ICCJ. Decizia nr. 3001/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3001/2013

Dosar nr. 20496/3/2010

Şedinţa publică din 3 octombrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1024/F din 22 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au reţinut următoarele:

În baza art. 257 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 3 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 260 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 2 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 28 martie 2011.

În baza art. 26 rap. la art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., la 2 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la două pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la şase pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la opt pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la şase pedepse a câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 288 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la 3 pedepse a câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 6 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 20 septembrie 2010.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 250 RON şi 7.500 euro.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500 euro.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G., la şase pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la două pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la două pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la şase pedepse a câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 2 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 am închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final 7 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 09 decembrie 2009.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 200 euro.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 300 euro.

În baza art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la patru pedepse a câte 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la patra pedepse a câte 2 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la trei pedepse a câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 5 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 09 noiembrie 2010.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 200 euro.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.G.G., la 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C pen., a fost condamnat inculpatul V.G.G. la două pedepse a câte 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ - 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare, de 5 ani şi atrage atenţia condamnatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86³ C pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) şi 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M. la 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C pen., a fost condamnat inculpatul T.M. la două pedepse a câte 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹- 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani şi atrage atenţia condamnatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86³ C pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea, locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.L.C. la 6 luni închisoare.

În baza art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul M.L.C. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹- art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani şi atrage atenţia condamnatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C., la 2 ani închisoare.

În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia condamnatului asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., văzând şi disp. art. 18¹ C. pen. a fost achitat inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului o amendă în cuantum de 1.000 RON.

Au fost obligaţi inculpaţii C.G. şi D.M., în solidar, sumei reprezentând echivalentul în RON a 6.800 euro, la data plăţii, către partea civilă B.V.A.

S-a luat act că partea vătămată Statul Român nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen., anulează înscrisurile falsificate, astfel:

- O.P. nr. X/2008 atestând plata taxei de poluare pentru autoutilitara marca V., la Trezoreria Sectorului 3;

- fişa de înmatriculare a autoutilitarei marca V.;

- contractul de vânzare-cumpărare pentru autoutilitara marca V., încheiat între SC G.C. SRL şi P.N.P.;

- factura fiscală din 10 februarie 2008, atestând vânzarea autoutilitarei marca V., de către SC M.A. SRL către SC G.C. SRL;

- procura prin care SC G.C. SRL îl împuternicea pe D.G. să înmatriculeze un autoturism marca P.;

- O.P. nr. Y din 08 aprilie 2008, pentru achitarea taxei de poluare pentru autoturismul marca P.;

- contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca P., încheiat între SC G.C. SRL şi G.V.;

- foaia de vărsământ din 21 ianuarie 2009, pentru plata taxei de poluare pentru un autoturism marca O., la Trezoreria Sectorului 5;

- fişa de înmatriculare a autoturismului marca O. pe numele lui V.G.;

- foaia de vărsământ din 07 ianuarie 2009, atestând plata taxei de poluare pentru un autoturism marca F. la Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 3;

- foaia de vărsământ din 26 noiembrie 2008 atestând plata taxei de poluare pentru un autoturism marca B. la Trezoreria Sectorului 3;

- certificatul de înmatriculare pentru un autoturism marca B.;

- factura fiscală din 30 iulie 2009, atestând plata de către SC P.E. SRL către SC P. SRL a unui vehicul marca C.;

- fişa de înmatriculare a unui vehicul marca C.;

- chitanţa atestând plata taxei de poluare a autoturismului marca S.;

- fişa de înmatriculare pentru autoturismul marca H.;

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.G. şi N.D. pentru autoturismul marca H.;

- dovezile de efectuare a I.T.P. pentru autoturisme în semestrul II 2009;

- cartea de identitate a autoturismului marca M.;

- certificatul de înmatriculare a autoturismului marca M.;

- factura fiscală din 21 septembrie 2009, atestând plata de către T.N. către SC A.L. IFN a preţului unui vehicul marca I.;

- poliţa de asigurare RCA, din 17 septembrie 2009, încheiată de B. Asigurări SA.

A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut că în perioada 2008 - noiembrie 2008, inculpaţii P.M., C.G. şi D.M., ajutaţi fiind şi de inculpaţii M.C., R.C., M.L.C., T.M., V.G.G. şi B.G., au falsificat înscrisuri doveditoare ale plăţii taxelor de poluare pentru înmatricularea de vehicule, înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate asupra vehiculelor sau vizele instituţiilor fiscale de luare în evidenţa contribuabililor a vehiculelor, creând o pagubă bugetului de stat şi bugetelor locale de aproximativ 150.000 RON sau ajutând astfel la inducerea în eroare a terţilor cumpărători de bună-credinţă a vehiculelor înmatriculate astfel.

S-a mai reţinut că inculpaţii P.M., C.G. şi D.M. au falsificat dovezile de efectuare a inspecţiilor tehnice periodice ale autoturismelor pe care le vindeau proprietarilor acestor vehicule cu sume cuprinse între 100-200 euro.

Actul de inculpare se probează cu: denunţurile şi declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile părţii vătămate; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental purtate de părţi; procesele-verbale privind supravegherile efectuate asupra inculpaţilor (înregistrări în mediul ambiental şi înregistrări de imagini); raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2010; procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare şi planşe fotografice; procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice; procesele-verbale de verificare a inculpaţilor şi de verificare a autoturismelor ce privesc cauza; adresele emise de instituţiile publice cu privire la înmatricularea şi înregistrarea autoturismelor; înscrisurile false, probe administrate în cursul urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii M.G.C., P.M., D.M., T.M., V.G.G., C.G., M.L.C., R.C., B.G., M.G.C. şi martorii G.V., P.N.P., B.D.M., G.M., C.C., S.M.M., G.I., S.V., B.L.F., B.E.G., B.S. (fostă V.) M., O.N., O.L., Ș.L., L.L.I., S.I.D., I.S., I.M.C., S.D., B.A., P.I., P.C., D.T.A. şi s-a administrat proba cu acte.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 22 iunie 2009 denunţătoarea P.E. a sesizat Direcţia Generală Anticorupţie cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către agent M.C.G., lucrător de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliţie Rutieră Sector 3.

În urma cercetărilor desfăşurate în cauză ca urmare a acestei sesizări au fost descoperite mai multe persoane care, în schimbul unor sume de bani, realizau înmatricularea unor autoturisme pentru care se datora taxa de poluare (de primă înmatriculare), fără plata acesteia şi a impozitului pentru autoturismul achiziţionat, falsificând atât dovezile de plată a taxei, cât şi pe cele privind înscrierea bunului în evidenţele fiscale şi pretinzând de la dobânditorii maşinilor sume echivalente cu jumătate din cuantumul taxei de poluare. În unele cazuri, înmatricularea se făcea iniţial pe numele unei persoane juridice ai căror reprezentanţi nu cunoşteau acest fapt, iar abia ulterior pe numele deţinătorului real, în aceste cazuri şi documentele care atestau transmiterea dreptului de proprietate fiind contrafăcute. S-a stabilit, totodată, că inculpatul D.M. a falsificat şi dovezile de efectuare a inspecţiei tehnice periodice şi pentru mai multe autoturisme, pe care le-a pus la dispoziţia deţinătorilor maşinilor contra unor sume de bani.

Înainte de a intra, pe fondul analizei, în raport de fiecare inculpat, fiecare act material şi probele ce stau la baza soluţiilor pronunţate, instanţa de fond a reţinut elemente pentru a evidenţia modul de operare şi maniera în care inculpaţii erau organizaţi pentru a-şi aduce la mdeplinire scopul propus.

În cazul celor mai multe dintre faptele reţinute în prezenta cauză, inculpaţii au profitat de cuantumul ridicat al taxei de poluare (de primă înmatriculare), care o făcea dificil de plătit pentru cei mai mulţi cumpărători. Inculpatul P.M. s-a făcut cunoscut în rândul persoanelor care desfăşurau activităţi (mai mult sau mai puţin licite) în legătură cu înscrierea autovehiculelor în circulaţie ca fiind în măsură să faciliteze, prin relaţiile sale, înmatricularea acestora cu plata unei taxe de poluare mai mici cu cca. 50% decât cea datorată în mod normal. în funcţie de gradul de instruire şi nivelul intelectual al fiecărui potenţial „client” se lăsa acestuia fie impresia că se va uza de mijloace legale (chiar dacă presupunând un act simulat - înmatricularea maşinii mai întâi ca fiind proprietatea unei persoane juridice beneficiară a unei reduceri de taxe), fie se crea acestuia convingerea că se va uza de influenţa asupra funcţionarilor cu atribuţii în materie. În funcţie de această distincţie, de altfel, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor comiterea infracţiunilor de înşelăciune sau trafic de influenţă şi a fost sau nu reţinută vinovăţia proprietarilor autovehiculelor în discuţie.

Inculpatul P.M. a avut o atitudine sinceră recunoscând săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi arătând că documentele necesare înmatriculării erau contrafăcute prin intermediul inculpatului C.G., acesta din urmă dându-le inculpatului D.M. care proceda efectiv la contrafacerea înscrisurilor.

Inculpatul P.M. apela pentru falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării vehiculelor la inculpatul C.G. căruia îi remitea actele de proprietate ale vehiculului primite de la proprietar şi suma de bani cerută de acesta. Ca regulă, suma de bani cerută de inculpatul P.M. de la proprietar pentru înmatricularea unui vehicul cu o chitanţă falsă doveditoare a plăţii taxei de poluare reprezenta jumătate din cuantumul taxei legale. Din această sumă, 100-200 euro reveneau inculpatului P.M., restul fiind dat inculpatului C.G. La rândul său, inculpatul C.G. remitea actele de provenienţă ale vehiculului primite de la P.M., inculpatului D.M., care proceda efectiv la falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării.

În declaraţiile date în calitate de inculpat, D.M. a descris în amănunt modalitatea de falsificare a înscrisurilor, respectiv că proceda la fotografierea sau scanarea înscrisului model (fişa de înmatriculare, factură, contract tip de vânzare-cumpărare), documentul astfel creat era prelucrat cu programe specifice de calculator, ştampilele erau amplasate în locurile destinate, după care documentul era imprimat pe înscrisul tipizat. Inculpatul D.M. a precizat, de asemenea, că a falsificat şi fotocopii ale unor facturi fiscale în aceeaşi modalitate, în sensul că scana fotocopia facturii ce i se prezenta, după care modifica data facturii, numele persoanelor sau preţul de cumpărare.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la atelierul inculpatului D.M., au fost ridicate 3 imprimante, care au fost trimise Institutului de Criminalistică pentru a se analiza dacă înscrisurile falsificate ce au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză au fost imprimate cu acestea. Concluzia specialiştilor a fost că nu se poate stabili acest aspect, fie pentru că imprimantele erau defecte fie pentru că acestea nu prezentau particularităţi care să poate conduce la o concluzie certă.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite o serie de înscrisuri falsificate, având legătură cu autovehiculele la a căror înmatriculare seva face referire, pe larg, în continuare.

Cu acelaşi prilej, au fost găsite mai multe certificate de înmatriculare a vehiculelor având aplicate post-it-uri de culoare galbenă, cu menţiunea olografă „G.”, despre care inculpatul P.M. a afirmat că le-a primit de la inculpatul C.G.

Relevante cu privire la modalitatea concretă de comitere a faptelor, frecvenţa acestora şi caracterul de îndeletnicire curentă pentru o parte dintre inculpaţi sunt şi rezultatele interceptării convorbirilor telefonice purtate între făptuitori, ori între aceştia şi alte persoane, precum şi ale activităţilor de supraveghere operativă efectuate în cauză, din care vom exemplifica în continuare:

Astfel, aceştia se întâlnesc în repetate rânduri la adresa din str. F., sector 3, locaţie unde îşi desfăşoară activitatea de falsificare a documentelor inculpatul D.M. Din investigaţiile efectuate a rezultat că această locaţie reprezintă sediul nedeclarat al SC S.D. SRL al cărei unic asociat este inculpatul D.M.

Astfel, în data de 15 septembrie 2009 inculpatul P.M. a fost înregistrat video când s-a deplasat la adresa menţionată şi s-a întâlnit cu inculpatul H.R.G. căruia i-a înmânat câteva documente.

În data de 30 septembrie 2009 inculpatul P.M. s-a deplasat la locuinţa inculpatului C.G., din str. V., şi au plecat împreună cu autoturismul celui din urmă, deplasându-se la adresa din str. F. Din procesul-verbal întocmit de lucrătorii Direcţiei Generale Anticorupţie, în baza materialului rezultat din supravegherea inculpatului P.M. reiese că în încăperea respectivă se afla aparatură de calcul veche.

În data de 02 octombrie 2009 inculpatul P.M. s-a deplasat la adresa din str. F., unde a rămas în autoturism aproximativ 25 de minute. După acest interval de timp la adresa respectivă a sosit autoturismul marca O., aparţinând SC S.D. SRL şi condus de inculpatul D.M. Inculpatul D.M. a intrat în locaţia cunoscută, fiind urmat la un interval de 2 minute de inculpatul P.M. care avea asupra sa nişte hârtii format A4. Inculpatul P.M. a părăsit locaţia în scurt timp.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul D.M. deţinea în memoria calculatorului sau în materialitatea lor o adevărată arhivă de documente referitoare la autoturisme.

Cu ocazia efectuării percheziţiilor informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la domiciliul şi atelierul inculpatului D.M. nu au fost, totuşi, găsite documentele la care se face referire în numeroasele discuţii telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane în legătură cu diferite autoturisme. Acest aspect se explică prin aceea că inculpatul a schimbat hard disk-ul calculatorului său şi a distrus multe din înscrisurile pe care le deţinea, cu scurt timp înainte de reţinerea şi arestarea sa în prezenta cauză.

Astfel, în data de 19 octombrie 2009, a fost pusă în aplicare autorizaţia Tribunalului Bucureşti din 06 octombrie 2009 de înregistrare de imagini a inculpatului D.M. O persoană neidentificată până în prezent, „Andi”, l-a avertizat telefonic pe inculpatul D.M. că în faţa atelierului său se află două persoane:

Din cuprinsul notei privind supravegherea operativă a inculpaţilor C.G. şi D.M. rezultă că în data 19 octombrie 2009, inculpatul D.M. a intrat în atelierul său din str. F., la ora 09.25, iar în jurul orei 12.40, la aceeaşi adresă a sosit şi inculpatul C.G. La ora 12.45 a fost observat autoturismul marca A., în timp ce se deplasa pe străzile din cartier (condus probabil de „P.”, neidentificat până în prezent), iar la ora 12.50 conducătorul auto a coborât şi a intrat în atelierul inculpatului D.M.

La ora 13.15, inculpatul D.M. şi persoana neidentificată (probabil „P.”) au ieşit din imobilul cunoscut şi s-au urcat în autoturismul inculpatului. Cei doi s-au deplasat pe străzile din cartier, oprind nejustificat şi fiind atenţi la autoturismele şi persoanele care circulau în apropierea lor, iar la ora 13.20 s-au întors la atelier.

Din supravegherea operativă a inculpatului C.G. a rezultat că şi acesta şi-a luat măsuri de precauţie, intrând în mai multe magazine nejustificat şi ieşind imediat, uitându-se în mod repetat în urma sa, după care s-a urcat în autoturismul său şi s-a deplasat în tandem cu autoturismul marca A., încălcând frecvent regulile de circulaţie, alternând viteza de deplasare.

În zilele următoare inculpatul D.M. şi-a încetat activitatea.

Cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, specialiştii au constatat că una dintre unităţile centrale de calculator ridicate din atelierul inculpatului D.M. nu conţine nici un mediu de stocare a datelor informatice, iar cealaltă unitate centrală conţinea un hard-disk nou pe care sistemul de operare a fost instalat în data de 22 octombrie 2009.

În cauză au existat indicii că hard disk-ul care lipsea din unitatea centrală la care am făcut referire în paragraful anterior a fost preluat de inculpatul H.R.G. Instanţa de judecată a respins propunerea Parchetului de efectuare a unei percheziţii domiciliare la domiciliul inculpatului H.R.G.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.G. rezultă că şi acesta se ocupa de falsificarea de documente privitoare la autoturisme, după cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice.

În cauză au fost audiate in calitate, de martori, numitele B.E.G. şi V.M., întrucât din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.G. a rezultat că are o relaţie de prietenie cu acestea, discutând foarte des despre documente referitoare la autoturisme. Ambele martore îşi desfăşoară activitatea la birouri de întocmit acte auto, situate în apropierea sediului Brigăzii de Poliţie Rutieră.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că în mod frecvent „clienţii” inculpatului C.G. lasă actele autoturismelor ce le aparţin sau a căror înmatriculare o solicită la cele două birouri de copiat acte pentru a fi luate de inculpat. Acesta din urmă, la rândul său, lasă actele falsificate pentru a fi ridicate de acele persoane în aceeaşi locaţie.

Martora B.E.G. a declarat că l-a văzut pe inculpatul C.G. în repetate rânduri având asupra sa ştampilele unor societăţi comerciale şi folosindu-le.

Cu ocazia efectuării percheziţiei, la domiciliul inculpatului C.G. au fost găsite mai multe certificate de înmatriculare a vehiculelor şi cărţi de identitate ale vehiculelor, în original.

Prima instanţă a reţinut că şi inculpatul C.G. a cunoscut împrejurarea că inculpatul D.M. era supravegheat, astfel, că şi-a luat măsuri de siguranţă, distrugând sau mutând înscrisurile mcriminatoare din locuinţa sa.

I. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoutilitarei marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P.

În perioada aprilie-mai 2008, autoutilitara marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P. a fost înmatriculată de două ori în baza unor înscrisuri false. Inculpatul M.C.G. a primit suma de 2.700 euro de la martorii-denunţători P.E. şi P.N.P. pentru a le facilita acestora înmatricularea vehiculului cu o taxă de poluare mai mică, pretinzând că are o cunoştinţă la Serviciul de Înmatriculări. Documentele de provenienţă ale autoutilitarei au fost remise de inculpatul M.C.G. inculpatului P.M. care la rândul său le-a dat inculpatului C.G. pentru ca inculpatul D.M. să contrafacă înscrisurile necesare înmatriculării.

La data de 22 mai 2009, denunţătorii au fost înştiinţaţi de S.P.C.R.P.C.I.V. Ilfov că s-a dispus anularea înmatriculării vehiculului în cauză.

Ulterior anulării înmatriculării vehiculului denunţătoarea P.E. a luat legătura cu inculpatul M.C.G. pentru a-i cere lămuriri sub acest aspect, purtând mai multe discuţii şi convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpatul s-a angajat să-i restituie suma de 2.700 euro şi a precizat totodată că s-a ocupat de înmatricularea mai multor autoturisme pentru colegii săi dar şi pentru interlopi. Acesta a recunoscut, de asemenea, că la dosarul de înmatriculare a fost depusă o chitanţă falsă şi că taxa de primă înmatriculare nu a fost plătită. Pentru a o asigura pe denunţătoare că nu va avea probleme cu maşina, inculpatul M.C. i-a data acesteia numărul de telefon al inculpatului P.M., sugerându-i acesteia că el este persoana din cadrul poliţiei care s-a ocupat de înmatricularea autovehiculului.

La data de 24 iunie 2009, inculpatul M.C. s-a deplasat la domiciliul martofilor-denunţători, conform înţelegerii anterioare, prilej cu care au discutat despre suma de 2.700 euro, angajându-se să o restituie în tranşe lunare de 1.500 RON. Inculpatul a făcut dese referiri la numitul „Marian”, persoana care l-ar fi ajutat să înmatriculeze autoutilitara familiei P., afirmând că acesta a dispărut şi că nu mai răspunde la telefon.

Cu acelaşi prilej, inculpatul le explică celor doi martori cum a fost înmatriculată autoutilitara (în baza unui contract de vânzare-cumpărare fictiv încheiat între P.N.P. şi SC G.C. SRL) şi îi sfătuieşte pe cei doi denunţători să declare în faţa lucrătorilor de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie că au cumpărat autovehiculul din târgul auto V. de la o persoană - P.M. - care s-a ocupat de prima înmatriculare, indicându-le celor doi martori ce amănunte să ofere anchetatorilor astfel încât identificarea acestei persoane să nu fie posibilă.

Autoutilitara marca V. aparţinând celor doi martori a fost înmatriculată cu complicitatea inculpatului P.M., care a remis actele originale ale maşinii inculpaţilor C.G. şi D.M., acesta din urmă procedând la falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării. Astfel, autoutilitara a fost înmatriculată iniţial pe numele SC G.C. SRL, deşi această societate nu a deţinut-o niciodată, pe documentele necesare înmatriculării fiind aplicată o ştampilă falsă a acestei societăţi. De asemenea, pe fişa de înmatriculare a acestui vehicul a fost aplicată o ştampilă falsă cu menţiunea „Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 4 - Certificat fiscal - 12”, fără însă a fi precizat numărul actului prin care bunul fusese luat în evidenţă. De precizat că ar fi fost necesară viza organului fiscal din sectorul 3, unde îşi are sediul pretinsul solicitant, SC G.C. SRL. Menţionăm însă că pe fişa de înmatriculare a vehiculului pe numele martorului P.N.P. apare o viză de scoatere din evidenţă ce aparţine Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale Sector 3. Pentru această înmatriculare a fost utilizată o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, respectiv ordinul de plată din 09 aprilie 2008, suma de 11.627,26 RON care apare înscrisă pe acesta nefiind înregistrată de Trezoreria sector 3 ca taxă de poluare achitată de contribuabilul SC G.C. SRL.

Ulterior, folosindu-se un înscris plăsmuit de înstrăinare a vehiculului de către SC G.C. SRL către P.N.P., acesta a fost înmatriculat pe numele celui din urmă. Şi cu acest prilej a fost aplicată o ştampilă falsă a SC G.C. SRL.

Prin înmatricularea autoutilitarei marca V. în baza acestor înscrisuri false a fost creată o pagubă bugetului de stat de 11.610 RON.

Săvârşirea faptelor rezultă din declaraţiile martorilor-denunţători P., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor C.C., S.V., G.M., declaraţiile inculpatului M., declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor P. şi C., convorbirile telefonice interceptate, înscrisurile falsificate folosite pentru înmatriculare.

Prima instanţă a reţinut că participarea inculpatului P.M. la săvârşirea acestor infracţiuni rezultă din afirmaţiile făcute de inculpatul M.G.C. în faţa martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P. şi din înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în prezenta cauză.

Astfel, la data de 25 iunie 2009, după prima mtâlnire avută cu martorii denunţători, P.N.P. şi P.E., inculpatul M.C. îi trimite inculpatului P.M. un mesaj SMS cu textul „Nu mai vreau banii, vreau doar hârtiile de la cealaltă, făcuta sau nefăcuta. răspunde la telefon.”

La data de 20 august 2009, cei doi inculpaţi au următoarea discuţie telefonică:

„M.C.G.: Ce aţi făcut?

P.M.: Cred că pe marţi, mai sigur. Că mâine mi-a zis să dau telefon să vadă când mă programaţi la aia, dar oricum mai am o şansă că s-ar putea mâine dacă merge la notar la aia, că vând şi nişte pământ, m-am băgat în mai multe chestii! Dacă rezolv mâine te sun mâine şi ne întâlnim după masă.

M.C.G.: Am impresia că mata îţi cam baţi joc de mine, să dea dracu!

P.M.: De ce?

M.C.G.: Păi dacă văd că o tot lălăi de trei luni de zile de mâine, poimâine!

P.M.: Nu am altă posibilitate, tu nu vrei să rezolvăm?

M.C.G.: Eu vreau să rezolvăm, dar le-am dat banii la oamenii ăia din buzunarul meu şi la rândul meu am şi eu nevoie de bani.

P.M.: Deci eu şi cu tine am făcut, dar ceilalţi care au luat de ce nu contribuie?

M.C.G.: Sună-i şi mata şi îi întreabă.

P.M.: Dacă nu sună, că sâmbătă toată ziua stau numai la el acolo de dimineaţă până seară, să îi arăt obrazul, că venea ca un milog şi eu băiat bun: Hai lasă, hai fa, lasă că vezi şi tu, ia şi tu! Ştii cum sunt eu! Că dacă ar fi murit, nu mi-ar fi părut rău dacă nu răspunde, zic a murit s-a întâmplat accident, dar mi-e că stă cu p... în sus şi ...!

M.C.G.: Mie nu mi se pare normal ca să stau să le dau numai eu din buzunar, să le plătesc eu?!

P.M.: Da, dar să punem noi doi şi ceilalţi ce fac, că au mai fost încă doi care au mâncat, nu? Nu e corect aşa? Pe bune acum!

M.C.G.: Da, se pare c-am fost ...!

P.M.: Stai că suntem noi acum la ... .

M.C.G. Se pare că am fost numai eu, că numai eu am plătit-o.

P.M.: Da, tu i-ai dat lui, el a venit cu cine a mai venit şi-au oprit fiecare şi mie mi-au dat cât a vrut ei! Nu e normal aşa!

M.C.G.: Sună-i şi intreabă-i!

P.M.: Nu vezi că nu sună? Lasă că sâmbătă toată ziua nu am ce face, decât să stau să aştept acolo la el. Las toată treaba şi stau şi îl aştept, că vreau să fac toata treaba pe cale amiabilă să nu zici că na, fiecare greşim, dar nu înseamnă că unul mănâncă tot şi altul suferă.

M.C.G.: Asta spuneam şi eu, că eu am rămas de prost în situaţia asta, că eu stau şi dau o căruţă de bani din buzunarul meu şi văd că pe alţii îi doare înfund, îmi spune marţi, miercuri, joi!

P.M.: Dacă e treaba aşa lămurim amândoi! Nu am cum, că nu depinde de mine, ştii cum e cu băncile! Mi-a dat un număr de telefon de la aia şi zice: sună-mă mâine să vedem când sunteţi programat, ştii cum se procedează. Eu azi am fost plecat toată ziua, acum am venit, am fost la Urziceni, că la Lehliu acolo am nişte pământ, vreau să îl vând şi pe ăla, am vreo trei ha. Acolo tot aşa e, că dă telefon la notar şi te programează ei când vor ei.

M.C.G.: Da.

P.M.: Deci eu cu tine o să fim în pagubă, dar nu e aşa cum vor ei, ei zic că sunt şmecheri, că dacă nu răspund, nu am cum să ..., că luăm alte treburi şi gata, indiferent cât pierd, dar ştiu că ... eu pentru un leu când mă fură unul mă răzbun, indiferent că pierd o mie de ...! înţelegi?

M.C.G.: Mata pentru un leu, eu le-am dat o căruţă de bani anul ăsta!

II. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V.

Din cercetările efectuate a rezultat că inculpaţii P.M., C.G. şi D.M. au procedat într-o modalitate similară şi în alte cazuri, ocupându-se de înmatricularea unor autoturisme în baza unor acte false.

Astfel, autoturismul marca P., aparţinând inculpatului G.V. a fost înmatriculat, prin intermediul inculpatului P.M. care a primit o sumă de bani de la proprietar, pentru facilitarea acestei înmatriculări. în data de 10 aprilie 2008, inculpatul D.G. a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, dosarul de înmatriculare al autoturismului marca P. ce conţinea o procură ce atesta calitatea de împuternicit a inculpatului de către aceeaşi societate comercială SC G.C. SRL nu a deţinut niciodată acest vehicul, nu a fost achitată taxa de poluare pentru acesta, iar viza de luare în evidenţă a bunului aplicată pe fişa de înmatriculare este falsă. Ca şi în cazul vehiculului aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P., autoturismul marca P. a fost ulterior înmatriculat pe numele adevăratului proprietar, în baza unui înscris plăsmuit ce atesta transferul dreptului de proprietate asupra maşinii de la SC G.C. SRL către G.V. De asemenea, pe fişa de înmatriculare a vehiculului pe numele G.V. a fost aplicată o viză falsă de luare în evidenţă a bunului pentru calculul şi plata impozitului.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, G.V. a declarat că a cumpărat autoturismul marca P., în anul 2005 sau 2006 de la un cetăţean francez şi a circulat cu numere de înmatriculare franceze până în martie sau aprilie 2008, când a apelat la o cunoştinţă pentru a înmatricula autoturismul în România. Inculpatul ştia despre această persoană că se ocupă frecvent cu înmatricularea de autoturisme, dar nu cunoştea cum făcea acest lucru. Numitul M., identificat ca fiind inculpatul P.M. i-a spus că taxa de primă înmatriculare este 12.000 RON sau aproximativ 3.200 euro, sumă pe care inculpatul G.V. nu-şi permitea să o plătească, motiv pentru care inculpatul P.M. s-a oferit să-l ajute cu înmatricularea autoturismului pentru suma de 1.600 euro (jumătate din cuantumul taxei legale). Inculpatul a fost de acord, i-a dat inculpatului P.M. documentele autoturismului în original şi suma de 1.600 euro, iar după aproximativ 2-3 luni a primit de la inculpat documentele autoturismului şi plăcuţele de înmatriculare. Inculpatul G.V. a observat că autoturismul fusese iniţial înmatriculat pe numele unei societăţi comerciale şi ulterior pe numele său, fără însă ca el însuşi să fi semnat un act de vânzare-cumpărare. Când a primit documentele şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare, inculpatul P.M. i-a adus la cunoştinţă că autoturismul a fost înmatriculat fără a fi declarat la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 6, astfel că nu va fi nevoie să plătească impozit pentru acest vehicul. Inculpatul G.V. a întrebat cum va putea vinde maşina în aceste condiţii şi inculpatul P.M. i-a promis că se va ocupa şi de înmatricularea pe numele noului proprietar.

În aprilie 2009, autoturismul a fost vândut de către G.V. martorului S.M.M. care a declarat că odată cu perfectarea vânzării a fost de acord să-i dea inculpatului G.V. suma de 200 euro pentru ca acesta să se ocupe de înmatricularea autoturismului pe numele martorului. Mai mult, la un scurt interval de timp martorul S.M.M. şi inculpatul G.V. s-au întâlnit cu inculpatul P.M. care a scris personal pe certificatul de înmatriculare a autoturismului „înmânat către S.M.M.”, stabilind cu acest prilej ca de înmatricularea maşinii să se ocupe inculpatul P.M., iar după ce martorul va primi documentele originale să îi mai dea lui G.V. suma de 100 euro. Întrucât înmatricularea nu s-a realizat martorul S.M.M. l-a sunat în mod repetat pe inculpatul G.V. care i-a dat în cele din urmă numărul de telefon al inculpatului P.M., inculpatul G.V. i-a adus la cunoştinţă martorului S.M.M. că autoturismul nu fusese declarat la organul fiscal.

Martorul S.M.M. a declarat că inculpatul nu i-a răspuns la telefon decât o singură dată şi i-a spus că îl va suna ulterior, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Într-adevăr, din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.M., rezultă că îa data de 13 iulie 2009, acesta a fost contactat de un bărbat de la postul telefonic X (folosit de martorul S.M.M.) cu care a avut următoarea conversaţie:

S.M.M.: „Alo!

P.M.: Alo!

S.M.M.: Salut!

P.M.: Salut!

S.M.M.: Am sunat şi eu pentru ... .

P.M.: Alo!

S.M.M.: Mă auzi?

P.M.: Da.

S.M.M.: Am sunat pentru acte.

P.M. Aşa!

S.M.M. Sunt băiatul cu P., care ţi-am ... actele de la P.

P.M.: Aşa!

S.M.M.: Vreau şi eu actele.

P.M.: Pai, cine sunteţi?

S.M.M.: Cel care a cumpărat maşina şi ţi-a dat actele.

P.M.: Cine? Staţi puţin!

S.M.M.: Cel care a cumpărat maşina şi ţi-a dat actele să le înscrii. Să înscrii maşina, să înscrii P.

P.M.: Al cui, domnule, al cui?

S.M.M.: A lui V. A lui G.V. e maşina.

P.M.: G. ...Greşeală, mă, băiete, mă!

S.M.M.: Nu e nici o greşeală, şefu.

În data de 15 iulie 2009 inculpatul P.M. a fost contactat telefonic de inculpatul G.V. şi au următoarea discuţie:

G.V.: „Bre, nea M.!

P.M.. Ia zi, patroane!

G.V.: Bre, meştere, uite mi-a venit un plic, să duc numerele de înmatriculare, să duc acolo. Ce fac?

P.M.: La care, la care maşină, mă?

G.V.: La aia pe care mi-ai vândut-o.

P.M.: La care ai vândut-o lui ăla?

G.V.: Da.

P.M.: Lasă-l... Stai pe loc momentan, că nu e nici o tragedie.

G.V.: Păi cum nu e? Că nu poate omu să circule. Hai, să ne întâlnim, să-ţi arăt ce mi-a scris aici, ce...

P.M.: Lasă, mă, că ştiu eu despre ce e vorba.

G.V.: Ne întâlnim mai târziu, la bar, acolo?

P.M.: Da, vorbim mai târziu. Lasă, stai liniştit momentan.

G.V.: Poftim?

P.M.: Stai liniştit momentan, că mă interesez eu, ce şi cum. Deci, nu-ţi face nici o...

G.V.: Păi nu mai poate să circule omu cu maşina, bre. Ce fac? Mă dai de belea, o să-mi ceară ăla banii. De unde-i dau, din ...

P.M.: Băi, tu ai vorbit cu ...? Ăla ştie că nu mai poate?

G.V.: (se adresează altei persoane) taci!

P.M.: Auzi?

G.V.: Păi ,mă dă de belea ăla, bre nea M., aduce poliţia la mine, aici.

P.M.: Păi dacă... Păi, stai măi puţin. Ăştia ţi-au venit ţie sau lui ăla?

G.V.: Mie mi-a venit şi ăla mi-a zis...

P.M.: Ce ţi-a zis?

G.V.: Mi-a zis că vrea actele omu şi eu nu pot să i le dau, în primul rând că sunt la matale şi dacă ajunge cu ele acolo, îi ia maşina poliţia.

P.M.: Nu-i ia bre nici o maşină, stai liniştit!”

Menţionăm că în data de 08 iulie 2009 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti a dispus anularea înmatriculării autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V.

Inculpatul P.M. a declarat că şi în acest caz, a predat actele originale ale maşinii şi suma de 300 euro inculpatului C.G. în vederea falsificării înscrisurilor necesare înmatriculării, acesta din urmă apelând la ajutorul inculpatului D.M. În cazul de faţă inculpatul D.M. a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare, respectiv ordinul de plată din 08 aprilie 2008, pentru suma de 13.435,38 RON, prin metoda prezentată la punctul I. din rechizitoriu. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2010, ştampila cu textul Banca C.R. SA.

Prin înmatricularea autoturismului marca P. în baza acestor înscrisuri false a fost creată o pagubă bugetului de stat de 13.415 RON, reprezentând cuantumul taxei de poluare şi o pagubă bugetului local de 430 RON, reprezentând contravaloarea impozitului pentru vehiculul respectiv.

III. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca O., aparţinând inculpatului V.G.G.

În urma verificărilor efectuate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor s-a constatat că foaia de vărsământ din 21 ianuarie 2009, care făcea dovada achitării taxei de poluare de către inculpatul V.G.G. pentru autoturismul marca O., este falsă, neexistând în baza de date a Trezoreriei Sectorului 5. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a dispus anularea înmatriculării şi a sesizat Secţia 6 Poliţie pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti, constituindu-se dosarul penal cu nr. 1814/P/2010. Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat cu nr. 1344/P/2010 şi conexat la prezenta cauză în data de 12 aprilie 2010.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, V.G.G. a declarat că a cumpărat autoturismul respectiv în decembrie 2008, din Olanda, unde s-a deplasat personal şi a circulat aproximativ 2 luni cu numere de înmatriculare provizorii. Cu prilejul obţinerii certificatului de autenticitate al autoturismului, la sediul Registrului Auto Român, o persoană necunoscută i-a dat numărul de telefon al inculpatului P.M., spunându-i că acesta se ocupă cu înmatricularea autoturismelor. În zilele următoare inculpatul V.G.G. l-a contactat telefonic şi s-a întâlnit cu inculpatul P.M., căruia i-a înmânat actele de provenienţă ale autoturismului, cartea de identitate a maşinii, certificatul de autenticitate, rugându-l totodată pe inculpat să afle care este valoarea taxei de poluare şi să îl anunţe. După câteva zile, cei doi s-au întâlnit din nou, inculpatul P.M. cerându-i inculpatului V.G.G. o copie a cărţii sale de identitate şi spunându-i că va plăti el toate taxele necesare înmatriculării. După aproximativ două săptămâni, inculpatul P.M. i-a dat inculpatului certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare, iar inculpatul i-a dat suma de 1.300 euro, din care 1.100 euro reprezentau valoarea reală a taxei de poluare. Inculpatul a afirmat că nu ştie ce reprezenta restul de 200 euro şi că nu a ştiut că pentru înmatricularea autoturismului său a fost folosită o chitanţă falsă.

Menţionăm că pentru înmatriculare autoturismului taxa de poluare ce trebuia achitată la data înmatriculării, 02 februarie 2009, este în cuantum de 14.841 RON, echivalentul a 3.971,92 euro.

Inculpatul V.G.G. a declarat, de asemenea, că, în momentul în care inculpatul P.M. i-a dat actele maşinii şi plăcuţele de înmatriculare, i-a spus să meargă la organul fiscal şi să declare bunul pentru plata impozitului.

Declaraţia inculpatului V.G.G. este nesinceră, acesta cunoscând faptul că pentru înmatricularea autoturismului său a fost folosită o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare şi o viză falsă a organului fiscal de luare în evidenţă. De altfel, până la data aducerii la cunoştinţă a învinuirii, autoturismul respectiv nu a fost declarat la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5. De asemenea, înmatricularea autoturismului nu putea fi făcută fără viza instituţiei fiscale de luare în evidenţă, aspect cunoscut de inculpatul P.M., astfel că acesta nu îi putea spune inculpatului să declare autoturismul la organul fiscal, după înmatricularea acestuia.

De asemenea, nu poate fi reţinută afirmaţia sa, conform căreia inculpatul P.M. (pe care îl cunoscuse cu foarte puţin timp în urmă) s-a oferit să achite cu mijloace proprii taxa de poluare. După cum am arătat mai sus, inculpatul P.M. solicita „clienţilor” odată cu actele vehiculului, jumătate din valoarea reală a taxei de poluare, sumă pe care, în cea mai mare parte o remitea inculpatului C.G., pentru ca acesta să întocmească dosarul de înmatriculare.

De altfel, după înmatricularea autoturismului propriu în această modalitate, inculpatul V.G.G. a mai apelat la inculpatul P.M. şi pentru înmatricularea altor vehicule, respectiv un autoturism marca O. aparţinând naşului său, B.F. şi un autoturism marca O. achiziţionat de învinuit pentru cumnatul său, G.I.

În ziua de 07 iulie 2009, la ora 12:31:07, când V.G.G. îl contactează pe P.M., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

V.G.G.: „Alo!

P.M.: Alo!

V.G.G.: Trăiască, domn M.!

P.M.: Hai, noroc!

V.G.G.: V. vă deranjează.

P.M.: Aoleu, V.! Ce faci, măi, n-auzi?

V.G.G.: Uite, am şi eu...

P.M.: Mobiliera ta. Dar nu ştiu de ce nu-mi apare mie numărul tău. Ţi-ai schimbat numărul?

V.G.G.: Nu, nu. Nea M., am şi eu o întrebare.

P.M.: Zi, tata.

V.G.G.: Vrea un văr de-al meu să-şi ia un O., dar a zis ăla că dacă e... Deci maşina e din luna a zecea 96. Cică la noi în carte o sa-i facă din 97. E adevărat?

P.M.: În ce lună?

V.G.G.: 10. Deci luna a 10-a, 96, este O.

P.M.: Auzi? S-ar putea, da, s-ar putea, nu e lege.

V.G.G.: Bun. Şi atunci taxa aia...

P.M.: Dă drumul... O facem să fie bine pentru toata lumea.

V.G.G.: Da, dar pe cât intră? Intră pe 97? Că dacă e pe 97 e 130, dacă e pe 96, e vreo 900. Asta e.

P.M.: Hai, măi, ca ne înţelegem noi, nu contează. Ce? Eşti nebun? V., te-a înnebunit Dumnezeu?

V.G.G.: Bine.

P.M.: Ce? E o problemă?

V.G.G.: Atunci dacă e, vorbesc cu mata cu totul, cu toată treaba şi RAR şi alea şi alea.

P.M.: Păi, sigur, tot, tot, da.

V.G.G.: Da. Deci e posibil...

P.M.: Ăsta e numărul tău, nu?

V.G.G.: Da. Ăsta e numărul meu. Deci e posibil sa iasă pe 97, nu, la noi?

P.M.: Da, domne, da, e posibil. E posibil da, e posibil nu.

V.G.G.: E posibil da. Şi asta la Financiar pe ce se plăteşte? După cartea din România sau după brieful din...

P.M.: Da, după cartea României.

V.G.G.: Deci după cartea României, nu după brief.

P.M.: Cartea românească, da. Păi, dacă n-ai cartea, copie după carte nu faci nimic. Cartea românească trebuie, obligat.

V.G.G.: A, deci după cartea românească se plăteşte taxa aia. nu?

P.M.: Păi, sigur, da, tati.

V.G.G.: Nu după...

P.M.: Nu, nu.

V.G.G.: După brief-ul lor.

P.M.: Nu, n-ai treabă.

V.G.G.: Că la el un brief...

P.M.: Că aia mai mint, ştii ... domne, ia, că e euro cinci, euro patru, euro trei. P...! De unde? Ca să-şi vândă şi ei. Ce stabileşti aici, aici la RAR aia e lege.

V.G.G.: îhî!

P.M.: Aia e lege. Înţelegi?

V.G.G.: Am înţeles.

P.M.: Restul, vrăjeli. Că şi aia sunt şmecheri: Da, domne... Că a venit M.: Domne, am luat-o şi mi-a zis că e euro patru. Când m-am dus cu ea, de abia a ieşit euro trei. Păi, domne, aia aşa mi-au spus. - Păi, măi, omule, aia au interes să-ţi spună că nu?

V.G.G.: Aşa mi-a spus şi ăsta, mi-a zis că pe brief, când a intrat pe brief-ul ei, e pe zece nouăzeci şi şase, dar a zis că s-ar putea la RAR să ia pe 97.

P.M.: Nu, nu se potriveşte, tată. Ce scriu ăştia la RAR la noi aici, aia e literă de lege.

V.G.G.: înţelegi? ca a zis ca depinde de seria aia mare, depinde cat e.

P.M.: Da, da.

V.G.G.: Bine, nea M.

P.M.: Bine. Şi mă suni şi o rezolvăm.

V.G.G.: Da.

P.M.: Bine. Pa, pa!

V.G.G.: Pa!”

În ziua de 07 august 2009, la ora 15:28:06, când P.M. ia legătura cu V.G.G., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

P.M.: „Ce ai făcut?

V.G.G.: Nu am făcut nimic.

P.M.: Nu ai luat actele?

V.G.G.: Da, am luat actele, le fac copie şi ţi le aduc mâine.

P.M.: Bine. Şi pe aia şi pe aia.

V.G.G.: Şi pe aia şi pe aia a mea, ne spui cât şi ce.

P.M.: Dar voi nu vă puteţi uita şi voi?

V.G.G.: M-am uitat, una este 1.300 şi una este 920.

P.M.: Şi 50 % şi cu asta, basta, dacă v-aţi uitat voi, ce să mai..?!

V.G.G.: Şi cât e aia, cât e aia?

P.M.: Păi jumate acolo, jumate colo!

V.G.G. Am înţeles.

P.M.: Şi mai daţi şi voi, taxele alea, înmatriculare, talon, ...înţelegi ?

V.G.G.: Înţeleg!

P.M.: Şi când vă hotărâţi veniţi, îmi aduceţi un avans ceva înainte şi gata, mâine dă dramul la treabă.

V.G.G.: Am înţeles.

P.M.: Îmi aduceţi copii pentru cine vrea să fie!

V.G.G.: Da, da.

P.M.: Ştii tu despre ce vorbesc, că ai dat şi tu.

V.G.G.: Da, nea M.

P.M.: Şi dacă ne întâlnim mâine mi le aduci să îi dăm drumul la treabă.

V.G.G.: Da.

P.M.: Dacă v-aţi uitat ce mai stai acolo?

V.G.G.: M-am uitat, dar e 900 şi a zis ăla: Jumătate o faci 45 şi ailaltă e 1300, la cât o faci, tot la jumate, la 65 nu?

P.M.: Da.

V.G.G.: Da, 65, 70 cu totul şi la tine, ce e în partea aia 50 cu totul.

P.M.: Bine, 50.

V.G.G.: Bine.”

Fiindu-i prezentată această convorbire telefonică, inculpatul V.G.G. a declarat că în această discuţie este vorba despre două autoturisme marca O., unul aparţinând naşului său, B.F. şi celălalt cumnatului său, G.I., pentru înmatricularea cărora inculpatul P.M. i-a cerat un avans reprezentând jumătate din valoarea legală a taxei de poluare, restul urmând a fi plătit după înmatriculare.

În realitate, din conţinutul acestei convorbiri a rezultat clar că suma totală cerută de P.M. reprezintă jumătate din valoarea legală a taxei de poluare ce trebuia achitată pentru cele două autoturisme, inculpatul cerând în avans o parte din această sumă. Mai mult, inculpatul V.G.G. adaugă un comision de câte 50 euro pentru fiecare autoturism pentru inculpatul P.M. Din această convorbire telefonică rezultă că inculpatul V.G.G. ştia că dovezile de achitare ale taxelor de poluare sunt false, însă el urma să le ceară rudelor sale (adevăraţii proprietari ai autoturismelor) suma întreagă reprezentând valoarea taxei de poluare, urmând să îşi însuşească diferenţa. Acest aspect rezultă din declaraţia martorului G.I., căruia inculpatul i-a cerut suma de 900 euro şi din declaraţia martorului B.L.F., căruia inculpatul V.G.G. i-a cerat suma de 1.400 euro.

Inculpatul P.M. a declarat, în legătură cu înmatricularea acestui autoturism, că a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare, prin intermediul inculpatului C.G., astfel cum proceda în mod obişnuit. Inculpatul a arătat că inculpatul V.G.G. l-a rugat să se ocupe şi de înmatricularea altor două autoturisme marca O., aparţinând lui V.G.G. şi unui naş sau fin de-al său, inculpatul spunându-i la telefon să plătească jumătate din taxa oficială de poluare. Inculpatul a precizat, de asemenea, că inculpatul V.G.G. cunoştea faptul că documentele de plată a taxelor de poluare erau false, astfel procedând cei doi şi în cazul înmatriculării autoturismului său.

Documentele folosite pentru înmatricularea autoturismului marca O. nu au fost supuse constatării tehnico-ştiinţifice, motiv pentru care cauza va fi disjunsă pentru continuarea cercetărilor faţă de inculpatul D.M. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite documentele celor două autoturisme marca O., aparţinând lui V.G.G. (cumpărat pentru cumnatul său, G.I.) şi lui B.L.F., pe care inculpatul P.M. nu a reuşit să le înmatriculeze până la data reţinerii sale. Totuşi, în cazul autoturismului aparţinând lui B.L.F., documentele au fost falsificate, dosarul de înmatriculare a fost depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, dar a fost refuzat pentru că nu conţinea actele originale, după care inculpatul P.M. a solicitat şi obţinut înmatricularea provizorie a autoturismului pe numele său. Cauza va fi disjunsă pentru continuarea cercetărilor sub acest aspect.

Inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

IV. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca F., aparţinând inculpatului T.M.

Pentru înmatricularea autoturismului menţionat inculpatul T.M. a folosit o fişă de înmatriculare având aplicată o viză falsă de luare în evidenţă de către Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 3, conform adresei din 21 octombrie 2009 emisă de Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu a figurat şi nu figurează în evidenţele fiscale ca plătitor de impozite şi taxe locale.

De asemenea, chitanţa din data de 07 ianuarie 2009, folosită de învinuit ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 21 octombrie 2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că T.M. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, T.M. a declarat că şi-a înmatriculat într-adevăr autoturismul cu ajutorul inculpatului P.M., în sensul că acesta i-a plătit taxa de poluare, a depus dosarul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi a ridicat documentele maşinii şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare. În acest sens, inculpatul T.M. i-a dat inculpatului P.M. actele de provenienţă ale autoturismului şi suma de 1.850 euro. Inculpatul declară că 1.800 euro reprezentau valoarea legală a taxei de poluare şi 50 euro comisionul pe care i l-a dat lui P.M. pentru serviciul făcut.

Peste câteva zile cei doi s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul P.M. i-a dat inculpatului T.M. actele de înmatriculare şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare, inculpatul precizează că nu a cunoscut faptul că dosarul de înmatriculare al autoturismului său conţinea acte false, menţionând că valoarea legală a taxei de poluare ce trebuia achitată era de 1.800 euro.

Învinuitul T.M. a declarat, de asemenea, că nu a declarat vehiculul la organul fiscal, însă consideră că nu a încălcat legea pentru că nu a deţinut vehiculul mai mult de 30 de zile de la data înmatriculării, vânzându-l în luna februarie 2009, unchiului său, T.C..

Această ultimă afirmaţie dovedeşte nesinceritatea inculpatului şi faptul că acesta ştia că înscrisurile folosite pentru înmatricularea autoturismului său sunt false. Într-adevăr, prevederile legale prevăd obligativitatea proprietarului unui autoturism de a o declara la organul fiscal de la domiciliu pentru luarea în evidenţă şi pentru calculul şi plata impozitului pe bunul respectiv, într-un termen de 30 de zile de la dobândire. Însă, înmatricularea unui vehicul nu este posibilă fără luarea în evidenţă fiscală a bunului respectiv. Or, în cazul de faţă, înmatricularea a fost efectuată în baza unei fişe de înmatriculare conţinând viza organului fiscal, fără ca autoturismul să fi fost declarat la organul fiscal, dosarul de înmatriculare fiind depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor de către învinuit.

În ceea ce priveşte valoarea impozitului aferent acestui autoturism, aceasta este de 96,27 RON, la data de 06 aprilie 2010 (data adresei emise de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3).

Inculpatul P.M. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, în legătură cu înmatricularea acestui autoturism, arătând că inculpatul T.M. cunoştea faptul că viza organului fiscal şi chitanţa doveditoare a taxei de poluare sunt false, acesta fiind motivul pentru care a apelat la ajutorul său, pentru înmatricularea autoturismului, respectiv plata a jumătate din taxa legală. Inculpatul P.M. a precizat că din suma de bani primită de la T.M. a păstrat 200 euro, restul împreună cu actele de provenienţă ale maşinii dându-i-le inculpatului C.G. pentru falsificarea înscrisurilor menţionate, cu ajutorul inculpatului D.M.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite mai multe înscrisuri privind autoturismul aparţinând inculpatului T.M., precum şi o copie a cărţii de identitate a acestuia din urmă.

Din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul P.M. şi inculpatul T.M. au o relaţie de prietenie, acesta din urmă apelând frecvent la inculpat pentru obţinerea unor dovezi de efectuare a inspecţiei tehnice periodice false.

În ziua de 18 iulie 2009, la ora 11:17:40, de către numitul P.M., care este contactat de T.M., după cum urmează:

P.M.: „Auzi, mă?

T.M.: Ce faci, şefule?

P.M.: Ce să fac, bă? Uite, aşteptam, că văd că te-ai dat la fund. Te-ai ... îţi merge bine, nu mai ...

T.M.: Păi, ce vrei, mă, crezi că e după mine? Ia, zi, un ITP?

P.M.: Pe tine te doare în ... (n.n.: vorbeşte obscen) Poftim?

T.M.: Hai, nu o mai da în diverse! Un ITP, facem?

P.M.: Nu, mă. Facem.

T.M.: Facem? Bine, hai, că-ţi aduc mai încolo puţin. Ne vedem la locul nostru.

P.M.: Ia şi banii.

T.M.: Aha!

P.M.: Şi mă suni.

T.M.: Da, mă, da.

P.M.: Bine. Hai, că te aştept acolo. Hai, pa, pa!

T.M.: Hai, pa!”

În ziua de 22 iulie 2009, la ora 23:14:01, numitul P.M. este contactat de T.M., după cum urmează:

P.M.: „Da, mă!

T.M.: Ce faci, şefule? Da, trebuie să te trezesc.

P.M.: Zi, tată!

T.M.: Fii atent! Vezi, că mâine am nevoie de ... Cum îi zice? De una mare şi una mică.

P.M.: Păi, nu ştiu eu. Eu ţi-am zis să zici cu o zi înainte. Ce dracu să zic? Vorbim, mă suni mâine, când e.

T.M.: Eu te ... Ştiu, dar să mă ai în vedere, cu scris, cu ţiplă, cu tot, tot, tot. îţi dau datele şi da. Da?

P.M.: Da, mă. Da, mă, vorbim mâine?

T.M.: Deci, una mică şi una mare. Adică ... Ai înţeles? Hai!

P.M.: Da, mă. Hai, pa, pa!

T.M.: Hai, pa, pa!”

În ziua de 23 iulie 2009, la ora 13:45:45, numitul P.M., care este contactat de T.M.,, cu care are următoarea convorbire:

T.M.: „Ce faci, şefule?

P.M.: Uite, alerg acasă, mă încălzesc.

T.M.: Să te încălzeşti?

P.M.: Da.

T.M.: Păi, măcar încălzeşte-te cu folos.

P.M.: Păi...

T.M.: Zi, ai făcut ceva?

P.M.: Ce vrei tu, mai zi! Mamă, dar ce...! Hai, fii atent, vino încoace, să ne întâlnim, să vorbim.

T.M.: Păi, da, dar nu am cu ce să vin. Nu am maşină, sunt pe jos. Vreau o carte şi un talon.

P.M.: Şi banii pe loc?

T.M.: Banii pe loc, da. Dar trebuie să şi scriem.

P.M.: Păi, atunci, adu, mă. Să facem cu totul de la A la Z.

T.M.: Păi, bine. Hai, să-i cer datele şi... Zi-mi cât fac una mică, una mare, cu ţiplă, cu tot, tot, tot, să fie totul gata.

P.M.: Şi ţiplă?

T.M.: Păi, îţi dai seama! Ţipla de unde o pun, ... (vorbeşte obscen) ce pun acolo?

P.M.: Da, mă. Da, da.

T.M.: Păi, hai... Cum dracu să facem?

P.M.: Vino să discutăm, să văd ce facem, cum completăm. T.M.: Păi, bine. Hai, că o să fac rost de date şi să ţi le aduc. Da?

P.M.: Da, da, da.

T.M.: Bine. Hai, pa.

P.M.: Bine. Hai, pa, pa!”

În ziua de 24 august 2009, la ora 13:53:05, P.M. este contactat de T.M., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

T.M.: „Ce faci?

P.M.: Ce dracului să fac?! Ce pot să fac pe nenorocirile astea?!

T.M.: Dar nu răspunzi deloc la telefon, mă superi rău de tot?

P.M.: Nu răspund, sâmbătă şi duminica nu am nici o treabă cu telefoanele.

T.M.: Lasă, răspunde să vorbesc cu tine. Pe alea nu le mai faci că maşina e dată daună, s-a urcat cu ea pe stâlp, ai auzit?

P.M.: Da, mi-a citit fiu-meu mesajele.

T.M.: Şi cu alea ce dracului facem ?

P.M.: Cu ce?

T.M.: Cu ITP-urile?

P.M.: Ia mai dă-i în morţii mă-sii. Ce ei nu ştiu din start. că nu e 100%, dă-i dracului. Dacă nu l-a prins RAR-ul nu are nici o problemă, că ăia nu mai verifică maşina din bară în bară, ăla nu e nici o problemă.

T.M.: Vezi că trebuie să ne vedem deseară, da?

P.M.: Mă suni şi tu mai devreme că seara eu nu pot că nu mai am pe nimeni, înţelegi, şi nu mai am cum să mai sun noaptea.

T.M.: Stai liniştit. Hai că te sun mai încolo să îţi mai aduc unul să îmi dai actele alea.

P.M.: Bine.”

V. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca B. şi falsificarea certificatului de înmatriculare a autoturismului marca B., aparţinând inculpatului M.L.C.

La data de 28 noiembrie 2008, inculpatul M.L.C. a solicitat şi obţinut înmatricularea autoturismului său, marca B., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă şi fără a-l declara la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3 pentru calcularea şi plata impozitului.

Pentru înmatricularea autoturismului menţionat inculpatul M.L.C. a folosit o fişă de înmatriculare având aplicată o viză falsă de luare în evidenţă de către Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 3, conform adresei din 20 octombrie 2009 emisă de Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu deţine bunuri mobile

De asemenea, chitanţa din data de 26 noiembrie 2008, folosită de învinuit ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 20 octombrie 2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că M.L.C. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, M.L.C. a declarat că a înmatriculat acest autoturism cu ajutorul inculpatului P.M., dându-i acestuia actele de provenienţă ale maşinii şi suma de 2.050 euro, din care 2.000 euro reprezenta cuantumul legal al taxei de poluare şi 50 euro comisionul pentru inculpat, inculpatul a declarat că nu a depus personal dosarul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi nu a cunoscut faptul că înscrisurile folosite erau false.

Cuantumul legal al taxei de poluare la data înmatriculării ar fi fost de 7.013 RON (aproximativ 2.000 euro), conform adresei din 14 aprilie 2010 emise de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3.

Valoarea impozitului aferent acestui autoturism ce trebuie plătit de învinuit este de 319,79 RON conform adresei emise de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3 din 06 aprilie 2010.

Inculpatul P.M. a declarat că nu s-a ocupat de falsificarea înscrisurilor necesare şi nici de înmatricularea autoturismului marca B., aparţinând inculpatului M.L.C.

Autoturismul marca B. a fost vândut de inculpatul M.L.C. numitului H.G., însă până în prezent nu a fost înmatriculat pe numele acestuia.

Învinuitul M.L.C. a intenţionat să înmatriculeze autoturismul marca B. pe numele cumpărătorului H.G., iar el însuşi să folosească vechiul certificat de înmatriculare al acestui vehicul şi numerele de înmatriculare (care fuseseră eliberate pe numele său, la data de 28 noiembrie 2008) pentru a circula cu un alt autoturism marca B. pe care l-a cumpărat la data de 24 iulie 2009. Inculpatul M.L.C. i-a cerat inculpatului P.M. să îi falsifice un certificat de înmatriculare şi o carte de identitate a vehiculului pe care să le folosească pentru autoturismul marca B., dorind în acelaşi timp să figureze şi în evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor ca titular al acestui din urmă autoturism. Totodată i-a cerut inculpatului P.M. şi să se ocupe de înmatricularea autoturismului marca B. pe numele lui H.G.. inculpatul M.L.C. numeşte această operaţiune de folosire a actelor unui vehicul pentru un alt vehicul „recarosare”, folosind acest termen atât în convorbirile telefonice, cât şi în declaraţiile sale de învinuit.

Declaraţia dată de învinuit este nesinceră în totalitate şi în acest caz vom reţine declaraţia inculpatului P.M. întrucât aceasta este confirmată de convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Astfel, la data de 15 iulie 2009, la ora 15:08:49, P.M. este contactat de M.L.C., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

M.L.C.: „Să trăiţi!

P.M.: Hai, noroc!

M.L.C.: Am şi eu o întrebare, dacă se poate.

P.M.: Zi!

M.L.C. Pentru recarosare m-ar interesa.

P.M.: Zi ce.

M.L.C.: De la aia neagră.

P.M.: Aşa.

M.L.C.: Dacă... Aia neagră, patru uşi, motor doi zero, mă interesează pentru un doi cinci, două uşi, vişiniu. Pot? P.M.: Să o ţii pentru tine?

M.L.C.: Da. Nu ştiu, cumva, să schimbăm, să facem.

P.M.: Ă?

M.L.C.: Să schimbăm ceva acolo, nu se poate?

P.M.: Păi, şi ai de unde să iei din aia?

M.L.C.: Cum? P.M.: Ai de unde să... Ai făcut rost?

M.L.C.: Păi, eu maşina pot să o iau şi mâine şi actele le am, că sunt alte mele. Pentru mine mă interesează.

P.M.: Păi, nu, fa-mi copie după acte şi pe aia şi pe aia şi pe urmă, ca să nu te încurci să le iei degeaba şi pe urmă să zică nu.

M.L.C.: Păi, dacă nu merge, nu mai pot să cumpăr maşina, adică să-mi daţi un răspuns aşa sigur.

P.M.: Păi, n-am cum, decât să-mi aduci acte şi după aia şi după aia.

M.L.C.: Actele mele sau şi alea şi alea?

P.M.: Şi alea şi alea, tată. Nu-ţi dă ăla?

M.L.C.: A, păi, înseamnă că trebuie să cumpăr maşina şi o iau la risc, adică, nu?

P.M.: Nu-ţi dă ăla, nu?

M.L.C.: Păi, nu mi-o dă. Cum să-mi dea?

P.M.: Păi, dar ce? Îi zici tu: Măi, dacă nu merge? Eu o iau, dar dă încoace, să văd ce modalitate găsesc, zici.

M.L.C.: Da. Deci să încerc aşa.

P.M.: Păi, sigur. Ca să fie sigur. De ce să? Ce? Te dau banii afară din casă? Eşti nebun?

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Adu-mi şi să vedem ce şi cum, cât costă, cât e, ca să faci tu o ... îţi convine, nu-ţi convine.

M.L.C.: Da, da, am înţeles.

P.M.: Domne, dă-mi şi mie copii după asta să văd şi eu ce modalitate găsesc, să fac cu a mea, aşa îi bagi, nu că o iei nu o iei. Eu de luat ţi-o iau sigur, dar dă încoace întâi să văd ce variantă găsesc.

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Şi atunci mă suni şi îmi aduci copie după ele.

M.L.C.: Îhî! Bine, atunci rămâne să vă dau eu un telefon zilele astea.”

S-a menţionat că inculpatul M.L.C. nu a cumpărat acest autoturism de culoare vişinie, ci a achiziţionat la data de 24 iulie 2009, unul marca B., de culoare negru. Cu o zi înainte, la 23 iulie 2009, îl contactează telefonic pe inculpatul P.M. pentru a se asigura că acesta îi va procura actele false necesare pentru a pune în circulaţie acest autoturism:

P.M.: „Zi!

M.L.C.: Să trăiţi, să trăiţi! Am şi eu o întrebare.

P.M.: Zi tati!

M.L.C.: Am şi eu acum o maşină, sunt cu o maşină!

P.M.: Aşa.

M.L.C.: Exact ca aia argintie a mea, dacă mai ţineţi minte.

P.M.: Aşa.

M.L.C.: Aceleaşi probleme... şi am găsit din astea de România. Dacă găsesc din astea de România facem ceva?

P.M.: Da mă păi o fac... o facem pe aia.

M.L.C.: Păi nu, nu, n-aţi înţeles, e alt model, altă ...

P.M.: Deci ce-ai găsit?

M.L.C.: E un cinciar, un B. cinciar din 98...

P.M.: Aşa.

M.L.C.: Fără de-alea.

P.M.: Aşa, fără acte !

M.L.C.: Da!

P.M.: Aşa şi...

M.L.C.: Şi dacă găsesc de-alea de România putem să facem ceva?

P.M.: Ce..., M., ce e ?

M.L.C.: B.

P.M.: Ce B.?

M.L.C.: Cinciar, 520 benzină.

P.M.: Din ce an?

M.L.C.: 98.

P.M.: Caută şi tu şi caut şi eu că are cineva şi vezi cât găseşti tu, cât cere acesta care sunt eu şi vorbim.

M.L.C.: Ce fac îl iau că eu acum sunt aici, mă pregătesc să-i dau banii la om, să ştiu îi dau sau nu-i dau?

P.M.: Ăă, cât, cât vrea aşa la preţ?

M.L.C.: Ăă, 2000!

P.M.: 2000?

M.L.C.: Da.

P.M.: Nu, mai scade.

M.L.C.: Dar se merită.

P.M.: Ăă?

M.L.C.: Ee, să văd acuma oricum ...

P.M.: Mai încearcă, dacă mai scade vreo două dacă e.

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Dacă e nu te grăbi că dacă e... luăm aşa şi...

M.L.C.: Îhî, îhî.

P.M.: Înţelegi ? Cu cât mai dai pe acte, cu cât dai aia.

M.L.C.: Da, văd ce fac cu băiatu şi după aia vă sun.

P.M.: Nu te grăbi încă!

M.L.C.: A, şi ce-am vrut să zic, dacă se poate să vă dau şi eu acum seriile alea să mi le verificaţi ? Ăă? să vedeţi o fi furată, n-o fi?

P.M.: Ia, zi!

M.L.C.: Staţi două secunde. Haideţi că vă sun într-un minut, că a deschis capota să mă uit şi eu la ele.

P.M.: Bine, hai scriele şi pe urmă vezi ce faci cu el dacă e ...

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Bine, hai pa, pa.”

În zilele următoare, cei doi au mai multe discuţii telefonice pe această temă.

În ziua de 31 iulie 2009, la ora 14:30:54, când, P.M., ia legătura cu M.L.C., cu care a avut următoarea discuţie telefonică:

P.M.: „Ia mai citeşte o dată ca lumea seria la caroserie!

M.L.C.: Staţi puţin.

P.M.: Vezi ce spui acum, asta e!

M.L.C.: Am şi eu o întrebare că de aia v-am sunat mai devreme!

P.M.: Zi!

M.L.C.: Dacă ziceţi că sunt actele gata azi, eu cum pot să iau numerele alea dacă maşina nu am radiat-o? Maşina aia când mă opreşte pe stradă cu numere alea, nu o să zică că apare un Seria 3? (n.n. inculpatul se referă la autoturismul marca B.)

P.M.: Nu au treabă alea cu..., bă, dar tăntălău eşti, stai liniştit, pe alea poţi să le pui şi la căruţă, la orice, ce are importanţă cu...?!

M.L.C.: Hai să citesc seriile alea:...

P.M.: Doi de...!?

M.L.C.: Da.

P.M.: Sigur?

M.L.C.: Da...

P.M.: Bine. Hai că te sun eu mai târziu.

M.L.C.: Bine.”

Seria de şasiu dictată la telefon este cea înscrisă pe certificatul fals de înmatriculare ridicat de la inculpatul M.L.C. Cu prilejul efectuării percheziţiei asupra autoturismului marca B., aparţinând învinuitului, s-a constat că acest autoturism nu a fost înmatriculat în România, conform bazelor de date ale Ministerului Administraţiei şi Internelor - Evidenţa Auto, astfel că pentru înmatricularea sa era necesară achitarea unei taxe de poluare.

În seara zilei de 31 iulie 2009, inculpatul P.M. i-a predat inculpatului M.L.C. actele false ale autoturismului:

M.L.C.: „Alo!

P.M.: Alo!

M.L.C.: Da!

P.M.: Alo!

M.L.C.: Da, da ziceţi!

P.M.: Hai vino să... vino cu banii pregătiţi să-ţi dau alea.

M.L.C.: Unde ne întâlnim şi...?

P.M.: Nu ştii? La locul nostru.

M.L.C.: Aha. P.M.: în cât timp te... ?

M.L.C.: Deci e gata totul, pot s-o dau la verificat?

P.M.:Ă?

M.L.C.: E gata totu?

P.M.:.Ă?

M.L.C.: E gata totu, pot s-o verific?

P.M.: Da!

M.L.C.: Bine, să trăiţi!”

Inculpatul M.L.C. cunoştea faptul că certificatul de înmatriculare şi carte de identitate a autoturismului său marca B. sunt false, şi îi solicita inculpatului P.M. să înmatriculeze autoturismul legal, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din 06 august 2009:

M.L.C.: „Să trăiţi!

P.M.: Trebuie să-mi aducă M. actele lui ăla, ai răbdare.

M.L.C.: Ale cui? Stai că nu e bine.

P.M.: Zi.

M.L.C.: Trebuie să ne întâlnim să vorbim că nu merge.

P.M.: Ce nu merge?

M.L.C.: Nu merge, nu e bine nimic din ce mi-ai dat, nu sunt bune nimic.

P.M.: Tu o vinzi mâine?

M.L.C.: Care?

P.M.: O vinzi mâine ca să fie probleme?

M.L.C.: Nu o vând mâine, dar nu pot să merg, să circul cu alea.

P.M.: De ce?

M.L.C.: S-a uitat tata pe ele şi nu sunt bune.

P.M.: Lasă că răspund eu, nu răspunde taică-tău, nu e prima dată când fac!

M.L.C.: Şi ce facem?

P.M.: Când o fi să o rezolvi, atunci îţi fac eu altă chestie, nu am vorbit aşa, scurt pe doi?

M.L.C.: Şi eu când pot să circul cu ea, că o am de o săptămână.

P.M.: Stai că îmi aduce ăsta în seara asta actele, să mă orientez ca lumea, că a zis să stau aşa până îmi aduce actele lui ăla, M.

M.L.C.: Ce acte?

P.M.: Al lui ăla de undeva de la tine, eu ştiu ce dracului acte a zis? Eu ştiu ce combinaţii face ăsta ?

M.L.C.: Bine. Şi eu când pot să circul cu ea?

P.M.: M-a rugat: Stai pe loc aşa, să îţi aduc şi eu alea în seara asta. Îl aştept pe el, nu e o problemă la tine, şi astăzi puteam să le iau, dar să mă orientez eu mai bine, să văd ce vrea ăsta? Că ăsta e prieten şi cu tine, prieten şi cu el, nu?

M.L.C.: Da.

P.M.: Păi...! Că a zis că mi le aduce ieri, că mi le aduce astăzi, acum m-a sunat că într-o oră mă sună el şi mi le aduce, s-a găsit cu ăla. Şi vorbim mai târziu sau eventual mâine când iau numerele, că mă duc eu acolo. Dar întâi vreau să le am în mână să văd eu ce şi cum, să mă duc mâine să văd, ca să ştiu să fie şi ăla bine, să fie toată lumea. Înţelegi?

M.L.C.: Ăla o să fie bine, că lui îi scoate financiarul şi ăla termină, scăpăm de el.

P.M.: Nu ştiu de ce mi-a zis ăsta că să stau pe loc, tâmpitul ăsta?!

M.L.C.: Cine?

P.M.: M.

M.L.C.: Ce treabă are M. cu ce fac eu?

P.M.: Nu, auzi că actele lui ăla la care ai vândut tu, sunt la el.

M.L.C.: Mamă, mamă!

P.M.: Ai înţeles?

M.L.C.: Pe mine mă interesează când pot să circul cu maşina şi cât fac fiecare?

P.M.: Mâine ţi le aduc alea şi circuli, dar întâi...

M.L.C.: Nu, nu aţi înţeles, eu nu o să circul pe actele astea pe care mi le-aţi dat. Deci nu sunt bune, le-am verificat la multă lume, toată lumea mi-a zis: Nu sunt bune, s-a uitat pe hârtie, a mirosit hârtia!

P.M.: Tu eşti nebun la cap, eu am vorbit o chestie cu tine.

M.L.C.: Da, dar eu vroiam, dacă mă oprea, să fie legale, asta mă interesează!

P.M.: Nu ai nici o treabă cu opritul şi cu asta, problema e că noi am vorbit clar de la început, când o fi să vinzi, atunci facem altă treabă ca să fie treaba în regulă. Hai că vorbim mâine după 10.00.

M.L.C.: După 10.00 dimineaţa, da?

P.M.: Da. Te sun eu când ies.

M.L.C.: Bine.”

Inculpatul P.M. se angajase să înmatriculeze primul autoturism al inculpatului M.L.C., marca B. pe numele cumpărătorului H.G. şi al doilea autoturism, cel deţinut în prezent de învinuit, marca B., pe numele lui M.L.C., însă acest lucru nu s-a realizat până la data arestării inculpatului.

În data de 24 august 2009, inculpatul M.L.C. a condus autoturismul marca B. pe drumurile publice, fiind oprit de un echipaj al poliţiei rutiere pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul circulaţiei, ocazie cu care a folosit certificatul de înmatriculare fals şi i s-a reţinut permisul de conducere. Cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul său a fost găsit procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 24 august 2009, eliberat de Brigada de Poliţie Rutieră.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2010, certificatul de înmatriculare este falsificat. Astfel, specialiştii au constatat că certificatul de înmatriculare ridicat de la inculpatul M.L.C. a fost supus acţiunii unor substanţe de natură chimică (spălare) care au afectat pigmenţii fluorescenţi ai fibrelor inserate în masa hârtiei. Specialiştii au stabilit totodată că textul imprimat iniţial (original) pe acest certificat privea un autoturism marca S., aparţinând SC A.L. IFN SA.

Aceste constatări confirmă existenţa înţelegerii dintre inculpatul M.L.C. şi inculpatul P.M. de a contraface un certificat de înmatriculare pentru autoturismul marca B. întrucât după cum am arătat mai sus, inculpatul îl întreabă pe inculpat „Şi dacă găsesc de-alea de România putem să facem ceva?”, fiind vorba despre acte emise de autorităţile române.

VI. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca C. pe numele SC P.E. SRL

La data de 23 octombrie 2009, a fost conexat la prezenta cauză Dosarul nr. 1667/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 Bucureşti.

În această cauză a fost emisă autorizaţia din 13 iulie 2009, prin care Judecătoria sector 6 a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de pe terminalele mobile aparţinând numitului C.G.

Cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului C.G. a fost găsit terminalul mobil.

La data de 05 august 2009, autoturismul marca C., a fost înmatriculat de o persoană neidentificată până în prezent, în baza unor acte false, pe numele SC P.E. SRL. Dosarul de înmatriculare conţinea un act fals ce dovedea transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului de la SC P. SRL către SC P.E. SRL (factura fiscală din data de 30 iulie 2009) şi o fişă de înmatriculare ce purta două vize false de luare şi scoatere din evidenţă fiscală.

Aceste înscrisuri au fost falsificate de inculpatul D.M.

Conform verificărilor efectuate SC P. SRL şi SC P.E. SRL nu au deţinut niciodată acest vehicul.

În data de 04 august 2008, ora 14.02, C.G. a contactat telefonic o persoană neidentificată căreia i-a spus că SC A. SRL este radiată. Persoana neidentificată a întrebat ce să facă, dacă e necesar să aducă alta. C.G. a confirmat.

La un interval scurt de timp, persoana respectivă a revenit şi îl l-a rugat pe C.G. să verifice o altă firmă - SC P. SRL

C.G.: „- Ia zi, mă.

Domn:- Bă, ia uită-te mă la... SC P. SRL. Aia nu-i radiată?

C.G.: - Ia vezi mă, SC P. SRL e radiată? (n.n. - se adresează inculpatului D.M.) Nu, nu.

Domn: - Nu e?

C.G.: - Nu. E cau... a căutat şi este.

Domn: - Şi-ăla n-are vreuna p-acolo? Da n-avem d-aia...

C.G.: - Hai, vii încoa şi vorbim. Hai. Vezi(?) ce mai ai pă la tine. Vino-ncoace.

Domn: - Bine. Hai.”

Într-un nou apel telefonic, persoana neidentificată solicită verificarea SC P.E. SRL. În această din urmă convorbire telefonică intervine o a treia persoană - inculpatul D.M. - care verifică dacă societatea respectivă funcţionează şi îl întreabă pe interlocutor dacă să întocmească actele vehiculului pe numele acestei din urmă societăţi. Verificând baza de date informatizate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, se constată că în data de 05 august 2009 (ziua imediat următoare) a fost înmatriculată pe numele SC P.E. SRL autoutilitara marca C., autoutilitară ce aparţinuse anterior SC P. SRL., conform documentelor folosite pentru înmatriculare.

Domn: „- Ia uită-te, mă. SC P.E. SRL cum e?

C.G.: - Ia uită-te, mă. Băi! Hai, mă! Vino şi tu pân aici, dă-te-n ... mea! Vorbim dă toate pân telefon?!

Domn:- Păi să ştiu să-ţi aduc!

C.G.:- A! Băi! Auzi, mă! SC P.E. SRL poţi? (I s-a adresat unei persoane aflate în preajma sa). SC P.E. SRL cum e, mă?

Domn: - Aşa, exact cum ţi-am zis. SC P.E. SRL.”

Din conţinutul acestor discuţii rezultă că cei doi inculpaţi C.G. şi D.M., în timp ce lucrau la falsificarea înscrisurilor necesare transferului de proprietate de la SC P. SRL la SC A. SRL, au observat că această din urmă societate comercială nu mai funcţionează. Inculpatul C.G. l-a avertizat pe cel ce solicitate falsificarea înscrisurilor respective, acesta din urmă cerând verificarea SC P.E. SRL.

Într-o discuţie ulterioară, persoana neidentificată îi spune inculpatului C.G. că vine să-i aducă „o de-aia rotundă” - ştampilă.

Conform verificărilor efectuate, autoutilitară marca C. nu a fost declarată la organul competent pentru luare în evidenţă, calcul şi plată a impozitului de către SC P.E. SRL, iar taxa de poluare ce ar fi trebuit achitată de SC P. SRL, cu prilejul primei înmatriculări nu a fost înregistrată în. evidenţa Trezoreriei Sector 1, nu s-a emis o decizie de calcul a taxei de poluare pentru acest vehicul, deşi în dosarul de înmatriculare ridicat de la S.P.C.R.P.C.I.V. Bucureşti există o decizie de calcul şi o chitanţă pentru încasarea de impozite, taxe şi contribuţii.

În cauză a fost audiat în calitate de martor, reprezentantul SC P.E. SRL şi SC P. SRL care a declarat că aceste societăţi comerciale nu au deţinut niciodată vehiculul marca C. şi că au primit de câteva ori comunicări emise de poliţia rutieră cu privire la săvârşirea unor contravenţii de către conducătorii auto ai altor autoturisme ce nu le aparţineau.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză ştampila cu textul „SC P. SRL Bucureşti - România” existentă pe factura fiscală a fost creată prin imprimare. Impresiunile de ştampilă de pe fişa de înmatriculare a autoturismului au fost toate create prin imprimare, cu excepţia celei cu textul „SC P.E. SRL Bucureşti - România”, care a fost realizată prin ştampilare (astfel cum rezultă din convorbirile telefonice, persoana neidentificată la solicitarea căreia au fost falsificate aceste înscrisuri le-a adus inculpaţilor C.G. şi D.M. o ştampilă).

Aceste înscrisuri (factura fiscală şi fişa de înmatriculare a autoturismului) au fost falsificate de inculpatul D.M., prin metoda descrisă chiar de acesta, cu ajutorul imprimantelor pe care le avea în atelierul său de lucru.

Inculpatul D.M. a recunoscut falsificarea fişei de înmatriculare a vehiculului dar nu recunoaşte contrafacerea facturii fiscale care atesta vânzarea autoturismului de SC P. SRL către SC P.E. SRL, însă, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice acesta întocmea un act de transfer al dreptului de proprietate.

Domn: „- P.E. se numeşte, mă.

P.M.: - Păi... Păi stai mă, puţin. Că titulara e SC P. SRL.

Domn: - Da.

P.M.: - Aşa. Păi şi ce-i cu P.E.?

Domn: - E altă firmă aia.

P.M.: A, să-i dăm Iu P.E...

Domn: - Da.”

Inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni, dar participaţia sa rezultă din faptul că a contactat telefonic persoana care „îi dăduse comanda” şi a avertizat-o că SC A. SRL este radiată.

La data de 21 august 2009, autoturismul marca C. a fost vândut părţii vătămate B.V.A., care a precizat cu prilejul audierii sale că nu ar fi cumpărat acest vehicul dacă ar fi cunoscut faptul că a fost înmatriculat în baza unor documente false şi fără a se achita taxa de poluare pentru acesta.

VII. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca S. aparţinând martorului-denunţător O.N.

La data de 04 noiembrie 2009, numitul O.N. a sesizat Direcţia Generală Anticorupţie cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către numitul R.C.

Din cuprinsul denunţului şi a declaraţiilor date în calitate de martor, a rezultat că O.N. a cumpărat un autoturism marca S., în cursul anului 2008, circulând cu acesta o perioadă în baza autorizaţiei de circulaţie provizorie. În luna noiembrie 2008, a hotărât să înmatriculeze autoturismul definitiv, operaţiune pentru care era necesară achitarea taxei de poluare, de aproximativ 2.400 euro. Întrucât aceasta era o sumă prea mare, pe care martorul nu îşi permitea să o plătească, a aflat de la un coleg de serviciu, D.A., că o un anume persoană (identificată în persoana inculpatului R.C.) l-ar putea ajuta să înmatriculeze autoturismul cu o sumă mai mică. Martorul a luat legătura telefonic cu această persoană, spunându-i că îl poate ajuta să înmatriculeze maşina cu jumătate din suma ce reprezenta valoarea legală a taxei de poluare, respectiv 1.200 euro.

Martorul a contractat un împrumut bancar în valoare de 5.000 RON şi s-a deplasat la domiciliul numitului R.C. În autoturismul său, martorul i-a dat lui R.C. suma de 1.200 RON şi actele maşinii, astfel cum îi ceruse acesta anterior. La întrebarea martorului referitoare la modalitatea concretă în care se va realiza înmatricularea cu o sumă mai mică, R.C. i-a răspuns că are cunoştinţe în poliţie şi că taxa va fi plătită printr-o fundaţie (justificându-i astfel cuantumul redus al acesteia).

După aproximativ 5-6 zile, inculpatul R.C. l-a apelat telefonic pe martor şi au stabilit să se întâlnească în ziua următoare la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. În ziua următoare, inculpatul R.C. i-a dat martorului dosarul de înmatriculare şi i-a indicat ghişeul la care să îl depună, certificatul de înmatriculare şi plăcuţele cu numerele fiind eliberate în aceeaşi zi.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că dosarul de înmatriculare conţinea o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, (chitanţa din data de 27 noiembrie 2008), martorul O.N. neachitând nici o taxă aferentă înmatriculării în anii fiscali 2007 şi 2008. De asemenea, pe fişa de înmatriculare a autoturismului marca S. a fost aplicată o viză falsă de luare în evidenţă fiscală, din verificările efectuate rezultând că nu deţine decât un autoturism marca M.

Cuantumul taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatriculare autoturismului marca S este de 7.140 RON.

După aproximativ 6 luni de la data înmatriculării, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a dispus anularea acestei înmatriculări, martorul-denunţător predând documentele şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului său. În ziua următoare, martorul O.N. s-a deplasat însoţit de soţia sa, O.L., la domiciliul inculpatului R.C., căruia i-au solicitat să le restituie suma de 1.200 euro. Inculpatul R.C. a pretins că nu ştie ce s-a întâmplat şi că „nea G. ştie ce-a făcut”. Cei patru s-au deplasat la domiciliul numitului G., în Bucureşti, şi i-au cerut acestuia să restituie suma de 1.200 euro. Numitul G. a fost de acord să restituie doar 800 euro din suma primită, trimiţând aceşti bani, după aproximativ două ore, martorului-denunţător, prin intermediul inculpatului R.C.

Numitul G. a fost recunoscut din planşa fotografică de către martorii O.L., O.N., stabilindu-se că acesta este inculpatul C.G.

Numitul R.C. a fost recunoscut din planşa fotografică de către martorii O.L., O.N.

Martora O.L., soţia martorului-denunţător O.N., confirmă în declaraţia sa, situaţia de fapt prezentată anterior.

Cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii, inculpatul R.C. nu a dorit să dea nici o declaraţie. După ce a luat cunoştinţă de conţinutul dosarului de urmărire penală, inculpatul R.C. a recunoscut că a primit suma de 1.200 euro şi actele autoturismului de la martorul-denunţător, pe care le-a remis inculpatului C.G., acesta din urmă ocupându-se de întocmirea dosarului de înmatriculare, pe care i l-a remis ulterior. Inculpatul R.C. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, negând că ar fi pretins că are relaţii în poliţie, prin intermediul cărora va înmatricula autoturismul cu o taxă de poluare mai mică.

Inculpatul C.G. a declarat că în cursul anului 2008, a primit de la numitul R.C. cartea de identitate a unui autoturism, o fotocopie a actului de identitate a proprietarului şi suma de 800 euro, acesta rugându-l să plătească la Trezorerie o taxă mai mică decât cea legală pentru acest autoturism. Inculpatul C.G. pretinde că l-a contactat pe numitul „G.” (alte detalii referitoare la identitatea acestuia nu poate oferi) şi l-a rugat să plătească taxa de poluare, dându-i suma de 400 euro. După câteva zile, numitul „G.” i-a adus inculpatului C.G. dovada de achitare a taxei respective, emisă pentru suma de aproximativ 2.800-3.000 RON, precum şi decizia de calcul a acesteia. Inculpatul a precizat că ştia de la numitul „G.” că funcţionarul de la Trezorerie introducea în baza de date o normă de poluare mai mică, rezultând o valoarea redusă a taxei ce trebuia plătită. Inculpatul recunoaşte că a restituit proprietarului autoturismului suma de 800 euro.

Declaraţia inculpatului C.G. este nesinceră, întrucât, după cum am arătat mai sus, în cauza de faţă nu s-a emis nici o decizie de calcul al taxei de poluare şi nu a fost încasată nici o sumă de bani cu acest titlu. De asemenea, se observă acelaşi mod de operare ca în cazurile anterioare.

VIII. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca H., aparţinând inculpatului C.G.

La data de 29 august 2007, inculpatul C.G. a solicitat şi obţinut înmatricularea autoturismului său, marca H., fără a declara vehiculul la organul fiscal pentru luarea în evidenţă, calculul şi plata impozitului.

Pe fişa de înmatriculare a autoturismului există o viză a Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale Sector 3 de luare în evidenţă a vehiculului, însă aceasta este falsă, astfel cum rezultă din adresa din 06 aprilie 2010 emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3. Prejudiciul cauzat până în prezent de inculpat prin neplata impozitului aferent acestui bun este în cuantum de 715,09 RON.

Inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni, afirmând că nu a cunoscut că viza organului fiscal aplicată pe fişa de înmatriculare a autoturismului său este falsă. Inculpatul pretinde că a rugat o altă persoană, „S.”, să se ocupe de declararea autoturismului la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, dar recunoaşte că depus personal dosarul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. Acesta precizează, de asemenea, că şi-a dat seama ulterior că viza respectivă este falsă întrucât nu a plătit impozitul aferent vehiculului.

Declaraţia inculpatului este nesinceră ceea ce rezultă din faptul că şi viza de scoatere din evidenţa fiscală a numitei N.D. (vânzătoarea autoturismului), viză aplicată pe fişa de înmatriculare a autoturismului este falsă. Astfel, din informaţiile oferite de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3 rezultă că numita N.D. a deţinut autoturismul marca H., dar l-a radiat din evidenţele fiscale în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 09 noiembrie 2007.

La dosarul de înmatriculare pe numele inculpatului C.G. se regăseşte un contract de vânzare-cumpărare din data de 28 august 2007, iar pe fişa de înmatriculare este aplicată o viză de scoatere din evidenţa fiscală a numitei N.D. din data de 28 august 2007, ceea dovedeşte că şi aceasta este falsă, întrucât nu putea fi aplicată de organul fiscal competent înainte de înstrăinarea vehiculului.

Totodată, s-a precizat că ordinea firească a derulării operaţiunilor de scoatere şi luare în evidenţă a unui vehicul este următoarea: vânzătorul se prezintă la organul fiscal şi solicită scoaterea bunului din evidenţa sa, în baza unui contract de înstrăinare. Organul fiscal aplică pe fişa de înmatriculare a autoturismului (căsuţa E), viza de scoatere din evidenţă, iar această fişă de înmatriculare este predată cumpărătorului. Cumpărătorul, la rândul său, se prezintă la organul fiscal de la domiciliu şi solicită luarea în evidenţa sa a bunului, în temeiul aceluiaşi act de înstrăinare, iar organul fiscal aplică pe fişa de înmatriculare viza de luare în evidenţă (căsuţa C).

În cauza de faţă, luând în considerare declaraţia inculpatului C.G. conform căreia a rugat o altă persoană să se ocupe de declararea la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a autoturismului său, trebuie să reţinem că i-a înmânat acestei persoane fişa de înmatriculare purtând deja viza falsă de scoatere din evidenţă. Având în vedere că inculpatul C.G. nu a precizat că şi de scoatere din evidenţa numitei N.D. s-a ocupat tot numitul „S.”, vom reţine că declaraţia sa este nesinceră în totalitate, ambele vize ale organului fiscal de pe fişa de înmatriculare a autoturismului său, fiind aplicate în fals, cu ştiinţa sa.

IX. Infracţiunile de falsificare a dovezilor de efectuare a inspecţiilor tehnice periodice ale autoturismelor.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului P.M. au fost ridicate mai multe înscrisuri reprezentând dovezi de efectuare ale inspecţiei tehnice periodice a autoturismelor - anexe ale certificatului de înmatriculare sub forma unor cartonaşe de culoare galbenă pe care se aplică o folie transparentă autocolantă purtând mai multe elemente de securizare, au fost ridicate folii autocolante şi mai multe certificate de înmatriculare ale unor autoturisme. Aceste cartonaşe de culoare galbenă sunt completate cu menţiuni olografe reprezentând perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice şi au aplicate o ştampilă tip „revizie R.A.R.”, peste aceste menţiuni având aplicate folia autocolantă.

1. Astfel, în locuinţa inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului, având menţiunile olografe „16.07.2011 2TL67”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură şi o ştampilă R.A.R.

Fiind audiat în calitate de martor, proprietarul autoturismului, I.I., a declarat că în luna octombrie 2009, întrucât urma să expire perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a autoturismului său, s-a interesat la o cunoştinţă, pe nume I., despre cum ar putea face mai rapid această inspecţie, neavând timpul necesar pentru a se ocupa de această activitate. Numitul I. i-a spus că îi poate face I.T.P.-ul fără a-i da autoturismul, cerându-i în schimbul acestui serviciu suma de 100 euro. Martorul a fost de acord şi i-a dat acestuia suma de 100 euro şi certificatul de înmatriculare al autoturismului său, care avea ataşată şi anexa cu evidenţa I.T.P.-urilor efectuate. După aproximativ 3 zile, numitul I. i-a restituit certificatul de înmatriculare împreună cu o anexă de culoare galbenă având consemnată o inspecţie tehnică periodică şi un autocolant transparent fără timbru argintiu.

Anexa iniţială a certificatului de înmatriculare (de culoare roz pe avers şi albastru pe revers) a fost găsită în locuinţa inculpatului P.M.

Martorul I.I. a declarat că a circulat astfel o perioadă scurtă de timp, prezentându-se la un service auto autorizat pentru efectuarea inspecţiei tehnice periodice în data de 15 decembrie 2009.

2. În locuinţa inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului, având menţiunile olografe „19.07.2011 2TL69”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură şi o ştampilă R.A.R.

Fiind audiat în calitate de martor, proprietarul autoturismului, P.I., a declarat că în cursul anului 2009, întrucât urma să expire perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a autoturismului său, s-a interesat la o cunoştinţă, pe nume M., care este preţul efectuării inspecţiei tehnice periodice. Numitul M. i-a spus că preţul este 250 RON şi i-a cerut autoturismul şi certificatul de înmatriculare pentru a se ocupa de această activitate. Numitul M. i-a restituit certificatul de înmatriculare împreună cu o altă anexă a certificatului de înmatriculare, de culoare galbenă având consemnată o inspecţie tehnică periodică.

Anexa iniţială a certificatului de înmatriculare (de culoare roz pe avers şi albastru pe revers) a fost găsită în locuinţa inculpatului P.M.

3. În locuinţa inculpatului P.M. a fost găsit certificatul de înmatriculare al autoturismului aparţinând SC C.A. SRL.

În cauză a fost audiat în calitate de martor, numitul B.M., administrator al SC C.A. SRL care a arătat că societatea comercială respectivă deţine într-adevăr un autoturism marca D. Acesta a declarat că în luna mai 2009, unul dintre angajaţii firmei, G.A., i-a spus că a fost oprit în trafic de organele de poliţie şi i s-a reţinut certificatul de înmatriculare întrucât avea defecţiuni la sistemul electric, iar pe anexa certificatului de înmatriculare, lucrătorul de poliţie a făcut menţiunea, „I.T.P. fals”.

Martorul a menţionat că, anterior, apelase la inculpatul P.M. pentru ca acesta să efectueze inspecţia tehnică periodică a autoturismului, fără ca vehiculul să fie verificat într-un service auto, plătindu-i inculpatului suma de aproximativ 100 euro.

După ce i-a fost reţinut certificatul de înmatriculare, martorul l-a contactat din nou pe inculpatul P.M., acesta din urmă oferindu-se să-i recupereze certificatul de înmatriculare în schimbul sumei de 100 euro. Cei doi s-au întâlnit pentru ca martorul să-i dea inculpatului suma cerută şi o împuternicire din partea societăţii, iar peste aproximativ 10 zile, conform declaraţiei martorului, P.M. i-a recuperat acestuia certificatul de înmatriculare, însă până la data arestării acestuia din urmă, nu sau întâlnit pentru a-i da certificatul de înmatriculare, acesta fiind motivul pentru care documentul a fost găsit la domiciliul inculpatului.

4. În locuinţa inculpatului P.M. a fost găsit certificatul de înmatriculare al autoturismului aparţinând numitului V.G. şi un cartonaş de culoare galbenă, reprezentând anexă a acestui document care are menţiunile olografe 21.07.2011, indicativul staţiei 2t769, seria de şasiu, ştampila R.A.R. şi o semnătură.

Fiind audiat în calitate de martor, acesta a declarat că în luna octombrie 2009, a aflat de la numitul T.I., că unchiul acestuia „face inspecţii tehnice periodice” în schimbul sumei de 200 RON, fără a fi nevoie să prezinte autoturismul într-un service auto. Întrucât perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice urma să expire la data de 12 noiembrie 2009, i-a solicitat numitului T.I. să îl ajute cu efectuarea inspecţiei tehnice periodice, dându-i acestuia suma de 200 RON şi certificatul de înmatriculare, după câteva zile, numitul T.I. i-a spus martorului că unchiul său a pierdut certificatul de înmatriculare şi i-a restituit suma de 200 RON.

Având în vedere că dovada falsă de efectuare a inspecţiei tehnice periodice nu a fost încredinţată pentru a fi utilizată, în cauză se va dispune scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului P.M. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fiind audiat sub acest aspect, inculpatul P.M. a recunoscut săvârşirea acestor infracţiuni, declarând că a cumpărat cartonaşe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare şi folii autocolante transparente care se aplică pe acestea de la inculpaţii C.G. şi D.M. Inculpatul P.M. a arătat că, iniţial, inculpatul C.G. îi vindea aceste dovezi completate şi ştampilate, cu preţul de 100 RON. Ulterior, inculpatul C.G. i-a dat o ştampilă tip revizie R.A.R., inculpatul P.M. completând şi ştampilând el însuşi cartonaşele galbene. Cu prilejul percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului P.M. a fost găsită această ştampilă.

Din declaraţia inculpatului P.M. rezultă că acesta a cumpărat cartonaşe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare şi folii autocolante transparente care se aplică pe acestea de la inculpatul D.M., cu preţul de 18 RON bucata.

Această afirmaţie a inculpatului P.M. este susţinută de înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.M.

Astfel, D.M. achiziţiona aceste anexe ale certificatului de înmatriculare şi foliile transparente de la inculpatul I.M., cu preţul de 15 RON bucata, înţelegerea acestora fiind ca acestea să fie vândute de D.M., la rândul său, cu preţul de 20 RON bucata. întrucât inculpatul D.M. i-a vândut inculpatului P.M. la preţul de 18 RON bucata, aceasta l-a supărat pe inculpatul I.M. şi pe fiul acestuia, I.E.

În ziua de 05 octombrie 2009, la ora 10.11.29, D.M. ia legătura cu I.M., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

D.M.: „Alo!

I.M.: Alo!

D.M.: Salut, ce faci M.?

I.M.: Uite, pe acasă.

D.M.: A, eşti pe acasă?

I.M.: Da.

D.M.: Îmi dai şi mie 20 de dalea?

I.M.: ... .îţi dau.

D.M.: Hai, de ce te-ai gândit? Iţi dau banii, mă. (râde) Da.

I.M.: Da mă, că am avut discuţii atunci cu tine, nu ştii ?

D.M.: Păi ce discuţii mă. Păi nu m-au, în fine hai lasă că discutăm altă dată că uite a venit omul să ia şi ... Eu nici acum n-am scăpat mai am alea împrăştiate în p... mea, câteva. Şi uite nu mai iau banii pe ele. Da. Bine mă hai cobori?

I.M.: Unde eşti?

D.M.: Că vin acum, m-am urcat în maşină. Nu. În cinci minute, sunt la atelier, întorc acum şi vin, da?

I.M.: Îhm.

D.M.: Auzi, îmi dai mai multe? Dar nu am bani mai multe, decât de 20. Să nu mai vin? Că poate mai vine, în p... mea, cineva.

I.M.: Păi şi când îmi dai banii?

D.M.: Ţii dau măi red... hai mă nu mai fi. Că oricum ori că stai cu ele în dulap, ori că. Ce sunt ultimele să zici că le ia altcineva? Ţii dau păi oricum nu urmează socoteala? Nu ştii? Dar nu de asta, îţi dau dacă iau, banii pe ele. Să am aici, în p... mea, că am vreo 50 date şi nu mai vine ăla să-mi dea banii. Din alea vechi, acum le-am terminat deabea.

I.M.: Îhm.

D.M.: Pe alea două sute. Hai, vin?

I.M.: Vino.

D.M.: Dă-mi şi mie 40, să mai am 20 să nu mă mai deranjez mereu.

I.M.: Bine.

D.M.: Bine hai salut.

I.M.: Hai, pa.”

În ziua de 18 septembrie 2009, la ora 16.04.38, D.M. este apelat de I.E., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

I.E.: „Tăticule?

D.M.: îm!

I.E.: Am o mare problemă.

D.M.: Ia zi.

I.E.: Te rog frumos, schimbă preţul la alea. Te rog eu frumos. Te implor. Vinde la două, doi RON. Două sute de mii. Nu le mai vinde la o sută opt zeci, mâncaţi-aş p.. .ta.

D.M.: Da.

I.E.: l-ai vândut lui P., da. Ca să şi îţi spun lui cine ... mea i le-ai vândut. Ajunge imediat la mine vorba. Taică-miu este în pământ. Te rog frumos ţine-i preţul ăla, f... morţii mă-sii că de aia stau o lună după ele. Să-mi dai banii o lună. Ca să ai timp să le vinzi, bă băiete. Ce ţi-e douăzeci de mii peste.

D.M.: Cui i-am vândut, mă?

I.E.: Hai mă M., nu mai mă lua cu din astea. Te rog eu frumos, vinde-le la două sute de mii.

D.M.: Zii mă cui. Ca să ştiu.

I.E.: l-ai vândut lui P.

D.M.: E p... mea.

I.E.: Unu cu perucă. În p... mea.

D.M.: Cum p... mea să-i vând lui ăla mă, tu eşti tâmpit?

I.E.: Bă eşti nebun? Ai vândut astăzi sau când ai vândut, ieri, ai vândut o sută şi ceva de bucăţi? Odată? Sau nu?

D.M.: Nu mă, nu. Le-am vândut pe vorbe mă, ce p... mea.

I.E.: Hai de p... mea.

D.M.: Hm. Băi, tu nu şti să-ţi ţii gura mă. În fine nu mai contează.

I.E.: Băi băiete, eu nu vorbesc cu nimeni, l-a sunat pe taică-miu R.

D.M.: Aşa.

I.E.: Şi ăla este în pământ ăla şi i-a spus lui taică-miu. Şi mă bagi şi pe mine la ananghie că de unde sunt astea pe piaţă la o sută opt zeci de mii, a lui tata? De unde sunt M.?

D.M.: Dar nu i-am dat mă lui ăla şi oricum vorbim ce nu trebuie prin telefon, în fine. Deci nu i-am dat lui ăla, a fost o vorbă, am făcut un preţ, da? Dacă se ia, dacă nu. Deci nu s-a luat. Cum să-i dau lui ăla atâtea? Că ăla nu ia atâtea.

I.E.: Nu ştiu. Deci mie mi-a ajuns vorba, acum l-a sunat R. pe tata.

D.M.: Ăla a luat zece pe cinci zeci de euro, atât. Dă-l mă în p... mea şi pe ăla că până la urmă...

I.E.: ...a dat o sută opt zeci de mii. P... mea şi taică-miu îţi dai seama că tata nu are preţ din astea. Nu are preţul ăsta.

D.M.: Stai puţin.

I.E.: Vinde-le în p... mea la doi RON, la două sute de mii şi ai terminat bâlciul, M.

D.M.: Păi aşa le vând mă, aşa le şi vând....

I.E.: Aşa te rog frumos....

D.M.: .. .aşa le-am vândut întotdeauna. Da?

I.E.: Bine M.

D.M.: Deci eu am mai aruncat un preţ dar nu sa luat. Am zis preţ de en-gros, dacă ia multe, sute. Dar nu mi-a luat nimeni sute că nu e cazul. Da?

I.E.: Bine.

D.M.: În fine. Deci nu te mai şi te mai ambala aiurea şi...

Inculpatul D.M. a recunoscut că a cumpărat de la inculpatul I.M. folii autocolante transparente care se folosesc pentru dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice, pe care i le-a vândut ulterior inculpatului P.M. cu preţul de 18 RON bucata, însă nu recunoaşte că ar fi cumpărat şi cartonaşele galbene (anexe ale certificatului de înmatriculare) şi precizează că cele găsite cu prilejul efectuării percheziţiei în atelierul său de lucru au fost probabil uitate de persoanele care îl vizitau.

X. Infracţiunile săvârşite de inculpatul D.M. în legătură cu autoturismul marca M.

Din interceptările convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de inculpatul D.M. a rezultat că la data de 02 octombrie 2009 a contrafăcut cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M., care figurează în baza de date a Interpol şi Ministerului Administraţiei şi Internelor ca fiind sustras din Bucureşti, din data de 13 aprilie 2009, pentru falsificarea acestor înscrisuri primind suma de 200 euro.

Astfel, în ziua de 02 octombrie 2009, la ora 19:09:40, inculpatul D.M. este contactat telefonic de o persoană neidentificată până în prezent care îi solicită să trimită la o adresă de mail „o copie după aia mare”.

Din cuprinsul discuţiilor telefonice care urmează rezultă că inculpatul D.M. contrafăcuse certificatul, de înmatriculare al autoturismului menţionat mai sus, autoturism cu care persoana necunoscută se deplasa la Oradea pentru a-l vinde. Persoanele care urmau să cumpere maşina şi să treacă graniţa în Ungaria solicitaseră un e-mail cu cartea de identitate a vehiculului pe care D.M. nu o „întocmise” pentru că nu era necesară deplasării la Oradea. Pentru efectuarea acestei călătorii şi pentru ca vehiculul să poată trece graniţa în Ungaria era necesar doar certificatul de înmatriculare.

Pe parcursul discuţiilor telefonice dintre cei doi, persoana neidentificată aflându-se la volanul maşinii furate pe care o deplasa la Oradea, iar inculpatul D.M. în „laboratorul” său, aceştia observă că pe certificatul de înmatriculare al vehiculului, D.M. scrisese greşit seria de şasiu. D.M. îi cere interlocutorului datele de identificare ale maşinii şi observă că pe talonul acesteia scrisese la seria de şasiu WDB în loc de WDC:

D.M.: „Da!

Domn: 4047...

D.M.: Stai puţin! Imediat, deci (se aude sunetul specific apăsării tastelor la un calculator) 4047 da...

Domn: 0689.

D.M.: 89 (se aude sunetul specific apăsării tastelor la un calculator) Îhî. Ia mai uită-te şi la şasiu.

Domn: şasiu, şasiu ... VDC...

D.M.: Da.

Domn: 164.

D.M.: Da...

Domn: 1221.

D.M.: Da.

Domn: A.

D.M.: Da.

Domn: 150.

D.M.: Da.

Domn: 779.

D.M.: Hai că am pus-o, să-mi bag .. .pe talon e WDB.

Domn: WDB ?

D.M.: Ia uită-te.

Domn: Mamă, nu-mi spune, mânca-ţi-aş. Nu-mi spune, am făcut dramul...

D.M.: Hai....

Domn: Am făcut dramul de pomană.

D.M.: Câte?

Domn: Am făcut dramul de pomană dacă am .. .Am luat.. .(vulgar) în gură. Da ! Mamăă, mamăă...

D.M.: L-am văzut acum băga-mi-aş ....

Domn: Ce să, poate n-or vedea, dar nu cred că să nu vadă, hai îţi zic şi seria cărţii, îmi bag... acum, mai am 200 şi ceva de kilometri.

D.M.: O ştiu dă-o în ... mea.

Domn: Pune-le-o, dă-i în ....mea, pune-o aşa cu VDC. Cu VDC punem, normal. Cu VDC.

D.M.: Da?

Domn: Păi sigur că da.”

În continuare inculpatul D.M. îl învaţă pe interlocutorul său să modifice litera B de pe certificatul de înmatriculare, astfel încât să pară litera C:

D.M.: „Băi, nu poţi să gâdili, ă? Ia şi tu un cuter de la benzinărie şi şterge-i...

Domn: Mi-e că-l stric de tot.

D.M.: Nu bă, gâdilă-l un pic măcar să fie, dă-i un pic cu limba în...(vulgar) mea ceva, să se-ngroaşe, nu ştiu.

Domn: ... pentru dat cu limba trebuie să-l chemi pe ,miiliţianu” M.

D.M.: Ăhă, ştiu. Nu, mă gândeam pe bune deci e WDB, ia-i din bucile alea lui B, i-am mai luat, ia mă un cuter, vorbesc serios şi dă-i pe deasupra.

Domn: Trebuie să-i iau linia centrală.

D.M.: Aia dacă o iei, nu mai e problemă. Aia, că aia e beleaua şi colţurile alea un pic. Aa, dar ai ochelarii la tine ?

Domn: Am, am, sunt cu ei pe nas.

D.M.: Da ? Pe bune, te aşezi la o masă undeva şi ... că nu e, că e şi coperta aia jegoasă, dă-o în ... mea, ştii. Mă gândesc şi eu să nu...

Domn: Hai că văd eu cum o repar, îmi bag ... în ei.

D.M.: păi nu, vezi că dacă e, îţi dai seama că n-o să mai aibă timp ei să...în fine.

Domn: Da. Bine M., mersi mult oricum. Hai... (...)

D.M.: Şi dacă iese naşpa ştii ce să-i faci ? Bagă degetul în gură şi pătează un pic, că ăla iese la apă să întindă un pic că-i d-ăla naşpa, ştii d-ăla de se şterge uşor. De aia îţi spun.

Domn: Mi-e că dacă-l pătez atrage privirea acolo ştii?

D.M.: Aa şi atunci cum vrei...

Domn: Lasă-1 aşa, lasă-l aşa că e foarte bine, dă-l în ... mea.

D.M.: Bine, ok, cum vrei.

Din cuprinsul aceleiaşi convorbiri rezultă că cei doi interlocutori cunoşteau faptul că autoturismul era furat:

Domn: Nu, zic mai bine nu-mi mai spuneai că neştiind poate jucam mai convingător ştii?

D.M.: Păi jucai da mă gândeam că se vede pe ea, ai înţeles. El o ştie de O.K. ăla ă? (n.n. seria poansonată pe motorul autoturismului diferă de cea din certificatul de înmatriculare).

Domn: Nu de O.K, normal că n-o ştie de O.K.

D.M.: Atunci nu-i problemă, să nu-ţi ia gâtul.

Domn: Da, n-o ştie de ok, nu.

D.M.: A, bine. Ok. Gâdilă-l la creastă acolo un pic.”

În intervalul de timp ce urmează inculpatul D.M. falsifică o carte de identitate pentru autoturismul respectiv şi o trimite la adresa de mail indicată.

Fiind audiat în legătură cu aceste fapte, inculpatul D.M. a recunoscut că a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului, că a creat o carte de identitate virtuală a vehiculului, a negat însă că ar fi cunoscut împrejurarea că autoturismul provenea din săvârşirea unei infracţiuni.

Învinuitul D.M. a relatat că în ziua de 02 octombrie 2009 numitul P. l-a vizitat la atelierul său şi i-a adus mai multe certificate de înmatriculare uzate, unele fiind imprimate, iar altele „spălate” şi l-a rugat ca pe unul dintre acestea să scrie datele tehnice ale unui autoturism marca M. şi denumirea unei societăţi de leasing. Totodată, numitul P. i-a dat fotocopia unei cărţi de identitate a vehiculului ce conţinea datele tehnice ale autoturismului, cu excepţia seriei de şasiu, pe care P. a căutat-o în telefonul său mobil şi a scris-o pe o bucată de hârtie. Inculpatul D.M. declară că a scanat un certificat de înmatriculare „spălat” şi, folosind programul C.D., a inscripţionat textul reprezentând datele tehnice ale autoturismului în spaţiile destinate acestora de pe certificatul de înmatriculare, după care a imprimat acest text pe certificatul „spălat”.

Cu privire la inscripţionarea greşită a seriei de şasiu pe certificatul de înmatriculare, inculpatul D.M. a declarat că a scris intenţionat o altă serie decât cea corectă pentru ca înscrisul să nu fie folosit în alte scopuri decât cel al unei deplasări la Oradea.

Această din urmă afirmaţie a inculpatului nu este adevărată, acesta cunoscând faptul că autoturismul urma să fie vândut, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din data de 02 octombrie 2009, ora 19.09.40:

P.: „Să trăieşti M.! Scuze de deranj, că e timpul liber.

D.M.: Hai noroc!

P.: Ăă, o întrebare.

D.M.: Zi.

P.: De mai multe puncte... La ce am făcut eu ăla micu, (n.n. - certificat de înmatriculare), ştii ce spun, da?

D.M.: Da, da.

P.: Aşa. Îmi trebuie pusă pe fax sau pe email, mai bine, da, o copie de pe una mai mare, ştii?

D.M.: Îhî...

P.: Deci la ce am făcut eu, ăla micu, îmi trebuie o copie de la ăla mare ştii?

D.M.: Păi şi când ? Doar nu vrei acum?

P.: Ă, se plăteşte 100 euro, dacă este acum.

D.M.: ăă...hai mă, lasă-mă...

P.: Deci o copie, o copie dacă o faci acuma, da, se plăteşte 100 euro.

D.M.: Şi dacă o fac data viitoare?

P.: Nu, cel târziu ... am uitat astăzi că m-a zăpăcit ăla cu cartea lui, băga-mi-aş ... în cartea lui!

D.M.: Băi sunt rupt, am fost...deja, de abia nici nu m-am dezbrăcat.

P.: Sau mâine dimineaţă.

D.M.: Am fost în supermaket.

P. Da. Sau mâine dimineaţă dar nu la ... 12.

D.M.: Da.

P.: Sau mâine dimineaţă.

D.M.: Păi, mâine dimineaţă, că deja e noapte, am băgat şi eu ceva în bot. Acum am venit.

P.: Am înţeles.

D.M.: Acum am intrat, că am fost şi eu să fac cumpărături.

P.: Deci tot la fel se plăteşte, tot o sută se plăteşte.

D.M.: Bine, mâine şi... tu te întorci, sau... ?

P.: Nu, păi eu mă duc i-au banii dar oamenii o să-mi oprească din bani până când primesc copia de pe aia.

În ziua de 02 octombrie 2009, la ora 19:35:15, când D.M. l-a contactat pe P., cu care poartă următoarea discuţie telefonică:

D.M.: Ai, ai semnal? Salut!

P.: Am semnal, să trăieşti, scuză-mă, sunt pe Valea Oltului.

D.M.: Aha.

P.: Deci M., dacă se poate acum e 150 nene că ...

D.M.: Aoleu, nu mă că am băut mă, de ce, e ...

P.: E...nu primesc banii, îmi dă decât 1000 şi trebuie să stau până dimineaţă la... când mi-o-i pune tu mie, când îmi postezi ăla, înţelegi ? Deci...

D.M.: Păi şi zic că ţi-o prinde bine, te odihneşti şi tu, păi 50 de euro care îi dai în plus.

P.: Nu-i vorba de 50 de euro, am şi un om cu maşina după mine şi omul se grăbeşte, se ...de abia l-am luat, înţelegi? Am luat un tovarăş ca să mă aducă înapoi acasă.

D.M.: Hai că m-ai pus în faţa faptului împlinit, ce să pot eu să... ?

P.: Nu, nu, nu Doamne fereşte M., deci nu e ... e deja dovadă de tupeu, la mine toate au fost în tupeu de fapt, referitor la relaţia ...

D.M.: Nu, de abia am venit cu sarsanale că am fost la cumpărături.

P.: Eu întotdeauna am situaţiile cele mai complicate. (...)”

Inculpatul D.M. a explicat în declaraţia sa şi cum a procedat pentru crearea cărţii de identitate virtuale a vehiculului, respectiv, folosind copia cărţii de identitate date de P. pe care a alăturat-o unei alte fotocopii a unei cărţii de identitate a vehiculului, a scanat aceste două înscrisuri astfel alăturate şi, folosind acelaşi program de calculator, a prelucrat imaginea rezultată şi a trimis la adresa de mail indicată un document în format, JPEG”.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului D.M. au fost ridicate un set de acte, pe care inculpatul le-a aruncat pe fereastră la sosirea organelor de poliţie, fiind recuperate imediat. Printre aceste acte se numărau şi certificatele de înmatriculare la care am făcut referire mai sus (unele inscripţionate altele „spălate”) şi despre care inculpatul D.M. a afirmat că i-au fost date de P. în starea respectivă. Certificatul de înmatriculare al autoturismului marca M. nu a fost găsit. În realitate, aceste certificate de înmatriculare erau curăţate („spălate”) chiar de inculpat, prin introducerea acestora într-o soluţie de apă şi clor. În acest sens, este foarte sugestivă convorbirea telefonică din data de 24 septembrie 2009, la ora 12:24:39 când, D.M. este contactat de un domn:

D.M.: „Alo!

Domn: Salut!

D.M.: Salut!

Domn: Ce faci, mă M., mă?

D.M.: Full.

Domn: Full? Full... Ia zi, mi-ai spălat şi mie tricoul ăla?

D.M.: Cum? Nici nu mai ştiu care e al tău.

Domn: Ăla.

D.M.: Cu ce era pe el?

Domn: Un tractor.

D.M.: Aha. Da? Da, mă, da.

Domn: Hai.

D.M.: Bine. Hai.

Domn: Pa, pa!

D.M.: Salut!”

Procedându-se la verificarea seriei de motor şi a seriei de şasiu, transmise de numitul P. la telefon inculpatului D.M., s-a constat că:

Autoturismul marca M., proprietar SC I.R.L. IFN SA şi utilizator SC C.C. SRL, figurează ca vehicul furat, fiind dat în urmărire internaţională, prin Interpol, începând cu data de 13 aprilie 2009.

Autoturismul marca M., proprietar SC M.R.L. IFN SA şi utilizator SC M.M.M. SRL.

Autoturismul marca M. a făcut obiectul contractului de leasing din 05 noiembrie 2007, încheiat între SC I.R.L. IFN SA şi SC B.A.C. SRL, această din urmă societate cedând bunul către un alt utilizator - SC C.C. SRL, la data de 09 iunie 2008. Autoturismul a fost sustras de persoane necunoscute, în data de 13 aprilie 2009, din Bucureşti, sector 1.

Autoturismul a fost depistat în Madrid, Spania, având numărul de înmatriculare al celuilalt autoturism verificat.

Acest al doilea autoturism verificat, marca M. a făcut obiectul contractului de leasing din 16 noiembrie 2007 dintre SC M.R.L. IFN SA şi SC M.M.M. SRL. Întrucât utilizatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, contractul a fost reziliat la data de 31 iulie 2009, însă autoturismul nu a fost restituit proprietarului.

Xl. Infracţiunea săvârşită de inculpatul D.M. în legătură cu înmatricularea vehiculului marca I.

Din interceptările convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de inculpatul D.M. a rezultat că la data de 24 septembrie 2009, acesta a contrafăcut factura fiscală din data de 21 septembrie 2009, care atesta vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN către numitul T.N., factură ce a fost folosită de acesta din urmă pentru înmatriculare vehiculului.

Astfel, la data de 24 septembrie 2009, ora 15.20.04, inculpatul primeşte următorul SMS, de la postul telefonic folosit de P.: „Seria DV nr. 833966 ... CNP X.

În ziua de 24 septembrie 2009, la ora 15:20:28, inculpatul primeşte următorul SMS, de la postul telefonic folosit de P.: „Firma: A.F.A. S.R.L. Sediul: comuna Suraia, jud. Vrancea. Cod unic de înregistrare: Y din data de 24 aprilie 2008”.

În ziua de 24 septembrie 2009, la ora 15:20:34, inculpatul primeşte următorul SMS, de la postul telefonic folosit de P.: „7 din 24 aprilie 2008. Delegat T.N.”

După un interval scurt de timp, la ora 16.59.08, inculpatul D.M. este contactat de P. de la acelaşi post telefonic şi au următoarea convorbire: (...)

D.M.: „Da, bine, când vii să le iei arunci?

P.: Acum plec de acasă.

D.M.: Aha, hai,mă... neinteligibil... bine, hai.

P.: Fă factura, că poţi să faci factura.

D.M.: Am făcut-o, nu mai vorbi! Am făcut-o.

Procedându-se la verificări s-a constatat că numitul T.N., domiciliat în comuna Suraia, jud. Vrancea, administrator al SC A.F.A. SRL deţine un vehicul marca I., însă seria de şasiu nu a fost niciodată emisă pentru un vehicul fabricat de I. (conform adresei din 19 noiembrie 2009, emise de I.C.).

În urma verificării şi fotografierii vehiculului marca I., al cărui proprietar este numitul T.N., s-a constatat că acesta are o altă serie de şasiu decât cea înscrisă în certificatul de înmatriculare.

Vehiculul marca I. a făcut obiectul unui contract de leasing încheiat între SC A.L. IFN SA, în calitate de finanţator şi SC T.I. SRL, în calitate de utilizator, contract care a fost reziliat la data de 07 iulie 2009, vehiculul nefiind restituit proprietarului.

Coroborând verificările efectuate cu declaraţiile martorilor audiaţi în legătură cu acest vehicul rezultă că autoutilitara marca I. a fost vândută în toamna anului 2008, de o persoană neidentificată numitului T.N., administrator al SC A.F.A. SRL, acesta folosind-o o perioadă, fără a o înmatricula pe numele său, întrucât nu deţinea un act de proprietate. Ulterior, persoana neidentificată care predase vehiculul, i-a dat martorului T.N. (prin intermediul fiului său, T.P.), factura fiscală din data de 21 septembrie 2009, care atesta vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN SA către numitul T.N. Acest înscris a fost folosit pentru înmatricularea vehiculului la data de 09 octombrie 2008.

Această factură nu a fost emisă în această formă de SC A.L. IFN.

Pe această factură se regăsesc informaţiile transmise prin SMS de către P., inculpatului D.M.

Legătura dintre aceste mesaje telefonice, factura fiscală falsă şi autoutilitara înmatriculată pe numele martorului T.N. a rezultat cu uşurinţă din analiza listing-urilor convorbirilor telefonice ale persoanelor implicate.

Astfel, în data de 24 septembrie 2009, numitul P. a avut 42 de convorbiri telefonice. Acesta din urmă s-a deplasat dinspre Buzău către Bucureşti, în intervalul orar 16.41-18.18, astfel cum rezultă din identificarea celulelor telefonice în aria cărora s-au aflat utilizatorii posturilor telefonice în data de 24 septembrie 2009.

La ora 17.34.43, în data de 24 septembrie 2009, P. l-a contactat telefonic pe D.M. şi i-a spus că aşteaptă nişte persoane de la Buzău:

D.M.: „Da.

P.: A venit,?

D.M. N-a venit, mă. N-a venit, pe bune.

P.: Dă-l în... de aici.

D.M.: Mâine e târziu, ah?

P.: Mamă, mamă, mamă, am chemat şi oamenii de la Buzău, să-mi bag... în mine!”

XII. Infracţiunile săvârşite în legătură cu asigurarea de răspundere civilă obligatorie a autoturismului marca aparţinând inculpatului B.G.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.G. a rezultat că. în data de 20 septembrie 2009, inculpatul C.G. l-a ajutat pe cumnatul său, B.G. să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât inculpatul B.G. fusese implicat într-un accident auto, cu autoturismul său, marca R.

În data de 20 septembrie 2009, ora 15.14, după ce află că inculpatul B.G., cumnatul său, a avut un accident auto, inculpatul C.G. anunţă incidentul la numărul unic de urgenţă 112, după care are următoarea discuţie telefonică cu o persoană neidentificată din care rezultă cu claritate că doreşte să fie întocmită o asigurare antedatată pe numele lui B.G.

După aproximativ 2 minute are o altă convorbire telefonică cu inculpatul B.G. prin care îl va învăţa ce să declare în faţa poliţiei pentru a câştigă timp până la obţinerea poliţei de asigurare falsificate.

Asupra inculpatului B.G. a fost găsită poliţa RCA din data de 17 septembrie 2009, încheiată de B. Asigurări SA, a cărei perioadă de valabilitate începea în data de 19 septembrie 2009 (cu o zi înainte de accidentul rutier în care a fost implicat învinuitul).

Din adresa din 21 decembrie 2009 emisă de B. Asigurări SA a rezultat că:

- nu au fost solicitate despăgubiri în baza poliţei RCA;

- nu există înregistrată în evidenţele acestora încheierea unui contract de asigurare RCA pentru dovedirea căruia să fie emisă poliţa aceasta;

- autoturismul marca R. nu este asigurat la B. Asigurări SA în anii 2008, 2009.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori, lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere - Serviciul Accidente Rutiere care s-au deplasat la faţa locului cu prilejul accidentului rutier în care a fost implicat inculpatul B.G., agent S.D. şi agent I.M.C. Aceştia au arătat că în data de 20 septembrie 2009 s-au deplasat la locul accidentului, unde l-au găsit pe inculpatul B.G. care le-a prezentat actele sale şi ale vehiculului, cei doi agenţi de poliţie neputând preciza dacă acesta a prezentat şi o poliţă RCA. Inculpatul B.G. a fost invitat la sediul Brigăzii Rutiere, în aceeaşi zi, la ora 19.00, pentru continuarea cercetărilor. În procesul-verbal de cercetare la faţa locului nu s-a consemnat dacă inculpatul avea sau nu o poliţă RCA, întrucât acest tipizat nu are o rubrică cu astfel de menţiuni. Cei doi agenţi de poliţie au precizat că la sosirea la sediul poliţiei, inculpatul a prezentat o poliţă RCA şi că în ipoteza în care inculpatul B.G. nu ar fi prezentat acest document măsurile care s-ar fi luat ar fi fost reţinerea certificatului de înmatriculare, a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare şi amendarea sa contravenţională cu o amendă cuprinsă între 1.000-2.000 RON.

Inculpatul B.G. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, prezentând în mod denaturat situaţia de fapt.

Inculpatul C.G. a pretins că nu a cunoscut faptul că poliţa RCA este un fals şi că nu a fost înregistrată în evidenţele societăţii de asigurări.

Prima instanţă a analizat apărarea comună a inculpaţilor referitoare la faptul că prin mai multe hotărâri pronunţate pentru a răspunde unor întrebări preliminare adresate de instanţele româneşti, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat că art. 90 alin. (1) din Tratatul de Instituire a Comunităţilor Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare pentru automobilele aflate la prima înmatriculare în respectivul stat, dacă această măsură fiscală este stabilită astfel încât să descurajeze cumpărarea vehiculelor de ocazie dintr-un alt stat membru, fără a descuraja în acelaşi timp şi cumpărarea vehiculelor de ocazie de aceeaşi vechime şi având acelaşi grad de uzură de pe piaţa naţională. Ca urmare, fiind încasată în baza unei norme neconforme cu dreptul comunitar, taxa de poluare nu era, în realitate, datorată, astfel încât prin neplata acesteia, statul nu a fost prejudiciat; în consecinţă, inexistenţa prejudiciului atrage după sine nemtrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

În acest sens instanţa a reţinut următoarele:

Este adevărat, există câteva astfel de hotărâri preliminare, pronunţate în interpretarea art. 110 din Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene, urmare cererilor adresate de instanţele româneşti, cea mai cunoscută dintre acestea fiind cea din cauza Ioan Tatu contra Statului Român (C-402/09, cererea Tribunalului Sibiu), Curtea statuând în sensul celor arătate mai sus.

Raportat la existenţa acestor hotărâri, se pune însă problema în ce măsură interpretarea dată art. 110 din Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene poate produce efecte în dosarul penal de faţă.

Or, în ceea ce priveşte răspunsul la această întrebare, prima instanţă a fost în dezacord cu punctul de vedere exprimat de avocaţii inculpaţilor, interpretarea dată de Curte normei comunitare (în sensul că aceasta nu permite stabilirea unor obligaţii fiscale de natura taxei de poluare de către statele membre) nefiind de natură a înlătura răspunderea penală a inculpaţilor.

Chestiunea teoretică în discuţie este aceea a întinderii efectelor hotărârii preliminare.

Dat fiind caracterul declarativ al hotărârii preliminare date în interpretarea dreptului comunitar, efectele acesteia se manifestă ex tunc, de la data intrării în vigoare a actului interpretat, ceea ce presupune că instanţele naţionale vor aplica textul în interpretarea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene şi „unor raporturi juridice născute înainte de pronunţarea hotărârii” (cauza 61/79, Denkavit, 27 martie 1980).

De la această regulă există două excepţii:

Curtea, în cuprinsul hotărârii, limitează efectele în timp ale acesteia, motivat de buna-credinţă a celor interesaţi şi de riscul unei perturbări grave (a se vedea şi Claudia Roşianu, Acţiunea în pronunţarea unei acţiuni preliminare, Revista Themis nr. 3/2005, pag. 5); nu sunt întrunite condiţiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanţelor competente.

Cu certitudine nu ne aflăm în prima ipoteză, câtă vreme în cauza Ioan Tatu contra Statului Român nu s-a solicitat de către autorităţile naţionale limitarea efectelor hotărârii, iar ulterior, în cauza Iulian Nisipeanu contra Statului Român (C-263/10, solicitarea Tribunalului Gorj) Curtea a respins o astfel de cerere.

În ceea ce priveşte cea de a doua excepţie, deşi neanalizată ca atare în doctrină, ea rezultă în mod evident din jurisprudenţă constantă a Curţii.

Astfel, chiar în considerentele hotărârii pronunţate în cauza Iulian Nisipeanu contra Statului Român se arată: „În conformitate cu o jurisprudenţă constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenţei pe care i-o oferă art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene lămureşte şi precizează semnificaţia şi domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înţeleasă şi aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate şi trebuie să fie aplicată raporturilor juridice născute şi constituite înainte de hotărârea asupra cererii de interpretare, dacă sunt reunite şi condiţiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanţelor competente.

Sintagma subliniată se regăseşte întocmai şi în cuprinsul altor hotărâri ale Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene (Ajmmmistrazione delle Finanze dello Stato, 61/79, 27 martie 1980; Blaizot şi alţii, 24/86, 2 februarie 1988; Skov şi Bifka, C-402/03, 10 ianuarie 2007; Brzezinski, C-313/05, 18 ianuarie 2007; Bosman, C-415/93,15 decembrie 1995).

Or, în speţă, în opinia instanţei, se află în prezenţa acestei excepţii, în condiţiile în care persoanele implicate nu se află în situaţia de a fi plătit taxa de poluare şi de a solicita instanţei restituirea acesteia, ori de a nu fi plătit taxa şi a fi chemate în justiţie spre a răspunde pentru nemdeplinirea obligaţiei.

Altfel spus, obiectul litigiului nu priveşte, în acest caz, aplicarea normei prin care a fost stabilită taxa de poluare (O.U.G. nr. 50/2008), ci tragerea la răspundere a inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora (art. 9 alin. (1) C. proc. pen.).

În acest caz litigiul nu este născut în legătură cu aplicarea normelor fiscale, ci ca urmare a încălcării legii penale.

În ceea ce priveşte prejudiciul în patrimoniul statului, nu se poate reţine că acesta nu s-a produs, ci, cel mult, că el a fost acoperit, la momentul la care s-a născut obligaţia autorităţilor de restituire a sumelor încasate cu titlul de taxă de poluare.

Pentru o mai bună înţelegere a punctului de vedere al primei instanţe, s-a menţionat că în doctrina europeană procedura întrebărilor preliminare a fost definită ca fiind aceea în cadrul căreia persoanele private susţin în faţa instanţelor naţionale că statul lor a încălcat o prevedere comunitară care le conferă lor drepturi valorifîcabile. în justiţie, iar instanţa naţională solicită Curţii pronunţarea unei hotărâri prin care să decidă dacă respectiva prevedere comunitară are efect direct. Se mai arată în doctrină că Curtea Europeană de Justiţie nu decide asupra validităţii ca atare a unei legi naţionale. Ea numai interpretează tratatul, iar consecinţa unei astfel de interpretări poate fi că o prevedere de drept naţional este incompatibilă cu dreptul comunitar, iar supremaţia dreptului comunitar înseamnă că există o obligaţie în sarcina instanţelor naţionale, de a remedia situaţia (a se vedea în acest sens Paul Craig, Grainne de Burca - Dreptul Uniunii Europene - Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină - ediţia a IV-a, Editura Hamangiu 2009, pag. 577 şi 580).

Cele de mai sus vin în sprijinul susţinerii, în sensul că inculpaţii nu se pot prevala de efectul hotărârii Curţii, nu pot susţine că obligaţia de plată a taxei nu a existat încă de la adoptarea O.U.G. nr. 50/2008, cu consecinţa inexistenţei unui prejudiciu. Altfel spus, hotărârile Curţii nu pot avea ca afect modificarea realităţii normative naţionale dintr-un moment anume, ele dând naştere doar obligaţiei instanţelor de a aplica direct, în litigiile deduse judecăţii, norma comunitară ce contravine legii naţionale, iar nu dreptului cetăţenilor de a nu se conforma normei interne.

În Drept, prima instanţă a reţinut următoarele:

Fapta inculpatului M.C.G., agent de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliţie Rutieră, de a primi de la martorii-denunţători P.E. şi P.N.P. suma de 2.700 euro, pentru sine şi pentru inculpaţii P.M., C.G. şi D.M., pentru a se ocupa de înmatricularea vehiculului aparţinând acestora şi pretinzând că are influenţă asupra unui poliţist, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului M.C.G. de a primi de la proprietarii autoutilitarei marca V., actele de provenienţă ale maşinii pe care le-a remis inculpatului P.M., în vederea contrafacerii facturii fiscale din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL către SC G.C. SRL şi. a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL şi P.N.P., de către inculpatul D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 raportat la art. 290.

Fapta inculpatului M.C.G. de a primi de la proprietarii autoutilitarei marca V., actele de provenienţă ale maşinii pe care le-a remis inculpatului P.M., în vederea contrafacerii dovezii de achitare a taxei de poluare, respective a ordinului de plată din 09 aprilie 2008, de către inculpatul D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 raportat la art. 288.

Fapta inculpatului M.C.G. de a remite inculpatului P.M. actele de provenienţă ale autoutilitarei marca V., în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, cunoscând că acesta va fi folosită pentru inducerea în eroare a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi că se va crea o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea legală a taxei de poluare şi urmărind prin acţiunea sa obţinerea unui folos injust (2.700 euro) pentru sine şi pentru inculpaţii P.M., C.G. şi D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.C.G. care la data de 24 iunie 2009 i-a îndemnat pe martorii-denunţători P.E. şi P.N.P. să facă afirmaţii mincinoase în prezenta cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a îl ajuta pe inculpatul M.C.G. să obţină de la martorii-denunţători P.E. şi P.N.P. suma de 2.700 euro pentru a se ocupa de înmatricularea autoutilitarei marca V., acesta fiind persoana care se ocupa de falsificarea documentelor şi de depunerea dosarului de înmatriculare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pe complicitate la trafic de influenţă, prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul M.C.G. actele de provenienţă ale maşinii pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii facturii fiscale din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL către SC G.C. SRL şi a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL şi P.N.P., de către inculpatul D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul M.C.G. actele de provenienţă ale maşinii pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii dovezii de achitare a taxei de poluare, respective a ordinului de plată din 09 aprilie 2008, de către inculpatul D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288.

Fapta inculpatului P.M. de a da inculpatului D.G. înscrisurile falsificate pentru ca acesta din urmă să le folosească la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea înmatriculării autoutilitarei marca V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a remite inculpatului D.G. un înscris fals reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoutilitara marca V., pentru a fi folosită la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, cunoscând că acest înscris este fals şi că astfel se produce o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea taxei de poluare şi participând totodată la împărţirea folosului obţinut(suma de 2.700 euro primită de la martorii denunţători), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la. înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul G.V. actele de provenienţă ale autoturismului pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii înscrisurilor ce dovedeau dobândirea dreptului de proprietate de către SC G.C. SRL şi de către inculpatul G.V., asupra autoturismului marca P., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul G.V. actele de provenienţă ale autoturismului pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii dovezii de achitare a taxei de poluare, respective a ordinului de plată din 08 aprilie 2008, de către inculpatul D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288.

Fapta inculpatului P.M. de a da inculpatului D.G. înscrisurile falsificate pentru ca acesta din urmă să le folosească la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea înmatriculării autoturismului marca P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a remite inculpatului D.G. un înscris fals reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoturismul marca P., pentru a fi folosită la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, cunoscând că acest înscris este fals şi că astfel se produce o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea taxei de poluare şi participând totodată la împărţirea folosului obţinut(suma de 400 euro primită de la inculpatul G.V.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care că a primit de la inculpatul V.G.G. documentele de provenienţă ale autoturismului marca O. pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea falsificării vizei organului fiscal de luare în evidenţă a autoturismului marca O., aparţinând inculpatului V.G.G., viză aplicată pe fişa de înmatriculare a vehiculului, şi pentru falsificarea chitanţei doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care i-a încredinţat inculpatului V.G.G. fişa de înmatriculare a autoturismului marca O., având aplicată o viză falsă de luare în evidenţă fiscală a bunului respectiv şi chitanţa falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, cunoscând că vor fi folosite de către inculpatul V.G.G. pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care l-a ajutat pe inculpatul V.G.G. să înmatriculeze autoturismul marca O., de culoare gri, an fabricaţie 2001, la data de 02 februarie 2009, fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat şi bugetului local şi obţinând astfel suma de 1.300 euro de la inculpatul V.G.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care că a primit de la inculpatul T.M. documentele de provenienţă ale autoturismului marca F. pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea falsificării vizei organului fiscal de luare în evidenţă a autoturismului marca F., aparţinând inculpatului T.M., viză aplicată pe fişa de înmatriculare a vehiculului, şi pentru falsificarea chitanţei doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009 întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care i-a încredinţat inculpatului T.M. fişa de înmatriculare a autoturismului marca F., având aplicată o viză falsă de luare în evidenţă fiscală a bunului respectiv şi chitanţa falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009, cunoscând că vor fi folosite de către inculpatul T.M. pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care l-a ajutat pe inculpatul T.M. să înmatriculeze autoturismul marca F., de culoare galben, an fabricaţie 1999, la data de 14 ianuarie 2009, fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat şi bugetului local şi obţinând astfel suma de 1.850 euro de la inculpatul T.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a falsificat dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul marca D., aparţinând numitului I.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a vândut numitului I.I. dovada falsă a efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul marca D., pentru suma de 100 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a falsificat dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul marca D., aparţinând numitului P.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a vândut numitului P.I., dovada falsă a efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul D., pentru suma de 250 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a falsificat dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru autoturismul marca D., aparţinând numitului V.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de provenienţă ale autoutilitarei marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, cunoscând că astfel va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi se va crea o pagubă bugetului de stat, echivalentă cu valoarea taxei de poluare participând totodată la împărţirea folosului obţinut (suma de 2.700 euro primită de la martorii denunţători), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de provenienţă, ale autoutilitarei marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării documentelor ce dovedeau dobândirea dreptului de proprietate de către SC G.C. SRL şi de către P.N.P. (factura fiscală din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL şi contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL şi P.N.P.), întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de provenienţă ale autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V. pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, cunoscând că astfel va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi se va crea o pagubă bugetului de stat, echivalentă cu valoarea taxei de poluare, participând totodată la împărţirea folosului obţinut (suma de 400 euro primită de la inculpatul G.V.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev .de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de provenienţă ale autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare (ordin de plată din 08 aprilie 2008, pentru suma de 13.435,38 RON) ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. documentele de provenienţă ale autoturismului marca O. aparţinând lui V.G.G. pentru falsificarea vizei organului fiscal de luare în evidenţă a autoturismului marca O., aparţinând inculpatului V.G.G., viză aplicată pe fişa de înmatriculare a vehiculului, şi pentru falsificarea chitanţei doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care l-a ajutat pe inculpatul V.G.G. să înmatriculeze autoturismul marca O., de culoare gri, an fabricaţie, la data de 02 februarie 2009, fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat şi bugetului local şi obţinând astfel suma de 300 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. documentele de provenienţă ale autoturismului marca F. aparţinând lui T.M. pentru falsificarea vizei organului fiscal de luare în evidenţă a autoturismului marca F., aparţinând inculpatului T.M., viză aplicată pe fişa de înmatriculare a vehiculului, şi pentru falsificarea chitanţei doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care l-a ajutat pe inculpatul T.M. să înmatriculeze autoturismul marca F., berlină, de culoare galben, an fabricaţie 1999, la data de 14 ianuarie 2009, fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat şi bugetului local întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca C. cu acte false, pe numele SC P.E. SRL, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul şi plata impozitului aferent, inducând astfel în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi cauzând astfel o pagubă bugetului local, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a înlesnit inducerea în eroare a părţii vătămate B.V. care a achiziţionat autoturismul marca C., fără a cunoaşte că acesta a fost înmatriculat în baza unor documente false şi fără a se achita taxa de poluare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a procurat un înscris fals reprezentând o dovadă de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoturismului marca S., aparţinând maftorului-denunţător O.N., cunoscând că astfel va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi se va crea o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea taxei de poluare şi pretinzând pentru acest serviciu suma de 1.200 euro, plătită de martorul O.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev . de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a remis numitului R.C. înscrisul fals reprezentând o dovadă de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoturismului marca S., aparţinând lui O.N., cunoscând că aceasta va fi folosit pentru producerea unor consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a înmatriculat autoturismul marca H. ce îi aparţine, la data de 29 august 2007 fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, dar purtând o viză falsă de luare în evidenţă, inducând astfel în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, cauzând o pagubă bugetului local şi obţinând un folos constând în neplata taxelor respective, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a folosit, cu prilejul înmatriculării autoturismului său marca H., o fişă de înmatriculare purtând o viză falsă aparţinând organului fiscal de luare în evidenţă a bunului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care l-a ajutat pe cumnatul său, inculpatul B.G. să obţină o poliţă de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto, după implicarea celui din urmă într-un accident rutier, poliţă antedatată ce a fost folosită de inculpatul B.G. în faţa organelor de poliţie, pentru a nu i se aplica o sancţiune contravenţională, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat ordinul de plată din 09 aprilie 2008, pentru suma de 11.627,26 RON, ce reprezintă dovada de achitare a taxei de poluare pentru înmatricularea autoutilitarei marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat documentele ce dovedeau dobândirea dreptului de proprietate de către SC G.C. SRL şi de către P.N.P. (factura fiscală din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL şi contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL şi P.N.P.), cunoscând că acestea vor fi folosite pentru înmatricularea autoutilitarei marca V., întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoutilitarei marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P., cunoscând că prin folosirea acestui înscris va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi se va crea o pagubă bugetului de stat, participând totodată la împărţirea folosului obţinut (suma de 2.700 euro primită de la martorii denunţători), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat ordinul de plată din 08 aprilie 2008, pentru suma de 13.435,38 RON ce reprezintă dovada de achitare a taxei de poluare pentru înmatricularea autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V. cunoscând că prin folosirea acestui înscris va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi se va crea o pagubă bugetului de stat, participând totodată la împărţirea folosului obţinut (suma de 400 euro primită de la inculpatul G.V.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care în data de 04 august 2009 a falsificat factura fiscală ce dovedea transferul de proprietate al autoturismului marca C. către SC P.E. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. .290 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care în data de 04 august 2009 a falsificat vizele organului fiscal de scoatere şi luare în evidenţa fiscală, vize aplicate pe fişa de înmatriculare a autoturismului marca C., pe numele SC P.E. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca C. cu acte false, pe numele SC P.E. SRL, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul şi plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetului local, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a înlesnit inducerea în eroare a părţii vătămate B.V. care a achiziţionat autoturismul marca C., fără a cunoaşte că acesta a fost înmatriculat în baza unor documente false şi fără a se achita taxa de poluare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care i-a vândut inculpatului P.M. folii transparente reprezentând dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice şi cartonaşe de culoare galbenă, reprezentând anexe ale certificatelor de înmatriculare a vehiculelor pe care se aplică folia transparentă, cunoscând că acestea vor fi ştampilate şi completate de inculpatul P.M. cu o ştampilă tip revizie I.T.P. falsă şi valorificate ulterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a contrafăcut cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M., care figurează în baza de date a Interpol şi Ministerului Administraţiei şi Internelor ca fiind sustras din Bucureşti, din data de 13 aprilie 2009, înlesnind astfel vânzarea acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a contrafăcut cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M., care figurează în baza de date a Interpol şi Ministerului Administraţiei şi Internelor ca fiind sustras din Bucureşti, din data de 13 aprilie 2009 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a contrafăcut factura fiscală din data de 21 septembrie 2009 care atestă vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN SA către numitul T.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului V.G.G. care a înmatriculat autoturismul marca O., de culoare gri, la data de 02 februarie 2009, fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat şi bugetului local şi obţinând un folos constând în neplata taxelor respective, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului V.G.G. care a folosit la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, pentru înmatricularea autoturismului său, fişa de înmatriculare a autoturismului marca O., având aplicată o viză falsă de luare în evidenţă fiscală a bunului respectiv şi chitanţa falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, cunoscând că aceste înscrisuri sunt falsificate, întruneşte elementele constitutive a două infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului T.M. care înmatriculat autoturismul marca F., berlină, la data de 14 ianuarie 2009 fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat şi bugetului local şi obţinând un folos constând în neplata taxelor respective, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatalui T.M. care a folosit la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, pentru înmatricularea autoturismului său fişa de înmatriculare a autoturismului marca F., având aplicată o viză falsă de luare în evidenţă fiscală a bunului respectiv şi chitanţa falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009, cunoscând că aceste înscrisuri sunt falsificate, întruneşte elementele constitutive a două infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. care a înmatriculat autoturismul marca B. de culoare negru, la data de 28 noiembrie 2008, fără a achita taxa de poluare şi fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea şi plata impozitului, inducând astfel în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi cauzând o pagubă bugetului de stat şi bugetului local şi obţinând astfel un folos constând în neplata taxelor respective, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. care i-a cerut inculpatului P.M. să falsifice certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate ale autoturismului său marca B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. care la data de 24 august 2009 a folosit certificatul de înmatriculare al autoturismului său marca B., cunoscând că acesta este fals, când a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul circulaţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. a circulat cu autoturismul marca B. pe drumurile publice, cunoscând ca acesta nu este înmatriculat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

Fapta inculpatului R.C. care a primit de la martorul denunţător O.N. suma de 1.200 euro pentru a-l ajuta să înmatriculeze autoturismul marca S. cu o taxă de poluare mai mică decât cea legală şi pretinzând că are influenţă asupra unui poliţist, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului B.G. care a folosit o poliţă de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto, cunoscând că acesta este falsă, întrucât fusese implicat într-un accident rutier şi urmărind astfel să nu fie sancţionat contravenţional de organele de poliţie corespunde infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. numai că nu întruneşte unul dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv pericolul social concret pentru a fi reţinută ca infracţiune.

Inculpatul a săvârşit fapta penală deoarece a fost pus într-o situaţie excepţională, fiind agresat în trafic de mai mulţi cetăţeni români de etnie romă - după cum a precizat -, suferind severe traumatisme faciale şi intervenţii chirurgicale maxilo-faciale în urma cărora organele de poliţie au rămas nepăsătoare şi nu au luat nicio măsura împotriva autorilor, Tribunalul fiind nevoit să sesizeze el poliţia pentru a se lua măsuri legale.

Nu a avut iniţiativa infracţională, ci inculpatul C.G., cumnatul său, şi a folosit înscrisul falsificat în faţa organelor de poliţie într-un mod oarecum inutil deoarece sunt indicii clare că nu B.G. este vinovat de săvârşirea accidentului rutier astfel încât nu ar fi trebuit să plătească asigurătorul nimic.

Într-adevăr, a avut o poziţie nesinceră în faţa instanţei de judecată, dar Tribunalul a constatat că este o persoană uşor influenţabilă. Aşa cum a fost uşor influenţat de coinculpatul C.G. la săvârşirea faptei de uz de fals există posibilitatea ca şi sub aspectul nerecunoaşterii să fi fost prost consiliat şi să fi adoptat o astfel de atitudine în consideraţia persoanei care l-a învăţat să facă asta şi care este posibil să-i fi spus că printr-o atitudine de nerecunoaştere va putea „scapă” de consecinţele penale ale faptei sale.

S-a apreciat în aceste condiţii că este suficientă aplicarea unei sancţiuni administrative inculpatului, Tribunalul având ferma convingere că acesta a tras toate învăţămintele de rigoare din avertismentul dat de societate prin prezentul proces.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de gradul înalt de periculozitate al faptelor şi de periculozitatea acestora.

Inculpaţii nu au ezitat ca prin manopere dolosive să pună în circulaţie pe drumurile publice autovehicule ce nu aveau dreptul să circule având în vedere că nu fuseseră îndeplinite în mod licit toate formalităţile prealabile, respectiv plata taxelor aferente.

Inculpatul M.C.G. a fost agent de poliţie şi în cadrul acestei funcţii a săvârşit infracţiunile menţionate anterior aducând cu acest prilej o gravă atingere reputaţiei instituţiei din care face parte şi încrederii pe care destinatarii legii penale o au în organele statului.

Inculpaţii P.M., C.G. şi D.M. au avut o poziţie centrală în cadrul grupării infracţionale, racolând persoanele şi falsificând documentele.

Dacă în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D. şi P., instanţa de fond a apreciat că aceştia şi-au recunoscut într-o bună măsură faptele, inculpatul C.G. a avut o atitudine de totală nerecunoaştere, demonstrând că nu a înţeles nimic din importanţa procesului penal.

Se impune aplicarea unor pedepse mai severe faţă de aceşti inculpaţi având în vedere rolul pe care l-au avut în activitatea infracţională.

Ceilalţi coinculpaţi au avut o participare marginală, fiind beneficiarii serviciilor infracţionale propuse de cei 4 menţionaţi anterior, motiv pentru care instanţa s-a orientat către un regim sancţionator mai blând, pedepsele urmând nu fi executate prin privare de libertate.

Au fost obligaţi inculpaţii C.G. şi D.M. la plata a 6.800 euro în favoarea părţii civile B.A. cu titlul de despăgubiri materiale.

Au fost anulate înscrisurile falsificate şi s-a luat act că Statul Român nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.C.G., P.M., C.G., D.M., T.M., R.C., B.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul M.C.G. a criticat soluţia instanţei de fond pentru:

- nemotivarea sentinţei instanţei de fond în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere apărările inculpatului, a dat dovadă de o lipsă de preocupare pentru examinarea probelor din dosarul cauzei; atât în dispozitiv, cât şi în considerente nu este amintit termenul în care poate fi exercitat apelul. Prima instanţă nu a analizat în concret existenţa sau inexistenţa faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

- nelămurirea cauzei sub toate aspectele, şi anume că atât inculpatul M., cât şi ceilalţi inculpaţi din cauza dedusă judecăţii, a solicitat efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice care să stabilească în concret dacă actele sunt false, deoarece din cuprinsul rechizitoriului a rezultat faptul că anumite acte nu au fost supuse analizei specialiştilor. În acest sens, factura fiscală din 10 februarie 2008 nu a fost supusă analizei specialiştilor, dar există şi alte documente care nu au avut parte de aceeaşi analiză. Cu privire raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2012 dispus în cauză, acesta nu a avut ca şi obiectiv să stabilească dacă înscrisurile sunt falsificate, ci obiectivele expertizei au vizat aspecte legate de imprimantele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, astfel că obiectivele expertizei dispuse în cauză au fost să se stabilească dacă înscrisurile au fost printate cu imprimantele ridicate în urma percheziţiilor şi dacă impresiunile de ştampilă ce apar pe înscrisuri au fost create prin scanare sau printr-o altă metodă şi printate cu imprimantele respective. În concret, concluziile acestui raport au fost: certificatul de înmatriculare este falsificat şi nu se poate stabili dacă impresiunile de ştampilă au fost imprimate sau nu prin intermediul celor trei imprimante.

- instigarea la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.: în rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul ar fi instigat pe martorii denunţători P.E. şi P.N.P. să facă afirmaţii mincinoase în cauza dedusă judecăţii. La instanţa de fond, inculpatul a solicitat să se admită anumite întrebări pentru a lămuri situaţia de fapt, solicitare respinsă de instanţă. Nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale acestei infracţiuni întrucât nu a existat o activitate de determinare (în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit determinarea instigatului, acesta nu şi-a însuşit nici un moment ideea infracţională) care să vizeze săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

- trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000: în ceea ce priveşte această faptă, inculpatul susţine că doar P.E. a făcut denunţ la Direcţia Generală Anticorupţie, nu şi P.N.P. Acest lucru a fost învederat instanţei de fond de inculpat, dar instanţa de fond nu a ţinut cont de acest aspect.

Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.E. şi P.N.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000. în ceea ce-l priveşte pe P.N.P., inculpatul l-a indicat ca fiind persoana de la care a primit suma de bani, aspect care rezultă atât din declaraţiile date din faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare-judecătorească şi nu a făcut un denunţ, ci doar soţia sa, numitul P. nu a avut decât calitatea de martor, nu şi de martor-denunţător.

Din analiza probelor rezultă faptul că s-a plătit o singură sumă, iar suma de bani a fost achitată cu titlu de contravaloare taxă. Nu au fost achitate două sume de bani, una reprezentând preţ al influenţei şi alta reprezentând contravaloare taxă, iar în susţinerea acestei afirmaţii au stat la bază declaraţiile numitului P.N.P. şi denunţul numitei P.E.

- complicitatea la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.: inculpatul a ţinut să precizeze faptul că instanţa de fond a admis faptul că există mai multe hotărâri preliminare în sensul că statul nu a fost prejudiciat în niciun fel; tot instanţa de fond a mai reţinut în motivare că litigiul nu este născut în legătură cu aplicarea normelor fiscale, ci ca urmare a încălcării legii penale. în realitate, litigiul de faţă s-a născut datorită normelor fiscale, ha consecinţă, prejudiciul produs în patrimoniul statului nu s-a produs, deoarece statul nu avea dreptul să solicite sume de bani nedatorate practic.

- complicitatea la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen.: factura fiscală din 10 februarie 2008 nu a fost supusă analizei specialiştilor şi nu a fost găsit originalul facturii, dar reprezentatul Parchetului a comparat copia xerox cu alte documente, ajungând la concluzia că acest act este fals.

Referitor la contractul de vânzare-cumpărare dintre SC G.C. SRL şi P.N.P., experţii nu au stabilit dacă acesta este sau nu falsificat. În acest sens, din documentele supuse expertizării că „nu se poate stabili dacă impresiune de ştampilă (...) au fost imprimate sau nu prin intermediul celor trei imprimante puse la dispoziţie”. Astfel-spus, nu s-a demonstrat în niciun fel că cele două documente sunt false, nu există nicio expertiză din care să reiasă acest fapt.

- complicitatea la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 raportat la art. 288 C. pen., această infracţiune face referire la faptul că ordinul de plată din 09 aprilie 2008 a fost fals sau nu, lucru care nu a reieşit din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 aprilie 2010 întocmit în cauză, din acest raport rezultând doar că certificatul de înmatriculare şi seria mecanică sunt falsificate. Dacă cele două acte menţionate ar fi fost false, experţii puteau stabili dacă restul actelor erau false. Nu sunt dovezi din care să rezulte faptul că ar fi avut cunoştinţă de chitanţa falsificată, doar ulterior a aflat despre aceasta şi i-a adus la cunoştinţă familiei P., acest lucru rezultând atât din interceptările telefonice, cât şi din declaraţiile martorilor denunţători.

- pedeapsa accesorie trebuia motivată de instanţa de fond prin aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 74/2007.

În subsidiar, inculpatul a solicitat, dacă va fi găsit vinovat, să se aibă în vedere comportamentul pe durata procesului, achitarea integrală a prejudiciului cauzat familiei P. încă din faza de urmărire penală, are un loc de muncă stabil şi reintegrarea în societate, solicitând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi suspendarea executării pedepsei.

Inculpatul T.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind vinovăţia.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond în sensul că instanţa în mod greşit a reţinut infracţiunea de înşelăciune în sarcina sa, deoarece din actele existente la dosarul cauzei, faţă şi de declaraţiile coinculpaţilor şi a martorilor audiaţi în cauză, nu se poate trage concluzia că inculpatul ar fi comis infracţiunea sau că ar fî avut această intenţie pentru a obţine un folos material injust, singura sa intenţie fiind aceea de a-şi înmatricula autoturismul cât mai repede, ca, de altfel, majoritatea martorilor audiaţi în cauză.

Inculpatul a dorit să îşi înmatriculeze autoturismul achiziţionat din Germania, a apelat la prietenul său M.L.C., care a avut aceeaşi problemă, dar acesta, la rândul său, l-a apelat pe „P.” pentru suma de 50 euro, s-a ocupat de toată procedura de înmatriculare a autoturismului martorului M., iar numitul „P.”, la câteva zile, i-a adus plăcuţele de înmatriculare, cartea maşinii şi talonul.

Inculpatul a apelat şi el la aceste „servicii”, rntâlnindu-se cu domnul P., dându-i toate actele autoturismului, suma de 180 euro reprezentând taxa de primă înmatriculare şi 50 euro pentru serviciile prestate de acesta. După trei zile s-a întâlnit cu acesta şi a primit atât plăcuţele de înmatriculare, cât şi actele maşinii, talonul.

Inculpatul T. a menţionat că toţi martorii audiaţi în cauză au beneficiat de „serviciile” inculpatului P.M.

Singurul argument reţinut de Parchet, argument ce a fost preluat şi în sentinţa instanţei de fond, este declaraţia inculpatului T., care a declarat că nu a deţinut autoturismul mai mult de 30 zile, declaraţie care nu este concludentă şi nu poate face dovada că el cunoştea că actele folosite pentru înmatricularea autoturismului sunt false, dovedind contrariul prin faptul că nu avea cunoştinţă despre procedura de înmatriculare a unui autoturism, acesta fiind motivul pentru care a apelat la inculpatul P.M.

Cu privire la infracţiunile de uz de fals presupus a fi săvârşite de inculpat, s-a considerat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut aceste infracţiuni în sarcina inculpatului T.M., având în vedere modul în care acesta şi-a înmatriculat autoturismul, i-a dat toate actele inculpatului P.M. care, după 3 zile, i le-a adus înapoi, împreună cu plăcuţele de înmatriculare, cartea şi talonul autoturismului, fapt confirmat de acest inculpat.

Inculpatul a criticat sentinţa instanţa de fond şi pe motiv că nu a analizat în mod concret existenţa sau inexistenţa faptelor presupus a fi săvârşite, aceasta fiind nemotivată.

Inculpatul C.G. a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., şi a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate. A solicitat să se aibă în vedere vârsta, situaţia familială, contribuţia efectivă la săvârşirea infracţiunilor, solicitând, astfel, micşorarea pedepsei aplicate şi suspendarea executării pedepsei.

Inculpatul P.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond să se constate că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare având în vedere că a fost sincer, a colaborat cu organele de cercetare penală, a dat o declaraţie amplă în faţa instanţei de fond, recunoscând toate faptele comise şi mai mult a colaborat pentru aflarea adevărului. În fata instanţei de fond, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor şi şi-a asumat toată responsabilitatea pentru infracţiunile comise, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi micşorarea pedepsei cu o treime.

În faţa instanţei de apel, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere circumstanţele personale, faptul că familia sa se află într-o situaţie dificilă atât inculpatul, cât şi soţia sa fiind suferinzi de afecţiuni grave, a muncit din greu toată viaţa, are o vârstă a maturităţii, este necunoscut cu antecedente penale.

Apelantul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare aplicarea prevederilor art. 81 sau art. 86¹ C. proc. pen.

Inculpatul D.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute la pct. 1, 2, 4, 10 din rechizitoriu şi în subsidiar aplicarea dispoz. art. 74, art. 76 C. pen. În dezbateri, apărătorul apelantului a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a decesului acestuia şi înlăturarea dispoziţiei de obligare la plata despăgubirilor civile.

În apel au fost audiaţi inculpaţii D.M., P.M. şi C.G., ultimii doi solicitând aplicarea dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

Apelantul D. a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere.

În cursul soluţionării apelului, apelantul D. a decedat, la dosarul cauzei depunându-se copie de pe certificatul de deces emis de Primăria sector 4 Bucureşti şi adresa din 01 noiembrie 2012 a Camerei Notarilor Publici din Bucureşti din care rezultă că nu s-a deschis succesiunea în urma acestui deces.

La termenul din 20 noiembrie 2012, instanţa de apel a invocat din oficiu ca motiv de apel o eventuală altă încadrare juridică în sensul celor consemnate în încheierea de amânare a pronunţării.

La termenul din 20 noiembrie 2012, apelanţii inculpaţi R.C. şi B.G., în temeiul dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen., au declarat că îşi retrag apelurile formulate, Curtea luând act de manifestarea sa de voinţă.

Prin decizia penală nr. 390/A din 12 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelurilor formulate de apelanţii inculpaţi R.C. şi B.G.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpaţii M.C.G., P.M., C.G., D.M., T.M. împotriva sentinţei penale nr. 1024 din 22 decembrie 2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.C.G. din art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa menţionată anterior cu pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen., 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare aplicate de prima instanţă în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 8 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului M.C.G. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul M.C.G. să se supună măsurilor prev. de art. 86³ C. pen., respectiv:

- să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea de la Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.M. din cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 8 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., 4 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., 2 infracţiuni prev de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 4 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 4 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 288 C. pen. rap. la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., la 3 pedepse de câte 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporeşte cu un an, inculpatul urmând a executa pedeapsa de^:4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.G. din cea de 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., două infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea de 6 infracţiuni prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., art. 291 teza I C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 6 pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 2 pedepse de câte 9 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 2 pedepse de câte 10 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 291 teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 10 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o sporeşte cu un an, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.M. din 4 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., 4 infracţiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în următoarea: 6 infracţiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen.,.art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal sub aspectul săvârşirii celorlalte infracţiuni ca urmare a decesului inculpatului.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.M. din cea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 2 infracţiuni prev. de art. 291 C. pen, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 291 teza I C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 291 teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul T.M. la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a înlăturat dispoziţia obligării inculpatului D.M. la plata despăgubirilor către partea civilă B.V.A.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii R.C. şi B.G. la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit avocaţilor din oficiu al inculpaţilor P., D., R., M. şi V. în cuantum de câte 400 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului B. în cuantum de 100 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen. a constatat apelurile declarate de inculpaţi ca fiind fondate, pentru considerentele următoarele:

S-a arătat că în principiu, instanţa de apel îşi însuşeşte concluziile primei instanţe cu privire la situaţia de fapt reţinută, urmând a face menţiunile necesare cu privire la încadrarea juridică corectă şi la conţinutul constitutiv al infracţiunilor.

Cu privire la încălcarea obligaţiei de motivare a hotărârii, instanţa de apel a constatat că, într-adevăr, cea mai mare parte a sentinţei atacate reia (pe alocuri trunchiat) rechizitoriul, fără a analiza concret obiecţiunile ridicate de inculpaţi. Cu toate acestea, întrucât nemotivarea hotărârii nu este un motiv prevăzut expres de dispoz. art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare, iar această neregularitate urmează a fi acoperită de instanţa de apel, nu se impune admiterea apelului pe acest motiv.

În ce priveşte lipsa precizării exprese a termenului în care poate fi exercitată calea de atac s-a arătat că aceasta nu poate duce la o nulitate a hotărârii în condiţiile în care termenul este stabilit de dispoziţiile legale, inculpatul M. (care a invocat acest motiv de apel) a fost asistat de avocat ales (tehnician al dreptului, care avea obligaţia cunoaşterii acestor dispoziţii legale şi aducerii lor la cunoştinţa inculpatului) şi orice posibilă vătămare procesuală s-a acoperit prin formularea în termen a apelului (în raport de dispoz. art. 197 alin. (4) C. proc. pen.).

În ce priveşte celelalte critici a reţinut următoarele:

I. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoutilitarei marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P.

S-a arătat că în perioada aprilie-mai 2008, autoutilitara marca V., aparţinând martorilor-denunţători P.E. şi P.N.P. a fost înmatriculată de două ori în baza unor înscrisuri false. Inculpatul M.C.G. a primit suma de 2.700 euro de la martorii-denunţători P.E. şi P.N.P. pentru a le facilita acestora înmatricularea vehiculului cu o taxă de poluare mai mică, pretinzând că are o cunoştinţă la Serviciul de Înmatriculări. Documentele de provenienţă ale autoutilitarei au fost remise de inculpatul M.C.G. inculpatului P.M. care la rândul său le-a dat inculpatului C.G. pentru ca inculpatul D.M. să contrafacă înscrisurile necesare înmatriculării, după cum rezultă din declaraţiile martorilor P., declaraţiile de recunoaştere din faţa instanţei de apel date de inculpaţii P. şi C., declaraţiile martorilor C.C., S.V., G.M.

La data de 22 mai 2009, denunţătorii au fost înştiinţaţi de S.P.C.R.P.C.I.V. Ilfov că s-a dispus anularea înmatriculării vehiculului în cauză, prin adresa din 22 mai 2009.

Ulterior anulării înmatriculării vehiculului denunţătoarea P.E. a luat legătura cu inculpatul M.C.G. pentru a-i cere lămuriri sub acest aspect, purtând mai multe discuţii şi convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpatul s-a angajat să-i restituie suma de 2.700 euro şi a precizat, totodată, că s-a ocupat de înmatricularea mai multor autoturisme pentru colegii săi, dar şi pentru interlopi. Acesta a recunoscut, de asemenea, că la dosarul de înmatriculare a fost depusă o chitanţă falsă şi că taxa de primă înmatriculare nu a fost plătită. Pentru a o asigura pe denunţătoare că nu va avea probleme cu maşina, inculpatul M.C. i-a data acesteia numărul de telefon al inculpatului P.M., sugerându-i acesteia că el este persoana din cadrul poliţiei care s-a ocupat de înmatricularea autovehiculului.

La data de 24 iunie 2009, inculpatul M.C. s-a deplasat la domiciliul martorilor-denunţători, conform înţelegerii anterioare, prilej cu care au discutat despre suma de 2.700 euro, angajându-se să o restituie în tranşe lunare de 1.500 RON. Inculpatul a făcut dese referiri la numitul „M.”, persoana care l-ar fi ajutat să înmatriculeze autoutilitara familiei P., afirmând că acesta a dispărut şi că nu mai răspunde la telefon.

Cu acelaşi prilej, inculpatul le explică celor doi martori cum a fost înmatriculată autoutilitara (în baza unui contract de vânzare-cumpărare fictiv încheiat între P.N.P. şi SC G.C. SRL) şi îi sfătuieşte pe cei doi denunţători să declare în faţa lucrătorilor de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie că au cumpărat autovehiculul - din târgul auto V. de la o persoană - P.M. - care s-a ocupat de prima înmatriculare, indicându-le celor doi martori ce amănunte să ofere anchetatorilor, astfel încât identificarea acestei persoane să nu fie posibilă.

S-a arătat că aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor P. şi din convorbirile şi comunicările înregistrate de martori (proces-verbal din 13 aprilie 2010 de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental, a celei din 26 iunie 2009, înregistrate cu mijloace proprii de martoră, proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate în mediu ambiental la data de 24 iunie 2009, 23 iulie 2009, 17 august 2009, 25 iunie 2009, 18 iulie 2009), planşă foto cu imagini fotografice ale telefonului mobil aparţinând martorei, executate la 22 iunie 2009.

Autoutilitara marca V. aparţinând celor doi martori a fost înmatriculată cu complicitatea inculpatului P.M. care a remis actele originale ale maşinii inculpaţilor C.G. şi D.M., acesta din urmă procedând la falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării. Astfel, autoutilitara a fost înmatriculată iniţial pe numele SC G.C. SRL, deşi această societate nu a deţinut-o niciodată, pe documentele necesare înmatriculării fiind aplicată o ştampilă falsă a acestei societăţi. De asemenea, pe fişa de înmatriculare a acestui vehicul a fost aplicată o ştampilă falsă cu menţiunea „Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 4 - Certificat fiscal - 12”, fără însă a fi precizat numărul actului prin care bunul fusese luat în evidenţă. De precizat că ar fi fost necesară viza organului fiscal din sectorul 3, unde îşi are sediul pretinsul solicitant, SC G.C. SRL. Pe fişa de înmatriculare a vehiculului pe numele martorului P.N.P. apare o viză de scoatere din evidenţă ce aparţine Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale Sector 3. Pentru această înmatriculare a fost utilizată o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, respectiv ordinul de plată din 09 aprilie 2008, suma de 11.627,26 RON care apare înscrisă pe.acesta nefiind înregistrată de Trezoreria Sector 3 ca taxă de poluare achitată de contribuabilul SC G.C. SRL.

Prin înmatricularea autoutilitarei marca V. în baza acestor înscrisuri false au fost creată o pagubă bugetului de stat de 11.610 RON, după cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2010 a A.F.P. Sector 3.

S-a arătat că săvârşirea faptelor rezultă din declaraţiile martorilor P., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor C.C., S.V. (prin intermediul cărora s-a asigurat circuitul actelor), G.M. (asociat al societăţii pe numele căreia a fost înmatriculat prima dată autoturismul, care a declarat că societatea nu îl achiziţionase), declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor P. şi C. din faţa instanţei de apel (ambii au recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu), convorbirile telefonice interceptate, înscrisurile din dosarul de înmatriculare, declaraţia martorului D.G. (a cărui carte de identitate apare în dosarul de înmatriculare a autoturismului ca fiind persoana care le-a depus), documentele maşinii martorului P. ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei efectuate la inculpatul P.M., extras informatic cu mijloacele de transport ale societăţii SC G.C. SRL, comunicat de D.I.T.L. Sector 3, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate dintre inculpatul M. şi P.M., C.C., procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare.

Stabilirea calităţii de denunţător al martorului P.N.P. nu are nicio consecinţă procesuală, declaraţiile sale având valoarea probatorie a declaraţiei oricărui martor, iar soluţia dată cu privire la activitatea sa ilicită nu face obiectul prezentului dosar.

Inculpatul M. a invocat faptul că suma de bani a fost plătită de martorii P. cu titlu de taxă de înmatriculare, ambii declarând că au avut reprezentarea faptului că această operaţiunea urmează a se efectua în mod legal. Instanţa de apel constată că în denunţul dat de martora P., aceasta a arătat că inculpatul M. s-a oferit să înmatriculeze autoturismul pe baza cunoştinţelor pe care le are în rândul poliţiei, plătind o sumă mai mică, iar în declaraţia dată la 23 iunie 2009 a precizat că inculpatul le-a promis să le înmatriculeze maşina pentru o sumă mai mică decât cea legală, afirmând că va înmatricula autoturismul cu ajutorul cunoştinţelor şi relaţiile pe care le are în rândul poliţiei. Totodată, martorii au precizat în faţa primei instanţe de judecată că au dat banii pentru înmatriculare. Abia după ce martorii au luat legătura cu inculpatul M. în urma anulării înmatriculării, acesta le-a explicat mecanismul folosit pentru efectuarea operaţiunii. Prin urmare, în condiţiile în care martorii au apelat la ajutorul unui poliţist care nu avea personal atribuţii de serviciu în legătură cu înmatricularea autoturismelor, având promisiunea acestuia de a interveni pe lângă cunoscuţi din poliţie, aceştia au avut reprezentarea faptului că vor plăti o sumă mai mică decât cea legală ca urmare a acestei intervenţii, astfel încât nu se poate reţine că aceştia au dat suma de bani pentru a fi plătită integral în contul acestei obligaţii legale, situaţie în care ar fi desfăşurat ei înşişi operaţiunea de înmatriculare. De altfel, inculpatul M., poliţist la data săvârşirii faptei, a folosit această menţiune, a folosirii cunoştinţelor sale din poliţie în vederea înmatriculării, fiind pe deplin conştient.că acesta va fi elementul care îi va determina pe martori să îi predea banii, astfel încât pentru martori, influenţa pe care o pretindea inculpatul a fost motivul determinant al tranzacţiei. În aceste condiţii, având în vedere circumstanţele în care martorii au apelat la ajutorul inculpatului, având în vedere calitatea sa de poliţist şi promisiunea de a interveni la cunoştinţele sale din poliţie în schimbul unei sume mai mici decât taxa legală, instanţa de apel va înlătura celelalte declaraţii date de martorii P. prin care aceştia au precizat că inculpatul le-a spus că înmatricularea se va efectua în mod legal şi că le va aduce facturi, întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

De altfel, în situaţia în care s-ar reţine că martorii ar fi avut reprezentarea că suma de bani predată inculpatului M. reprezenta taxa de înmatriculare, în condiţiile în care această sumă nu a fost folosită ulterior în acest scop, folosindu-se un ordin de plată fals pentru a dovedi această plată, s-ar reţine infracţiunea de înşelăciune prin mijloace frauduloase (în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 3-15 ani, iar pentru trafic de influenţă, pedeapsa este de la 2 la 10 ani închisoare, reţinerea acestei infracţiuni ar duce la o agravare a situaţiei juridice în propria cale de atac).

S-a arătat că inculpaţii P. şi C. au recunoscut integral faptele, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu în faţa instanţei de apel, declaraţiile acestora coroborându-se cu mijloacele de probă analizate anterior.

Participarea inculpatului D.M. la săvârşirea acestor infracţiuni rezultă din declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor P. şi C. şi din înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpaţii P. şi D. interceptate în prezenta cauză, declaraţia de recunoaştere parţială şi circumstanţiată a inculpatului D. din cursul urmăririi penale (care a fost reţinută de instanţă în măsura în care s-a coroborat cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză).

Cu privire la infracţiunile de fals, instanţa de apel a constatat că, într-adevăr factura fiscală din 10 februarie 2008 nu a fost analizată de un expert care să fi stabilit că scrisul sau semnătura de pe ele au fost executate de inculpatul D., situaţie explicabilă în condiţiile în care nu a fost recuperat un „original” al înscrisului, absolut necesar pentru efectuarea unei comparaţii ştiinţifice. Acesta aspect nu exclude, însă, infracţiunea de fals în condiţiile în care din declaraţia martorului G.M. şi din adresa A.F.P. Sector 3 rezultă că SC G.C. SRL nu a achiziţionat autoturismul marca V., astfel încât acest înscris nu a fost redactat şi semnat de persoanele care ar fi trebuit să efectueze aceste operaţiuni, iar probele din dosar îl indică pe inculpatul D. ca fiind autorul falsului. Situaţia este similară şi cu privire la contractul de vânzare-cumpărare dintre SC G.C. SRL şi P.N.P. şi la ordinul de plată din 09 aprilie 2008.

II. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca P., aparţinând inculpatului G.V.

Autoturismul marca P., aparţinând inculpatului G.V. a fost înmatriculat, prin intermediul inculpatului P.M. care a primit o sumă de bani de la proprietar, pentru facilitarea acestei înmatriculări. În data de 10 aprilie 2008, inculpatul D.G. a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, dosarul de înmatriculare al autoturismului marca P. ce conţinea o procură ce atesta calitatea de împuternicit a inculpatului de către SC G.C. SRL. Această societate comercială nu a deţinut niciodată acest vehicul, nu a fost achitată taxa de poluare pentru acesta, iar viza de luare în evidenţă a bunului aplicată pe fişa de înmatriculare este falsă. Autoturismul marca P. a fost ulterior înmatriculat pe numele adevăratului proprietar, în baza unui înscris plăsmuit ce atesta transferul dreptului de proprietate asupra maşinii de la SC G.C. SRL către G.V. De asemenea, pe fişa de înmatriculare a vehiculului pe numele G.V. a fost aplicată o viză falsă de luare în evidenţă a bunului pentru calculul şi plata impozitului.

Săvârşirea faptei rezultă din declaraţia numitului G.V., declaraţia martorului S.M.M. (căruia învinuitul G.V. i-a vândut autoturismul în 2009, care i-a promis că se va ocupa de înmatriculare pentru suma de 200 euro), convorbirilor telefonice interceptate, purtate de inculpatul P.M. cu martorul S.M.M.), declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor P. şi C. date în faţa instanţei de apel, declaraţia martorului D.G., înscrisuri din dosarul de înmatriculare, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare.

S-a reţinut că participaţia inculpatului D. la această activitate infracţională a fost reţinută ca urmare a faptului că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2010, s-a reţinut că ştampila cu textul „Banca C.R. SA - Sucrusala Sector 3 55” de pe ordinul de plată din 08 aprilie 2008 a fost creată prin imprimare, metodă folosită de acest inculpat. În condiţiile în care nu s-a putut stabili dacă această ştampilă a fost produsă prin imprimare cu una din cele 3 imprimante ridicate de la inculpatul D. şi nu au fost descoperite alte înscrisuri în calculatorul acestui inculpat, instanţa de apel apreciază că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a forma convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că acest inculpat este autorul acestui fals. Prezumţia simplă ce rezultă din faptul vecin şi conex al folosirii acestei metode de către acest inculpat în cazul altor infracţiuni nu este în măsură să înlăture prezumţia de nevinovăţie în lipsa altor probe cu care să se coroboreze şi să rezulte că acest inculpat a fost cel care a săvârşit acte de executare a elementului material al infracţiunii de fals.

Prezumţia de nevinovăţie este o garanţie pe care o implica dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) Constituţie şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenţei organelor de la Strasbourg, această prezumţie are consecinţe asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumţie de vinovăţie (cauza Salabiaku, Comisia Comisia Europeană a Drepturilor Omului). În materie penală, statele membre au obligaţia de a nu depăşi un anumit prag la evaluarea probelor şi a concluziilor care pot fi trase din aceste prezumţii (cauza Anghel c. României).

Jurisprudenţa organelor de la Strasbourg nu se opune instituirii unor prezumţii de drept sau de fapt atât timp, cât se ţine cont de gravitatea consecinţelor ce pot decurge pentru acuzat şi nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham Hoang - 25 septembrie 1992), însp condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăţie este de natură să atragă constarea încălcării art. 6 parag. 2 din Convenţie (cauza Telfner c. Austriei). Prezumţia de nevinovăţie este încălcată dacă sarcina probei este inversată şi trece de la acuzare la apărare (John Murray c. Marii Britanii).

Instanţa a constatat că în cauză, faptele obiective dovedite au dat naştere la o prezumţie simplă care nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să confirme faptul că inculpatul a participat efectiv la falsificarea înscrisurilor şi prin aceasta a ajutat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, astfel încât a dispus achitarea inculpatului D. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii acestor infracţiuni.

III. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca O., aparţinând inculpatului V.G.G.

La data de 02 februarie 2009, inculpatul V.G.G. a solicitat şi obţinut înmatricularea autoturismului său, marca O., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare falsă şi fără a-l declara la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 pentru calcularea şi plata impozitului, după cum rezultă din înscrisurile din dosarul de înmatriculare, declaraţiile de recunoaştere integrală a faptelor date de inculpaţii P. şi C. în faţa instanţei de apel, comunicările interceptate în cauză între inculpatul V. şi inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P.

Pentru înmatriculare autoturismului taxa de poluare ce trebuia achitată la data înmatriculării, 02 februarie 2009, este în cuantum de 14.841 RON, echivalentul a 3.971,92 euro, după cum rezultă din adresa din 01 aprilie 2010 a A.F.P. Sector 5.

Inculpatul V.G.G. nu a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că a cumpărat autoturismul respectiv în decembrie 2008, din Olanda, unde s-a deplasat personal şi a circulat aproximativ 2 luni cu numere de înmatriculare provizorii. Cu prilejul obţinerii certificatului de autenticitate al autoturismului, la sediul Registrului Auto Român, o persoană necunoscută i-a dat numărul de telefon al inculpatului P.M., spunându-i că acesta se ocupă cu înmatricularea autoturismelor. În zilele următoare inculpatul V.G.G. l-a contactat telefonic şi s-a mtâlnit cu inculpatul P.M., căruia i-a înmânat actele de provenienţă ale autoturismului, cartea de identitate a maşinii, certificatul de autenticitate, rugându-l totodată pe inculpat să afle care este valoarea taxei de poluare şi să îl anunţe. După câteva zile, cei doi s-au întâlnit din nou, inculpatul P.M. cerându-i inculpatului V.G.G. o copie a căiţii sale de identitate şi spunându-i că va plăti el toate taxele necesare înmatriculării. După aproximativ două săptămâni, inculpatul P.M. i-a dat inculpatului certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare, iar inculpatul i-a dat suma de 1.300 euro, din care 1.100 euro reprezentau valoarea reală a taxei de poluare. Inculpatul a afirmat că nu ştie ce reprezenta restul de 200 euro şi că nu a ştiut că pentru înmatricularea autoturismului său a fost folosită o chitanţă falsă.

S-a arătat că în mod corect prima instanţă a înlăturat declaraţia inculpatului V.G.G. ca nesinceră întrucât înmatricularea autoturismului nu putea fi făcută fără viza instituţiei fiscale de luare în evidenţă, aspect cunoscut de inculpatul P.M., astfel că acesta nu îi putea spune inculpatului V. să declare autoturismul la organul fiscal, după înmatricularea acestuia, iar inculpatul V. cel puţin a acceptat posibilitatea ca înmatricularea să se facă cu nerespectarea dispoziţiilor legale faţă de împrejurarea că nu i s-ar fi cerut nicio sumă de bani iniţial, iar ulterior înmatriculării ar fi plătit o sumă mult mai mică decât cea reală. De altfel, inculpatul P. a precizat că i-a spus inculpatului V. să achite jumătate din suma datorată şi că acesta a ştiut că înmatricularea urma să se facă folosindu-se acte false.

De asemenea, nu este credibilă susţinerea inculpatului V. conform căreia inculpatul P.M. s-a oferit să achite cu mijloace proprii taxa de poluare, în condiţiile în care se cunoscuseră cu foarte puţin timp în urmă, iar inculpatul P. efectua aceste operaţiuni în mod curent, în scopul obţinerii de profit. De altfel, după înmatricularea autoturismului propriu în această modalitate, inculpatul V.G.G. a mai apelat la inculpatul P.M. şi pentru înmatricularea altor vehicule, respectiv un O. aparţinând naşului său, B.F. şi un O., achiziţionat de învinuit pentru cumnatul său, G.I.

IV. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca F., aparţinând inculpatului T.M.

La data de 14 ianuarie 2009, inculpatul T.M. a solicitat şi obţinut înmatricularea autoturismului său, marca F., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă şi fără a-l declara la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3 pentru calcularea şi plata impozitului, după cum rezultă din documentele maşinii inculpatului ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P., procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P., înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adresele A.F.P. şi D.I.T.L., declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de inculpaţii P. şi C. în faţa instanţei de apel, convorbirile interceptate dintre inculpatul T. şi inculpatul P.

De asemenea, chitanţa din data de 07 ianuarie 2009, folosită de inculpat ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 21 octombrie 2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că T.M. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Inculpatul T.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, declarând că şi-a înmatriculat, într-adevăr, autoturismul cu ajutorul inculpatului P.M., în sensul că acesta i-a plătit taxa de poluare, a depus dosarul la Serviciu! .Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi a ridicat documentele maşinii şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare. în acest sens, inculpatul T.M. i-a dat inculpatului P.M. actele de provenienţă ale autoturismului şi suma de 1.850 euro. Inculpatul a declarat că 1.800 euro reprezentau valoarea legală a taxei de poluare şi 50 euro comisionul pe care i l-a dat lui P.M. pentru serviciul făcut.

Peste câteva zile cei doi s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul P.M. i-a dat inculpatului T.M. actele de înmatriculare şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare, făară să fi cunoscut faptul că dosarul de înmatriculare al autoturismului său conţinea acte false, menţionând că valoarea legală a taxei de poluare ce trebuia achitată era de 1.800 euro.

În realitate, cuantumul taxei de poluare ce trebuia achitată pentru înmatricularea, la data de 14 ianuarie 2009, a autoturismului marca F., aparţinând inculpatului T.M. era de 22.047 RON, aproximativ 5.000 euro, după cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2010, iar valoarea impozitului aferent acestui autoturism este de 96,27 RON, la data de 06 aprilie 2010, conform adresei emise de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3.

Inculpatul T.M. a precizat, de asemenea, că nu a declarat vehiculul la organul fiscal, întrucât nu avea această obligaţie pentru că nu a deţinut vehiculul mai mult de 30 de zile de la data înmatriculării, vânzându-l în luna februarie 2009, unchiului său, T.C.

S-a arătat că în mod corect prima instanţă a înlăturat declaraţia inculpatului, aceasta fiind infirmată de declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de inculpaţii P. şi C. Astfel, inculpatul P.M. a arătat că inculpatul T.M. cunoştea faptul că viza organului fiscal şi chitanţa doveditoare a taxei de poluare sunt false, acesta fiind motivul pentru care a apelat la ajutorul său, pentru înmatricularea autoturismului, respectiv plata a jumătate din taxa legală. Inculpatul P.M. a precizat că din suma de bani primită de la T.M. a păstrat 200 euro, restul împreună cu actele de provenienţă ale maşinii dându-i-le inculpatului C.G. pentru falsificarea înscrisurilor menţionate, cu ajutorul inculpatului D.M.. De altfel, un indiciu în sensul nesincerităţii declaraţiei inculpatului T. este şi faptul că a invocat că nu avea obligaţia legală de a declara la organul fiscal autoturismul întrucât nu l-a deţinut o perioadă mai mare de 30 de zile în condiţiile în care înmatricularea sa nu este posibilă fără luarea în evidenţă fiscală a bunului respectiv. Or, în cazul de faţă, înmatricularea a fost efectuată în baza unei fişe de înmatriculare conţinând viza organului fiscal, fără ca autoturismul să fi fost declarat la organul fiscal, dosarul de înmatriculare fiind depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor de către inculpat.

Din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul P.M. şi inculpatul T.M. aveau o relaţie de prietenie, acesta din urmă apelând frecvent la inculpat pentru obţinerea unor dovezi de efectuare a inspecţiei tehnice periodice false.

În raport de aceste probe, instanţa de apel apreciază că vinovăţia inculpatului T. este dovedită, declaraţia sa nefiind susţinută de alte mijloace probă administrate în cauză, care indică faptul că acesta a avut tot timpul reprezentarea mijloacelor frauduloase folosite la efectuarea înmatriculării, astfel încât nu se impune achitarea acestuia.

În motivele de apel, inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii faptelor prev. la pct. 4 din rechizitoriu. Instanţa de apel a constatat că în actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor faţă de inculpatul D.M. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) C. pen., iar în încadrarea juridică a faptelor de la acest punct nu se reţin fapte în sarcina inculpatului D. Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că acest motiv de apel nu este întemeiat în raport de limitele sesizării primei instanţe.

V. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca B. şi falsificarea certificatului de înmatriculare a autoturismului marca B., aparţinând inculpatului M.L.C.

Săvârşirea faptei rezultă din înscrisurile din dosarul de înmatriculare, declaraţia de recunoaştere a faptei date de inculpatul P. în faţa instanţei de apel, convorbirile interceptate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 aprilie 2010 din care rezultă că certificatul de înmatriculare şi seria mecanică sunt falsificate.

Valoarea impozitului aferent acestui autoturism ce trebuie plătit de învinuit este de 319,79 RON conform adresei emise de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 3 din 06 aprilie 2010.

S-a arătat că deşi inculpatul P.M. a declarat iniţial că nu s-a ocupat de falsificarea înscrisurilor necesare şi nici de înmatricularea autoturismului marca B., în apel a recunoscut integral faptele, astfel încât instanţa a reţinut această din urmă declaraţie care se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din mijloacele de probe administrate în cauză.

VI. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca C. pe numele SC P.E. SRL.

La data de 05 august 2009, autoturismul marca C. a fost înmatriculat de o persoană neidentificată, în baza unor acte false, pe numele SC P.E. SRL. Dosarul de înmatriculare conţinea un act fals ce dovedea transferai dreptului de proprietate asupra vehiculului de la SC P. SRL către SC P.E. SRL (factura fiscală din data de 30 iulie 2009) şi o fişă de înmatriculare ce purta două vize false de luare şi scoatere din evidenţă fiscală.

Aceste înscrisuri au fost falsificate de inculpatul D.M., după cum rezultă din înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adrese D.I.T.L. şi A.F.P., convorbiri telefonice interceptate în cauză, declaraţia de recunoaştere a faptelor date de inculpatul C. în faţa instanţei de apel, declaraţia martorului S.I.D., raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia inculpatului D.M. prin care acesta a recunoscut falsificarea fişei de înmatriculare a vehiculului.

VII. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca S., aparţinând martorului-denunţător O.N.

În cursul anului 2008 martorul denunţător O.N. a cumpărat un autoturism marca S., circulând cu acesta o perioadă în baza autorizaţiei de circulaţie provizorie. În luna noiembrie 2008 a hotărât să înmatriculeze autoturismul definitiv, operaţiune pentru care era necesară achitarea taxei de poluare, de aproximativ 2.400 euro. Întrucât aceasta era o sumă prea mare, pe care martorul nu îşi permitea să o plătească, a aflat de la un coleg de serviciu, D.A., că un anume „R.C. din Afumaţi” (identificat în persoana inculpatului R.C.) l-ar putea ajuta să înmatriculeze autoturismul cu o sumă mai mică. Martorul a luat legătura telefonic cu această persoană, R.C. spunându-i că îl poate ajuta să înmatriculeze maşina cu jumătate din suma ce reprezenta valoarea legală a taxei de poluare, respectiv 1.200 euro.

Martorul a contractat un împrumut bancar în valoare de 5.000 RON şi s-a deplasat la domiciliul numitului R.C. din comuna Afumaţi. în autoturismul său, martorul i-a dat lui R.C. suma de 1.200 RON şi actele maşinii, astfel cum îi ceruse acesta anterior. La întrebarea martorului referitoare la modalitatea concretă în care se va realiza înmatricularea cu o sumă mai mică, R.C. i-a răspuns că are cunoştinţe în poliţie (nea G.) şi că taxa va fi plătită printr-o fundaţie (justificându-i astfel cuantumul redus al acesteia).

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că dosarul de înmatriculare conţinea o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, (chitanţa din data de 27 noiembrie 2008), martorul O.N. neachitând nici o taxă aferentă înmatriculării în anii fiscali 2007 şi 2008. De asemenea, pe fişa de înmatriculare a autoturismului marca S., a fost aplicată o viză falsă de luare în. evidenţă fiscală, din verificările efectuate rezultând că nu deţine decât un autoturism marca M.

Cuantumul taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatriculare autoturismului marca S. este de 7.140 RON.

După aproximativ 6 luni de la data înmatriculării, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a dispus anularea acestei înmatriculări, martorul-denunţător predând documentele şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului său. În ziua următoare, martorul O.N. s-a deplasat însoţit de soţia sa, O.L. la domiciliul inculpatului R.C., căruia i-au solicitat să le restituie suma de 1.200 euro. Inculpatul R.C. a pretins că nu ştie ce s-a întâmplat şi că „nea G. ştie ce-a făcut”. Cei patru s-au deplasat la domiciliul numitului G., în Bucureşti, şi i-au cerut acestuia să restituie suma de 1.200 euro. Numitul G. a fost de acord să restituie doar 800 euro din suma primită, trimiţând aceşti bani, după aproximativ două ore, martorului-denunţător, prin intermediul inculpatului R.C.

S-a arătat că săvârşirea faptei rezultă din declaraţiile martorului denunţător O.N., declaraţia martorei O.L., procesul-verbal de prezentare în vederea recunoaşterii, înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adresele D.I.T.L. şi A.F.P., declaraţia de recunoaştere integrală a faptelor dată de inculpatul C. în faţa instanţei de apel, declaraţia inculpatului R.C.

VII. Infracţiunile săvârşite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca H., aparţinând inculpatului C.G.

S-a arătat că săvârşirea faptelor rezultă din declaraţia de recunoaştere a faptelor dată de inculpat în faţa instanţei de apel, înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adrese A.F.P. şi D.I.T.L.

IX. Infracţiunile de falsificare a dovezilor de efectuare a inspecţiilor tehnice periodice ale autoturismelor.

1. Astfel, în locuinţa inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului având menţiunile olografe „16.07.2011 2TL67”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură şi o ştampilă R.A.R.

Săvârşirea faptei de fals rezultă din declaraţia de recunoaştere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P., înscrisurile ridicate cu această ocazie, declaraţia martorului I.I. proprietarul autoturismului, convorbirile interceptate în cauză.

Săvârşirea faptei de fals rezultă din declaraţia de recunoaştere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare - la locuinţa inculpatului P., înscrisurile, ridicate cu această ocazie, declaraţia. martorului P.I. proprietarul autoturismului, convorbirile interceptate în cauză.

3. În locuinţa inculpatului PĂUN lylARIAN a fost găsit certificatul de

înmatriculare al autoturismului cu numărul B-25-BMZ, aparţinând S.C.

C.A. S.R.L.

Săvârşirea faptei de fals rezultă din declaraţia de recunoaştere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P., înscrisurile ridicate cu această ocazie, declaraţia martorului B.M., administrator al S.C. C.A. S.R.L., proprietara autoturismului marca Dacia Break, cu numărul B-25-BMZ, convorbirile interceptate în cauză.

4. în locuinţa inculpatului P.M. a fost găsit certificatul de

înmatriculare al autoturismului cu numărul B-17-TPI, aparţinând numitului

V.G. şi un cartonaş de culoare galbenă, reprezentând anexă a

acestui document care are menţiunile olografe 21.07.2011, indicativul staţiei

2t769, seria de şasiu, ştampila R.A.R. şi o semnătură.

Săvârşirea faptei de falş rezultă din declaraţia de recunoaştere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P., înscrisurile ridicate cu această ocazie, declaraţia martorului V.G., convorbirile interceptate în cauză.

Fiind audiat sub.acest aspect, inculpatul P.M. a recunoscut săvârşirea acestor infracţiuni, declarând că a cumpărat cartonaşe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare şi folii autocolante

transparente care se aplică pe acestea de la inculpaţii C.G. şi D.M.. Inculpatul P.M. a arătat că, iniţial inculpatul C.G. îi vindea aceste dovezi completate şi ştampilate, cu preţul de 100 de RON. Ulterior, inculpatul C.G. i-a dat o ştampilă tip revizie R.A.R., inculpatul.P.M. completând şi ştampilând el însuşi cartonaşele galbene. Cu prilejul percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului P.M. a fost găsită această ştampilă.

Din declaraţia inculpatului P.M. rezultă că acesta a cumpărat cartonaşe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare şi folii • autocolante transparente care se aplică pe acestea de la inculpatul D.M., cu preţul de 18 RON bucata.

Această afirmaţie a inculpatului P.M. este susţinută de înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.M., precum şi de declaraţia acestui din urmă inculpat care a precizat că a cumpărat de la inculpatul Ivan Marian folii autocolante transparente care se folosesc pentru dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice, pe care i le-a vândut ulterior inculpatului P.M. cu preţul de 18 RON bucata.

X. Infracţiunile săvârşite de inculpatul D.M. în legătură cu autoturismul marca M., cu seria de şasiu WDC1641221A150779.

La data de 02 octombrie 2009 inculpatul D.M. a contrafăcut cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M. ML 320 CDI, cu seria de şasiu WDC1641221A150779, care figurează în baza de date a INTERPOL şi M.A.I. ca fiind sustras din Bucureşti, din data de 13 aprilie 2009, pentru falsificarea acestor înscrisuri primind suma de 200 euro.

Săvârşirea faptei rezultă din interceptările convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de inculpatul D. cu numitul P., declaraţia inculpatului D.M. (prin care acesta a recunoscut că a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului, că a creat o carte de identitate virtuală a vehiculului, negând, însă, că ar fi cunoscut împrejurarea că autoturismul provenea din săvârşirea unei infracţiuni), proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului P.M., actele ridicate de la acesta (pe care inculpatul le-a aruncat pe fereastră la sosirea organelor de poliţie, fiind recuperate imediat, printre care se numărau şi certificatele de .înmatriculare), procesele-verbale de efectuare a verificărilor în legătură cu autoturismul marca M. ML320CDI 164 B220K1, cu serie de motor 40201575, serie de şasiu WDC1641221A150779, înmatriculat cu numărul B-16-NCA, proprietar SC I.R.L. IFN SA şi utilizator SC C.C. SRL, figurând ca vehicul furat şi dat în urmărire internaţională, prin INTERPOL, începând cu data de 13 aprilie 2009.

Faptul că inculpatul a cunoscut sau cel puţin acceptat faptul că întocmeşte înscrisuri necorespunzătoare realităţii în legătură cu un autoturism ce provenea din săvârşirea unei infracţiuni rezultă din convorbirile telefonice interceptate, purtate cu numitul P...

Prin urmare, în raport de aceste probe, instanţa de apel a apreciat că vinovăţia inculpatului D.M. este pe deplin dovedită, astfel încât nu se impune achitarea acestuia.

XI. Infracţiunea săvârşită de inculpatul D.M. în legătură cu înmatricularea vehiculului marca I.

La data de 24 septembrie 2009, inculpatul D.M. a contrafăcut factura fiscală din data de 21 septembrie 2009 care atesta vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN către numitul T.N., factură ce a fost folosită de acesta din urmă pentru înmatriculare vehiculului.

Săvârşirea faptei rezultă din adresa din 19 noiembrie 2009, emisă de I.C. din care rezultă că numitul T.N., domiciliat în comuna Suraia, jud. Vrancea, administrator al SC A.F.A. SRL deţine un vehicul marca I., însă seria de şasiu nu a fost niciodată emisă pentru un vehicul fabricat de I., procesul-verbal de verificare a seriei de şasiu a autoturismului, declaraţia martorului T.N., convorbirile telefonice interceptate între inculpatul D. şi numitul P.

XII. Infracţiunile săvârşite în legătură cu asigurarea de răspundere civilă obligatorie a autoturismului marca R., aparţinând inculpatului B.G.

În data de 20 septembrie 2009, inculpatul C.G. l-a ajutat pe cumnatul său, B.G. să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât inculpatul B.G. fusese implicat într-un accident auto, cu autoturismul său, marca R.

Săvârşirea faptei rezultă din declaraţia de recunoaştere dată de inculpatul C. în faţa instanţei de apel, poliţa RCA din data de 17 septembrie 2009, încheiată, de B. Asigurări SA, a cărei perioadă de valabilitate începea în data de 19 septembrie 2009 (cu o zi înainte de accidentul rutier în care a fost implicat învinuitul), găsită asupra inculpatului B., adresa din 21 decembrie 2009 emisă de B. Asigurări SA, declaraţiile martorilor S.D. şi I.M.C., agenţii care s-au deplasat în vederea constatării accidentului.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanţa de apel a dispus schimbarea acesteia în temeiul art. 334 C. proc. pen., având în vedere următoarele considerente:

S-a arătat ca mai mulţi inculpaţi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de prima instanţă pentru activitatea infracţională în legătură cu falsificarea de ordine de plată, reţinându-se infracţiunea prev de art. 288 C. pen. (respectiv complicitate la această infracţiune).

Instanţa de apel a constatat că aceste ordine de plată au fost emise de societăţi comerciale prin care se ordona unei unităţi bancare să plătească beneficiarului o sumă de bani. În condiţiile în care acest înscris nu a fost emis, întocmit sau înregistrat la una din unităţile la care se referă art. 145 C. pen. (unitatea bancară fiind, de asemenea, persoană juridică de drept privat, astfel încât nu este o instituţie publică în sensul stabilit de dreptul penal), un astfel de înscris nu poate fi decât sub semnătură privată şi nu un înscris oficial.

De asemenea, în condiţiile în care se reţine că un inculpat a primit de la o persoană (inculpat sau martor) înscrisuri pe care le-a remis unui alt inculpat în vederea falsificării acestora, iar înscrisurile priveau acelaşi autoturism şi fiind toate primite şi, respectiv remise cu acelaşi prilej, nu se poate reţine câte o activitate de complicitate la fiecare infracţiune de fals, existând o singură acţiune a complicelui prin care s-a pus în executare o rezoluţie infracţională unică.

Astfel, s-a arătat că inculpatul M. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru că a primit actele de provenienţă ale maşinii martorilor P. pe care le-a remis inculpatului P. în vederea falsificării facturii fiscale şi a contractului de vânzare-cumpărare, faptă încadrată în art. 26 rap. la art. 290 C. pen., dar şi a falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, ordinul de plată din 09 aprilie 2008, faptă încadrată în art. 26 rap. la art. 288 C. pen. Or, activitatea acestui inculpat a constat în primirea şi remiterea actelor de provenienţă în vederea falsificării a trei înscrisuri sub semnătură privată, fiind vorba de o singură activitate de complicitate a acestui inculpat.

Totodată, instanţa de apel a făcut menţiunile necesare încadrării juridice complete în cazul infracţiunilor de uz de fals (respectiv complicitate la uz de fals), prin indicare tezei I sau a II-a a art. 291 C. pen., în funcţie de natura înscrisului folosit: înscris oficial sau înscris sub semnătură privată.

În raport de aceste precizări, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, după cum urmează:

- pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului M.C.G. din art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului P.M. din cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 8 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., 4 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., 2 infracţiuni prev de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 4 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului C.G. din cea de 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., două infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea de 6 infracţiuni prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., art. 291 teza I C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului D.M. din 4 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., 4 infracţiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în următoarea: 6 infracţiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 2 infracţiuni prev. de art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului T.M. din cea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 2 infracţiuni prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 291 teza I C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire activitatea inculpatului M. de instigarea Ia infracţiunea de mărturie mincinoasă, instanţa de apel a constatat că inculpatul a încercat să îi determine pe martorii P. să dea declaraţii nereale în faţa organelor judiciare în legătură cu înmatricularea autoturismului, însă niciunul dintre cei doi martori nu şi-a însuşit rezoluţia infracţională.

S-a arătat că pentru existenţa participaţiei penale, una dintre condiţiile necesare este existenţa voinţei comune a participanţilor de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală, iar pentru existenţa instigării este necesară efectuarea unei activităţi de determinare care presupune şi însuşirea hotărârii de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală de către cel instigat, care trebuie să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau cel puţin o tentativă pedepsibilă. Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea, nu va exista o instigare perfectă, ci o instigare fără efect sau neizbutită şi nu se va realiza, de altfel, nici condiţia participaţiei penale. Situaţia nu trebuie confundată cu cea prev. de art. 29 alin. (1) C. pen., instigarea neurmată de executare în care instigatorul a reuşit să-l determine pe instigat să ia hotărârea de a săvârşi infracţiunea, dar ulterior acesta s-a răzgândit şi nu a trecut la săvârşirea faptei ori a trecut la săvârşirea faptei şi a realizat doar o tentativă nepedepsibilă, situaţie în care, deşi nu sunt realizate condiţiile participaţiei, fapta instigatorului este o infracţiune de sine-stătătoare.

S-a reţinut că în prezenta cauză, din declaraţiile martorilor P. nu rezultă că aceştia şi-ar fi însuşit în vreun fel hotărârea de a săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă, astfel încât activitatea inculpatului M. s-a redus la o instigare neizbutită, nepedepsită de legea penală.

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a achitat pe inculpatul M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sub aspectul instigării la infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Cu privire la inexistenţa prejudiciului produs prin infracţiunea de înşelăciune în condiţiile în care obligaţia de a plăti taxa de înmatriculare a fost constatată de C.J.U.E ca incompatibilă cu dreptul comunitar, hotărârea având efecte retroactive, de la data intrării în vigoare a dispoziţiei naţionale, instanţa de apel a apreciat, ca şi prima instanţă, că persoanele care datorau aceste taxe ar fi putut invoca jurisprudenţa instanţei comunitare în situaţia în care ar fi achitat taxa şi ar fi solicitat restituirea sa sau ar fi contestat-o înainte de a fi plătită, folosind căile legale prin investirea unei instanţe de judecată. În niciun caz, efectele unei hotărâri C.J.U.E. nu pot fi invocate pentru a justifica folosirea de către inculpaţi a unor mijloace frauduloase pentru a se sustrage de la plata unei obligaţii legale la momentul respectiv. Prin urmare, prejudiciul (aşa cum era stabilit de legislaţia în vigoare la momentul respectiv) s-a produs la momentul săvârşirii infracţiunii, iar hotărârea C.J.U.E. nu poate înlătura prejudiciul produs printr-o infracţiune deja consumată.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

- inculpatul M. a recunoscut în parte faptele, a achitat prejudiciul cauzat martorilor P., contribuţia sa s-a limitat la o singură înmatriculare, nu are antecedente penale, la data săvârşirii faptelor avea calitatea de poliţist, fiind chiar persoana învestită cu atribuţii de veghere la respectarea normelor legale, a încercat să îi determine pe martorii P. să dea declaraţii necorespunzătoare pentru a înlătura răspunderea sa penală; faţă de gravitatea faptelor şi circumstanţele de săvârşire, instanţa a apreciat că nu se impune aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., atitudinea sa înainte de săvârşirea faptei, - fiind avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor;

- inculpatul P. are studii medii, este căsătorit, nu are antecedente penale, a participat în mod repetat la înmatricularea autoturismelor cu acte false (a fost trimis în judecată pentru patru infracţiuni de înşelăciune şi condamnat din eroare de prima instanţă pentru şase astfel de infracţiuni), a avut o atitudine sinceră, recunoscând infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu ajutorul declaraţiilor sale a fost stabilită participaţia fiecărui inculpat; având în vedere că la data audierii sale de prima instanţă (03 septembrie 2010) nu erau în vigoare dispoz art. 320¹ C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010), precum şi Decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale, întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, va aplica dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.; în raport de numărul faptelor, de gravitatea acestora, instanţa de apel a apreciat că nu se impune aplicarea circumstanţelor atenuante pentru a se coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, împrejurările favorabile inculpatului fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei;

- inculpatul T. nu are ocupaţie, este necăsătorit, are studii superioare, nu are antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră, prezentând în mod denaturat situaţia de fapt;

- inculpatul C.G. are studii medii, este căsătorit, are un loc de muncă, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală oscilantă (iniţial a prezentat denaturat situaţia de fapt, pentru ca în faţa instanţei de apel să recunoască integral faptele reţinute în sarcina sa pentru a beneficia de aplicarea dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.), a participat în mod repetat la înmatricularea autoturismelor cu acte false.

Instanţa de apel a apreciat că nu este posibilă aplicarea dispoz. art. 320¹C. proc. pen. inculpatului C. care nu a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe, nefiind aplicabilă Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale.

S-a arătat că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituţională a reţinut că procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. se subsumează exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevărului în cauzele penale. Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătoreşti, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Instituţia fiind nou introdusă, implementarea ei în sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretărilor diferite, consecinţe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu ţin de o anumită atitudine asumată de către inculpaţi ori de alte raţiuni obiective şi rezonabile. Pe de altă parte, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Prin urmare, deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea Constituţională a constatat că, într-o atare situaţie, este incident principiul legii penale mai favorabile. În cazul acestor situaţii tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mixt al dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanţelor de judecată, singurele în drept să hotărască cu privire la aplicarea legii în interpretarea constituţională astfel statuată, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecărei speţe în parte.

În concluzie, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În raport de aceste considerente în raport de care trebuie interpretat dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale, instanţa de apel a apreciat că este posibilă aplicarea dispoz. art. 320¹ C. proc. pen. ca lege penală mai favorabilă situaţiilor născute sub imperiul legii vechi, dar care nu sunt soluţionate printr-o hotărâre definitivă în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acestei instituţii. Întrucât Curtea Constituţională a avut în vedere aplicarea principiului nediscriminării ce presupune aplicarea unui tratament juridic similar unor situaţii similare, instanţa de apel apreciază că această decizie a avut în vedere situaţia inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit legea nouă mai favorabilă. Doar aceşti inculpaţi se află într-o situaţie juridică similară celor care recunosc săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi şi care beneficiază de aplicarea acestor dispoziţii şi nu cei care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată.

Prin urmare, în situaţia în care un inculpat nu recunoaşte săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, neaflându-se într-o situaţie similară celor care au recunoscut săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi, acesta nu poate beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal. Doar în situaţia în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe şi nu a putut beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. care au intrat în vigoare la un moment ulterior acestei prime audieri urmează să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, aflându-se într-o situaţie similară inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe după intrarea în vigoare a legii noi. În caz contrar, ar însemna ca inculpaţii care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe să beneficieze de un tratament favorabil pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la momentul introducerii acestei instituţii care a urmărit aplicarea unor circumstanţe legale atenuante ca urmare a unei atitudini procesuale pozitive.

În aceste condiţii, având în vedere că inculpatul C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe, Curtea a apreciat că nu sunt aplicabile dispoz. art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la acesta, neîndeplinind condiţiile legale pentru a da efect acestei norme cu titlu de lege penală mai favorabilă.

Inculpatul D.M. a decedat pe parcursul soluţionării apelului, astfel încât faţă de acesta, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunile pentru care s-a reţinut vinovăţia sa.

Cu privire la pedeapsa accesorie aplicată, instanţa de apel a apreciat că, în raport de natura iirfracţiunilor (care nu au conotaţii electorale şi nu au legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti) şi gravitatea acestora, de împrejurările cauzei şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, de hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sabău şi Pârcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii, se impune interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen.

Totodată, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de împrejurările cauzei şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, de numărul de infracţiuni săvârşite şi de pedepsele principale aplicate, instanţa de apel a apreciat că se impune şi menţinerea pedepselor complementare aplicate de prima instanţă de judecată.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M., având în vedere că inculpatul a participat la activitatea infracţională aferentă unei singure înmatriculări frauduloase, se află la primul contact cu legea penală, că a trecut deja un interval de 3 ani de la momentul săvârşirii infracţiunii, timp în care inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, că inculpatul are o pregătire profesională aprofundată şi că s-a reintegrat în societate după ce a fost pus în libertate, a achitat martorilor P. prejudiciul produs, Curtea a apreciat că pronunţarea condamnării prezintă un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârşească alte infracţiuni, astfel încât nu se impune executarea pedepsei în regim închis, ci dimpotrivă, inculpatul poate beneficia de şansa de a dovedi că se poate îndrepta în stare de libertate, sub controlul organelor judiciare, astfel încât a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante.

Cu privire la inculpaţii P. şi C., având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicate (în raport de dispoziţiile art. 86¹ alin. (2) C. pen.), numărul de fapte la care au participat, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului C., modalitatea în care aceştia au contribuit la săvârşirea faptelor, Curtea a apreciat că, în condiţiile în care inculpaţii au dat dovadă de o periculozitate sporită, nu se poate afirma că simpla pronunţare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpaţi şi că aceştia nu vor mai săvârşi infracţiuni, chiar şi în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefîind suficientă o libertate supravegheată.

În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât, inculpaţii P. şi C. să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actelor antisociale şi să îi determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Cu privire la acţiunea civilă alăturată celei penale, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a acordat părţii civile B.A. suma de 6.800 euro cu titlu de despăgubiri materiale, fără a motiva în vreun fel această dispoziţie. Partea civilă a solicitat această sumă iniţial ca preţ plătit pentru autoturism (în cursul urmăririi penale), iar în faţa instanţei de apel a precizat că e vorba de taxa de înmatriculare pe care intenţionează să o plătească (fiind vorba de un prejudiciu eventual). Având în vedere că inculpatul C. nu a contestat modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, precum şi decesul inculpatului D.M. (fără să se fi deschis succesiunea în urma acestui deces), instanţa de apel a înlăturat dispoziţia obligării inculpatului D.M. la achitarea despăgubirilor către partea civilă B.A.

Totodată, Curtea a constatat că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la acţiunea civilă formulată de A.E.V.I. şi cu privire la obligarea inculpaţilor la suportarea cheltuielilor de judecată făcute de partea civilă B.A. constând în onorariu de avocat, însă, în lipsa unei căi de atac exercitate de părţile civile, instanţa de apel nu are posibilitatea înlăturării acestor omisiuni.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea vătămată B.V.A. şi inculpaţii M.C.G., P.M. şi C.G.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. inculpatului C.G., caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

A arătat că deşi inculpatul C.G., ascultat fiind la instanţa de apel a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de apel în mod nelegal nu s-a conformat O.U.G. nr. 121/2011 care nu condiţionează aplicarea acestor dispoziţii de poziţia procesuală a inculpatului, avută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Inculpatul P.M. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la individualizarea pedepsei, atât în cuantum, cât şi ca modalitate de executare, arătând că în mod nejustificat i s-a aplicat un spor de pedeapsă, solicitând înlăturarea acestuia şi aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul C.G. a criticat hotărârea atacată cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu privire la nesoluţionarea laturii civile şi cu privire la individualizarea pedepsei.

În ce priveşte recursul declarat de inculpatul M.C.G., acesta şi-a retras recursul în şedinţa publică din 23 mai 2013. Partea vătămată B.V.A. a criticat hotărârea instanţei de apel prin aceea că în mod greşit nu a fost soluţionată acţiunea civilă, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi nu a contestat acţiunea civilă.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În ce priveşte recursul declarat de partea vătămată B.V.A., se constată că acesta este tardiv, fiind formulat cu depăşirea termenului legal de 10 zile de la pronunţarea deciziei atacate. Decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 12 decembrie 2012, şi deşi partea vătămată B.V.A. a fost prezentă la dezbateri, a formulat recursul la data de 27 decembrie 2012.

Fiind încălcate dispoziţiile art. 385³ C. proc. pen., recursul declarat de partea vătămată B.V.A. urmează a fi respins ca tardiv.

În ce priveşte recursul declarat de inculpatul M.C.G., faţă de declaraţia acestuia, formulată în şedinţa publică din 23 mai 2013 că îşi retrage recursul, instanţa va lua act de manifestarea sa de voinţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.M. şi C.G. sunt fondate pentru următoarele considerente:

Având în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 121/2011 care a pus de acord dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cu Decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale, stabilind că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă era începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 22 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 la data de 29 decembrie 2011, aşa încât instanţa de apel avea obligaţia să face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. pen. faţă de inculpaţii P.M. şi C.G.

Deşi instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpaţilor P.M. şi C.G., iar aceştia au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, solicitând totodată aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., în mod greşit nu a făcut aplicarea acestor dispoziţii faţă de cei doi inculpaţi.

Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că inculpatului C.G. nu-i sunt aplicabile prevederile art. 320¹ C. proc. pen. pe motiv că nu a recunoscut la prima instanţă comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, întrucât prevederile O.U.G. nr. 121/2011 nu condiţionează aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. de poziţia procesuală a inculpatului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În ce priveşte pe inculpatul P.M., deşi instanţa de apel a constatat că faţă de acesta sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., a omis aplicarea acestora şi cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. Deşi în considerentele deciziei s-a făcut menţiunea că inculpatul P.M. urmează să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., în dispozitiv a omis să facă aplicarea acestor prevederi şi cu privire la infracţiunea prev. de. art. 26 rap. la art. 257 C. pen., urmând să execute tot pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului P.M., având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, săvârşite şi consecinţele acestora, de numărul mare al actelor materiale şi prejudiciul cauzat, se constată că pedeapsa aplicată este just individualizată, sporul de pedeapsă este justificat, iar reeducarea inculpatului poate fi realizată doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în mod greşit a fost obligat inculpatul C.G. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 6.800 euro către partea vătămată B.V.A.

Prin declaraţia dată de partea vătămată la urmărirea penală la data de 13 aprilie 2010, aceasta a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 6.800 euro reprezentând contravaloarea autoturismului marca C. cumpărat de la inculpaţi la data de 21 august 2009, la care se adaugă taxele aferente înmatriculării, respectiv 35.047 RON reprezentând taxa de poluare şi 29 RON la bugetul de stat.

La data de 23 octombrie 2012, partea vătămată B.V.A. a declarat în faţa instanţei de apel că se află în continuare în posesia autoturismului cumpărat de la inculpaţi şi solicită obligarea acestora la plata sumei de 6.800 euro în vederea achitării taxelor de poluare şi înmatriculare.

Faţă de această declaraţie, se constată că suma pe care o solicită partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile, reprezintă anumite plăţi viitoare şi incerte ce nu pot constitui obiectul unei acţiuni civile şi prin urmare nici obligarea inculpaţilor la plata acestei sume.

Aşa fiind recursul declarat de inculpatul C.G. este fondat şi sub aspectul obligării la plata despăgubirilor civile către partea vătămată B.V.A., Înalta Curte urmând a respinge acţiunea civilă formulată în cauză.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.M. şi C.G. sunt fondate cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., urmând a fi admise în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Se va casa în parte decizia atacată şi rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.M., de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: o pedeapsă de 2 ani închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare şi sporul de 1 an închisoare.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. se va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu următoarele pedepse: 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu 4 luni închisoare, în final va executa 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.G., de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: 6 pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, 2 pedepse de câte 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 9 luni închisoare şi sporul de 1 an închisoare.

Se va face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpatului după cum urmează:

- de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani şi 8 luni închisoare (6 pedepse) pentru săvârşirea a 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la câte 10 luni închisoare la câte 7 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârşirea a 2 infracţiuni prev. de art. art. 26 rap. la art. 288 C. pen.;

- de la câte 9 luni închisoare la câte 6 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârşirea a 2 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen.;

- de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 teza I C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. se vor contopi pedepsele principale aplicate prin prezenta şi pedepsele complementare aplicate prin decizia atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu un an închisoare, în final 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Se va respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă B.V.A.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Se va respinge ca tardiv recursul declarat de partea vătămată B.V.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.C.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.M. şi C.G. împotriva deciziei penale nr. 390/A din 12 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.

Casează în parte decizia atacată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.M., de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: o pedeapsă de 2 ani închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare şi sporul de 1 an închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen.,contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu următoarele pedepse: 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu 4 luni închisoare, în final va executa 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Face aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.G., de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: 6 pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, 2 pedepse de câte 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 9 luni închisoare şi sporul de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi reduce pedepsele principale aplicate inculpatului după cum urmează:

- de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani şi 8 luni închisoare (6 pedepse) pentru săvârşirea a 6 infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la câte 10 luni închisoare la câte 7 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârşirea a 2 infracţiuni prev. de art. art. 26 rap. la art. 288 C. pen.;

- de la câte 9 luni închisoare la câte 6 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârşirea a 2 infracţiuni 26 rap. la art. 290 C. pen.;

- de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 teza I C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. contopeşte pedepsele principale aplicate prin prezenta şi pedepsele complementare aplicate prin decizia atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu un an închisoare, în final 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă B.V.A.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge ca tardiv recursul declarat de partea vătămată B.V.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.C.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte vătămată B.V.A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat M.C.G. la plata sumei de 600 RON - cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de 400 RON pentru recurentul inculpat P.M. şi 100 RON pentru recurentul inculpat C.G., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 octombrie 2013.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 2985/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3003/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3001/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată