2010, lucru care nu s-a mai întâmplat. După ce a înmânat suma de 750.000 euro inculpatului G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon.

Intenţia infracţională a inculpatului în sensul de a dobândi o sumă mare de bani în mod nelegal rezultă şi din declaraţia martorului sub acoperire I.M., conform căreia, i-a cunoscut în urmă cu mai mulţi ani pe inculpaţii C. şi G.G., pe inculpatul G.G. l-a cunoscut la un salon de masaj erotic pe care acesta îl avea în P-ţa R. În vara anului 2009, inculpatul G.G. l-a întrebat pe martor dacă nu cunoaşte o persoană care să deţină sume mari de bani în conturile bancare, iar martorul a răspuns negativ. Din declaraţia martorului rezultă că inculpatul G.G. avea intenţia să procure o sumă mare de bani în mod ilegal, inculpatul comunicându-i martorului că între timp şi-a mai însuşit sume mari de bani în acelaşi mod.

Ulterior, martorul a aflat din presă despre arestarea inculpatului C. şi s-a gândit la o legătură între inculpaţii C. şi G., în sensul că s-a realizat intenţia infracţională a inculpatului G.G., exprimată anterior, referitoare la procurarea pe căi nelegale a unei sume mari de bani.

S-a reţinut că probele sus-menţionate se coroborează şi cu declaraţiile martorului C.I. din conţinutul cărora rezultă că, în data de 30 iunie 2010, în timp ce se afla pe holul Curţii de Apel Bucureşti, în dreptul sălii de judecată a Secţiei I penale, a observat că după ce fratele său, inculpatul C.D., a ieşit din sala de judecată, de acesta s-a apropiat un individ care i-a transmis că are un mesaj din partea lui "Ş." în sensul că i se solicita inculpatului C.D. să-şi schimbe declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi să precizeze că nu s-a întâlnit cu inculpatul G.G.

Din declaraţiile martorilor C.A. şi S.F., angajaţi ai B.R. Sucursala Voluntari rezultă că, la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D. s-a prezentat la această sucursală cu scopul ridicării sumei de 30.000 de euro aflaţi într-un depozit pe numele inculpatului, însă cei doi martori au constatat că respectivul cont este blocat întrucât exista suspiciunea de fraudă.

Totodată din analiza înregistrărilor efectuate pe suporturile optice, în zilele de 12 februarie 2010 şi 15 februarie 2010, în interiorul Sucursalei B.R. Voluntari, Dr. F. rezultă că inculpatul C. a solicitat deschiderea contului bancar, după ce a depus cererea de retragere a sumei de 800.000 euro, iar inculpatul M.Ş. s-a prezentat ca fiind titularul contului.

De asemenea, din procesele-verbale de redare a convorbirilor şi înregistrărilor interceptate şi înregistrate în Dosarul penal nr. 1474/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti, rezultă modul în care inculpaţii G.G., M.E. şi numiţii M.Ş. şi I.A. şi-au împărţit suma de aproximativ 750.000 ridicată de inculpatul de C.D. de la Sucursala B.R. Dr. F. în data de 15 februarie 2010. Din aceste convorbiri rezultă că "Ş.B." a luat între 450.000 şi 750.000 de euro.

Deşi inculpatul G.G.a a recunoscut că are porecla "Ş.B.", învederând însă că printre rudele şi cunoştinţele sale există alte patru persoane cu această poreclă, a constatat că şi ceilalţi inculpaţi şi persoane ce au calitatea de martor, l-au cunoscut pe inculpatul G.G. sub numele de "Ş." şi au aflat ulterior, în cursul urmăririi penale, că numele său real este G.G. Acest aspect rezultă şi din declaraţia martorului C.I. care a relatat că o persoană apropiată anturajului lui G.G., în timp ce se afla pe holul Curţii de Apel Bucureşti, a încercat să-l determine să-l convingă pe fratele său, inculpatul C.D., în sensul de a-şi schimba declaraţia dată în cursul urmăririi penale cu privire la numitul "Ş.".

Prin urmare, toate probele administrate în cauză demonstrează că " Ş.B." este inculpatul G.G. care l-a instigat pe inculpatul B.A.G. la efectuarea unor operaţii specifice bancare, prin care să retragă o sumă importantă de bani din contul părţii vătămate Ş.Ş.

Referitor la convorbirile telefonice înregistrate s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului că nu pot fi luate în considerare deoarece nu au fost autorizate şi certificate conform legii. Tribunalul a constatat însă că s-a procedat la înregistrarea convorbirilor purtate de numiţii M.F. şi M.E., în urma emiterii autorizaţiei din 11 februarie 2010 de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, iar procesul-verbal încheiat cu prilejul redării acestor convorbiri a fost certificat de procuror, respectându-se astfel disp. art. 91 - 93 C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E., Tribunalul a constatat că aceleaşi probe administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, au demonstrat participarea acestuia în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel din declaraţia inculpatului B.G. a rezultat că inculpatul M.E. i-a fost prezentat de către G.G., ca fiind persoana care a săvârşit astfel de fapte în trecut şi care îi va învăţa cum să procedeze.

Referitor la participaţia efectivă a inculpatului M.E., inculpatul B. a declarat că, având în vedere înţelegerea anterioară, în momentul retragerii sumei de bani a rămas în afara băncii, în timp ce inculpatul C. a intrat în posesia sumei de 750.000 euro ca urmare a efectuării transferului din contul părţii vătămate.

Ulterior, inculpatul M.E. a venit cu propunerea ca banii să fie sustraşi dintr-o Sucursală din Constanţa a B.R. şi le-a cerut ca după efectuarea tranzacţiei să se întâlnească pentru a hotărî împreună ce vor declara când vor fi întrebaţi de organele de urmărire penală.

Conform înţelegerii cu inculpatul G.G. şi cu ceilalţi inculpaţi, inculpatul M.E. a venit în ziua tranzacţiei la bancă, lucru confirmat de acesta în discuţia telefonică ce a avut loc înaintea tranzacţiei.

Inculpatul G.G. l-a prezentat pe inculpatul M.E. ca fiind "M." şi ulterior a aflat de la organele de urmărire penală că acestuia i se spune şi "Ţ.", iar cu inculpatul C. nu a discutat prea multe lucruri, acesta fiind persoana care s-a prezentat la bancă şi a ridicat suma de bani.

Participaţia inculpatului M.E. rezultă şi din declaraţiile inculpatului C.D. date pe parcursul procesului penal conform cărora, în momentul retragerii sumei de 750.000 euro din contul părţii vătămate, inculpatul M.E. aştepta în afara băncii împreună cu inculpatul G.G.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpaţii s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locaţii, una dintre acestea fiind barul C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acţiona, în aceste împrejurări, M.E. propunând ca suma de bani să fie retrasă de la una din Sucursalele B.R. Constanţa, unde avea cunoştinţe.

Prin urmare, probatoriul administrat vine în contradicţie cu declaraţiile inculpatului M.E. din care rezultă că nu ştie nimic despre fapta pentru care a fost trimis în judecată şi că nu a primit niciun ban din săvârşirea acestei infracţiuni.

Aceleaşi probe demonstrează contribuţia efectivă şi reală a sus-numitului inculpat, relevată de participarea la planul pe care l-au întocmit cu privire la modalitatea de însuşire a sumei de bani din contul părţii vătămate şi de însoţire a autorilor şi a celorlalţi complici la locul săvârşirii faptei, aşteptându-i în apropiere pentru a le asigura eventuale scăpare, acte ce au fost răsplătite cu suma de 130.000 de euro.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului G.G. care: la sfârşitul anului 2009 l-a racolat pe inculpatul B.A.G. şi l-a determinat să transfere, în mod ilegal, suma de 800.000 euro din contul părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S., în contul unui coinculpat; a participat la stabilirea planului de acţiune, încurajând activitatea infracţională a celorlalţi participanţi; i-a însoţit pe autori şi complici la sediul unităţii bancare, aşteptându-i în apropiere; a primit suma de aproximativ 370.000 euro din produsul infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de instigare la înşelăciune, faptă prev. de art. 25 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret, modalitatea de săvârşire, iniţial, prin stabilirea planului de acţiune şi încurajarea activităţii infracţionale a celorlalţi participanţi şi, în final, prin însuşirea sumei de 370.000 euro, dar şi, circumstanţele personale ale inculpatului şi prejudiciul deosebit de ridicat cauzat părţii civile.

Deşi inculpatul a mai fost condamnat în trecut de o instanţă franceză la o pedeapsă de 8 luni închisoare, s-a constatat că în favoarea acestuia a intervenit reabilitarea de drept prev. de art. 134 C. pen.

Tribunalul a avut în vedere şi poziţia nesinceră a inculpatului şi aspectul că la momentul trimiterii în judecată nu a făcut dovada existenţei unei ocupaţii legale.

Fapta inculpatului B.A., care în calitate de consilier clienţi retail în cadrul B.R. SA Sucursala Dr. F., în fapt, gestionar al produselor şi serviciilor băncii - potrivit fişei postului - la data de 24 aprilie 2009 a folosit dispozitivul de validare a operaţiunilor efectuate prin Internet Banking, aparţinând părţii vătămate D.I., transferând astfel din contul părţii vătămate suma de 11.000 lei în contul său personal, deschis la B.R. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare faptă prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen.

Prin urmare, Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. art. 215¹ din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) din C. pen. care sancţionează: "însuşirea, folosirea, traficarea de către un funcţionar în interesul său, ori pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează".

Întrucât fapta inculpatului nu a produs consecinţe deosebit de grave, prejudiciul fiind de 11.000 lei, s-a reţinut că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen.

Pentru fapta săvârşită, instanţa a aplicat sus-numitului inculpat o pedeapsă cu închisoarea ale cărei limite au fost reduse cu o treime prin reţinerea disp. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar şi circumstanţe personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, iar înainte de trimiterea în judecată lucra în calitate de consilier Retail la B.R. Având în vedere poziţia deosebit de sinceră manifestată pe parcursul procesului penal şi circumstanţele sale personale, lipsa antecedentelor penale şi existenţa unui loc de muncă, tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat pot fi reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c)) din C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei conform art. 76 lit. e) C. pen.

Fapta inculpatului B.A. care în cursul lunii februarie 2010, în calitate de consilier retail al B.R. Sucursala Dr. F., având o înţelegere prealabilă cu ceilalţi inculpaţi, a efectuat tranzacţii bancare în mod ilegal, pretinzând că inculpatul M.Ş. este adevăratul titular al contului şi a transferat din contul părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S. suma de 800.000 de euro într-un alt cont deschis pe numele inculpatului C., inducând astfel în eroare pe reprezentanţii legali ai unităţii bancare, cu scopul obţinerii pentru sine şi pentru ceilalţi coinculpaţi a unui folos material injust, respectiv o parte din aceşti bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar şi circumstanţe personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, iar înainte de trimiterea în judecată lucra în calitate de consilier Retail la B.R. În raport de poziţia deosebit de sinceră manifestată pe parcursul procesului penal şi circumstanţele sale personale (lipsa antecedentelor penale şi existenţa unui loc de muncă), tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat pot fi reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c)) din C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei conform disp. art. 76 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului M.E., care în perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010 a participat la toate discuţiile purtate de coinculpaţi, privind conturarea planului de inducere în eroare a reprezentanţilor legali ai băncii, având astfel o contribuţie morală la săvârşirea faptei ce constituie obiectul prezentului dosar penal, contribuţie relevată şi de însoţirea autorilor şi a celorlalţi complici la locul săvârşirii infracţiunii, aşteptându-i în apropiere, pentru a le asigura eventuala scăpare, revenindu-i totodată pentru activitatea infracţională desfăşurată suma de aproximativ 130.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Faţă de acest inculpat, Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. prin înlăturarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare cu suspendare condiţionată, până la data de 28 august 2008, prin sentinţa Judecătoriei din Essen - Germania pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă colectivă de şantaj prin tâlhărie, şi uzurpare de calităţi oficiale, sentinţă ce a fost recunoscută pe cale incidentală de procuror în cursul urmăririi penale.

Având în vedere corespondenţa purtată de instanţă cu Judecătoria din Essen, din care rezultă că inculpatul a fost iertat de această pedeapsă, Tribunalul a apreciat că în cauză pot fi aplicate dispoziţiile legii române cu privire la reabilitarea de drept.

Totodată a procedat la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.E. din infracţiunea prev. de art 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 262 din C. pen. deoarece, probele administrate în cauză au dovedit cu prisosinţă implicarea sa reală şi efectivă, prin acte de ajutor, la activitatea infracţională săvârşită de ceilalţi inculpaţi în calitate de autori ai infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Pentru infracţiunea săvârşită, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare, cu executare în regim de detenţie, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere (prin participarea la întocmirea planului infracţional şi acte de ajutor la săvârşirea infracţiunii), circumstanţele personale ale inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi care a mai fost condamnat în trecut pentru diferite fapte.

Faptele inculpatului C.D.I. care în perioada decembrie 2009 - februarie 2010: a participat la stabilirea planului de săvârşire a faptei penale; potrivit înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi cercetaţi în dosar, la data de 12 februarie 2010 s-a deplasat la Sucursala B.R. Voluntari unde a solicitat deschiderea unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie viraţi banii obţinuţi prin înşelăciune; la data de 15 februarie 2010, a însoţit pe inculpatul M.Ş. în sediul Sucursalei B.R. Dr. F., moment în care acesta - substituindu-se adevăratului titular al contului - a virat în contul inculpatului C.D.I. suma de 800.000 euro, din aceşti bani sus-numitului inculpat revenindu-i pentru activitatea ilicită desfăşurată, suma de 30.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni în formă continuată de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru fapta săvârşită, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea ale cărei limite au fost reduse cu o treime prin reţinerea disp. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine constantă în cursul procesului penal, de recunoaştere a actelor de complicitate pe care le-a săvârşit.

Având în vedere poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat pot fi reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c)) din C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei conform disp. art. 76 lit. b) C. pen.

S-a luat act că părţile vătămate Ş.Ş.Ş.S. şi D.I. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciaţi prin activitatea infracţională a inculpaţilor, de către B.R.

Întrucât probele administrate în cauză au dovedit că inculpaţii au participat la săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată în calitate de autori, instigatori şi complice, iar prin fapta săvârşită s-a creat un prejudiciu cert în patrimoniul B.R. şi SC O.V.I.G. care a procedat, în calitate de asigurător, la despăgubirea parţială a B.R., Tribunalul a admis acţiunile civile formulate de aceste societăţi şi în consecinţă, i-a obligat pe inculpaţi la plata despăgubirilor astfel cum au fost solicitate.

Astfel, în temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. şi art. 998, 999 din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de B.R. şi a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 lei plus dobânda legală, calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. şi art. 998, 999 din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de B.R. şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor B.A.G., M.E., C.D.I. şi G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. şi art. 998, 999 din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de SC O.V.I.G., mandatarul W.S.V. AG V.I.G. şi a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor B.A.G., M.E., C.D.I. şi G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 253.506 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B. (G.) G., B.A.G., M.E. şi C.D.I.

Prin Decizia penală nr. 44/A din 17 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 641 din data de 15 septembrie 2011 şi rejudecând pe fond:

A interzis inculpatului B.A.G. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a), lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A computat arestarea preventivă a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 şi pentru inculpatul C.D.I. reţinerea din 24 iunie 2010 şi arestul preventiv din 05 iulie 2010 la zi.

A înlăturat inculpatului C.D.I. aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 74 lit. c) C. pen., urmând ca pedeapsa ce urmează să o execute să fie de 7 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţia privind restituirea către inculpatul B. (G.) G. a sumei de 2500 euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. a computat prevenţia inculpatului B.A.G. din 24 iunie 2010 la zi cât şi pentru inculpatul M.E. tot din 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.A.G., M.E. şi C.D.I.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.G., M.E. şi C.D.I.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 17 februarie 2012 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B. (G.) G., M.E. şi C.D.I., recursuri ce au fost admise prin Decizia penală nr. 2705 din 7 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.A.G., M.E. şi C.D.I.

Prin Decizia penală nr. 37 din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B. (G.) G., M.E. şi C.D.I., a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B. (G.) G., din infracţiunea prevăzută de art. 25 din C. pen rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. a computat, din pedeapsă, prevenţia inculpatului B. (G.) G. de la 19.07 2010 la 20 ianuarie 2011.

II. A reţinut, în favoarea inculpatului M.E., prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. şi ale art. 76 alin. (2) C. pen. şi a redus cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.D.I., din infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 320¹ alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. şi art. 76 lit. b) din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) din C. pen. şi art. 76 alin. (2) din C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţia de restituire a sumei de 2500 de euro către inculpatul B. (G.) G.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.A.G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi l-a obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, 150 lei, onorariu parţial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi B.A.G., M.E. şi C.D.I.

A dedus prevenţia apelanţilor inculpaţi B.A.G. şi M.E. de la 24 iunie 2010 la zi.

A dedus reţinerea apelantului inculpat C.D.I., de 24 de ore.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, instanţa de prim control judiciar a reţinut că parchetul a criticat sentinţa atacată sub trei aspecte şi anume:

- greşita deducere a perioadei de reţinere şi arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaţilor B. (G.) G. şi C.D.I.;

- greşita aplicare a art. 320¹ C. proc. pen. în cazul inculpatului C.D.I.;

- greşita restituire a sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G.

La termenul de judecată din data de 04 februarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a arătat că înţelege să îşi extindă motivele de apel formulate în scris şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de instigare la înşelăciune pentru inculpatul B. (G.) G., respectiv, de înşelăciune, în cazul inculpatului C.D.I., în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că nu sunt două fapte de înşelăciune comise la diferite intervale de timp, ci o singură faptă.

Apelantul-inculpat B. (G.) G. a solicitat admiterea apelului şi achitarea, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenţei faptei pentru care a fost acuzat şi condamnat. În subsidiar, a arătat că pedeapsa aplicată acestuia, în calitate de instigator, este exagerat de mare, în raport cu pedeapsa de 5 ani aplicată inculpaţilor B. şi C.

Apelantul-inculpat B.A.G. a solicitat admiterea apelului şi redozarea pedepsei, în raport de recunoaşterea faptei, atitudinea constantă avută pe parcursul cercetărilor şi de circumstanţele personale.

Apelantul-inculpat M.E. a solicitat admiterea apelului şi reducerea pedepsei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., în raport de recunoaşterea faptei şi de circumstanţele sale personale.

Apelantul-inculpat C.D.I. a solicitat admiterea apelului şi redozarea pedepsei, având în vedere recunoaşterea faptei şi circumstanţele personale ale acestuia.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză.

Cu referire la inculpatul B. (G.) G., Curtea a reţinut că este autorul moral al faptei cercetate, fiind persoana care l-a racolat pe coinculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care deţin în conturile bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare, însoţindu-i pe autor şi pe complici la sediul unităţii bancare, revenindu-i totodată suma cea mai mare de bani din folosul infracţiunii, respectiv, 370.000 euro.

Curtea a constatat că în timp ce inculpatul B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declaraţii ample care au ajutat la stabilirea situaţiei de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat, în mare parte, adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuţii la săvârşirea infracţiunii.

Contrar celor susţinute în motivarea apelului, vinovăţia inculpatului B. (G.) G. rezultă din coroborarea declaraţiilor date de coinculpaţii B.A. şi C.D. cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate în Dosarul penal cu nr. 1474/P/2010.

Astfel, Curtea a reţinut că apelantul inculpat B. (G.) G. nu a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, declarând că nu a fost prezent în faţa băncii de unde s-a retras suma de 800.000 euro şi că îşi explică declaraţia dată de coinculpaţii C.D.I. şi B.A.G. în sensul că ar fi fost prezent în faţa băncii la data când s-a efectuat retragerea, doar prin intenţia acestora de a se disculpa.

Apărarea inculpatului a fost contrazisă prin declaraţiile coinculpaţilor B.A. şi C.D. şi ale martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, din depoziţia inculpatului B.A.G. a rezultat modalitatea în care acesta l-a cunoscut pe inculpatul G.G., care deţinea un salon de masaj erotic, iar cu prilejul vizitelor efectuate la acest salon, inculpatul G.G. l-a întrebat dacă, în calitatea sa de consilier al B.R., cunoaşte persoane care deţin sume mari de bani în cont. Inculpatul B.G. mai săvârşise anterior o faptă de delapidare prin aceea că îşi însuşise o sumă de bani din contul părţii vătămate D.I. şi, întrucât nu reuşise să restituie suma în conturile acestei părţi vătămate, a acceptat, la insistenţele inculpatului G.G., să caute persoane care deţineau la B.R. sume mari de bani în conturi.

În calitatea sa de consilier în cadrul B.R., inculpatul B.G. l-a cunoscut pe partea vătămată Ş.Ş. care deţinea suma de 800.000 euro în cont la B.R. şi i-a comunicat acest aspect inculpatului G.G. care, la rândul său, i-a cerut datele de identitate ale părţii vătămate în scopul de a crea o carte de identitate falsă.

Ulterior acestor discuţii, inculpatul G.G. i l-a prezentat inculpatului B.A. pe inculpatul C.D.I. ca fiind persoana care va efectua transferul din conturile părţii vătămate.

Astfel, cu două zile înainte de efectuarea retragerii, s-a prezentat inculpatul C.D.I. la bancă şi a solicitat retragerea sumei de 800.000 euro, sumă care urma să intre în contul său, în urma cererii formulate către bancă.

Conform declaraţiei date de coinculpatul B.A.G., în ziua de 15 februarie 2010 s-a prezentat la sediul băncii, inculpatul M.Ş., sub numele părţii vătămate Ş.Ş., dar cu propria sa carte de identitate, lucru ce a fost posibil întrucât inculpatul B.A.G. a fost singura persoană care a verificat transferul.

Cu referire la modalitatea în care a transferat suma de bani din contul părţii vătămate Ş.Ş. în contul inculpatului C.D.I., cont deschis special în acest scop, inculpatul B.A. a declarat că s-au completat două ordine de transfer cu semnătura părţii vătămate Ş. şi ulterior, s-au realizat cele două operaţii de transfer, respectiv din contul de economii în contul curent şi din contul curent al părţii vătămate în contul curent al inculpatului C.D.I.

Inculpatul B.A.G. a precizat că, după ce a intrat numitul M.Ş. în sediul băncii, a intrat şi inculpatul C. care s-a aşezat pe un scaun şi, după ce s-au validat cele două transferuri, numitul M.Ş. a părăsit incinta băncii şi a rămas inculpatul C. Ulterior, s-au făcut formele de retragere, iar la casierie s-a prezentat inculpatul C. cu propriul buletin de identitate şi a ridicat suma de 750.000 euro pe care a pus-o într-un rucsac şi a ieşit din bancă, în apropiere fiind aşteptat de către coinculpaţii M.E. şi G.G. şi de numiţii I.A. şi M.Ş.

Referitor la suma efectiv retrasă şi ridicată de inculpatul C., inculpatul B.G. a declarat că s-au transferat 800.000 euro din contul părţii vătămate în contul inculpatului C. şi că s-a retras suma de 770.000 euro, din care s-a reţinut şi comisionul băncii şi, în final, inculpatul C. a ridicat suma de 750.000 euro.

Inculpatul B. a mai declarat că a primit asigurări de la inculpatul G.G. în sensul că nu trebuie să-şi facă probleme referitor la fapta comisă deoarece are cunoştinţă de săvârşirea altor fapte de acelaşi gen, iar persoanele implicate nu au fost prinse, iar în cazul în care vor fi întrebaţi de organele de urmărire penală, îşi vor angaja avocaţi buni pe care-i vor plăti cu sume mari de bani.

După efectuarea transferului sumei de bani din contul părţii vătămate, inculpatul G.G. a fost cel care a efectuat împărţirea ipotetică a sumei, în sensul că i-a comunicat inculpatului C. că o să primească din suma retrasă din contul părţii vătămate, 100.000 euro, iar celorlalţi inculpaţi le-a promis, de asemenea, câte o sumă de bani, diferenţa urmând să fie împărţită între inculpaţii B. şi G.G., lucru care nu s-a mai întâmplat.

Inculpatul B. a mai arătat că s-a constituit un depozit de 30.000 euro, sumă ce a fost consemnată pe numele inculpatului C. şi care a rămas la Sucursala Voluntari a B.R., precizând că a fost sfătuit de inculpatul G.G. să declare conducerii băncii, în caz că se descoperea operaţiunea ilegală, că a fost o eroare.

Inculpatul B.A.G. a susţinut în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, faptul că cel care a venit cu propunerea de a sustrage bani din contul părţii vătămate Ş.Ş. a fost inculpatul G.G., iar în timpul efectuării transferului, inculpaţii G.G. şi M.E. şi numitul I.A. au rămas în afara băncii, conform înţelegerii anterioare.

A mai arătat inculpatul B.A.G. că în ziua tranzacţiei ce a avut ca obiect suma de 700.000 euro, i-a văzut efectiv pe inculpatul C. şi pe numitul M.Ş., iar după ce inculpatul C. a intrat în posesia sumei de 750.000 şi a ieşit cu ea din bancă, a luat legătura telefonic cu inculpatul G.G. care i-a comunicat că o să se întâlnească la S.T. în Floreasca şi, deşi s-a prezentat la locul de întâlnire, acesta nu a mai venit, iar ulterior, l-a căutat la salonul de masaj pe care-l deţinea şi apoi la domiciliu, unde inculpatul G.D. i-a dat asigurări că o să se întâlnească, lucru care nu s-a mai întâmplat. Deşi a încercat să ia legătura cu inculpatul G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E., inculpatul B. a precizat că i-a fost prezentat de către inculpatul G.G., care i-a comunicat că acesta a mai săvârşit în trecut fapte de acelaşi gen şi că el este persoana care-i va ajuta să realizeze tranzacţia.

Curtea a apreciat că în mod temeinic instanţa de fond a opinat în sensul că declaraţiile constante ale inculpatului B.A.G. sunt sincere şi reflectă adevărul, având în vedere că în cuprinsul cărora inculpatul relatează, amănunţit, modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G., discuţiile purtate cu acesta, insistenţa de care a dat dovadă inculpatul G.G. pentru a-l determina să găsească şi ulterior, să retragă o sumă importantă de bani din contul părţii vătămate Ş.Ş., dar şi modalitatea în care a acţionat în urma unui plan conceput de inculpatul G.G.

Pe de altă parte, declaraţia inculpatului B.G. în sensul amintit se coroborează cu cea a inculpatului C.D., care a precizat împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G. şi că, la iniţiativa acestuia, şi-a deschis un cont la B.R. Voluntari pentru a primi o sumă mare de bani a căreia provenienţă nu a cunoscut-o iniţial. Astfel, inculpatul C.D. s-a deplasat în data de 08 februarie 2010, la B.R. Voluntari pentru a depune o cerere pentru deschiderea unui cont curent.

Potrivit declaraţiilor date de inculpatul C.D. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, acesta a intrat în sediul B.R., pe str. Dr. F., însoţit de Ş.Ş., despre care a aflat ulterior că era, în realitate, M.Ş., în timp ce în afara băncii era aşteptat de inculpaţii G.G. şi M.E. şi de numitul I.A. După ce coinculpatul B.A.G. a efectuat tranzacţia în urma căreia suma de 800.000 euro a fost retrasă din contul părţii vătămate şi depusă în contul său, a ieşit din interiorul băncii cu suma de 750.000 euro şi a predat-o inculpatului G.G.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul C.D. a învederat că iniţial, inculpatul G.G. i-a spus că din suma de 800.000 euro ce se află în contul părţii vătămate să ridice 770.000 euro, diferenţa de 30.000 de euro urmând să rămână în cont pentru moment şi să o ridice la 01 martie 2010, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Conform declaraţiilor date de inculpat, după ce a înmânat suma de 750.000 euro inculpatului G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon.

S-a mai reţinut că intenţia infracţională a inculpatului G.G. în sensul de a dobândi o sumă mare de bani în mod nelegal, a rezultat şi din declaraţia martorului sub acoperire I.M., conform căreia, i-a cunoscut în urmă cu mai mulţi ani pe inculpaţii C.D. şi G.G. Pe inculpatul G.G. l-a cunoscut la un salon de masaj erotic pe care acesta îl avea în Piaţa R., iar în vara anului 2009, inculpatul G.G. l-a întrebat pe martor dacă nu cunoaşte o persoană care să deţină sume mari de bani în conturile bancare, martorul dându-i un răspuns negativ. Inculpatul G.G. i-a comunicat martorului că, între timp, şi-a mai însuşit sume mari de bani, în acelaşi mod.

Din declaraţiile martorului C.I. a rezultat că, în data de 30 iunie 2010, în timp ce se afla pe holul Curţii de Apel Bucureşti, în dreptul unei săli de judecată a Secţiei I penale, a observat că după ce fratele său, inculpatul C.D., a ieşit din sala de judecată, de acesta s-a apropiat un individ care i-a transmis că are un mesaj din partea lui "Ş." care îi solicita inculpatului C.D. să-şi schimbe declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi să precizeze că nu s-a întâlnit cu inculpatul G.G.

Din depoziţiile martorilor C.A. şi S.F., angajaţi ai B.R. Sucursala Voluntari a rezultat că la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D. s-a prezentat la această sucursală cu scopul ridicării sumei de 30.000 de euro, aflaţi într-un depozit pe numele inculpatului, însă cei doi martori au constatat că respectivul cont era blocat întrucât exista suspiciunea de fraudă.

Din analiza înregistrărilor efectuate pe suporturile optice în zilele de 12 februarie 2010 şi 15 februarie 2010, în interiorul Sucursalei B.R. Voluntari, Dr. F., a rezultat că inculpatul C.D. a solicitat deschiderea contului bancar după ce a depus cererea de retragere a sumei de 800.000 euro, iar M.Ş. s-a prezentat ca fiind titularul contului.

Nu în ultimul rând, Curtea a avut în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor şi înregistrărilor interceptate şi înregistrate, în mod legal, în Dosarul penal nr. 1474/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, conform autorizaţiei din 11 februarie 2010 emisă de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, din cuprinsul cărora a rezultat modul în care inculpaţii G.G. şi M.E. şi numiţii M.Ş. şi I.A. şi-au împărţit suma de aproximativ 750.000 euro ridicată de inculpatul de C.D. din Sucursala B.R. Dr. F., în data de 15 februarie 2010. Din aceste convorbiri a rezultat că "Ş.B." a luat între 450.000 şi 750.000 de euro.

Inculpatul G.G. a recunoscut că are porecla "Ş.B." însă, a învederat că printre rudele şi cunoştinţele sale există alte patru persoane cu această porecla.

Din ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că atât coinculpaţii, cât şi martorii, l-au cunoscut pe inculpatul G.G. sub numele de "Ş." şi au aflat ulterior, în cursul urmăririi penale, că numele său real este G.G. Totodată, acest aspect a rezultat şi din declaraţia martorului C.I. care a relatat că o persoană apropiată anturajului lui G.G., în timp ce se afla pe holul Curţii de Apel Bucureşti, a încercat să-l determine, să-l convingă pe fratele său, inculpatul C.D., în sensul de a-şi schimba declaraţia dată în cursul urmăririi penale cu privire la numitul "Ş.".

Prin urmare, probele administrate în cauză au demonstrat, fără urmă de îndoială, că persoana cunoscută cu porecla "Ş.B." este una şi aceeaşi cu inculpatul G.G. care l-a instigat pe inculpatul B.A.G. în efectuarea unor operaţii specifice bancare, să retragă o sumă importantă de bani din contul părţii vătămate Ş.Ş.

Conchizând, Curtea a reţinut că probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanţei de fond că nu există niciun dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpaţi, inclusiv de către inculpatul B. (G.) G., a infracţiunilor deduse judecăţii, astfel că soluţia de condamnare a acestora este corectă.

Evaluând declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, declaraţiile inculpaţilor, înregistrările efectuate pe suporturile optice din zilele de 12 februarie 2010 şi 15 februarie 2010, în interiorul Sucursalei B.R. Voluntari, Dr. F., procesele-verbale de redare a convorbirilor şi înregistrărilor interceptate şi înscrisurile depuse la dosar, Curtea a constatat că valoarea probatorie conţinută de aceste probe formează convingerea certă şi de netăgăduit că faptele s-au petrecut în materialitatea lor şi în derularea menţionată.

Prin urmare, motivul de apel invocat de inculpatul B. (G.) G. prin care a solicitat achitarea a fost apreciat ca nefondat.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B. (G.) G. şi C.D.I., de instigare, respectiv, complicitate, la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, informă continuată, Curtea a reţinut că, în drept, fapta inculpatului G.G. care, la sfârşitul anului 2009, l-a racolat pe inculpatul B.A.G. şi l-a determinat să transfere în mod ilegal suma de 800.000 euro din contul părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S., în contul unui coinculpat, a participat la stabilirea planului de acţiune, încurajând activitatea infracţională a celorlalţi participanţi, i-a însoţit pe autori şi pe complici la sediul unităţii bancare, aşteptându-i în apropiere şi a primit suma de aproximativ 370.000 euro din produsul infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice, în formă simplă, de instigare la înşelăciune, faptă prev. de art. 25 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen.

Instigarea, constă în fapta de determinare, cu intenţie, prin orice mijloace, de către instigator a instigatului, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Or, toate activităţile reţinute mai sus (determinarea inculpatului B.A.G. să transfere suma de bani respectivă, participarea la stabilirea planului de acţiune, încurajarea activităţii infracţionale a celorlalţi participanţi, însoţirea autorilor şi complicilor la sediul unităţii bancare) exercitate de către inculpatul G.G., au fost efectuate în vederea determinării instigatului să săvârşească o infracţiune unică - astfel cum, de altfel, s-a şi reţinut în sarcina inculpatului B.A.G. - de înşelăciune şi nu în formă continuată.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi în cazul inculpatului C.D.I. Astfel, complicitatea constă în fapta unei persoane care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală.

Aşadar, în drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.D.I. care, în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a participat la stabilirea planului de săvârşire a faptei penale, potrivit înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi cercetaţi în dosar, la data de 12 februarie 2010, s-a deplasat la Sucursala B.R. Voluntari unde a solicitat deschiderea unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie viraţi banii obţinuţi prin înşelăciune, iar la data de 15 februarie 2010, l-a însoţit pe numitul M.Ş. în sediul Sucursalei B.R. Doctor F., moment în care acesta - substituindu-se adevăratului titular al contului - a virat în contul inculpatului C.D.I. suma de 800.000 euro, din aceştia sus-numitului revenindu-i pentru activitatea ilicită desfăşurată, suma de 30.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice, în formă simplă, de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Ca atare, Curtea a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate, întrucât actele de executare au fost săvârşite în vederea comiterii unei singure fapte de înşelăciune şi, deci, aceste acte de executare nu prezintă, fiecare în parte, conţinutul unei infracţiuni.

Din această perspectivă a încadrării juridice, Curtea a constatat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii B. (G.) G. şi C.D.I. sunt fondate.

De asemenea, motivul de apel invocat de Parchet referitor la greşita deducere a perioadei de reţinere şi arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaţilor B. (G.) G. şi C.D.I. a fost reţinut ca fiind fondat.

Astfel, prin referatul din 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a propus arestarea preventivă a celor patru inculpaţi, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. (G.) G., solicitându-se luarea măsurii arestării preventive în lipsă. Propunerea de arestare preventivă faţă de acesta din urmă a fost respinsă.

La data de 20 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat o nouă propunere de arestare preventivă a inculpatului B. (G.) G., propunere admisă prin încheierea din 20 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, cu începere de la 20 iulie 2010. Din ordonanţa depusă la dosar rezultă că inculpatul B. (G.) G. a fost reţinut începând cu data de 19 iulie 2010.

Prin Decizia penală definitivă nr. 132 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B. (G.) G. (Dosar nr. 385/2/2011), la dosarul instanţei de fond aflându-se şi copia biletului de liberare care atestă data de 20 ianuarie 2011.

Cu referire la inculpatul C.D.I., Curtea a constatat că acesta a fost reţinut timp de 24 de ore, de la 24 iunie 2010 la 25 iunie 2010 şi arestat preventiv, de la 05 iulie 2010 la zi.

Totodată, motivul de apel invocat de Parchet referitor la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în cazul inculpatului C.D.I. s-a apreciat a fi fondat, pentru următoarele motive:

Deşi înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi de audierea sa, inculpatul C.D.I. a arătat că recunoaşte faptele şi doreşte judecarea conform procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei totuşi, declaraţia sa dată conform art. 320¹ C. proc. pen. nu conturează o situaţie de fapt, o participaţie penală şi o atitudine subiectivă similară celei reţinută în rechizitoriu, care să corespundă cerinţelor art. 320¹ alin. (1) - (3) C. proc. pen., respectiv recunoaşterea, în totalitate, a faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, pe care inculpatul să şi le însuşească.

Din declaraţia inculpatului C.D.I. rezultă încercarea acestuia de a-şi minimaliza contribuţia avută la săvârşirea faptei şi de a tinde spre constatarea lipsei intenţiei de a comite infracţiunea. Astfel, inculpatul a susţinut că a participat la tranzacţie cu convingerea că în acest mod, coinculpatul G.G. îi va achita datoria de 3.000 de euro însă, nu a avut cunoştinţă că se comite o infracţiune, astfel încât nici nu se punea problema să aibă vreun profit. A mai susţinut inculpatul că urma să reţină doar cei 3.000 de euro ce i se datorau, fără să primească nimic pentru tranzacţia efectuată în mod ilicit.

Această susţinere a inculpatului C.D.I. a fost infirmată prin depoziţiile martorilor C.A. şi S.F., angajaţi ai B.R. Sucursala Voluntari, care au arătat că la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D. s-a prezentat la această sucursală cu scopul ridicării sumei de 30.000 de euro aflaţi într-un depozit pe numele inculpatului, însă cei doi martori au constatat că respectivul cont era blocat întrucât exista suspiciunea de fraudă.

Nu în ultimul rând, Curtea a remarcat faptul că şi ultimul motiv de apel invocat în scris de Parchet, referitor la greşita restituire a sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G. este fondat.

Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare coroborat cu depoziţia numitei G.P. rezultă că la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului B. (G.) G. a fost găsită şi suma de 2.500 de euro, sumă ce a rămas în posesia numitei G.P. întrucât nu a fost ridicată de către organele de poliţie.

În aceste condiţii, Curtea a constatat că în mod greşit instanţa de fond a dispus, în baza art. 169 C. proc. pen., restituirea sumei de 2500 euro inculpatului B. (G.) G.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a reţinut următoarele:

Cu referire la inculpatul B. (G.) G., Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinând pericolul social concret al faptei comise, care este unul ridicat, modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunii - prin stabilirea planului de acţiune şi prin încurajarea activităţii infracţionale a celorlalţi participanţi şi însuşirea, în final, a sumei de 370.000 euro - cuantumul ridicat al prejudiciului creat, dar şi persoana şi conduita inculpatului care anterior a fost condamnat de o instanţă franceză la o pedeapsă de 8 luni închisoare, condamnare în privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept, poziţia sa nesinceră avută pe parcursul procesului penal.

În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în mod temeinic instanţa de fond a aplicat inculpatului B. (G.) G. o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.A.G., de asemenea, Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinând pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere a acesteia, prejudiciul creat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care, a avut o atitudine sinceră, iar înainte de trimiterea în judecată lucra în calitate de consilier retail la B.R.

Tribunalul a apreciat întemeiat, având în vedere poziţia deosebit de sinceră manifestată pe parcursul procesului penal şi circumstanţele sale personale, lipsa antecedentelor penale şi existenţa unui loc de muncă - că în favoarea acestui inculpat, pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c)) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, redus în condiţiile art. 320¹ alin. (7) C. pen.

Cu referire la inculpatul C.D.I., Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinând pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine constantă în cursul procesului penal, de recunoaştere, totuşi parţială, a actelor de complicitate pe care le-a săvârşit.

Tribunalul a apreciat întemeiat, - având în vedere poziţia manifestată pe parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale - că în favoarea acestui inculpat, pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În consecinţă, în privinţa inculpaţilor B. (G.) G., B.A.G. şi C.D.I., s-a apreciat că pedepsele aplicate de către instanţa de fond au fost just individualizate şi sunt conforme scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reindividualizarea lor, în sensul reducerii cuantumului, nu se impune.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.E., Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinând pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere a acesteia (prin participarea la întocmirea planului infracţional şi prin acte de ajutor la săvârşirea infracţiunii), circumstanţele personale ale inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi a mai fost condamnat în trecut, pentru diferite fapte.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, prin sentinţa Judecătoriei din Essen - Germania -, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă colectivă de şantaj prin tâlhărie şi uzurpare de calităţi oficiale, sentinţă ce a fost recunoscută, pe cale incidentală, de procuror, în cursul urmăririi penale şi cu privire la care a intervenit reabilitarea de drept.

Totuşi, având în vedere atitudinea procesuală ulterioară pronunţării hotărârii instanţei de fond, în sensul că la prima judecare a apelurilor declarate în cauză, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, faptă pe care a regretat-o, atitudine de regret pe care a manifestat-o şi cu ocazia rejudecării, Curtea a apreciat că în favoarea inculpatului M.E. poate fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege. Curtea a reţinut circumstanţe atenuante în considerarea faptului că inculpatul M.E. a realizat, în final, gravitatea faptei comise, pe care şi-a asumat-o. Din această perspectivă, apelul declarat de inculpatul M.E. a fost apreciat ca fiind fondat.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că instanţa de fond a soluţionat, în mod judicios, acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în procesul penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 14 C. proc. pen.

Astfel, prin faptele săvârşite, cei patru apelanţi inculpaţi au creat un prejudiciu de ordin patrimonial cert, susceptibil de a fi reparat prin plata unei despăgubiri băneşti, neacoperit, în patrimoniul părţilor civile B.R. şi S.C. O.V.I.G. SA., aceasta din urmă procedând, în calitate de asigurător, la despăgubirea parţială a B.R.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii B.G., M.E. şi C.I.D.

Inculpatul B.G. care, deşi a avut termen în cunoştinţă, fiind prezent în instanţă la data de 19 iunie 2013, nu s-a mai prezentat la instanţă, prin apărătorul desemnat din oficiu, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, după închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de recurs, s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului inculpat B.G. care a susţinut că inculpatul are cunoştinţă de termen şi invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., (pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fără însă a arăta în concret care anume elemente constitutive lipsesc), iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul M.E. prin apărătorul ales şi inculpatul C.I.D., prin apărătorul desemnat din oficiu, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. au criticat decizia sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., deşi în declaraţiile date la instanţa de fond au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu. În consecinţă, sus-numiţii recurenţi inculpaţi au solicitat judecarea potrivit art. 320¹ C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora cu o treime, aşa cum prevede alin. (7) al textului de lege menţionat.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de inculpaţi, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, 17² şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Susţinerea recurentului inculpat B.G. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, soluţie menţinută de instanţa de prim control judiciar, nu este întemeiată.

Apărarea sus-numitului recurent inculpat în sensul că nu a fost prezent în faţa unităţii bancare de unde s-a retras suma de 800.000 euro aflată în contul părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S. este contrazisă de declaraţiile coinculpaţilor B.A. şi C.D. şi ale martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

În declaraţiile date, inculpatul B.A.G. arată că l-a cunoscut pe recurent la salonul de masaj erotic pe care îl avea, ocazie cu care aflând că este consilier în cadrul B.R., l-a întrebat dacă are cunoştinţă despre persoane care deţin sume importante în cont, insistând pe lângă el să identifice astfel de persoane.

După ce inculpatul B.A.G. i-a spus recurentului inculpat că a identificat pe intimatul parte vătămată Ş.Ş.Ş.S. care are în cont suma de 800.000 euro, inculpatul G.G. i l-a prezentat lui B.A. pe inculpatul C.D.I. ca fiind persoana care va efectua transferul de bani din contul părţii vătămate.

Cu două zile înainte de efectuarea retragerii, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la bancă şi a solicitat prin cerere scrisă retragerea sumei de 800.000 euro, bani ce urma să intre în contul său.

În ziua de 15 februarie 2010, la sediul băncii s-a prezentat inculpatul M.Ş. sub numele de Ş.Ş., dar cu propria sa carte de identitate, inculpatul B.A.G. fiind singura persoană care a verificat transferul.

Pentru a se realiza transferul banilor din contul intimatului parte vătămată în contul inculpatului C.D.I., cont deschis special în acest scop, s-au completat două ordine de transfer cu semnătura intimatului parte vătămată, după care s-au efectuat cele două operaţiuni de transfer, respectiv, din contul de economii în contul curent al părţii vătămate şi din contul curent al acesteia, în contul curent al inculpatului C.D.I. După ce acest din urmă inculpat a ridicat suma de 750.000 euro, a pus-o într-un rucsac şi a ieşit din bancă, în apropiere fiind aşteptat de inculpaţii M.E. şi G.G. şi de numiţii I.A. şi M.Ş.

După realizarea transferului de bani, recurentul inculpat G.G. l-a asigurat pe inculpatul B.A.G. că nu trebuie să-şi facă probleme referitor la fapta comisă deoarece şi alte persoane au comis astfel de infracţiuni şi în cazul în care vor fi întrebaţi de organele de urmărire penală îşi vor angaja avocaţi buni pe care-i vor plăti cu sume mari de bani. Tot inculpatul G.G. este cel care a efectuat împărţirea, ipotetică, a sumei de bani, în sensul că i-a comunicat inculpatului C.D.I. că o să primească din banii retraşi din contul părţii vătămate, 100.000 euro; celorlalţi inculpaţi, de asemenea, le-a promis câte o sumă de bani, diferenţa urmând a fi împărţită cu inculpatul B.A.G., lucru care însă nu s-a mai realizat.

Inculpatul B.A.G. a mai declarat că s-a constituit un depozit de 30.000 euro, sumă consemnată pe numele inculpatului C.D.I. care a rămas la Sucursala Voluntari a B.R. şi că a fost sfătuit de recurentul inculpat B.G. să declare conducerii băncii - în caz că se va descoperi operaţiunea ilegală - că a fost o eroare.

Inculpatul C.D.I. a declarat că, la iniţiativa recurentului inculpat B.G., în ziua de 8 februarie 2010 s-a deplasat la B.R. Voluntari unde a depus o cerere pentru deschiderea unui cont curent după care s-a deplasat la B.R., pe str. Dr. F., însoţit de Ş.Ş., în timp ce în afara băncii era aşteptat de inculpaţii B. (G.) G. şi M.E. şi de numitul I.A. A mai declarat inculpatul C.D.I. că după realizarea tranzacţiei în urma căreia a retras din contul părţii vătămate suma de 750.000 euro, a predat banii inculpatului B. (G.) G.

Relevante în dovedirea intenţiei infracţionale a recurentului inculpat B. (G.) G. de a dobândi o sumă mare de bani, în mod nelegal sunt şi declaraţiile martorului sub acoperire I.M. şi ale martorilor C.I., C.A. şi S.F.

Astfel, martorul sub acoperire I.M. a declarat că în urmă cu mai mulţi ani i-a cunoscut pe inculpaţii C.D.I. şi G. (B.) G., iar în vara anului 2009, acesta l-a întrebat dacă nu cunoaşte persoane care deţin sume mari de bani în conturile bancare, comunicându-i totodată că şi-a mai însuşit, cu alte ocazii, sume importante de bani din conturi ale altor persoane.

Martorul C.I. a declarat că în ziua de 30 iunie 2010, în timp ce se afla pe holul Curţii de Apel Bucureşti, în dreptul unei săli de judecată a secţiei a II-a penale, a observat că după ce fratele său, inculpatul C.D.I., a ieşit din sala de judecată, s-a apropiat de el un individ şi a auzit când i-a transmis că are un mesaj din partea lui "Ş." prin care îi comunica să-şi schimbe declaraţia dată la urmărirea penală în sensul de a spune organelor de urmărire penală că nu s-a întâlnit cu inculpatul B. (G.) G.

Martorii C.A. şi S.F., angajaţi ai B.R. Sucursala Voluntari au declarat că la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la această unitate bancară pentru a ridica suma de 30.000 euro aflată într-un depozit pe numele inculpatului, operaţiune ce nu s-a realizat deoarece respectivul cont era blocat, existând suspiciunea de fraudă.

Nu în ultimul rând, din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizaţiei din 11 februarie 2010 emisă de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti rezultă modul în care recurentul inculpat B. (G.) G. împreună cu inculpatul M.E. şi cu numiţii M.Ş. şi I.A. şi-au împărţit suma de aproximativ 750.000 euro ridicată de inculpatul C.D.I. de la B.R. Dr. F. în data de 15 februarie 2010. Din conţinutul acestor convorbiri rezultă că "Ş.B." (porecla inculpatului B. (G.) G.) a luat între 450.000 şi 750.000 euro.

Concluzionând, Înalta Curte reţine în acord cu concluzia la care în mod întemeiat au ajuns instanţa de fond şi cea de apel că, recurentul inculpat B. (G.) G. se face vinovat de instigare la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., infracţiune pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.

În ce priveşte pedeapsa de 10 ani închisoare la care recurentul inculpat a fost condamnat de instanţa de fond - soluţie menţinută de instanţa de control judiciar - Înalta Curte constată că a fost just individualizată, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă, contribuţia efectivă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii, el fiind autorul moral, persoana care l-a racolat pe inculpatul B.A.G. căruia i-a propus să identifice persoane care deţin în cont sume importante de bani, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţii vătămate, de aproximativ 750.000 euro, din care a reţinut pentru sine 370.000 euro şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. Referitor la acest din urmă aspect, Înalta Curte reţine poziţia nesinceră a recurentului în tot cursul procesului penal, dar şi împrejurarea că în trecut a fost condamnat de o instanţă din Franţa la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pedeapsă care, deşi nu constituie antecedent penal, deoarece a intervenit reabilitarea de drept, este un element ce demonstrează că inculpatul este o persoană predispusă la săvârşirea de acte antisociale.

O reducere a cuantumului pedepsei ar fi posibilă numai în contextul reţinerii în favoarea recurentului inculpat a circumstanţelor atenuante judiciare, în condiţiile în care pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege care incriminează infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată (potrivit art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani). Ori, având în vedere gradul ridicat de pericol social concret al faptei, consecinţele produse, conduita anterioară a recurentului inculpat şi poziţia procesuală adoptată în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, Înalta Curte constată că nu se justifică reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

În ce priveşte susţinerea recurenţilor inculpaţi C.D.I. şi M.E. în sensul că în favoarea lor trebuiau reţinute disp. art. 320¹ C. proc. pen. deoarece au recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în rechizitoriu şi, în consecinţă că pedepsele trebuiau reduse cu o treime, aşa cum prevede alin. (7) al textului de lege menţionat, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen. "până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală".

Alin. (2) al textului de lege sus-menţionat prevede că "judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată".

Referitor la recurentul inculpat C.D.I. se constată că în mod corect instanţa de apel a înlăturat, - urmare apelului declarat de parchet - dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. reţinute în mod greşit în favoarea acestuia de către instanţa de fond.

Este adevărat că înainte de începerea cercetării judecătoreşti, recurentul inculpat C.D.I. a arătat că recunoaşte faptele şi a solicitat judecarea conform procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei însă, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de apel, din declaraţia dată de inculpat, nu rezultă o situaţie de fapt, o participaţie penală şi o atitudine subiectivă similară celor reţinute în rechizitoriu, care să corespundă cerinţelor art. 320¹ C. proc. pen. şi anume, recunoaşterea în totalitate a faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul să declare că le însuşeşte şi că solicită ca judecata să se desfăşoare în baza respectivelor probe.

Prin declaraţia dată, recurentul inculpat C.D.I. a încercat însă să-şi minimalizeze contribuţia avută la comiterea faptei şi să tindă la constatarea de către instanţă a lipsei intenţiei în săvârşirea infracţiunii.

Astfel, recurentul inculpat a susţinut că a participat la tranzacţie având convingerea că inculpatul B. (G.) G. îi va achita datoria de 3000 euro şi că nu a cunoscut că se va comite o infracţiune, aşa încât nu se punea problema să aibă vreun profit. Această susţinere a recurentului inculpat este însă infirmată de martorii C.A. şi S.F., angajaţi ai B.R., Sucursala Voluntari, care în declaraţiile date au arătat că la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.I.D. s-a prezentat la această unitate bancară pentru a ridica suma de 30.000 euro, aflată într-un depozit pe numele său, operaţiune ce nu a fost realizată deoarece contul respectiv era blocat, existând o suspiciune de fraudă.

În ce-l priveşte pe recurentul inculpat M.E., faţă de acesta nu erau aplicabile disp. art. 320¹ C. proc. pen. deoarece în declaraţia dată la instanţa de fond a arătat că nu recunoaşte infracţiunea de complicitate la înşelăciune pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi C.D.I. şi M.E., Înalta Curte constată că au fost corect individualizate de instanţa de apel, cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, modul şi împrejurările în care au fost săvârşite, datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoaşterea parţială a faptei de către recurentul inculpat C.D.I. şi recunoaşterea ulterioară a faptei de către recurentul inculpat M.E. (cu ocazia judecării apelurilor declarate în cauză) a fost valorificată de instanţa de apel prin reţinerea în favoarea acestora a disp. art. 74 lit. a), c) C. pen. (în ce-l priveşte pe inculpatul C.), respectiv a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (în ce-l priveşte pe inculpatul M.E.) cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de textele de lege care incriminează infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

A se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare, aşa cum au solicitat sus-numiţii recurenţi inculpaţi, ar însemna să se aibă în vedere doar în parte criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv numai cele referitoare la datele vizând persoana făptuitorului.

Or, în art. 72 C. pen. se arată că la individualizarea pedepselor trebuie să se ţină seama, între altele, şi de gradul de pericol social concret al faptelor comise, care în speţă, raportat la modul şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor şi la valoarea mare a prejudiciului cauzat părţii vătămate - este unul ridicat ce justifică menţinerea pedepselor stabilite de instanţa de apel, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că decizia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B. (G.) G., M.E. şi C.D.I.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat M.E. durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2010 la 2 octombrie 2013, iar din pedeapsa aplicată recurentului inculpat C.D.I., reţinerea din data de 24 iunie 2010 şi arestarea preventivă de la 5 iulie 2010, la 2 octombrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurentul inculpat M.E. va fi obligat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurenţii inculpaţi B. (G.) G. şi C.D.I., vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 lei cu acelaşi titlu, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B. (G.) G., M.E. şi C.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2010 la 02 octombrie 2013 şi pentru inculpatul C.D.I. durata reţinerii din data de 24 iunie 2010 şi arestării preventive de la 05 iulie 2010 la 02 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat M.E. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B. (G.) G. şi C.D.I. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 2884/2013. Penal. Revocarea suspendării...		ICCJ. Decizia nr. 2965/2013. Penal →

CSJ. Decizia nr. 2963/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2963/2013. Penal