ICCJ. Decizia nr. 2985/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). şantajul (art.194 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 29
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2985/2013
Dosar nr. 47192/3/2009
Şedinţa publică din 3 octombrie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 366 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii C.G., B.I., T.I., B.G. şi S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 331 din 11 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost desfiinţată în totalitate sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 331 din 11 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului C.G., prin apărător, având ca obiect înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.
A respins ca neîntemeiată cererea aceluiaşi inculpat având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de ameninţate prev. de art. 193 C. pen.
În raport de soluţia anterioară (de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice) a constatat ca rămasă fără obiect cererea inculpatului de constatare a incidenţei prevederilor art. 284 C. proc. pen. privitoare la termenul de introducere a plângerii.
A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului B.I., prin apărător, având ca obiect constatarea nelegalităţii obţinerii unor mijloace de probă, mai exact a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice.
1) În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G., zis "G.B." la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 215 alin. ultim. C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul C.G. a executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară (după executarea pedepsei principale).
A computat timpul reţinerii pentru inculpat din data de 04 iunie 2008, ora 13.00 până la 05 iunie 2008, ora 13.00 (24 H).
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2) În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen. cu aplic art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I., zis "G." sau "J." la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la înşelăciune şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.I. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen.
În baza art. 292 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.I. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev.. de art. 194 alin. (1) C. pen. (L.I., L.Z.).
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (parte vătămată B.M.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.I. a executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară (după executarea pedepsei principale).
A computat timpul reţinerii pentru inculpatul B.I. de la 04 iunie 2008, ora 17.15 până la 05 iunie 2008, ora 17.15 (24 H).
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
3) În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata T.I., zisă "L.", la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 292 C. pen. cu aplic art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpata T.I. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată inculpatei, pe o durată a termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni (calculată conform art. 82 C. pen.).
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
4) În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 292 C. pen. cu aplic art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul S.C. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o durata a termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni (calculată conform art. 82 C. pen.).
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
5) În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 260 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. e) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.G. a executat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A luat act că poziţia procesuală a părţii vătămate SC N.R. România SRL manifestată încă din cursul urmăririi penale în sensul că "nu are niciun prejudiciu cu privire la terenul din strada T.", a fost menţinută şi în cursul cercetării judecătoreşti.
În baza art. 348 C. proc. pen. comb. cu art. 14 alin. (3) C. proc. pen. (lit. a)) a dispus anularea Deciziei nr. 318 din 30 iunie 2005 (prin care se reţine neconform realităţii că SC N.R. România SRL împuterniceşte pe I.M. să vândă terenul din strada T. sector 2 Bucureşti) şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005 la notariatul N., intervenit între inculpatul C.G. şi SC N.R. România SRL, precum şi a încheierii de completare a acestuia cu nr. 13309 din 13 iulie 2005.
A constatat că nu se poate dispune restabilirea situaţiei anterioare în baza art. 348 C. proc. pen. comb. cu art. 170 C. proc. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" încheiat între inculpatul S.C. şi T.I. la data de 14 iunie 2005 (purtând data falsă de 04 ianuarie 1998), precum şi a antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit între aceleaşi părţi la data de 14 iunie 2005 - autentificat.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.G., B.I., S.C., T.I. şi B.G. la câte 1000 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că inculpatul S.C. a devenit titularul dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 36.000 mp situat în Strada T. Sector 2 Bucureşti ("o insulă situată în Lacul Fundeni" cum se menţionează în actul de sesizare a instanţei) în baza unui act de partaj voluntar efectuat între acesta şi numitul T.T., act emis de BNP M.P., transcris de Judecătoria Sector 2 Bucureşti sub nr. 17815 din 29 noiembrie 1996 şi nr. 17816 din 29 noiembrie 1996 şi a titlului de proprietate nr. 8572 din 10 iunie 1994 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Municipiului Bucureşti şi SAI, transcris de Judecătoria Sect. 2 Bucureşti sub nr. 10127 din 06 august 1996, prin reconstituirea dreptului de proprietate.
La data de 20 ianuarie 1998 inculpatul S.C. a procedat la înstrăinarea dreptului său de proprietate asupra terenului menţionat prin vânzarea acestuia către SC R.F. I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP M.Ş., preţul vânzării în cauză fiind de 100.000.000 lei, preţ pe care vânzătorul a declarat că l-a primit în întregime de la cumpărător la data autentificării actului, menţiune inserată în chiar cuprinsul actului translativ de proprietate.
Societatea comercială, devenită în baza sus-menţionatului contract, titulara dreptului de proprietate, a procedat la vânzarea terenului dobândit de la inculpatul S.C., cumpărător fiind numitul S.I.A. astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 363 din data de 14 martie 2002 la BNP "E.E." din Bucureşti şi în aceeaşi zi, la acelaşi birou notarial se perfectează contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 364/2002, prin care are loc transferul dreptului de proprietate asupra terenului în cauză din patrimoniul numitului S.I.A. în patrimoniul SC F.C. SRL, reprezentată la acea dată de asociatul unic L.Z., această societate fiind preluată împreună cu toate activele de SC N.R. LTD, care a devenit asociat unic, fiindu-i schimbată denumirea în SC N.R. România SRL, iar L.Z. numit administrator al noii societăţi, terenul menţionat devenind în condiţiile descrise proprietatea SC N.R. România SRL.
La data de 3 mai 2004, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost înregistrată sub nr. unic 2379/P/2004, plângerea inculpatului S.C. prin care acesta a sesizat faptul că numitul A.R. l-a indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 3,600 ha situat în comuna Dobroieşti, judeţul Ilfov (administrativ Str. T., Sector 2, Bucureşti) producându-i un prejudiciu în cuantum de 800.000 dolari SUA, prin actul de sesizare a instanţei, cu prezenta cauză, dispunându-se disjungerea şi continuarea cercetărilor într-un dosar distinct privitor la faptele vizate de plângerea inculpatului împotriva lui A.R.
Motivat de faptul că plângerii penale formulate nu i s-a dat o soluţie până în anul 2005 (de altfel nici la acest moment, după 7 ani de la momentul formulării plângerii, nu s-a pronunţat o soluţie în cauză, dispunându-se aşa cum am arătat cercetarea separată a faptelor reclamate în cuprinsul plângerii), inculpatul S.C. a apreciat că este "îndreptăţit" să se orienteze către modalităţi mai puţin legale prin care să-şi facă dreptate (acesta socotind că preţul declarat ca primit în anul 1998 a fost nereal şi neserios, a solicitat instanţei civile anularea contractului de vânzare-cumpărare perfectat cu SC R.F. SRL însă abia în anul 2007) moment în care în "peisajul" evenimentelor descrise în rechizitoriu apar inculpaţii C.G. zis "G.B.", B.I. zis "J.", T.I. zisă "L." şi B.G.
Astfel, inculpatul S.C. a luat legătura în cursul anului 2005 cu numitul M.A., prin intermediul acestuia, inculpatul cunoscându-i pe sus-menţionaţii coinculpaţi.
De comun acord, inculpaţii au stabilit ca între S.C. şi T.I. să se încheie un înscris sub semnătură privată antedatat, din cuprinsul căruia să rezulte că S.C. ar fi înstrăinat prin vânzare dreptul său de proprietate asupra terenului în cauză către T.I., la o dată anterioară celei la care s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare cu SC R.F. SRL, stabilindu-se totodată pentru un plus de garanţie în ceea ce priveşte rezolvarea "doleanţelor" inculpatului S.C. (redobândirea terenului ori obţinerea unei sume mai mari de bani) ca la aceeaşi dată să se încheie şi un contract de împrumut între inculpatul S.C. - împrumutător - şi inculpaţii B.I., C.G. - împrumutaţi.
Astfel, la data de 14 iunie 2005 între inculpaţi au fost încheiate patru acte şi anume: - un înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" datat 04 ianuarie 1998 (prin urmare anterior momentului perfectării contractului cu SC R.F. SRL la 20 ianuarie 1998) în cuprinsul căruia se stipula neconform realităţii de fapt că la acea dată inculpatul ar fi vândut terenul inculpatei T.I., primind un avans; înscrisul a fost semnat în calitate de martori de inculpaţii B.G. şi M.A., prezenţi la momentul întocmirii actului; - un contract de împrumut sub semnătură privată între inculpatul S.C. în calitate de împrumutător şi inculpaţii B.I., C.G. în calitate de împrumutaţi, pentru suma de 180.000 de euro, contract ce avea menirea mai sus menţionată, şi anume aceea de a-i garanta inculpatului S.C. obţinerea unei sume de bani (la care acesta se socotea îndreptăţit) de la inculpaţii la care el apelase pentru rezolvarea (evident în paralel cu ceea ce constituia domeniul legalului) problemei terenului vândut la un preţ "nereal şi neserios" cum susţine inculpatul S.C.; - un antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică (la notariat) prin care inculpaţii S.C. şi T.I. au recunoscut înscrisul sub semnătură privată antedatat, precizându-se totodată că inculpatul S.C. a primit şi restul banilor; - la acelaşi notariat a fost autentificată şi o procură (mandat) prin care inculpatul S.C. o împuternicea pe inculpata T.I. să vândă, chiar şi sie însăşi la preţ de 540.000 dolari SUA, "preţ pe care l-am primit anticipat" terenul; demn de reţinut faptul că aceste ultime două acte şi anume, antecontractul de vânzare-cumpărare în formă autentică şi procura, au fost găsite la inculpatul C.G., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate.
Aşa cum s-a menţionat anterior şi cum a rezultat din conţinutul convenţiilor de vânzare-cumpărare succesive, la care am făcut referire, din anul 2002 terenul dobândit în anul 1996 de inculpatul S.C. a intrat în patrimoniul SC N.R. România SRL al cărei administrator era L.Z.
Până în vara anului 2005 (de reţinut data întocmirii înscrisului sub semnătură privată încheiat între inculpaţii S.C. şi T.I. şi anume 14 iunie 2005), niciunul din inculpaţi (este vorba de B.I., C.G., T.I.) nu s-au dovedit a fi interesaţi în vreun mod de situaţia de fapt ori juridică a terenului, care teoretic, potrivit declaraţiilor acestora şi înscrisurilor menţionate, se afla în patrimoniul inculpatei T.I., pentru ca de la acest moment (iunie 2005) interesul acestora să se nască brusc şi să-i determine să realizeze în fapt acte de natură a stabili, în raport cu terţii, că au calitatea de proprietari ai terenului situat în Lacul Fundeni.
Astfel, în cursul verii anului 2005 numitul L.Z. s-a deplasat împreună cu martorul L.I. pe terenul în cauză, în vederea realizării unui proiect de construcţii pe acest teren de către SC N.R. România SRL.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul L.I. a arătat că în anul 2005 a încheiat un contract de proiectare cu SC N.R. România SRL pentru un complex de blocuri ce urma a fi construit pe insulă. În acest context martorul a arătat că în luna iulie 2005 s-a deplasat pe insulă împreună cu numitul L.Z. "Am parcat autoturismul în afara insulei, pe şosea, iar la intrare pe insulă am găsit montată o barieră care era păzită de 2 - 3 ţigani. Aceştia ne-au întrebat cine suntem, eu am răspuns că d-l L. este proprietarul terenului, ne-au lăsat să intrăm (...). După aproximativ 5 minute au venit trei sau patru maşini de teren cu ţigani, ne-au înconjurat şi au întrebat ce căutăm acolo că este terenul lor. Le-am explicat că d-l L. este proprietarul şi a venit să vadă terenul, iar eu sunt proiectantul. Ţiganii au început să tragă de mine, să mă insulte şi să mă ameninţe cu moartea. O carte de vizită i-am dat-o unuia dintre agresori care se prezentase ca fiind "G.B." şi care spunea că el este proprietarul. Atunci au început insultele la adresa mea, iar o femeie care s-a recomandat ca soţia lui G.B. a spus că ea are acte pe terenul respectiv . Între timp alţi ţigani l-au tot îmbrâncit pe d-l L., încercând să-l izoleze de mine." Martorul a arătat că sub presiunile acestora numitul L.Z. i-a dat inculpatul C.G. zis "G.B." o copie xerox a paşaportului său. A mai arătat că, după acest incident, "am primit mai multe ameninţări telefonice atât pe mobil (...) cât şi pe telefonul fix de la o persoană care nu s-a prezentat, dar vocea mi s-a părut a fi a lui G.B., iar ameninţările vizau viaţa şi securitatea mea, cât şi a familiei şi de fiecare dată ameninţările erau menite să mă determine să nu spun nimic din ceea ce ştiu despre insulă şi să nu-l ajut pe d-l L. în legătură cu insula. Ameninţări cu moartea am primit şi pe insulă, tot pentru a mă determina să nu-l ajut pe d-l L. în această privinţă, cât şi pentru a nu merge la poliţie să redau cele întâmplate. După incidentul cu insula d-l L. mi-a povestit că la cca 2 - 3 săptămâni după aceea, a primit un telefon de ameninţare din partea lui G.B. Arăt că eu am fost ameninţat cu moartea în cazul în care mai pun piciorul pe insulă sau denunţ la poliţie cele întâmplate." Martorul a arătat că, de frică, a reziliat contractul şi nu a mai fost pe insulă. Martorul L.I. l-a recunoscut din planşa foto pe inculpatul C.G. zis "G.B.". Cartea de vizită a numitului L.I. a fost descoperită la inculpatul C.G. cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Acţiunile inculpaţilor menite să creeze convingerea titularului dreptului de proprietate asupra terenului la acel moment şi anume SC N.R. România SRL că legal proprietatea terenului a fost deţinută de T.I. (concubina inculpatului B.I.), conform contractului de vânzare-cumpărare antedatat, au continuat prin exercitarea de presiuni asupra martorului A.R. (administratorul SC R.F. SRL, cumpărătorul terenului în data de 20 ianuarie 1998).
Astfel, martorul A.R., audiat fiind în cursul urmăririi penale, a arătat că în anul 2005 s-a întâlnit la restaurantul C. situat în Piaţa D. cu "J.", "S." şi o persoană necunoscută care s-a recomandat reprezentantul inculpatului S.C. Cu această ocazie, "J." a susţinut că soţia lui cumpărase printr-o chitanţă de mână «insula» de la S.C., însă ulterior acesta a vândut şi lui A.R., prezentându-se ca fiind înşelat.
Cu aceeaşi ocazie, A.R. a afirmat că "J." i-a arătat un articol dintr-un ziar, în care era acuzat de terorism şi spălare de bani, spunând că articolul a fost comandat de ei şi pot comanda şi alte articole care să ducă la expulzarea sa, sau pot face să fie arestat, dacă nu îi ajută să obţină proprietatea terenului. În acest scop i-au solicitat lui A.R. să dea o declaraţie în sensul că nu a dat banii inculpatului S.C., conform contractului, şi în acest mod să se obţină anularea contractului de vânzare-cumpărare între el şi acesta, precum şi cele subsecvente, promiţându-i-se că numitul M.A. zis "S." ar fi avut influenţa necesară pentru a rezolva problemele pe care A.R. a susţinut că le-ar fi avut cu poliţia şi parchetul, dacă ar fi de acord cu această variantă.
Numitul A.R. a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie, condiţii în care au fost realizate, în iulie 2005, interceptări de convorbiri telefonice şi ale discuţiilor purtate în mediul ambiental. Din discuţiile interceptate de D.N.A. în Dosarul cu nr. 125/P/2005 au reieşit metodele prin care inculpatul B.I. a încercat să obţină fraudulos proprietatea insulei, precum şi date privind înţelegerea ilicită dintre inculpatul S.C., pe de o parte şi pe de altă parte, inculpatul B.I., «nevasta» acestuia (astfel cum interlocutorii se referă la inculpata T.I.) şi numitul M.A. zis "S.", având ca scop dobândirea proprietăţii terenului de către inculpatul B.I.
Copii ale proceselor-verbale de redare a convorbirilor sus-menţionate au fost depuse de A.R. în dosarul privind plângerea formulată de S.C., o parte din acestea fiind descoperite şi la locuinţa inculpatul B.I. cu ocazia percheziţiei domiciliare. Acestea au confirmat declaraţiile martorului A.R.
Fiind audiat de către instanţă cu privire la aspectele mai sus menţionate, martorul a arătat că la solicitarea numiţilor M.M. şi N.C. a acceptat să se întâlnească la restaurantul "D." cu inculpatul B.I. ("J."), acesta susţinând că soţia sa (inculpata T.I.) a dobândit acelaşi teren pe care el îl cumpărase în anul 1998 în baza unui "contract de mână", solicitându-i-se de către reprezentantul inculpatului S.C. să declare că la momentul dobândirii terenului acesta nu a remis banii vânzătorului şi în cazul în care va fi de acord ar "putea primi suma de 500.000 euro", iar în cazul în care refuză solicitarea vor apărea în ziar articole denigratoare, chiar la momentul întâlnirii fiindu-i prezentat un astfel de articol ce denigra persoana martorului. A mai arătat martorul că nu a avut niciun fel de discuţie cu inculpatul C.G.
Iată deci că, dacă până în data de 14 iunie 2005, inculpatul B.I. nu a întreprins nicio acţiune de natură a contura convingerea ori măcar presupunerea că T.I. a dobândit proprietatea asupra terenului în cauză (prin actul antedatat încercând a se demonstra calitatea acesteia de proprietar începând cu data de 04 ianuarie 1998), ulterior acestui moment au început să se întreprindă acţiuni menite să creeze o astfel de realitate, acţiuni realizate nu doar de inculpatul B.I., în calitatea sa de partener de viaţă al inculpatei T.I., ci şi de inculpatul C.G., care se dovedeşte a fi interesat direct de teren (a se vedea incidentul cu L.I., L.Z. menţionat anterior), deşi până la data de 04 iulie 2005 (data perfectării contractului între inculpat şi partea vătămată) acest inculpat nu a avut niciun, măcar aparent, drept asupra terenului.
Mai mult, ulterior aceluiaşi moment - 14 iunie 2005 - când inculpatul S.C. a promovat o acţiune civilă prin intermediul căreia a dorit a obţine anularea contractului de vânzare-cumpărare perfectat la 20 ianuarie 1998 şi a tuturor "contractelor subsecvente de vânzare-cumpărare încheiate ulterior", fiind vorba şi de contractele de vânzare-cumpărare dintre SC N.R. România SRL şi C.G. din 04 iulie 2005, dintre C.G. şi B.I. din 05 ianuarie 2007, dar şi de antecontractul intervenit între inculpat şi T.I. ("încheiat ulterior" datei de 20 ianuarie 1998), martorii B.C. şi Z.V., angajaţi de inculpatul S.C. pentru redactarea acţiunii, au primit la rândul lor ameninţări.
Astfel, martorul B.C. a declarat în cursul urmăririi penale:
"Am fost sunat de către un individ care mi-a spus că se îndreaptă spre locuinţa mea, şi că, dacă nu mă retrag din dosarul cu d-l S., o să am de-a face cu el. Un alt individ i-a luat telefonul din mână primului şi mi-a spus că el este şmecher că e şeful ţiganilor, că să nu mă prindă pe la Tribunal în ziua respectivă; că ne-am interesat şi că "m-am interesat şi ştiu unde stai şi vin peste tine!", a replicat "să nici nu intri vreodată în acest dosar" că este o problemă de rezolvat între el şi S. Apoi m-a întrebat cine stă în spatele acestei afaceri şi cine vrea să preia insula C.". Din cauza stării de teamă creată de aceste ameninţări, martorul a refuzat să mai intre în dosar.
Martorul şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, fiind audiat de Tribunal la 05 iulie 2010; martorul a arătat: "În data de 30 iulie 2007 am fost contactat telefonic de o persoană necunoscută mie, care mi-a spus să mă retrag din dosarul din acea zi; această persoană mi-a spus «noi suntem pe autostradă şi ne îndreptăm spre tribunal, să nu intri în dosarul acesta că vei avea de-a face cu noi» acea persoană a mai arătat că are cunoştinţă unde locuiesc şi că voi avea probleme dacă voi intra în acea cauză. Arăt că în contractul a cărui anulare se dorea părţi erau S.C. şi C.G. Arăt că am redactat acţiunea în condiţiile sus-menţionate numai pentru imobilul din C. Arăt că la telefon interlocutorul nu a făcut referire la vreuna din cauzele de care eu aveam cunoştinţă şi care-l priveau pe S.C., doar cu excepţia cauzei privitoare la acţiunea în anulare vizând imobilul din C. (terenul în cauză n.i), în celelalte cauze aveam delegaţie şi participam efectiv, astfel că aveam cunoştinţă de termenele date în acele cauze şi nu era vorba de niciuna din ele".
La rândul său, martorul Z.V., audiat în cursul urmăririi penale a declarat: "Am primit mai multe telefoane (...) prin care am fost ameninţat, atât eu personal, cât şi familia mea şi colaboratorii mei din România, în sensul de a mă retrage din poziţia mea de prieten şi consultant personal al numitului S.C. referitor la toate litigiile care au ca obiect terenul (insula) situat în Bucureşti, str. T., Sect.2, inclusiv a colaboratorilor mei care au calitatea de avocaţi aleşi ai numitului S.C. în aceste litigii. Mi-au spus în mod direct şi explicit că în situaţia în care nu vom renunţa la colaborarea şi prietenia noastră cu numitul S.C., aceştia vor trece la măsuri dure împotriva noastră, prin sechestrări şi chiar uciderea noastră".
Deşi au fost întreprinse de către instanţă toate demersurile procedurale în vederea audierii acestui martor, nu s-a putut proceda la audierea sa, martorul nefiind găsit la niciuna din adresele la care a fost citat, urmând a se reţine declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale, declaraţie neinfirmată de vreun alt mijloc de probă, ci dimpotrivă confirmată de inculpatul S.C. şi martorul B.C. ("eu l-am mai întâlnit pe inculpatul S. şi acesta mi-a spus că şi Z. a fost ameninţat pentru a nu intra în acel dosar civil").
Faptul că data reală a momentului întocmirii înscrisului sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" încheiat între inculpaţii S.C. şi T.I. a fost 14 iunie 2005, şi nu 20 ianuarie 1998, aşa cum au susţinut inculpaţii T.I. şi B.G. (direct interesaţi, câtă vreme, în prezenta cauză sunt cercetaţi şi sub acest aspect, al antedatării înscrisului cu intenţia producerii de consecinţe juridice), a rezultat nu numai din evoluţia evenimentelor descrise anterior (ulterior momentului iunie 2005), ci şi din declaraţia unuia dintre semnatarii înscrisului, parte a acestuia, cercetat la rândul său şi sub acest aspect ca şi ceilalţi doi inculpaţi (T.I. şi B.G.) şi care, cel puţin teoretic, ar fi trebuit să fie interesat să declare în sensul celor susţinute şi de inculpaţii T. şi B. pentru a înlătura răspunderea sa, dar care nu a procedat în acest mod, recunoscând că a greşit când a încercat, ca pe căi paralele celor legale, să-şi rezolve problemele legate de teren şi anume inculpatul S.C.
Astfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul S.C. a arătat că în anul 2005, prin intermediul unor persoane a făcut cunoştinţă cu numitul M.A. pentru ca acesta să-l ajute să recupereze insula. "Pe data de 14 iunie 2005, am mers cu acesta la locuinţa d-lui B.I., aici se mai aflau d-nii C.G. pe care eu îl cunoşteam, M.A. (...) B.G. (...) B.I. mi-a promis că el poate să-l scoată pe A.R. şi pe evreul care are acte pe terenul respectiv. Pentru aceasta eu să fac o chitanţă cu data de 04 ianuarie 1998, stabilind preţul terenului la 540.000 dolari. În aceeaşi zi am mers la notar şi am încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu concubina lui B.I., pe nume T.I., în care am menţionat că aş fi primit în 1998 o parte din bani, iar restul i-am primit în aceeaşi zi. În realitate nu am primit niciun ban de la aceştia. Tot în aceeaşi zi am încheiat un contract de împrumut prin care B.I. şi C.G. arătau că au primit de la mine suma de 180.000 euro". "Pentru preţul pe care urma să-l primesc am încheiat cu B.I. şi C.G. un înscris sub semnătură privată prin care cei doi îmi erau datori cu suma de 180.000 euro, pe care au semnat ca martori M.A. şi B.G.".
"În fapt B. a intrat în posesia terenului imediat după încheierea antecontractului, punând o barieră şi mai mulţi paznici ţigani care nu mai permiteau accesul în zonă".
"B.I. a afirmat în toate discuţiile noastre că el este proprietarul terenului şi că atunci când va vinde îmi va da şi mie o cotă-parte".
"Ulterior B.I. s-a lăudat în repetate rânduri spunându-mi cum a procedat: pe A.R. l-au prins şi l-au dezbrăcat de haine, rămânând în pielea goală, l-au ridicat de gât şi l-au făcut să recunoască că nu mi-a dat niciun ban pe acest teren şi că a vrut să-mi tragă ţeapă; pe israelianul L.Z. l-au prins pe insulă, au trimis 30 de ţigănci, l-au băgat în lac şi l-au ameninţat că dacă mai vine pe acolo, îl îneacă".
"Nici B.I. sau T.I. nu mi-au dat sumele de bani menţionate în contracte. În anul 2007 am depus la Oficiul cadastru şi Publicitate Imobiliară, o cerere de consemnare a unui litigiu. B.I. şi concubina sa T.I. au început să mă ameninţe cu moartea, cu răpirea nepoţilor, pentru a mă determina să renunţ la orice demers privind terenul. Aceste ameninţări le-am primit, atât telefonic, cât şi direct".
Fiind audiat de către instanţă, inculpatul S.C. şi-a menţinut poziţia procesuală din cursul urmăririi penale, arătând că într-adevăr a apelat la inculpaţii C.G., B.I., T.I. şi B.G. pentru a-l ajuta să recupereze terenul vândut în anul 1998 şi, în realizarea solicitării sale, la data de "14 iunie 2005 am încheiat o chitanţă pe care am antedatat-o, din cuprinsul căreia rezulta că am vândut terenul inculpatei T.I. La acea dată am primit suma de 20.000 euro, sunt singurii bani pe care i-am primit. Eu aşteptam de la aceştia să mă ajute să recuperez terenul".
Inculpatul B.I. şi inculpata T.I. au susţinut, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, că la momentul iunie 2005, când între inculpată şi S.C. au fost încheiate actele anterior menţionate (înscris sub semnătură privată, antecontract de vânzare-cumpărare, procură) cei doi nu mai erau parteneri de viaţă, inculpatul B.I. neavând nicio implicare, şi mai mult, nici cunoştinţă de cele petrecute la acea dată.
Aceste susţineri ale inculpaţilor au fost înlăturate de instanţă ca nesincere motivat: de declaraţiile inculpatului S.C. (anterior dezvoltate), de declaraţiile date de chiar cei doi inculpaţi în Dosarul cu nr. 3617/P/2002 - în care aceştia arată că sunt concubini de 22 de ani, au împreună 4 copii -, de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, din care rezultă că inculpatul B.I. se referă la inculpată ca fiind nevasta sa, la adresa din str. G., ca fiind "acasă", de faptul că urmare percheziţiei domiciliare efectuată la adresa din str. G. au fost găsite documente privind terenul din str. T., dar şi armele de foc deţinute legal de inculpatul B.I., precum şi o importantă sumă de bani aparţinând acestuia.
Mai mult şi extrem de relevant în reţinerea implicării inculpaţilor C.G. şi B.I., încă din data de 14 iunie 2005, la demararea demersurilor în vederea obţinerii terenului în cauză, la relaţiile apropiate dintre B.I. şi T.I., o constituie încheierea la aceeaşi dată, la care între S.C. şi T.I. s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" şi anume, 14 iunie 2005, a unui contract de împrumut sub semnătură privată între acelaşi S.C. în calitate de împrumutător şi inculpaţii B.I., C.G., în calitate de împrumutaţi, având ca obiect suma de 180.000 euro.
A privi această împrejurare, şi anume cea a întocmirii celor patru acte la aceeaşi dată, parte fiind în toate cele patru acelaşi inculpat S.C., iar celelalte părţi inculpaţii T.I., B.I. şi C.G., şi a socoti că între cei din urmă trei inculpaţi nu a existat legătură şi că demersurile lor nu converg către realizarea aceluiaşi scop ar fi reprezentat o negare nejustificată a evidenţei, o demolare fără acoperire a logicii.
Faptul că cele patru înscrisuri întocmite în data de 14 iunie 2005 la care am făcut referire anterior (contract de vânzare-cumpărare antedatat 04 ianuarie 1998, contract de împrumut, antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică, procură-mandat în formă autentică) au avut menirea de a crea o falsă situaţie de fapt şi juridică a terenului în cauză, demonstrându-se şi în acest mod intenţia concertată a inculpaţilor C.G. şi B.I., ca prin intermediul şi cu ajutorul inculpaţilor T.I. şi B.G. să dobândească fraudulos sub aparenţa unui fals legal proprietatea acestui teren, rezultă şi din conduita ulterioară a celor doi inculpaţi, din conţinutul evenimentelor ce au succedat momentului iunie 2005.
Aşa cum s-a arătat, inculpatul C.G. a avut cunoştinţă (şi nu numai) de înscrisul întocmit între S.C. şi T.I. (antedatat), precum şi de procura prin care S.C. a împuternicit-o pe inculpată "să vândă, chiar şi sie însăşi, la preţ de 540.000 dolari SUA, preţ pe care l-am primit anticipat" terenul în cauză (întocmirea contractului de împrumut la aceeaşi dată şi "întâlnirea" dintre inculpatul C.G. şi L.Z., L.I. sunt evidente în acest sens).
Cu toate acestea, inculpatul C.G., care se pretinde a fi de bună-credinţă în întocmirea actelor privitoare la dreptul de proprietate asupra acestui teren, nu a apelat la inculpata T.I. pentru a obţine proprietatea terenului, acţiune ce a demonstrat faptul că acesta nu a avut niciun moment convingerea ori măcar presupunerea că inculpata ar fi avut vreun drept asupra terenului, ci a încercat şi a reuşit prin manopere pe care le-a prezentat, să dobândească în acte dreptul de proprietate de la SC N.R. România SRL, societate pe care a socotit-o titulară a dreptului de proprietate (dacă lucrurile nu ar fi stat astfel, inculpatul nu ar fi perfectat contractul de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005, vânzător fiind SC N.R. România SRL).
Mai mult, între inculpaţii C.G. şi B.I. au existat relaţii de prietenie, astfel că acţiunea acestuia de cumpărare a terenului de la societatea comercială, în condiţiile în care T.I. ar fi plătit banii reprezentând contravaloarea terenului (suma de 540.000 dolari SUA), iar aceasta a fost şi era partenera de viaţă a inculpatului B.I., şi de a vinde ulterior acest teren inculpatului B.I. (la 05 ianuarie 2007), primind de la acest din urmă inculpat banii reprezentând contravaloarea terenului, ar sfida orice logică.
Acceptând buna-credinţă pe care a invocat-o cei doi inculpaţi, concluzia ar fi că inculpatul B.I. a plătit de două ori preţul pentru acest teren, prima dată prin intermediul concubinei sale T.I. şi a doua oară cu "ajutorul" prietenului său C.G. de la care "cumpără" acelaşi teren.
Deşi avea cunoştinţă de calitatea lui L.Z. de administrator al SC N.R. România SRL (a se vedea întâlnirea dintre inculpatul C.G. şi L.Z., la care ne-am referit anterior, ocazie cu care cei doi au făcut schimb de cărţi de vizită), inculpatul C.G. a acceptat cu multă "uşurinţă" ca la data de 04 iulie 2005 să se prezinte la notariatul N. (în faţa notarului C.R.O.) împreună cu o persoană ce s-a prezentat I.M. - reprezentant al SC N.R. România SRL şi să obţină prin cumpărare proprietatea terenului în cauză, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3245.
În faţa notarului I.M. a prezentat un paşaport (cetăţean sudanez refugiat în România) şi decizia asociatului unic al SC N.R. România SRL nr. 318 din 30 iunie 2005, prin care acesta era aparent împuternicit să vândă terenul din str. T.
Referitor la această decizie, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 222830/2008 şi nr. 2257094/2008, s-a reţinut că aceasta a fost falsificată, atât prin alterarea semnăturii - "semnăturile de la rubrica "Administrator" nu au reprodus semnăturile lui L.Z., cât şi prin aplicarea unei ştampile false - impresiunea de ştampilă de la rubrica "Administrator" nu a fost aplicată cu ştampila SC N.R. România SRL, numitul I.M. neaflându-se niciodată în raporturi juridice (sau în vreo altă legătură) cu SC N.R. România SRL.
Că lucrurile au stat în modul anterior descris, şi anume faptul că I.M. şi-a declinat o calitate pe care nu a deţinut-o şi nici nu o deţinuse vreodată (aceea de reprezentant al societăţii) a rezultat şi din reacţia societăţii în cauză, care a promovat o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de 04 iulie 2005 şi de nulitate a Deciziei nr. 318 din 2005, formulată la data de reprezentantul legal al SC N.R. România SRL şi anume L.Z.
Mai mult, urmare solicitării adresate Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de a pune la dispoziţie toate documentele aflate în evidenţe privind SC N.R. România SRL s-a constatat că la persoane împuternicite, nu apare niciodată I.M., iar între deciziile asociatului unic nu s-a regăsit nicio decizie prin care acesta să fi fost împuternicit; totodată, în ziua în care a fost datată Decizia nr. 318, şi anume 30 iunie 2005, a fost înregistrată la ONRC Decizia nr. 1 a asociatului unic, însă cele două nu au aceeaşi ştampilă, fiind practic imposibil să fie emise 318 decizii ale asociatului unic într-o singură zi.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 225640 din 23 mai 2008 s-a stabilit că semnătura de la rubrica "Vânzător SC N.R. România SRL prin asociat unic şi administrator I.M." nu a fost executată de I.M. - la întocmirea raportului în cauză au fost puse la dispoziţie şi utilizate pentru comparare următoarele documente: documentul eliberat de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, înregistrat sub nr. 31688/K/MR din 14 ianuarie 2004 şi adresat lui I.M.; cererea de eliberare a unei copii legalizate întocmită pe numele I.M. din Dosarul nr. 593/2004 înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti; cererea de asistenţă judiciară gratuită datată 23 februarie 2004 şi întocmită pe numele I.M.; plângerea întocmită pe numele I.M. şi înregistrată la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi sub nr. 808532 din 20 ianuarie 2004; declaraţia înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 593 din 26 aprilie 2004, întocmită pe numele I.M.
La data de 13 iulie 2005 inculpatul C.G., fiind însoţit de aceeaşi persoană prezentă la 04 iulie 2005, s-a prezentat la cabinetul aceluiaşi notar şi în faţa aceluiaşi notar public C.R.O., emiţându-se o încheiere de completare a contractului de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005, încheierea cu nr. 13309.
Cu privire la I.M., din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, Tribunalul a reţinut următoarele: - cetăţeanul de origine sudaneză a intrat în România legal, deţinând statutul de refugiat în baza Sentinţei civile nr. 3164, pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în data de 07 iunie 2004; - din anchetele sociale realizate de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a rezultat că acesta nu avea ocupaţie, nu avea locuinţă, nici surse de venit, fiind cazat la Căminul pentru refugiaţi din str. T. (unde de altfel are şi domiciliul), nu a cunoscut limba română, este analfabet, iar în urma supunerii la tortură şi tratamente inumane, degradante timp de mai mulţi ani în ţara de origine Sudan - este traumatizat fizic, dar mai ales psihic, aspecte declarate în faţa instanţei, dar evidenţiate şi în raportul psihiatric şi somatic întocmite de medici din cadrul Centrului Medical de Reabilitare, fiind diagnosticat cu "tulburare posttraumatică de stres cu o evoluţie cronică îndelungată, eventual toată viaţa şi necesită un tratament pe termen lung" fiindu-i prescris tratament psihotrop sub supraveghere medicală şi psihoterapie; - urmare verificărilor în bazele de date privind intrările şi ieşirile din România ale cetăţenilor străini s-a stabilit că I.M. a părăsit România în data de 10 iulie 2005 fără a mai reveni în ţară ulterior; - din declaraţia dată de martorul I.M.M.H., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti a rezultat că I.M. nu era cunoscător de limbă română; martorul a arătat "Aşa cum arătat în cursul urmăririi penale n.i. - I.M. nu cunoştea limba română, nu ştia să scrie sau să citească în limba română. Eu îl cunosc pe I. de când acesta a venit în ţară. Eu l-am cunoscut aşa cum am arătat în virtutea faptului că aveam un restaurant, unde veneau mai mulţi conaţionali, acolo venea şi I., cu acesta vorbeam în limba arabă. Arăt că angajaţii mei erau cetăţeni români şi eu am spus că I. nu cunoştea limba română pentru că atunci când venea la restaurant şi comanda mâncare, acesta apela la mine când făcea comanda, nu se adresa direct ospătarilor vorbitori de limba română. De la ceilalţi conaţionali şi din faptul că I. nu a mai apărut la restaurant, am dedus că acesta ar fi părăsit teritoriul României".
Referitor la persoana care s-a prezentat la data de 04 iulie 2005 cu numele de I.M., notarul public O.C.R. a declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, că aceasta era cunoscătoare de limba română: "SC N.R. România SRL a fost reprezentată de o persoană de culoare al cărui nume nu îl mai reţin. Această persoană, reprezentantă a societăţii, a fost întrebată dacă este cunoscătoare de limba română, răspunsul fiind afirmativ, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune prezenţa unui translator. Eu nu am avut rezerve relativ la capacitatea de înţelegere, capacitatea de exerciţiu a reprezentantului SC N.R. România SRL, în caz contrar aş fi refuzat perfectarea actelor ".
Martora a mai arătat că persoana care s-a prezentat la biroul notarial în data de 04 iulie 2005 este aceeaşi persoană cu cea prezentă la acelaşi birou în data de 13 iulie 2005 (data întocmirii încheierii de completare a contractului de vânzare-cumpărare) şi la 27 aprilie 2006 (data formulării declaraţiei de renunţare la exercitarea căii de atac a recursului).
Din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă anterior dezvoltate a rezultat că persoana, care l-a însoţit pe inculpatul C.G. în faţa notarului public C.R.O. la datele de 04 iulie 2005, 13 iulie 2005, şi 27 aprilie 2006 şi, care utilizând un act fals (Decizia nr. 318 din 30 iunie 2005) a contribuit la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare ce conferea inculpatului calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, nu a fost una şi aceeaşi cu adevăratul I.M., acesta din urmă fiind, aşa cum am arătat, necunoscător de limba română, cu afecţiuni psihice şi care la data de 10 iulie 2005 a părăsit teritoriul României, fără a mai reveni în ţară ulterior.
De altfel, instanţa a întreprins numeroase demersuri procedurale în încercarea de a-l audia pe I.M., acesta fiind citat la mai multe termene, nereuşindu-se audierea acestuia, împrejurare reţinută ca argument suplimentar în sprijinul afirmaţiei autorităţilor în sensul că după părăsirea ţării persoana în cauză nu a mai revenit în România.
Inculpatul C.G. a încercat să acrediteze ideea că nu a avut nicio implicare cât priveşte activitatea nelegală a falsului I.M. şi că societatea al cărei reprezentant s-a pretins (şi căreia îi recunoaşte calitatea de titulară a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză) a fost practic răspunzătoare de felul în care a înţeles să-şi gestioneze patrimoniul.
Această susţinere a inculpatului fiind înlăturată de instanţă motivat de faptul că în luna iulie 2005 SC N.R. România SRL, prin administratorul său de la acea dată L.Z. nu a avut nicio intenţie de a înstrăina terenul în cauză, aflat în patrimoniul său şi nici nu a avut cunoştinţă de manoperele frauduloase ce au condus la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare din data 04 iulie 2005.
Că aceasta este realitatea a rezultat şi din conduita societăţii păgubite prin manoperele arătate, aceasta prin reprezentantul său legal L.Z. (şi ulterior prin Z.Y.M.) formulând plângere împotriva notarului public O.C.R., reclamând faptul că notarul a autentificat în mod abuziv sub nr. 3245 din 4 iulie 2005 contractul de vânzare-cumpărare a terenului situat administrativ în Bucureşti, Str. T., Sector 2, proprietatea societăţii şi care astfel a fost vândut de I.M. lui C.G.; petenta a precizat că falsul vânzător a prezentat Decizia nr. 318 din 30 iunie 2005 pretins emisă de SC N.R. România SRL, iar notarul public nu a depus diligenţele necesare în vederea verificării autenticităţii acestui înscris - aspecte ce rezultă din adresa cu nr. 2339/P/2010 înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data 09 februarie 2011, iar la 13 octombrie 2005 a formulat o acţiune civilă de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data 04 iulie 2005.
Prin urmare, persoana care s-a prezentat la datele anterior menţionate în faţa notarului O.C.R. şi-a declinat o falsă identitate, a prezentat un fals document ce atesta neconform realităţii că era împuternicită de proprietar să vândă inculpatului C.G. un teren pe care acesta era interesat să-l deţină (începând cu momentul 14 iunie 2005, astfel cum am dezvoltat anterior), a fost o persoană necunoscută vânzătorului şi care nu s-a prezentat însoţit de nicio altă persoană decât de inculpatul C.G., cu excepţia datei de 27 aprilie 2006, când, alături de cei doi s-a aflat în faţa notarului şi martora C.F. (avocat).
Referitor la prezenţa sa în faţa notarului la data menţionată anterior, martora audiată fiind în cursul urmăririi penale a declarat că a fost contactată de inculpatul C.G. care i-a solicitat prezenţa la un notariat, rugând-o să dea o declaraţie notarială (în numele SC N.R. România SRL) de renunţare la exercitarea căii de atac. Martora a arătat că s-a prezentat la notariatul N., a semnat declaraţia sa, după care inculpatul C.G. i-a înmânat toate cele trei declaraţii (ale martorei, falsului I.M. şi inculpatului C.), solicitându-i să le depună la instanţă (civilă). Citată de instanţă în vederea audierii la numeroase termene, inclusiv cu mandat de aducere, martora nu s-a prezentat.
Aşa cum am arătat anterior, la data 13 octombrie 2005, reprezentantul legal al SC N.R. România SRL, numitul L.Z. a promovat acţiune de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data 04 iulie 2005 şi de nulitatea Deciziei nr. 318 din 2005, acţiune ce a format obiectul Dosarului nr. 4893/2005 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În aceste condiţii, văzându-se ameninţat în păstrarea calităţii sale de titular al dreptului de proprietate cât priveşte terenul în cauză, inculpatul C.G. continuă seria manoperelor frauduloase având drept scop păgubirea SC N.R. România SRL prin scoaterea din patrimoniul acesteia a terenului.
Astfel, în data de 11 noiembrie 2005, la acelaşi notariat N. şi în faţa aceluiaşi notar public C.R.O. s-a prezentat o persoană cu numele de R.V., prezentând un paşaport emis pe acest nume de autorităţile Republicii Moldova şi care, utilizând decizia asociatului al SC N.R. România SRL nr. 27 din 10 noiembrie 2005, decizie prin care R.V. ar fi fost împuternicit să reprezinte societatea în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 4893/2005 în vederea stingerii litigiului dintre această societate şi inculpatul C.G., a întocmit o declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. 5967 prin care SC N.R. România SRL este de acord cu stingerea litigiului cu C.G.
Cât priveşte autenticitatea Deciziei cu nr. 27 din 10 noiembrie 2005 din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 martie 2008 şi din 27 mai 2008 rezultă că acest înscris a fost falsificat, atât prin alterarea semnăturilor de la rubrica "administrator", care nu au reprodus semnăturile lui L.Z., cât şi prin aplicarea unei ştampile false, impresiunea de ştampilă de la rubrica "administrator" nefiind aplicată cu ştampila SC N.R. România SRL.
Mai mult şi extrem de important în stabilirea şi reţinerea unei acţiuni concertate, singulare, emanând de la aceeaşi persoană (ori grup organizat şi când facem referire la grup avem în vedere sensul gramatical al termenului şi nu cel juridic) şi având unic scop, acel al scoaterii din patrimoniul SC N.R. România SRL al terenului în suprafaţă de 36.000 mp din Str. T. Sector 2 Bucureşti, l-a constituit faptul că impresiunile de ştampile aplicate pe decizia asociatului unic al SC N.R. România SRL nr. 318 din 30 iunie 2005 (utilizată de falsul I.M.) şi pe decizia asociatului unic al SC N.R. România SRL nr. 27 din 10 noiembrie 2005 (utilizată de falsul R.V.), au fost aplicate cu aceeaşi ştampilă falsă.
Cu privire la numitul R.V., din cuprinsul materialului probator existent la dosar, Tribunalul a reţinut următoarele:
- în urma verificărilor în bazele de date privind intrările şi ieşirile din România ale cetăţenilor străini, a rezultat că R.V. nu se afla în România nici la data întocmirii deciziei falsificate (10 noiembrie 2005), nici la data declaraţiei făcute în faţa notarului public (11 noiembrie 2005) şi nici la data delegării avocatului C.F. pentru retragerea acţiunii în justiţie (01 februarie 2006), cu privire la această din urmă împrejurare urmând a dezvolta mai jos;
- paşaportul numitului R.V. a fost declarat pierdut de către chiar titularul acestuia în faţa autorităţilor din Republica Moldova în data de 23 martie 2004;
- audiat fiind în faţa autorităţilor Republicii Italia, care au dat curs cererii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti de efectuare a comisiei rogatorii (martorul aflându-se în interes de serviciu în Italia), R.V. a declarat că nu a participat la nicio tranzacţie imobiliară în România, nu a fost împuternicit de nicio societate în sensul renunţării la vreun litigiu, nu s-a prezentat în faţa niciunui notar pentru a face o declaraţie notarială, nu a împuternicit vreun avocat în România pentru retragerea unei acţiuni în justiţie. Fiindu-i prezentate fotografii ale numiţilor C.R.O., C.F., C.M. şi inculpatului C.G., martorul a declarat că nu cunoaşte niciuna dintre persoanele arătate;
- susţinerile martorului au fost confirmate de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 276835 din data de 24 aprilie 2009 care au stabilit faptul că semnăturile care au apărut pe împuternicirea acordată avocatului C.F., pe declaraţia notarială autentificată cu nr. 5967 din 11 noiembrie 2005 la B.N.P N., prin care în numele lui R.V. se renunţă de către SC N.R. România SRL la litigiu, pe cererea adresată B.N.P N. redactată pe numele R.V., pe cererea de preschimbare a termenului de judecată, nu au fost executate de R.V.;
- potrivit relaţiilor date de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (căruia i-au fost solicitate toate documentele aflate în evidenţe privind SC N.R. România SRL), la persoane împuternicite nu figurează nici I.M. (aşa cum am mai arătat), dar nici R.V., iar între deciziile asociatului unic nu s-au regăsit niciuna dintre deciziile prin care aceştia să fi fost împuterniciţi;
Din analiza coroborată a sus-menţionatelor mijloace de probă s-a desprins concluzia că persoana care s-a prezentat în faţa notarului public la data de 11 noiembrie 2005 şi care a întocmit o declaraţie notarială prin care SC N.R. România SRL a fost de acord cu stingerea litigiului cu C.G., care la data de 01 februarie 2006 a delegat-o pe martora C.F. pentru retragerea acţiunii în justiţie de către SC N.R. România SRL, nu a fost una şi aceeaşi persoană cu adevăratul R.V., care, aşa cum s-a arătat, şi-a pierdut paşaportul în anul 2004, fiind declarat pierdut de către acesta în faţa autorităţilor emitente la 23 martie 2004.
Folosirea unor persoane care s-au prezentat sub false identităţi, astfel cum s-a dezvoltat anterior, utilizându-se acte de identitatea a unor persoane care nu s-au aflat în România şi care nici nu s-au aflat în ţară la întocmirea majorităţii actelor de interes în cauză, (13 iulie 2005 - data încheierii de completare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3245 din 4 iulie 2005 dintre SC N.R. România SRL, prin I.M. şi inculpatul C.G., 27 aprilie 2006 - dată la care falsul I.M. dă declaraţia de renunţare la exercitarea căii de atac în faţa aceluiaşi notar, 11 noiembrie 2005 - dată la care falsul R.V. se prezintă în faţa aceluiaşi notar şi se întocmeşte declaraţia notarială prin care SC N.R. România SRL este de acord cu stingerea litigiului cu C.G., 01 februarie 2006 - dată la care persoana sub falsă identitate R.V. a delegat-o pe C.F. pentru retragerea acţiunii în justiţie de către SC N.R. România SRL), faptul că aceeaşi ştampilă falsă a fost aplicată pe Decizia nr. 318 din 30 iunie 2005 (prin care SC N.R. România SRL împuterniceşte pe I.M. să vândă terenul în cauză), pe Decizia nr. 27 din 10 noiembrie 2005 (prin care R.V. este împuternicit de societate să o reprezinte în vederea stingerii litigiului cu C.G.), pe împuternicirea acordată martorei (avocat) C.F. de către R.V., pe tranzacţia prin care C.F. a renunţat în numele societăţii la litigiul cu C.G., au condus la concluzia certă, în sensul că "în spatele tuturor acestor demersuri frauduloase având drept scop transferul dreptului de proprietate din patrimoniul SC N.R. România SRL în patrimoniul dobânditorului din data de 04 iulie 2005 - inculpatul C.G., s-a aflat una şi aceeaşi persoană.
Ori, cine ar fi avut interes ca acest transfer, prin manoperele anterior menţionate, să se producă, în condiţiile în care SC N.R. România SRL nu a avut (la acel moment) niciun moment intenţia de a înstrăina terenul (şi oricum dacă ar fi dorit acest lucru, evident ar fi făcut-o în schimbul unui preţ pe care l-ar fi stabilit de comun acord cu potenţialul cumpărător), decât "dobânditorul" acestuia conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3245 din 4 iulie 2005, şi anume inculpatul C.G.
Că aceasta este realitatea a rezultat şi din rezultatele percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului C.G. la data de 04 iunie 2008, loc în care a fost descoperit paşaportul numitului R.V. în original (inculpatul recunoscând faptul că are acest paşaport în posesie de la sfârşitul anului 2005), dar şi un fragment al ultimei pagini a contractului de vânzare-cumpărare încheiat prin reprezentant I.M., nesemnat nici de cumpărător, nici de vânzător, precum şi un titlu de proprietate color, din 1991, purtând antetul "România, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor" neavând completată nicio rubrică (în alb).
Mai mult, inculpatul C.G. a fost cel care s-a "îngrijit" ca în cauza civilă cu nr. 4893/2005 (acţiunea formulată de L.Z. de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de 04 iulie 2005 şi de nulitate a Deciziei nr. 318/2005) falsul I.M. să fi beneficiat de asistenţă juridică de specialitate.
Astfel, la data de 22 februarie 2006, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 265082 între avocat P.G. şi T.M., aceasta din urmă fiind concubina lui C.G., obiectul contractului fiind asistenţa juridică în Dosarul nr. 4893/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru clientul I.M.
Referitor la împrejurările încheierii contractului, martora T.E.M. a declarat: "mă aflam împreună cu concubinul meu C.G., iar acesta mi-a cerut buletinul de identitate pentru a angaja un avocat. Am semnat acel contract de asistenţă juridică. Nu am cunoscut nicio persoană pe nume I.M. Tot ce ştiam a fost faptul că nu am nicio calitate în proces, că angajez avocatul pentru o altă persoană".
Martorul G.F. (avocat), referindu-se la condiţiile încheierii contractului de asistenţă arătat, a declarat că, aflându-se în aşteptarea colegii sale P.G. a fost contactat de inculpatul C.G. pe care l-a cunoscut ("un cunoscut de-al meu C.G. zis G.B.") care i-a solicitat să-l ajute în sensul de a face un angajament pentru un prieten de-al său I.M., pe care să-l reprezinte într-un proces civil. În timp ce discutau, la masa celor doi a apărut şi o altă persoană "o doamnă brunetă care a vorbit cu G.B. şi a stat şi ea jos" (martora T.M. n.i.), care a pretins că e concubina "celui trecut în contract" (I.M. n.i.). Pentru că nu avea actele necesare încheierii contractului, martorul a rugat-o pe colega sa, avocat P.G. să facă aceste acte şi, deşi iniţial aceasta nu a vrut (deoarece nu cunoştea dosarul) la insistenţele inculpatului care a spus că era un proces simplu deoarece părţile s-au înţeles, a acceptat.
Martora P.G. a declarat: "nu am fost de acord iniţial întrucât nu cunoşteam dosarul, mi s-a spus încă o dată că părţile s-au înţeles. Acesta (I.M. n.i.) nu era prezent, era în schimb concubina acestuia o anume T.M. Contractul de asistenţă încheiat a fost semnat pentru I. de către concubina prezentă. În instanţă cetăţeanul reprezentat de mine nu a fost, în schimb am văzut că parte în proces era domnul care fusese la întâlnirea cu maestrul meu de la restaurant şi tot atunci am luat la cunoştinţă când s-a făcut apelul că acel bărbat este C.G.".
Martora l-a recunoscut de pe planşe foto pe inculpatul C.G. ca fiind "persoana care era în compania maestrului meu la restaurantul "Z." şi apoi l-am văzut în instanţă" (proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere).
La data de 01 februarie 2006 o persoană ce s-a legitimat cu un paşaport ca fiind R.V. (de reţinut că adevăratul R.V. nu se afla în ţară la acea dată, iar paşaportul în original al acestuia se afla la inculpatul C.G. astfel cum am arătat) a împuternicit-o pe martora C.F. (avocat) să se prezinte în faţa instanţei pentru a semna o tranzacţie prin care SC N.R. România SRL a renunţat la judecată.
Martora s-a prezentat la secţia a IV-a civilă, unde s-a încheiat o tranzacţie, pârâţi în acea cauză fiind soţii C. Referitor la condiţiile încheierii acesteia, martora a declarat "documentul numit tranzacţie nu-mi aduc aminte să-l fi redactat, cu atât mai mult cu cât nu am avut niciodată datele pârâţilor C.G. şi M. Este posibil ca acest document să fi fost redactat de pârâţi, iar eu să-l fi semnat în faţa instanţei. La încheierea acestei tranzacţii nu s-a mai prezentat nimeni din partea societăţii, iar eu nu am fost în posesia ştampilei niciodată. Cauza civilă a fost declinată în favoarea unei instanţe comerciale, în speţă Secţia a VI-a Comercială, care în şedinţa din 23 aprilie 2006 a luat act de renunţarea la judecată".
La câteva zile de la acest moment - 25 aprilie 2006 - inculpatul C.G. a apelat la martora C.F., solicitându-i acesteia să se prezinte la notariat pentru a da o declaraţie de renunţare la exercitarea căii de atac, lucru care s-a şi întâmplat, astfel că la 27 aprilie 2006 inculpatul C.G. împreună cu avocatul C.F. şi cu o persoană folosind datele lui I.M. (care aşa cum am arătat nu mai era în ţară) s-au prezentat la notariatul N. şi în faţa notarului public C.R.O. au fost încheiate următoarele acte: declaraţia martorei C.F. de renunţare, în numele SC N.R. România SRL la exercitarea căii de atac în cauza civilă - autentificată prin încheierea nr. 2341; declaraţia în numele lui I.M. prin care şi acesta renunţă la exercitarea căii de atac, autentificată prin încheierea nr. 2342; declaraţia soţilor C. în acelaşi sens autentificată prin încheierea nr. 2343.
În timpul desfăşurării procesului civil administratorul SC N.R. România SRL - L.Z. - a decedat (în data de 09 decembrie 2005) continuatorul activităţii de administrare, martorul Z.Y.M. fiind cel care a promovat recurs împotriva sentinţei prin care s-a luat act de renunţarea la judecată a societăţii (Curtea de Apel Bucureşti - Dosar nr. 1034/3/2006), precum şi plângeri penale împotriva lui I.M., R.V. şi notarului public C.R.O.
Determinat de conduita noului administrator al societăţii păgubite şi în continuarea demersurilor sale frauduloase, inculpatul C.G. a împuternicit un alt avocat, I.A., să îl reprezinte atât pe el, cât şi pe soţia sa C.M., dar şi pe I.M. (din nou) în acelaşi dosar, toţi trei fiind trecuţi pe aceeaşi delegaţie semnată în fals în dreptul lui I.M., obiectul fiind asistenţa juridică în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, Dosar nr. 1034/3/2006.
Fiind audiat, martorul I.A. a declarat că, dintre cele trei persoane care au apărut menţionate în împuternicirea avocaţială (în baza contractului de asistenţă juridică nr. 120 din 19 octombrie 2006), nu s-a întâlnit decât cu inculpatul C.G., acesta fiind cel care a luat împuternicirea şi adus-o având trei semnături, despre care a susţinut că sunt ale persoanelor menţionate în act, celelalte persoane (C.M., I.M.) nefiind prezente nici la termen, în sala de judecată. Martorul a mai declarat că nici inculpatul C.G., şi nici o altă persoană nu s-a prezentat pentru a semna contractul de asistenţă.
Implicarea inculpatul B.I. în acţiunile frauduloase ce au avut drept scop transferul forţat al dreptului de proprietate asupra terenului aparţinând SC N.R. România SRL iniţial, în patrimoniul inculpatului C.G. şi ulterior în cel al inculpatului B.I., a rezultat nu doar din participarea acestuia la perfectarea actelor încheiate în data de 14 iunie 2005, dată la care, prin intermediul concubinei sale - inculpata T.I. şi cu concursul prietenului său - inculpatul C.G., acesta încearcă să dobândească ilicit proprietatea (falsul contract de vânzare-cumpărare urma să stea la baza dobândirii ilicite a dreptului de proprietate asupra terenului de către inculpatul B.I., în timp ce contractul de împrumut, care masca falsul contract de vânzare-cumpărare, avea să garanteze dobândirea ilicită a unei sume de bani de către inculpatul S.C.), dar şi din declaraţiile martorului A.R. cu care inculpatul s-a întâlnit în vara aceluiaşi an 2005 (evenimente dezvoltate în cuprinsul prezentei hotărâri), din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză.
Astfel, în cadrul discuţiilor (la începutul lunii iulie 2005) i s-a transmis martorului A.R., faptul că inculpatul B.I. i-a solicitat să facă în aşa fel încât "să dispară L.Z. ăsta, ca ei să-şi facă treaba sau dacă nu, L.Z. să-i dea o procură"; "M.M. : Ăsta, L. ăsta, cu ăsta e cel mai uşor, să-i facă lu ăsta, lui J., sau lu nevastă-sa, să-i facă procură. La oricine, nu contează! Şi atunci s-a terminat şmecheria!"
Martorul A.R. a mai declarat că în cadrul discuţiilor referitoare la această procură, i s-a propus de către inculpatul B.I. şi apropiaţii săi M.M. zis "M.C." şi N.C. zis "N.G." să-i pună în legătură cu un cetăţean străin pe numele căruia ei au întocmit o procură falsă, cu care să fie împuternicit de formă că ar fi avut terenul în proprietate ca să-l vândă, după care acesta să plece definitiv din ţară şi să nu mai poată fi găsit.
Din conţinutul convorbirilor telefonice dintre A.R. şi M.M. a rezultat că inculpatul B.I. a fost liderul grupului din care au făcut parte M.A. şi M.M., precum şi faptul că acesta a fost cel care a coordonat demersurile ilicite pentru dobândirea terenului din str. T.
În convorbirea telefonică purtată la data de 13 martie 2008 de inculpatul B.I. cu B.M., inculpatul a arătat că a fost în procese privind terenul în cauză, începând cu doi ani şi jumătate anterior momentului convorbirii (13 martie 2008), deci din ultima parte a anului 2005, aspect ce a corespuns cu perioada declanşării procesului civil, dată la care aşa cum s-a arătat, inculpatul B.I. nu a apărut în niciunul din actele încheiate (acesta avea să cumpere terenul de la inculpatul C.G. abia în data de 05 ianuarie 2007), împrejurare de natură să infirme susţinerile neconforme realităţii făcute de inculpatul B.I. că nu ar fi avut nicio legătură cu terenul până în momentul cumpărării acestuia de la inculpatul C.G.
În declaraţia sa, Z.Y.M. a arătat că, în timpul judecării litigiilor pe care le promovase în legătură cu terenul s-a întâlnit atât cu inculpatul C.G., cât şi cu inculpatul B.I.
Faptul că inculpatul C.G. a întreprins demersurile frauduloase arătate, coordonat fiind de inculpatul B.I. şi pentru a garanta o datorie pe care o avea faţă de el, inculpatul B.I., a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate atât de inculpaţii B.I. şi C.G. între ei, dar şi de aceştia cu terţe persoane, astfel: discuţia din data de 11 ianuarie 2008 ora 15:53:01, când, de la postul telefonic cu nr. x, B.I. a contactat pe C.G., la postul telefonic cu nr. xx.
La data de 29 noiembrie 2006 Z.Y.M., în calitate de administrator al SC N.R. România SRL - deşi promovase recurs împotriva sentinţei civile prin care se lua act de renunţarea la judecată a societăţii, formulase plângeri penale împotriva lui I.M., R.V. şi notarului public, prin aceste demersuri manifestându-se ca un proprietar păgubit - o împuterniceşte pe avocata D.M. să renunţe la judecarea recursului, prin încheierea din data de 30 noiembrie 2006 în Dosarul nr. 1034/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti luând act de poziţia petentei recurente, condiţii în care la data de 05 ianuarie 2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1 din 05 ianuarie 2007 la notarul public C.L., contract prin care inculpatul C.G. şi soţia sa au transferat dreptul de proprietate asupra terenului inculpatului B.I., în acest mod realizându-se scopul urmărit de cei doi inculpaţi încă din luna iunie a anului 2005, şi anume ca B.I. să devină proprietarul (ilicit) al acestui teren, prin Încheierea nr. 566 din 11 ianuarie 2007 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a sectorului 2 Bucureşti procedându-se la înscrierea dreptului de proprietate asupra insulei în cartea funciară.
Referitor la împrejurările în care s-a renunţat la judecarea recursului de către Z.Y.M., au fost avute în vedere declaraţiile făcute de B.M. în calitate de reprezentant al SC N.R. România SRL, precum şi mai multe afirmaţii făcute de B.I. în cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, din care au rezultat că acesta a făcut presiuni asupra lui Z.Y.M. pentru a-l determina să renunţe la litigii, împrejurări în care acesta din urmă a ajuns la o soluţie de compromis, şi anume cumpărarea terenului (ulterior) de la B.I., astfel că pe fondul acestor presiuni SC A.D. SRL (societate la care era asociat Z.Y.M. - fost reprezentant al SC N.R. România SRL) a încheiat cu inculpatul B.I. un antecontract de vânzare-cumpărare a terenului în cauză şi ulterior un contract de vânzare-cumpărare, inculpatul B.I. având calitatea de vânzător, preţul specificat fiind echivalentul în lei a 4 milioane de euro.
Deşi, dobândise în condiţiile arătate proprietate asupra terenului, inculpatul B.I., urmărind stingerea tuturor cauzelor penale vizând insula, aflate în lucru, şi pentru a determina societatea păgubită să precizeze în cadrul dosarului penal că nu a suferit niciun prejudiciu şi că nu s-a constituit parte civilă în cauză, a continuat seria ameninţărilor, de această dată fiind vizat B.M., noul administrator al SC N.R. România SRL.
Astfel, în declaraţiile sale date în cursul urmăririi penale, B.M. a arătat că a fost sunat de un individ care s-a prezentat ca fiind "J." şi care l-a ameninţat pentru a-l determina să renunţe la litigiul promovat în legătură cu terenul. B.M. mai declară că o persoană de etnie israeliană "A.B." i-a spus că, în faţa casei unde locuieşte, "s-au strâns într-o noapte 40 de ţigani înarmaţi cu fiare, pistoale şi beţe, deoarece au crezut că din cauza lui s-a deschis un proces privitor la insulă şi l-a lăsat să înţeleagă că nu e bine să se pună cu oamenii aceştia".
În data de 17 martie 2008, B.M. s-a întâlnit cu inculpaţii B.I. şi C.G., însoţiţi de M.A. şi A.C.C., ocazie cu care tema discuţiei a fost ca acesta să retragă litigiul promovat. Demn de reţinut (cât priveşte condiţiile în care Z.Y.M. a acceptat retragerea recursului) că, atunci când inculpatul B.I. a considerat necesară prezenţa lui Z., a spus unuia dintre însoţitorii lui să-l cheme, iar acesta a sosit foarte repede, în aproximativ 10 minute. Discuţiile purtate cu ocazia acelei întâlniri au fost înregistrate în mediul ambiental în baza ordonanţei cu titlu provizoriu din 17 martie 2008, confirmată de Tribunalul Bucureşti la data de 20 martie 2008.
Din declaraţiile lui B.M. a mai rezultat că, a doua zi după întâlnire, în data de 18 martie 2008, la solicitarea lui Z.Y.M., el s-a întâlnit cu acesta, ocazie cu care a declarat că, iniţial a încercat să-l convingă de faptul că terenul i-ar fi aparţinut lui "J.", iar ulterior "i-am spus că nu e logic, pentru că dl. L.Z. a venit cu un plan făcut cu un arhitect şi au primit bătaie amândoi. Nu mi-a răspuns şi a început să plângă. Mi-a menţionat de câteva ori că vrea să rămână în viaţă, fără să-mi spună cine anume îi pune viaţa în pericol, doar banda de ţigani" - a fost evident că se referea la persoanele de la întâlnirea din ziua precedentă. Tot în cadrul acestei discuţii, B.M. a declarat că Z.Y.M. i-a spus că s-a întâlnit în Ierusalim cu d-na N. (fiica lui L.Z.) şi i-a propus o afacere care să-l scape de «presiunea grupului de ţigani», anume să cumpere de la aceştia terenul printr-o firmă A., cu suma de 9.000.000 euro, ulterior să vândă, întrucât a crezut că poate găsi client pentru o sumă mai mare, iar din diferenţa de preţ rezultată a dat 50% firmei NAR. (declaraţii parte vătămată B.M.).
Această intenţie a inculpatului B.I. de a vinde fraudulos insula unei societăţi aparţinând lui Z.Y.M., avea să fie în cele din urmă finalizată. În felul acesta inculpatul B.I. a urmărit să obţină un profit foarte mare şi totodată să scape de insulă şi de litigiile legate de aceasta.
Totodată, întrucât inculpatul S.C. nu obţinuse profitul urmărit prin înţelegerea frauduloasă făcută la 14 iunie 2005 şi a promovat o acţiune în justiţie pentru desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC R.F. SRL în 1998 şi a tuturor contractelor subsecvente, înscriind litigiul la cartea funciară, lucru ce l-a împiedicat pe inculpatul B.I. să găsească potenţiali cumpărători, acesta a început să exercite presiuni (ameninţări) asupra lui S.C. şi asupra avocaţilor acestuia, a trimis-o pe inculpata T.I. să formuleze plângere penală (la data de 02 august 2007) împotriva acestuia, aspecte ce au rezultat din declaraţiile inculpatului S.C., ale martorilor B.C. şi Z.V. (anterior prezentate).
Instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă constând în aceea că împreună cu inculpatul B.I., deşi cunoşteau situaţia reală a terenului şi modul ilicit în care inculpatul C.G. dobândise proprietatea acestuia, au indus în eroare autorităţile cu ocazia încheierii la data de 05 ianuarie 2007 a contractului de vânzare-cumpărare, prin care inculpatul B.I. a dobândit proprietatea termenului din str. T. sector 2, Bucureşti, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii nici în privinţa laturii obiective (inducerea în eroare) şi nici în privinţa laturii subiective.
A reţinut prima instanţă că faptele care au atras deposedarea părţii vătămate în mod fraudulos, de terenul în cauză au culminat cu data de 04 iulie 2005, dată la care terenul a trecut ilegal în patrimoniul inculpatului C.G., iar la perfectarea convenţiei din 05 ianuarie 2007 infracţiunea de înşelăciune era deja consemnată, întrucât ambele părţi - vânzător şi cumpărător - erau în cunoştinţă de cauză, cu privire la situaţia reală a terenului. Pentru aceleaşi considerente, s-a dispus achitarea inculpatului B.I.
Cât priveşte fapta inculpatului C.G. "de a agresa împreună cu inculpatul B.I. în luna iulie 2005, în timp ce se afla pe terenul din str. T. pe L.Z. şi arhitectul L.I. şi de a-i ameninţa cu moartea dacă revin la teren sau dacă vor sesiza cele întâmplate organelor de poliţie", prima instanţă a dispus achitarea.
A reţinut prima instanţă că L.Z., proprietarul terenului la acea dată nu a dorit să formuleze plângere împotriva inculpaţilor, iar prin faptul că a promovat acţiuni în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005 semnifică că persoana ce a făcut obiectul şantajului nu a luat niciun moment potenţialul pericol al faptei inculpaţilor, acţiunea de ameninţarea nefiind de natură să provoace un sentiment de îngrijorare.
Cât priveşte fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului B.I., constând în aceea că, în luna iulie a anului 2005, împreună cu inculpatul C.G. i-ar fi agresat pe L.Z. şi L.I., prima instanţă a dispus achitarea, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada prezenţei la data şi locul respectiv şi a inculpatului B.I., ci doar a inculpatului C.G.
În drept, faptele săvârşite de inculpaţi au primit încadrări juridice, după cum a urmat:
Fapta inculpatului C.G., constând în aceea că prin mijloace frauduloase - constând în utilizarea de acte false, a unor persoane cu identitate falsă, prin utilizarea ilicită a actelor unor persoane reale (I.M. şi R.V.) a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din str. T. sector 2 Bucureşti, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 04 iulie 2005 a fost încadrată în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a folosi, prin intermediul unei persoane ce s-a prezentat sub o falsă identitate respectiv I.M., Decizia nr. 318 cu conţinut neconform realităţii, împrejurare de care inculpatul avea cunoştinţă, în faţa notarului public C.R.O., în vederea producerii unei consecinţe juridice (încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 04 iulie 2005) a fost încadrată în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Fapta săvârşită de inculpatul B.I. de a determina pe inculpatul C.G. ca prin mijloace frauduloase, respectiv utilizarea ilicită a actelor falsificate ale unor persoane reale, să dobândească proprietatea terenului din str. T. sector 2 Bucureşti, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 04 iulie 2005, pentru ca, apoi, în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 05 ianuarie 2007 să realizeze transferul drepturilor de proprietate în patrimoniul său, plan elaborat şi finalizat de cei doi inculpaţi, a fost încadrată în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a declara în faţa notarului public la data de 09 ianuarie 2008 cu ocazia încheierii cu SC A.D. SRL a unui antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul din str. T. sector 2 Bucureşti, că a dobândit imobilul în mod legal şi de bună-credinţă a fost încadrată în infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen.
În fine, fapta aceluiaşi inculpat de a-l constrânge pe reprezentantul SC N.R. România SRL B.M., prin ameninţări, atât directe, cât şi prin intermediul altor persoane (Z.Y.M. şi B.A.) să renunţe la litigiile promovate în justiţie, privind dreptul de proprietate asupra terenului din str. T. sector 2 Bucureşti a fost încadrată în dispoziţiile art. 194 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului S.C. de a încheia la data de 14 iunie 2005 cu inculpata T.I. un înscris sub semnătură privată, prin care arătau neconform realităţii că termenul din str. T. sector 2 Bucureşti a fost cumpărat de inculpata T.I. de la inculpatul S.C. la data de 04 ianuarie 1998, dată la care inculpatul S.C. ar fi primit suma de 330.000 dolari SUA din cei 540.000 dolari SUA, reprezentând preţul terenului, a fost încadrată în dispoziţiile art. 290 C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate, constând în aceea că la data de 14 iunie 2005 a încheiat cu inculpatul S.C. o chitanţă de mână prin care arăta că terenul din str. T. sector 2 Bucureşti a fost cumpărat de inculpata T.I. de la inculpatul S., antedatând acest document cu data de 04 ianuarie 1998, a fost încadrată în dispoziţiile art. 290 C. pen., iar fapta inculpatei de a încheia la data de 14 ianuarie 2005 un contract de vânzare-cumpărare cu inculpatul S.C., ocazie cu care au declarat în faţa notarului public faptul că, la data de 04 ianuarie 1998 au încheiat o chitanţă de mână, prin care inculpatul S.C. vinde terenul din str. T. inculpatei T. pentru suma de 540.000 dolari SUA, din care 330.000 dolari SUA au fost plătiţi la data încheierii chitanţei, a fost încadrată în dispoziţiile art. 292 C. pen.
În fine, fapta inculpatului B.G. de a semna în calitate de martor chitanţa sub semnătură privată antedatată, încheiată între inculpatul S.C. şi inculpata T.I. a fost încadrată în dispoziţiile art. 290 C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat de a face afirmaţii mincinoase în faţa organelor de cercetare penală privind încheierea chitanţei sub semnătură privată antedatată, încheiată între inculpatul S.C. şi inculpata T.I. a fost încadrată în dispoziţiile art. 260 C. pen.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepselor poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat şi în condiţii privative de libertate pentru inculpaţii C.G., B.I. şi B.G. şi chiar fără executare pentru inculpaţii T.I. şi S.C., în privinţa cărora s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor.
În soluţionarea laturii civile s-a dispus anularea Deciziei nr. 318 din 30 iunie 2005 şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3245 din 04 iulie 2005 la notariatul N., precum şi a încheierii de completare a acestuia cu nr. 13309 din 13 iulie 2005.
S-a mai dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" încheiat la 14 iunie 2005, precum şi a antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit la data de 14 iunie 2005 şi autentificat.
Totodată s-a constatat că nu s-a putut dispune restabilirea situaţiei anterioare, motivat de faptul că nu s-a produs la examinarea convenţiilor subsecvente actului iniţial, dobândirii ulterioare, al unui imobil, nu au avut calitatea de parte în cauză.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.G., B.I., T.I., B.G. şi S.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- 1. greşita achitare a inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (5) C. pen., rap. la art. 146 C. pen.;
- 2. greşita soluţionare a cauzei sub următoarele aspecte: omisiunea instanţei de a dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1 din data de 05 ianuarie 2007 de BNP I.C., omisiunea de a se dispune confiscarea specială a sumelor de bani obţinute de inculpaţi în urma activităţii infracţionale, respectiv a vânzării terenului în cauză, greşita constatare că nu se poate dispune restabilirea situaţiei anterioare în baza art. 348 C. proc. pen. combinat cu art. 170 C. proc. pen. şi în fine, omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra măsurii sechestrului asigurător asupra contractului deschis pe numele inculpatului B.I. la BNR;
- 3. greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul că acesta sunt prea blânde în raport cu faptele comise.
Inculpaţii B.I., T.I. şi B.G. au criticat sentinţa pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
- greşita condamnare a sa pentru infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), art. 292 C. pen. şi 194 C. pen.;
- greşita soluţionare a cauzei fără introducerea moştenitorilor părţilor vătămate decedate, respectiv L.Z. şi L.I.;
- greşita respingere a excepţiilor invocate în temeiul art. 300 C. proc. pen. cu privire la regularitatea actului de sesizare prin încheierea din 15 februarie 2010.
Inculpatul S.C. a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că a fost în mod greşit condamnat, întrucât nu a făcut altceva decât să acţioneze în mod legal.
Dat fiind faptul că faptele reţinute în sarcina sa nu au întrunit elementele constitutive ale unei infracţiuni, inculpatul a solicitat achitarea.
Pe cale de consecinţă, inculpatul a solicitat desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 600 din 20 ianuarie 1998 încheiat între inculpat şi R.A., acesta fiind lovit de nulitate absolută.
A susţinut inculpatul că în contractul nr. 600 din 20 ianuarie 1998 nu se prevede că plata s-a făcut în faţa notarului prin care acesta să constate personal acest fapt, ceea ce a afectat caracterul de act autentic al acestuia.
În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. şi a unei amenzi administrative.
Examinându-se sentinţa apelată în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 372 şi 378 C. proc. pen. s-a constatat că apelurile au fost fondate, pentru cele ce au urmat:
Inculpaţii C.G. şi B.I. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj constând în aceea că în luna iulie 2005, în timp ce se aflau pe terenul din str. T. au agresat şi ameninţat cu moartea pe L.Z. şi arhitectul L.I. în caz că cei doi vor reveni pe teren sau dacă vor sesiza cele întâmplate organelor de poliţie.
A fost evident că dacă se pretinde că s-a comis o infracţiune de şantaj trebuie să fie şi o parte vătămată în cauză, şi, bineînţeles să fie conceptată ca atare.
În cauza de faţă s-a constatat că pentru infracţiunea de şantaj nu a fost precizată nicio parte vătămată, nici la urmărirea penală şi nici la instanţa de fond.
S-a impus a se preciza că atât urmărirea penală, cât şi instanţa fondului s-au mulţumit să concepteze pe numitul L.I., ca martor, deşi este evident că el era parte vătămată, întrucât agresiunea şi ameninţarea au fost îndreptate împotriva lui.
Era importantă conceptarea părţilor vătămate, deoarece înainte de orice, trebuie fixat cu rigoare cadrul procesual, adică dată fiecărei părţi calitatea pe care o are şi apoi să se purceadă la administrarea de probe.
Potrivit art. 76 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămate prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilă, iar potrivit alineatului al doilea al aceluiaşi articol înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, să se poată constitui parte civilă. De asemenea, i s-a atras atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare.
S-a constatat că legiuitorul a instituit o obligaţie atât pentru organul de urmărire penală, cât şi pentru instanţa de judecată şi nu o facultate, iar încălcarea acestei dispoziţii, respectiv a îndatoririi de către organul judiciar poate conduce la casarea hotărârii (T.S. - Decizia penală nr. 26/1992 în C.D. - 1982, p. 292).
În cauza de faţă organul de urmărire penală nu a chemat spre audiere persoanele vătămate L.Z. şi L.I., iar persoana vătămată L.I. a fost audiată ca martor şi nicidecum ca parte vătămată, faţă de care să se aducă la îndeplinire dispoziţiile art. 76 C. proc. pen.
Dacă la urmărirea penală nu s-au respectat dispoziţiile art. 76 C. proc. pen., prima instanţă era datoare să aducă la îndeplinire dispoziţiile legale ale textului vizat mai sus.
Consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 76 C. pen. a fost deosebit de importantă pentru activitatea de judecată, deoarece la prima instanţă se fixează cadrul procesului, mai exact se stabileşte care sunt părţile şi calităţile pe care le au în proces.
Nefixarea cadrului procesual a fost mai mult decât dăunător activităţii de judecată.
Revenind la speţă, s-a observat că infracţiunea de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. nu are părţi vătămate, că una din persoane în loc să i se ia declaraţie de parte vătămată a fost citată în calitate de martor şi audiată în această calitate.
În al doilea rând, deloc de neglijat, s-au constituit părţi civile şi moştenitorii persoanei vătămate, dacă aceasta a decedat după constituirea ca parte civilă în locul acesteia, dacă persoana vătămată a decedat înainte de a exercita acţiunea civilă, aceasta se poate exercita de moştenitori în nume propriu ca succesori ai persoanei vătămate. (Tratat de Drept procesual - Grigore Teodoru - f. 162. Editura Hamangiu).
S-a precizat că, poate deveni parte civilă şi persoana care a suferit un prejudiciu moral, potrivit legii civile (art. 14 alin. (5) C. proc. pen.).
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa instanţei de fond până în momentul citirii actului de sesizare, (potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. proc. pen.). Pentru a înlesni exercitarea acestui drept, organul judiciar a avut obligaţia de a chema în faţa sa persoana vătămată arătându-i că se poate constitui parte civilă şi până în ce moment poate proceda în acest sens. (Grigore Teodoru - Tratat de Drept procesual - Editura Hamangiu - 2007 - pag. 162).
Dacă s-a respectat această prevedere a legii, iar persoana vătămată nu şi-a manifestat voinţa de a se constitui parte civilă în termen legal, instanţa de judecată a refuzat participarea părţii civile în proces, (Tribunalul Suprem, secţia penală - Decizia penală nr. 308/1986 - Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală - Decizia penală nr. 1526/1991 - în lucrarea "Probleme de drept (...) 1990 - 2000).
Revenind la speţă, s-a reţinut că în actul de sesizare al instanţei din 25 noiembrie 2009 nu apare consemnată nicio parte vătămată pentru infracţiunea de şantaj, prev. de art. 194 C. pen., ci L.I. apare menţionat ca martor, iar prima instanţă nu s-a preocupat de acest aspect, menţionând citarea ca martor în continuare a numitului.
Abia la termenul din 14 aprilie 2010, s-a dispus citarea martorilor, constatându-se că L.I. a decedat.
Aşa cum s-a arătat mai sus, prima instanţă era datoare să stabilească în mod corect cadrul procesual, prin conceptarea tuturor părţilor: inculpat, parte vătămată, parte civilă, iar în caz de deces al părţii vătămate să introducă în cauză moştenitorii, care şi ei aveau dreptul să se constituie parte civilă prin solicitarea de daune morale sau nu.
Cum parte vătămată nu a fost conceptată ca atare, cauza a fost soluţionată cu lipsă de procedură cu aceasta.
Problema nefixării cadrului procesual s-a constatat de a fi încălcată nu doar pentru infracţiunea de şantaj, ci, pentru motivele ce s-au arătat mai jos şi în privinţa necitării în proces în calitate de părţi civile a subdobânditorilor imobilelor ce au făcut obiectul infracţiunilor de înşelăciune.
La data de 16 aprilie 2008, SC A.D. SRL - a solicitat restituirea sumelor de 500.000 euro, sumă de bani pe care a plătit-o în urma încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 09 ianuarie 2008, autentificat sub nr. 14 din 09 ianuarie 2008 şi de 500.000 euro plătită în baza actului adiţional la antecontract.
Această solicitare a fost o veritabilă constituire de parte civilă, însă SC A.D. SRL nu a fost conceptată ca parte civilă, deşi infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. săvârşită de inculpatul B.I. a fost dedusă judecăţii şi s-a pronunţat chiar condamnarea acestuia.
Ori, din moment ce s-a reţinut că a fost falsă împrejurarea că inculpatul a dobândit în mod legal şi de bună-credinţă imobilul pe care l-a înstrăinat către SC A.D. SRL, înstrăinându-i acesteia de fapt, nimic, a fost evident că în soluţionarea laturii civile a cauzei, prima instanţă a fost datoare să concepteze partea civilă constituită şi să se pronunţe prin admiterea sau respingerea cererii.
Mai mult, inculpatul B.I. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., întrucât a determinat un alt inculpat să dobândească proprietatea terenului din str. T., sector 2 Bucureşti, pentru ca apoi să transfere terenul în mod nereal în patrimoniul său, iar mai apoi să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare cu partea civilă SC A.D. SRL, astfel că se impunea a fi analizată constituirea de parte civilă a societăţii păgubite, bineînţeles fiind nevoie ca aceasta să fie mai întâi conceptată.
Instanţa de fond a susţinut în motivare că, deşi va proceda la anularea contractului de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005, cu privire la terenul din str. T., Bucureşti, sector 2, nu a procedat la examinarea convenţiilor subsecvente actului iniţial, deoarece, cum este cazul SC A.D. SRL - nu este parte în cauză.
Dar, nimic nu a împiedicat introducerea acestei părţi civile (constituite deja, aşa cum s-a arătat mai sus) în cauză şi să soluţioneze acţiunea civilă.
Nu s-a trecut peste principiul resolution iure dantis rezolvitur jus accipientis sau quod nullum est nullum producit efectum - (un act nul produce efecte nule), ci era suficient, doar citarea în cauză a părţii civile, iar motivarea instanţei de fond că dobânditorii ulteriori ai unui imobil nu au calitatea de parte în cauză nu este pertinentă.
Dimpotrivă, s-a procedat la examinarea convenţiilor subsecvente actului iniţial, era chiar obligatoriu ca acţiunea civilă să fie rezolvată în totalitatea ei şi nu parţial.
Nu a existat în procesul penal acţiune civilă soluţionată doar pe jumătate.
Tocmai de aceea s-a impus ca instanţa de fond să citeze toate părţile inclusiv pe cei care au avut calitatea de subdobânditori, cumpărători de bună-credinţă.
Persoanele sus-menţionate trebuiau să aibă calitate de parte în procesul penal pentru ca, instanţa penală, care este obligată (din moment ce există constituire de parte civilă) să soluţioneze şi latura civilă, era datoare să analizeze fiecare contract şi să stabilească cazurile de nulitate absolută sau relativă şi să se pronunţe asupra cauzei în totalitate.
S-a impus citarea dobânditorilor în procesul penal tocmai pentru a nu se ajunge la situaţia ca actele lor de proprietate să fie desfiinţate fără să aibă posibilitatea să formuleze apărări şi să aibă calitatea de parte.
Aspectele menţionate mai sus nu ar fi putut fi realizate în calea de atac a apelului, chiar dacă a fost devolutivă, întrucât părţile ar fi private de o cale de atac, iar acest principiu nu trebuie înfrânt.
Stabilirea cadrului procesul, respectiv a părţilor şi calităţilor lor trebuia să fie riguroasă şi nu întâmplătoare, ea reprezentând baza soluţionării corecte a unei cauze.
Având în vedere cele ce preced, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchet şi inculpaţi şi s-a desfiinţat sentinţa, urmând a se fi trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Cu ocazia rejudecării s-au avut în vedere toate celelalte motive de apel formulate de părţi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, deoarece în mod greşit a fost desfiinţată sentinţa primei instanţe şi trimisă cauza spre rejudecare.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, constată că recursul formulat este fondat.
Curtea de apel a apreciat că se impune rejudecarea cauzei, deoarece în primă instanţă judecata a avut loc în lipsa unei părţi ce nu a fost citată legal. Astfel, inculpaţii C.G. şi B.I. au fost trimişi în judecată pentru că în iulie 2005, în timp ce se aflau pe strada T. au agresat şi ameninţat cu moartea pe L.Z. şi pe L.I., dar nici la instanţa de fond, nici la urmărirea penală nu a fost indicată care este partea vătămată, L.I. fiind citat ca martor, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. proc. pen.
A mai reţinut, instanţa de apel că, în caz de deces al părţii vătămate, instanţa de fond era datoare să introducă în cauză moştenitorii, care aveau şi ei dreptul să se constituie părţi civile şi să solicite daune morale.
De aceea, a apreciat că a fost soluţionată cauza cu lipsă de procedură, motiv pentru care se impune rejudecarea.
Înalta Curte, constată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că este incident în cauză un motiv de nulitate absolută.
Nu orice persoană vătămată în urma unei infracţiuni primeşte în mod automat calitatea de parte vătămată.
Conform art. 24 alin. (1) C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale atrage calitatea de inculpat şi de parte în proces, alături de partea vătămată, atunci când persoana vătămată înţelege să participe în această calitate în procesul penal.
Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.
Ca atare, participarea în această calitate în procesul penal nu este obligatorie, ci este consecinţa alegerii pe care o face persoana vătămată. Dacă aceasta nu se constituie parte vătămată în cauză, poate declara proces în calitate de martor.
L.I. a fost audiat în timpul urmăririi penale ca martor, motiv pentru care şi prima instanţă a dispus citarea lui în această calitate.
Conform adresei de la dosarul primei instanţe, L.I. a decedat la 4 decembrie 2009, anterior primului termen de judecată fixat la 21 decembrie 2009.
L.Z. a decedat la 9 decembrie 2005, anterior începerii urmăririi penale (5 martie 2008) şi ca atare citarea sa în calitate de parte vătămată nici nu ar fi fost posibilă, pentru că acesta nu a putut să-şi exprime opţiunea cu privire la o asemenea calitate.
În ceea ce priveşte moştenitorii persoanei vătămate, aceştia se pot constitui părţi civile în cauză ca succesori ai persoanei vătămate, dar necitarea lor nu este un caz de nulitate absolută, deoarece nu este expres prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. O asemenea omisiune reprezintă o nulitate relativă, dar o asemenea nulitate nu poate fi invocată decât de partea ale cărei interese au fost vătămate, conform disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen. Or, în cauză lipsa de procedură cu partea vătămată L.Z. şi cu moştenitorii acesteia a fost invocată în apel de către inculpaţi, ceea ce nu poate conduce la constatarea nulităţii relative.
Instanţa de apel a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare şi în raport de faptul că prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului B.I., trimis în judecată pentru infracţiunea de fals în declaraţii, constând în aceea că a declarat în faţa notarului public, la data de 9 ianuarie 2008, cu ocazia încheierii cu SC A.D. SRL a unui antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul din Strada T., sector 2 Bucureşti, că a dobândit terenul în mod legal.
Instanţa de apel a apreciat că memoriul depus la dos. urm. pen. de SC A.D. SRL, prin care a solicitat restituirea sumei de 500.000 euro, pe care a plătit-o în urma încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, reprezintă o veritabilă constituire de parte civilă, astfel încât prima instanţă trebuia să o citeze în această calitate şi să se pronunţe cu privire admiterea sau respingerea cererii.
Înalta Curte constată că inculpatul B.I. a fost trimis în judecată în prezenta cauză doar pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen., iar pentru infracţiunea de înşelăciune s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea şi continuarea cercetărilor într-un dosar distinct.
Infracţiunea de fals în declaraţii, fiind o infracţiune de pericol, nu are ca urmare imediată producerea unui prejudiciu şi, ca atare, în prezenta cauză pentru fapta reţinută nu se poate alătura acţiunii penale şi o acţiune civilă.
Faptul că prima instanţă a dispus anularea Deciziei nr. 318 din 30 iunie 2005 şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3245 din 4 iulie 2005 la Notariatul N., intervenit între inculpatul C.G. şi SC N.R. România SRL, precum şi a încheierii de completare a acestuia cu nr. 13309 din 13 iulie 2005, este urmarea faptului constatării infracţiunii de fals şi aplicării dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) C. proc. pen.
De altfel, a şi precizat prima instanţă în dispozitiv că nu se poate dispune restabilirea situaţiei anterioare în baza art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 170 C. proc. pen.
Ca atare argumentele instanţei de apel, că se impune rejudecarea cauzei, întrucât nu au fost citaţi subdobânditorii imobilului, cumpărători de bună-credinţă şi ca atare nu au avut posibilitatea să-şi formuleze apărări, nu au niciun fundament, deoarece prima instanţă nu a dispus anularea actelor de vânzare-cumpărare subsecvente.
Mai mult, dacă instanţa de apel consideră că dispoziţia primei instanţe privind anularea Deciziei nr. 318 din 30 iunie 2005 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3245 din 4 iulie 2005 este greşită, o poate înlătura cu prilejul soluţionării apelului.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa în totalitate decizia penală atacată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 366 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii C.G., B.I., T.I., B.G. şi S.C.
Casează, în totalitate decizia penală atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3001/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
